Cărți

O scurtă istorie a universului (și locul nostru în el) este, dincolo de simpla descriere cronologică a cuceririlor științifice care au marcat evoluția omenirii, o carte minunată despre căutarea de sens într-un vast ocean cosmic. De la astrologia antică la revoluția copernicană, de la materia întunecată la căutarea noastră de viață în afara Pământului, volumul de față va purta cititorul într-o călătorie prin descoperirile care au impulsionat și au răsturnat continuu înțelegerea noastră despre cosmos și natura realității. Plasând oamenii în centrul poveștii, Sarah Alam Malik vă va istorisi tot ce trebuie să știți despre fundamentele universului și despre căutarea noastră neobosită de a înțelege locul nostru în el.

La început a fost imperfecțiunea care a devenit sursa tuturor lucrurilor. Anomaliile și asimetriile au făcut planetele să apară din efervescența vidului și au luminat întunericul. Viața pe Pământ este o colecție de accidente, alternative și erori care s-au dovedit că funcționează destul de bine.

În această carte, Telmo Pievani demonstrează că viața pe planeta noastră s-a dezvoltat și a supraviețuit nu ca urmare a perfecțiunii ei, ci în pofida acesteia (și poate chiar datorită imperfecțiunii sale).  Pievani își începe povestea cu nașterea marcată de turbulențe a universului și continuă cu erorile aleatorii de replicare a ADN-ului care alimentează evoluția, transformarea avantajelor în handicapuri prin intermediul selecției naturale, amestecul anatomic și funcțional care este creierul uman și numeroasele neconcordanțe din corpul nostru.

Pe parcurs, Pievani le spune cititorilor despre elanul irlandez (care, apropo, nu e nici irlandez și nici elan), ale cărui coarne imense sunt utile pentru a ilustra primele două legi ale imperfecțiunii; mai vorbește despre răspândirea pe scară largă a trăsăturilor costisitoare sau inutile și despre neuroimperfecțiunea creierului uman – „un accident înghețat al evoluției care nu a fost conceput de la zero”, cum îl descrie Pievani.

Autorul evaluează presupusa perfecțiune a corpului uman întrebând, de exemplu, de ce, dacă tot ce există în corpurile noastre are un scop, avem apendice? De ce o postură bipedă, cu inevitabila durere de spate care rezultă din ea? În această relatare fascinantă, Pievani ne oferă prima explicație teoretică exhaustivă a omniprezenței imperfecțiunii.

O laudă adusă imperfecțiunii: viața de pe planeta noastră ca o mare colecție de imperfecțiuni, erori, alternative și anomalii.

De ce noi, oamenii, am fost cei care am inventat scrisul și cititul și nu dinozaurii care au stăpânit lumea înaintea noastră? De ce tastatura calculatorului tău e concepută ca să-ți încetinească viteza de scriere, nu să o îmbunătățească? Această carte provocatoare, superb scrisă, plină de surprize, o să-ți demonstreze de ce imperfecțiunea este atât de omniprezentă. — Jared Diamond, câștigător al Premiului Pulitzer, autorul cărții Arme, Virusuri și Oțel

În această carte concisă, originală și minunat scrisă, Telmo Pievani spune povestea istoriei naturale a imperfecțiunii: de la ruperi de simetrii în timpul evoluției cosmologice la accidente, compromisuri și bricolaje în timpul celei biologice. Cartea oferă o imagine grandioasă, dar totodată lucidă a dramatismului evoluției, făcându-ne să ne confruntăm cu pericolele, dar și cu speranțele viitorurilor evoluționiste făurite de om. — Eva Jablonka, Universitatea din Tel-Aviv, coautoare a volumului The Evolution of the Sensitive Soul

Schimbând complet perspectiva de la o lume imaculat de perfectă la starea haotică, imperfectă în care ne aflăm, Telmo Pievani ne oferă speranță pe măsură ce încercăm să devenim mai buni. Cartea aceasta este perfectă pentru vremurile noastre tulburi! — Niles Eldredge, curator emeritus, Paleontologie, American Museum of Natural History și autorul cărții Eternal Ephemera

Ce se întâmplă când încercăm să rezolvăm o problemă? Cântărim argumente sau ne bazăm pe intuiție, apoi ajungem la o decizie conștientă cu privire la ceea ce trebuie să facem. Ce se întâmplă în spatele scenei? 

În Mintea emergentă, Gaurav Suri și Jay McClelland ne arată că experiența noastră este vârful unui aisberg al activității cerebrale care poate fi surprins într-o rețea neuronală artificială. Asemenea rețele – create inițial ca modele ale noastre înșine – au devenit motoarele inteligenței neuronale artificiale. Suri și McClelland nu-i reduc pe oameni la simple mașini. Mai degrabă, ei ne arată modul în care o rețea neuronală bazată pe date poate produce gânduri, emoții și idei – o minte – fie în oameni, fie în computere.

Mintea emergentă ne explică într-o manieră fascinantă cum ajungem să luăm decizii, de ce ne răzgândim și cum suntem influențați de context și experiență. În cele din urmă, cartea oferă un alt răspuns la una dintre cele mai vechi întrebări ale noastre: nu numai cum funcționează mintea noastră, dar și ce înseamnă, de fapt, să fii o minte?

O explorare fascinantă a mecanismelor interne ale gândirii umane și artificiale.

Pornești de la un element constitutiv simplu, aduci laolaltă o mulțime de copii ale acestuia și – mai mult înseamnă altceva! – aceste elemente se organizează singure într-un sistem complex cu proprietăți care nu se regăsesc la nivel reductiv. Nicăieri nu este mai interesant acest fenomen decât acolo unde „mintea” emerge din miliarde de neuroni și nimeni nu se află într-o poziție mai bună pentru a explica cum produc rețelele neuronale mintea noastră decât acești autori vizionari. Această carte superbă este intens provocatoare și dezarmant de accesibilă. — Robert Sapolsky, autorul cărții Determinat

Această carte te poartă într-o călătorie fascinantă pentru a descoperi cum o bucată de carne, de aproximativ un kilogram, dintre urechile tale – creierul tău – se conectează dinamic cu lumea pentru a crea vârtejul de semnale electrice, chimice și magnetice numit „mintea” ta. Poate inteligența artificială să aibă minte? Citește această carte și vezi ce gândești. — Lisa Feldman Barrett, autoarea cărții Cum iau naștere emoțiile

Jay McClelland este unul dintre cei mai influenți psihologi cognitivi în viață, care a relansat modelarea cunoașterii prin rețelele neuronale, fapt care a condus la „Marea Trezire a inteligenței artificiale” din ultimul deceniu. Împreună cu Gaurav Suri, el a scris acum o introducere extrem de utilă și accesibilă în lumea rețelelor neuronale și a implicațiilor lor pentru înțelegerea minții umane. — Steven Pinker, autorul cărții Raționalitatea

Chatboții de care dispunem azi folosesc rețele neuronale artificiale care au fost dezvoltate inițial ca modele ale mecanismului de funcționare a minții noastre. Această carte are meritul deosebit că te ajută să înțelegi ideile care au condus la aceste rețele neuronale fără să ai nevoie de cunoștințe prealabile de matematică sau de psihologie. Concepte importante, precum reprezentarea distribuită, sunt explicate cu foarte multă atenție și pricepere. După lectura acestei cărți vei înțelege mai bine atât chatboții, cât și mintea umană. — Geoffrey E. Hinton, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, 2024

„Sabine Hossenfelder e un caz rarisim. Există fizicieni teoreticieni care se pot adresa publicului larg, dar foarte puțini sunt în stare s-o facă într-o manieră atât de atrăgătoare. Evitând orice emfază sau prețiozitate, ea abordează unele dintre cele mai pasionante idei aflate la granițele științei moderne. Rezultatul e o carte captivantă.“ — CHARLES SEIFE

Odată traduse în limbaj curent, rezultatele cercetărilor din fizica fundamentală conduc la întrebări a căror miză depășește aspectele tehnice, sunt întrebări tulburătoare, cu greutate existențială. Universul a fost creat pentru noi? Supraviețuiește încă trecutul? Gândesc oare particulele? Dar cosmosul în ansamblul lui? Elimină fizica liberul-arbitru? Suntem predictibili? Este universul nostru o simulare pe calculator? Vom putea crea un nou univers? Vom avea vreodată o teorie a tot ce există?

Sabine Hossenfelder analizează posibilele răspunsuri compatibile cu fizica de azi, dar și felul în care progrese viitoare le-ar putea modifica. Spiritul ei critic (frapant în precedenta carte, Rătăciți printre formule) trasează frontiere clare între știință și credință, între fapte și iluzii, între speculații plauzibile și idei imposibil de testat, însă o face cu modestie și umor, fără pic de arogan?ă. În asta constă talentul Sabinei Hossenfelder de a-și apropia cititorii.

SABINE HOSSENFELDER (n. 1976) este o fiziciană teoreticiană germană preocupată de fundamentele mecanicii cuantice. A studiat la Universitatea Goethe din Frankfurt. A lucrat în Statele Unite, Canada și Suedia, apoi la Institutul de Studii Avansate din Frankfurt, iar în prezent e afiliată la Centrul pentru Filozofia Matematicii de la München. A publicat articole în Nature, New Scientist și Quanta Magazine. În seria de știință de la Humanitas a apărut prima ei carte, Rătăciți printre formule (Lost in Math).

„Cătălin Vasilescu se înscrie cu grație în seria de medici-scriitori și gânditori, ilustrată, la noi, de Vasile Voiculescu, C.D. Zeletin sau Emil Brumaru.“ — ANDREI PLEȘU

„Originalitatea cărții lui Cătălin Vasilescu e dată de felul în care istorisește, cu talent de romancier, momente cruciale din istoria medicinei moderne. Omului de știință, profesorului și chirurgului cu mână sigură i se substituie scriitorul capabil să mânuiască laparoscopul imaginației narative, să intre în pielea unor personaje importante prin experiențele și descoperirile lor științifice, atent documentate. Fără să-și idealizeze eroii, cărora omenirea le datorează enorm, autorul nu ezită să scoată la lumină și unele aderențe ideologice, etic discutabile, într-o construcție literară pasionantă și instructivă.“ — ADRIANA BITTEL

CĂTĂLIN VASILESCU (n. 1959), profesor de chirurgie la Universitatea de Medicină și Farmacie din București și șef al Disciplinei Chirurgie Generală I a Institutului Clinic Fundeni, a adus contribuții importante în chirurgia oncologică, chirurgia robotică și cercetarea medicală, mai ales în genomică. Are preocupări constante pentru istoria medicinei și istoria ideilor, mai ales din timpul Primului Război Mondial, domenii în care a publicat articole despre Dimitrie Gerota („Istoria lucrului bine făcut“, 2005), Toma Ionescu („Thoma Ionescu sau Wilhelm von Waldeyer? Istoria unei idei călătoare“, 2010), Victor Gomoiu („Operația Thoma Ionescu– Victor Gomoiu“, 2016), Fritz Haber („Chimia aerului – tragicul caz al lui Fritz Haber, laureat al Premiului Nobel și criminal de război“, 2020).

A publicat volumele: Bestiar. Șapte povestiri cu chirurgi și scandaloasele lor operații (Humanitas, 2023), Ce este mai presus de orice? Lumea cercetătorilor între iubirea de patrie şi spiritul universalist al ştiinţei în timpul Primului Război Mondial (Humanitas, 2020; împreună cu Mircea Flonta) și Dragul meu Wallace. Istoria zilei în care sir Charles Darwin şi-a pierdut eleganţa (Humanitas, 2024).

Cea mai bună carte a anului 2023 – New York Times și New Yorker

Scriitorul Jorge Luis Borges suferă o cumplită decepție în dragoste și descoperă astfel că iubirea și pierderea ei sunt indisolubil legate. Luptându-se cu vechi prejudecăți științifice, fizicianul Werner Heisenberg arată că în domeniul cuantic nu e posibilă descrierea completă, perfectă a realității. Immanuel Kant își construiește sistemul filozofic înțelegând că mintea umană are limitări fundamentale.

Prin literatură, știință și filozofie, operele acestor trei gânditori converg către ideea că există o diferență ireductibilă între realitatea exterioară și realitatea așa cum o percepem noi. Din acest adevăr rezultă consecințe profunde asupra sinelui, liberului-arbitru și scopului vieții, asupra rădăcinilor rațiunii, moralei și esteticii, asupra naturii și originii cosmosului.

Fiecare dintre noi are o imagine incompletă a lumii, dar, deși ființe muritoare, putem percepe bogăția și măreția universului. Rigoarea îngerilor demonstrează că misterul locului nostru în lume ar putea dăinui la nesfârșit – nu ca o amenințare, ci ca o aducere aminte a modestei condiții umane.

„Oamenii sunt o specie ambițioasă, vrem să știm totul, dar lumea ne derutează cu limitările a ceea ce putem cunoaște și cu mijlocitorii inevitabili aflați între noi și adevăr. William Egginton stabilește legături captivante între Werner Heisenberg, Jorge Luis Borges și Immanuel Kant, trei dintre cei mai îndrăzneți teoreticieni ai limitării.“ — SEAN CARROLL

Ca doctorand la MIT, Steve Ramirez a reușit să creeze amintiri false în laborator. Acum, din poziția de neurosavant care lucrează la frontierele științei creierului, anticipează un viitor în care ne putem înlocui amintirile negative cu unele pozitive. În această carte, Ramirez pornește de la propriile amintiri – despre prietenii, familie, pierdere și recuperare – pentru a ne dezvălui felul în care memoria poate fi pornită și oprită ca un întrerupător, modificată și chiar construită de la zero.

Un viitor în care ne putem schimba amintirile despre trecut poate să pară improbabil, dar, de fapt, actul zilnic al rememorării este unul de transformare. Editarea intenționată a memoriei pentru a ne îmbunătăți viața profită de capacitatea naturală a creierului de a se schimba.

În Cum să schimbi o amintire, Ramirez explorează felul în care oamenii de știință au descoperit că amintirile sunt fluide – se schimbă în timp, pot fi șterse, reactivate și chiar implantate în mod artificial în laborator. Analizându-și propriul traseu ca om de știință, Ramirez studiază modul în care manipularea memoriei ne modelează imaginația și percepția de sine. Dacă am putea șterge o amintire profund traumatizantă, oare asta ar schimba cine suntem? Și ce ar însemna acea schimbare?

Pe tot parcursul cărții, Ramirez acordă foarte mare importanță eticii manipulării artificiale a memoriei, explorând cum am putea folosi acest instrument în mod responsabil – atât pentru vindecare personală, cât și pentru un bine mai mare.

Un amestec fascinant de memorii și știință de ultimă oră, Cum se schimbi o amintire explorează potențialul manipulării memoriei pentru a-i ajuta pe cei care suferă din cauza efectelor paralizante ale tulburării de stres posttraumatic, anxietății, bolii Alzheimer, dependenței și multor altor tulburări neurologice și comportamentale.

Ramirez demonstrează că știința nu ne cere să ne ascundem imperfecțiunile și că vulnerabilitățile și limitele noastre pot coexista cu creativitatea și cu rigoarea, aducându-le aminte cititorilor că descoperirea este un demers profund uman, nicidecum unul pur tehnic. Cartea oferă informații complexe din neuroștiință, dar într-o formă intimă, apropiată cititorilor și adesea amuzantă. — Gisella Vetere, Science

Steve Ramirez ne demonstrează că amintirile sunt controlabile și că, modificându-le, putem să vindecăm mintea și să susținem sănătatea. Ne putem schimba complet viața. Rareori vei da peste o carte științifică de memorii care să te facă să spui: „N-am putut s-o las din mână”. Acea carte este Cum să schimbi o amintire. — Elizabeth F. Loftus, autoarea cărții Eyewitness Testimony

Steve Ramirez este profesor de neuroștiințe la Universitatea din Boston și fost cercetător la Universitatea Harvard. Are o licență în neuroștiințe de la Universitatea din Boston și un doctorat în neuroștiințe la MIT, unde a reușit să creeze amintiri false în laborator. Acum încearcă să-și folosească munca de cercetare pentru a șterge amintirile proaste și a le îmbunătăți pe cele bune la oameni, pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor asociate tulburării de stres posttraumatic și depresiei. A primit Premiul American Ingenuity al Institutului Smithsonian și a fost inclus pe lista „30 Under 30” a publicației Forbes și pe lista „35 Innovators Under 35” a MIT Technology Review. A susținut două discursuri TED, a apărut la CNN, NPR și BBC și a scris pentru The New York Times, National Geographic, Wired, Forbes, The Guardian, The Economist și Nature.

Ce să facem ca să fim fericiți? Nu e o întrebare abstractă. În fond, tot ceea ce facem urmărește acest scop. Nu o să ne întrebăm ce este fericirea, pentru că fiecare și-o definește pentru el. Însă în creierul uman ea se vede cam în același loc. Pentru că fericirea nu e doar un ideal vag sau o promisiune din cărțile de dezvoltare personală, ci o stare care poate fi observată, studiată și chiar măsurată. Cu ajutorul tehnologiilor moderne de imagistică cerebrală, cercetătorii pot vedea ce se întâmplă în creier atunci când oamenii se simt împliniți, conectați cu ceilalți sau mulțumiți de viața lor. Fericirea nu mai este doar o idee filozofică: ea devine un fenomen concret, legat de tipare de gândire, relații și obiceiuri.

Această carte aduce laolaltă cele mai recente descoperiri din psihologie, neuroștiințe și științele comportamentale pentru a răspunde unei întrebări esențiale: ce ne face, cu adevărat, mai fericiți? Cu claritate și umor, psihologul Bruce Hood demontează câteva dintre miturile populare și ne arată ce spun, de fapt, datele științifice. Rezultatul este o perspectivă surprinzător de practică: micile schimbări în felul în care gândim, ne comparăm cu ceilalți, cultivăm relațiile sau ne raportăm la experiențele noastre pot avea efecte reale asupra stării de bine.

Astfel, o întrebare veche de când lumea își primește răspunsul printr-o explorare modernă, bazată pe dovezi. Această carte despre fericire nu oferă doar inspirație, ci și o înțelegere clară, accesibilă și ancorată în știință a felului în care putem trăi o viață mai împlinită.

În noua serie „Psi“, ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive.

Destui oameni cu care am vorbit par surprinși să afle că inteligența artificială are o istorie. Dar, da, ea nu a apărut acum câțiva ani „din pământ, din iarbă verde”, ci este rodul a cel puțin câtorva decenii de speculații filosofice, de eforturi științifice și inginerești. Decenii populate de diverși oameni care au îndrăznit să se întrebe ce este, de fapt, inteligența și cum am putea-o simula sau chiar crea din materie artificială.

„Am avut norocul să trăiesc aproape o sută de ani. În acest timp, s-au făcut mai multe descoperiri despre oceanele noastre decât în orice altă perioadă din istoria omenirii. Oceanografia ne-a dezvăluit minuni ale naturii pe care copilul din anii ’30 nu și le-ar fi putut imagina vreodată… iar între timp am produs în ocean transformări atât de profunde, încât, în următorii o sută de ani, vom asista fie la o extincție în masă a vieții marine, fie la o revenire spectaculoasă.

Eu nu voi apuca finalul acestei povești, dar, după o viață petrecută explorând planeta noastră, rămân convins că, pe măsură ce oamenii învață să aprecieze și să înțeleagă natura, cresc și speranțele că o vom salva – și că ne vom salva, totodată, pe noi înșine.“ — DAVID ATTENBOROUGH

„Oceanul este rezultatul unei vieți întregi de explorare și fascinație pentru marea întindere albastră – Attenborough consideră că „oceanul“ ar fi un nume mai potrivit pentru Pământ, din moment ce acoperă circa 72% din suprafața sa și conține 94% din apa planetei… Cartea ne poartă într-o călătorie planetară prin opt habitate marine – de la recifele de corali și pădurile de varec până la mangrove, adâncuri, insule oceanice, munți marini și mări polare –, îmbinând povestiri personale din viața de explorator a autorului cu informații științifice bogate despre fiecare ecosistem.“ — California Review Of Books

Împletind știința, filosofia, literatura, istoria, teoria administrării afacerilor, cultura pop și o mulțime de exemple ușor de înțeles din lumea reală, De ce facem clic explică de ce a fi „sincronizat”, „potrivit” și „pe aceeași lungime de undă” sunt mai mult decât niște simple expresii.

Din dormitor în sălile de ședințe și mai departe, Murphy dezvăluie cu o curiozitate, o concizie și un umor caracteristic modul în care instinctul nostru de a ne sincroniza cu alții ne determină o bună parte din comportament și modul în care cele mai profunde dorințe ale noastre de a fi cunoscuți, admirați, iubiți și conectați – sunt atât de des zădărnicite în lumea modernă.

Faci imediat clic cu unele persoane, în vreme ce altele, în mod inexplicabil, te plictisesc?

Oamenii emit vibrații?

Este posibil „să citești” o cameră?

Obiceiurile proaste sunt contagioase?

De ce facem clic este o explorare fascinantă a științei promițătoare a conexiunii umane.Kate Murphy descrie, în termeni lucizi, nu numai fundamentul legăturii aparent naturale dintre oameni, ci și consecințele devastatoare ale absenței sale – toate foarte relevante într-o lume în care virtualitățile digitale drenează interacțiunea autentică din viețile noastre. - Thomas Lewis, psihiatru, conferențiar la University of California San Francisco și autorul lucrării A General Theory of Love

 

„Căutarea adevărului matematic, oricât de abstractă ar fi, reprezintă în ultimă instanță efortul unor oameni în carne și oase. Prin această carte adresată publicului larg, Ian Stewart face ca matematica să devină accesibilă prezentându-ne viețile marilor ei figuri. Citind-o, ajungi să-i admiri pe cei care au făurit matematica de-a lungul secolelor.“ — SEAN CARROLL

Fără a scrie o istorie academică a matematicii, folosind puține elemente tehnice, dar semnificative și accesibile, Ian Stewart ne dă o imagine de ansamblu a celei mai abstracte științe. Douăzeci și cinci de figuri remarcabile – de la Arhimede la William Thurston – ilustrează evoluția matematicii. Multe dintre biografiile lor sunt dramatice, tragice ori pitorești: Cardano e un aventurier, Euler lucrează cu și mai mare dedicație după ce orbește, Galois moare în duel după ce pune bazele teoriei grupurilor, Cantor și Gödel înnebunesc, Emmy Noether se luptă cu prejudecata după care doar bărbații pot face matematică la nivel înalt. Cazul cel mai spectaculos este, probabil, cel al lui Srinivasa Ramanujan: fără studii înalte, ducând o viață mizerabilă în India, ajunge să descopere intuitiv formule care îi uimesc și azi pe matematicieni. Conferind dimensiune umană unui domeniu aparent arid, impersonal, Ian Stewart reușește să trezească în cititor fascinația pentru matematică.

„Majoritatea minților matematice nu avansează pas cu pas logic; doar demonstrațiile clare ale rezultatelor lor fac asta. De obicei, primul pas este să ai ideea corectă, adesea gândind vag despre problemele structurale, ceea ce duce la o perspectivă strategică; pasul următor e să găsești tacticile pentru a o pune în aplicare; ultimul pas e să rescrii totul în termeni formali, ca să prezinți o poveste logică și clară (înde­părtarea schelelor, cum spunea Gauss).“ — IAN STEWART

IAN STEWART (n. 1945), membru al Societăţii Regale din Marea Britanie, profesor la Universitatea din Warwick şi autor a peste 170 de articole de cercetare, este unul dintre matematicienii care s-au adresat constant publicului larg, fiind răsplătit cu Medalia Faraday şi cu Medalia de Aur a Institutului de Matematică pentru cele peste douăzeci de cărţi de popularizare a ştiinţei. Dintre lucrările lui Ian Stewart, la Editura Humanitas au apărut Numerele naturii, De ce frumuseţea este adevărul, Îmblânzirea infinitului, Dă oare Dumnezeu cu zarul?

Brontozaurul este un simbol al cunoaşterii în continuă evoluție.

Cu dimensiunile lor colosale, ghearele ascuțite, dinții fioroși și forţa lor aproape supranaturală, dinozaurii ocupă un loc special în imaginarul nostru. Ei domină sălile muzeelor și ecranele cinematografelor, devenind personaje principale ale universului fantastic al copilăriei. Explorând unele dintre cele mai fascinante enigme ale paleontologiei, Riley Black reînvie uimirea copilărească pe care aceste creaturi extraordinare o trezesc în fiecare dintre noi. Ne poartă într-o călătorie palpitantă prin situri fosilifere și muzee, însoțiți de experți ce studiază toate aspectele vieții dinozaurilor, de la reproducerea lor la penele misterioasei vedete preistorice Tyrannosaurus rex, fără a ocoli întrebarea-cheie care ne bântuie pe toți: cum au dispărut aceste creaturi spectaculoase?

Pe acest drum ce traversează eoni, ne întâlnim şi cu faimosul brontozaur, eroul nedreptățit care a trecut prin două extincţii ultima fiind provocată de acei oameni de ştiinţă care au susținut că, de fapt, îndrăgitul dinozaur nici n-ar fi existat. Brontozaurul a devenit, astfel, un simbol al cunoaşterii în continuă evoluție.

Cu un entuziasm molipsitor, Riley Black ne provoacă să ne chestionăm convingerile despre aceşti giganți de demult într-o carte ce ne oferă descoperiri surprinzătoare și experiențe personale revelatoare. Dragul meu brontozaur este o lectură de neratat pentru toți cei ce vor să înţeleagă trecutul îndepărtat al regnului căruia ii aparţinem.

 

„Volumul explorează cu pasiune și umor percepția în continuă schimbare a experților asupra lumii dinozaurilor, insistând asupra dinamicii incredibile a acestui domeniu, ai cărui subiecţi au pierit de mult." SCIENCE

De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații?

De ce femeile sunt mai predispuse să facă Alzheimer?

Este sexismul util pentru evoluție?

Aceste întrebări au în spate o știință cu adevărat captivantă – iar în această carte, cu o curiozitate fără margini și o inteligență ascuțită, Cat Bohannon acoperă ultimii 200 de milioane de ani pentru a explica știința exactă din spatele dezvoltării sexului feminin: „Avem nevoie de un fel de manual de utilizare pentru mamiferul femelă. O relatare fără prostii, puternică, bazată pe cercetări serioase (dar lizibilă) despre ceea ce suntem. Cum au evoluat corpurile feminine, cum funcționează, ce înseamnă cu adevărat să fii femeie din punct de vedere biologic. Ceva care să rescrie povestea femeii. Această carte e acea poveste.“

Eva nu e doar o revizuire radicală a istoriei omenirii, ci și un document care corectează istoria, absolut necesar pentru o lume care s-a concentrat prea mult timp preponderent pe corpul masculin.

BESTSELLER THE NEW YORK TIMES

FINALISTĂ LA WOMEN’S PRIZE PENTRU NONFICȚIUNE

ADEVĂRATA ORIGINE A SPECIEI NOASTRE:

O relatare revoluționară, care demontează mituri și deschide ochii asupra modului în care oamenii au evoluat, oferind o schimbare de paradigmă în ceea ce privește felul în care ne raportăm la corpul feminin, la apariția lui și la cum această evoluție continuă să influențeze astăzi viețile tuturor.

„O analiză inteligentă, amuzantă și științifică a puterii corpului feminin; Eva surprinde, educă și încurajează.“ Bonnie Garmus, autoarea bestsellerului Lecții de Chimie

Un ghid limpede, actual și esențial pentru a înțelege cea mai revoluționară tehnologie a epocii.

Inteligența artificială nu mai este o promisiune a viitorului, ci o realitate care ne influențează viața. Dar ce înseamnă, de fapt, „inteligența“ unei mașini? Cum a ajuns IA să învețe, să ia decizii și să interacționeze cu noi? Și, mai ales, noi mai avem vreo șansă de a o controla?

Cu o cunoaștere temeinică a informaticii și o experiență de câteva decenii în câmpul descoperirilor științifice legate de inteligența artificială, Nigel Toon ne explică pe înțeles cum funcționează IA, cum diferă de inteligența umană și ce impact are în educație, în sănătate, în afaceri sau în viața privată. Dincolo de istoria domeniului, pe care o expune magistral, autorul demontează mituri, anticipează provocări și propune soluții concrete ca IA să lucreze în favoarea noastră.

„Teama față de mașini este firească. În timpul proiecțiilor-test ale filmului de animație Shrek, mulți copii au fost foarte speriați când au văzut primele versiuni digitale ale personajului feminin principal, prințesa Fiona. Era prea realistă, iar copiii începeau să plângă de îndată ce apărea pe ecran. Fenomenul a fost observat pentru prima dată de Masahiro Mori, profesor de robotică din Japonia, sub forma unui paradox pe care l-a numit «valea ciudățeniei» (uncanny valley). Mori a arătat că, atunci când roboții sau personajele animate sunt făcute să semene puțin cu oamenii, reacția inițială este pozitivă – ni se par simpatici. Însă, pe măsură ce robotul sau animația devin mai realiste, acea senzație pozitivă se poate transforma brusc în neliniște: personajul devine straniu, tulburător. Nu mai vedem un căpcăun care exprimă umanitate, ci un om transformat în căpcăun.“ — NIGEL TOON

NIGEL TOON este o personalitate marcantă în domeniul inteligenței artificiale, frecvent invitat să ia cuvântul la evenimentele din domeniu. A fost distins cu numeroase premii, fiind pe locul 1 în clasamentul „Cele mai influente 100 de persoane care au marcat tehnologia britanică“ al publicației Business Insider și inclus de Financial Times în topul „Cei mai buni 100 de antreprenori din Regatul Unit“. Este lider de afaceri în tehnologie, antreprenor și inginer și are funcția de director executiv în trei companii de procesoare finanțate prin capital de risc, printre care Graphcore, companie pe care a cofondat‑o și care a dezvoltat un nou tip de microprocesor, special conceput pentru inteligența artificială. Înainte, a fost director executiv al unei companii de semiconductori listate la bursă, cu sediul în Silicon Valley. A fost membru în consiliile de administrație și președinte al mai multor companii din domeniul tehnologiei și este în prezent director neexecutiv în consiliul UK Research and Innovation (UKRI), organism public independent din Marea Britanie care direcționează anual peste opt miliarde de lire sterline pentru finanțarea cercetării și a inovației. De asemenea, a fost membru în consiliul economic al prim‑ministrului Marii Britanii. Nigel Toon este deținătorul a trei brevete de invenție.

Viața noastră depinde astăzi atât de mult de noile tehnologii, încât am ajuns să ne simțim pierduți fără calculator, internet și telefon inteligent. În fiecare zi o nouă invenție vine să ne facă munca mai ușoară, preluând mai ales din efortul mental pe care ar trebui să-l depunem. Care sunt însă efectele asupra creierului nostru? Asemenea unui mușchi, acesta se atrofiază cu cât este folosit mai puțin. Ne-am obișnuit să căutăm pe Google răspunsul la orice întrebare, să stocăm toate informațiile pe un dispozitiv digital și să efectuăm până și o socoteală simplă pe calculator. În plus, petrecem tot mai mult timp pe rețelele de socializare și înlocuim contactele personale cu cele virtuale. Folosind cele mai recente și importante studii științifice, psihiatrul și specialistul în neuroștiințe Manfred Spitzer investighează influența negativă pe care o pot avea mediile digitale asupra memoriei, puterii de concentrare și abilităților cognitive, în special ale tinerilor, iar cartea este un semnal de alarmă pentru părinți, profesori și politicieni.

„Demența nu înseamnă doar pierderi de memorie. Iar în cazul demenței digitale nu e vorba doar de faptul că tinerii (mai ales) par să devină din ce în ce mai uituci […]. E vorba mai degrabă de randament mental, gândire, capacitate critică, de orientare în «hățișul de informații». Dacă o casieră folosește calculatorul ca să socotească doi plus doi și nu observă că rezultatul 400 trebuie să fie greșit, dacă NASA lansează un satelit în nisip (sau în spațiul infinit) pentru că nimeni nu s-a prins că incii și milele nu sunt totuna cu centimetrii și kilometrii, dacă bancherii greșesc un calcul cu 55 de miliarde de euro, toate acestea înseamnă până la urmă doar că nimeni nu mai gândește. Evident că în aceste cazuri nimeni n-a aproximat în cap ordinul de mărime al rezultatului, ci s-a bazat în schimb pe un asistent digital oarecare.“ — MANFRED SPITZER

#1 bestseller New York Times

#1 bestseller Washington Post

Tuberculoza a fost legată de istoria umanității milenii la rând. Cândva boala romantică a poeților, astăzi este recunoscută drept boală a sărăciei, scoțând în evidență nedreptățile și inechitatea de care noi înșine suntem responsabili. În 2019, John Green l-a întâlnit pe Henry Reider, un tânăr pacient cu tuberculoză, la Spitalul Guvernamental Lakka din Sierra Leone. John s-a împrietenit repede cu băiatul cu picioare subțiri și zâmbet mare, caraghios. În anii care au urmat acelei prime vizite la spital, Green a devenit un susținător activ al accesului echitabil la tratament și al conștientizării inegalităților din sistemele de sănătate. Deși poate fi prevenită și vindecată, tuberculoza rămâne boala infecțioasă cu cea mai mare rată de mortalitate din lume, provocând peste un milion de decese anual.

În Totul e tuberculoză, John Green spune povestea lui Henry, împletind-o cu relatări științifice și sociale referitoare la umanitatea configurată de tuberculoză și explorând felul în care alegerile noastre pot modela viitorul bolii 

„Adevărata magie a scrisului lui Green constă în atenția profundă și umană acordată fiecărui cuvânt.” - The Associated Press

„Totul e tuberculoză nu este despre o boală din vechime. Este despre ce înseamnă să fii om, despre cum înțelegem suferința, cum reacționăm la ea și ce se întâmplă atunci când privim în altă parte.” - Psychology Today

„În aceste vremuri dificile, comunitatea medicală globală este norocoasă să se poată baza pe Green și pe activismul său inspirator.” - The Lan

John Green este un scriitor ale cărui cărți sunt premiate și devin rapid bestsellere #1. Împreună cu fratele său, Hank, a creat nume roase proiecte video online, inclusiv Vlogbrothers și canalul educațional Crash Course. Autorul face parte din consiliul de administrație al organizației globale nonprofit de sănătate Partners In Health și a fost unul dintre vorbitorii de la reuniunea la nivel înalt a Organizației Națiunilor Unite privind lupta pentru eradicarea tuberculozei. Locuiește împreună cu familia sa în Indianapolis, SUA. Poate fi găsit la www.johngreenbooks.com sau la www.tbfighters.org, o organizație care luptă pentru a pune capăt tuberculozei. De același autor, la Editura Trei au apărut, printre altele: Căutând-o pe Alaska, Sub aceeași stea, Un șir infinit de țestoase, Antropocenul acum.

Volumul de față conține studii de caz și reflecții asupra istoriei și epistemologiei științelor vieții. Toate textele reprezintă încercări noi, întreprinse din mereu alte perspective, de a transmite ceva din fascinația obiectelor științifice – a acelor organisme, spații, aparate și tehnici care au fost colonizate de cercetare și care, la rândul lor, au transformat și diversificat cercetarea. În aceasta constă una dintre ambițiile unei istoriografii a culturii materiale a științelor motivate teoretic.

Cartea este structurată în patru părți, fiecare având un accent diferit. În prima parte este vorba despre istoricizarea cunoașterii științifice studiată de mine în lucrările a patru teoreticieni ai științei (Ludwik Fleck, Edmund Husserl, Gaston Bachelard și Georges Canguilhem). Partea a doua constă din patru studii de caz autonome referitoare la istoria geneticii și a biologiei reproducerii. Toate relatează despre lucrări realizate de cercetători care au lucrat la Institutul de Biologie Kaiser-Wilhelm din Berlin-Dahlem. Pe baza materialului de caz extras din experimentele lui Carl Correns, Max Hartmann, Alfred Kühn și ale Atelierului Dahlem de cercetare a virusurilor (care îi includea, între alții, pe Gernot Bergold, Rolf Danneel, Georg Melchers, și Gerhard Schramm), sunt prezentate aici diverse configurații ale experimentelor biologice și în special genetice din prima jumătate a secolului XX. Accentul cade aici pe funcția organismelor model în științele vieții. Partea a treia se concentrează asupra interacțiunii dintre aparatură și formarea conceptelor în biologia moleculară; primul studiu are ca punct central conceptul de genă, un concept esențial atât pentru genetica clasică, cât și pentru cea moleculară; în centrul celui de-al doilea studiu stă un aparat de măsurare a urmelor radioactive, indispensabil pentru biologia moleculară; al treilea este centrat pe limbajul informației din noua biologie. În partea a patra și ultima abordez câteva chestiuni epistemologice fundamentale – mai întâi relația dintre instrumentele și obiectele cunoașterii, apoi preparatele ca o clasă specială de obiecte epistemice și, în fine, tehnicile de înregistrare în scris utilizate în laboratorul de cercetare. (Hans-Jörg Rheinberger)

HANS-JÖRG RHEINBERGER (n. 1946) este Director emerit la Max-Planck-Institut für Wissenschaftsgeschichte din Berlin.

Opere principale: Experiment, Differenz, Schrift. Zur Geschichte epistemischer Dinge (1992); Iterationen (2005); Historische Epistemologie zur Einführung (2007); Rekurrenzen. Texte zu Althusser (2014); Die Farben des Tastens (2015); Der Kupferstecher und der Philosoph (2016). La Ratio et Revelatio a mai apărut Secțiune și îmbinare. O fenomenologie a experimentului (2023).

Tabelul periodic. Un ghid vizual al elementelor chimice propune o abordare moderna si accesibila a unuia dintre cele mai importante instrumente ale stiintei. Cartea explica modul de organizare a tabelului periodic si semnificatia fiecarui element, folosind infografice clare, scheme intuitive si ilustratii atent realizate.
Cititorii descopera nu doar elementele chimice, ci si structura atomului, rolul electronilor, grupele si perioadele, precum si modul in care proprietatile elementelor influenteaza comportamentul lor in natura si in viata de zi cu zi. Fiecare concept este prezentat vizual, astfel incat informatia sa fie usor de inteles si de retinut.
Prin combinatia de rigoare stiintifica si design vizual atractiv, acest volum este un instrument util atat pentru elevi si liceeni, cat si pentru pasionatii de stiinta care doresc sa inteleaga chimia intr-un mod clar si coerent.

Prin apariția teoriei relativității și a mecanicii cuantice, reprezentările pe care oamenii și le-au construit secole de-a rândul despre lumea fizică au fost bulversate. Simțul comun nu mai era suficient pentru a o înțelege, ceea ce l-a făcut pe Werner Heisenberg să spună: „Universul nu e doar mai straniu decât ne închipuim, ci e mai straniu decât ne putem închipui.“ Pe de altă parte, limbajul matematic pune o barieră între fizicieni și publicul larg, care vrea să i se ofere o imagine intuitivă asupra relativității și mecanicii cuantice.

Cu atât mai spectaculoasă e performanța profesorului Suhail Zubairy: Un univers misterios (cartea pe care a publicat-o la Oxford University Press) reușește să explice în termeni simpli, fără să apeleze la matematică, nu doar ideile care stau la baza mecanicii cuantice, relativității și cosmologiei, dar și consecințele lor subtile, devenind un compendiu al cunoștințelor actuale din fizică. De un interes aparte, și de o tratare originală, se bucură domeniul criptografiei, comunicării și informaticii cuantice (în care Suhail Zubairy are contribuții notabile), însă poate că meritul cel mai important al cărții este că analizează problemele filozofice cu care se confruntă înțelegerea lumii.

„Un moment de răscruce va fi când oamenii de știință vor putea fabrica o copie identică a unui obiect viu inteligent – un om – atom cu atom. În momentul de față pare un vis nerealist, dar cândva în viitor ar trebui să fie posibilă construirea unei ființe umane. Întrebarea este dacă o asemenea ființă umană va fi vie, având trăsături precum liberul-arbitru, o minte gânditoare, simțul binelui și al răului și capacitatea de reproducere. Un astfel de obiect va avea emoții? Una din cele mai importante întrebări este dacă viața e ceva mai mult decât un anumit aranjament de atomi și molecule.“ — M. SUHAIL ZUBAIRY

Istoria științei e plină de anecdote legate de marile descoperiri: Arhimede a țâșnit gol din baie strigând „Evrika!”, Galilei a lăsat să cadă obiecte din Turnul din Pisa, un măr i-a picat în cap lui Newton. Pentru că sunt memorabile, obișnuim să le luăm ca atare, fără să ne întrebăm dacă sunt și plauzibile, iar ele ne oferă o versiune schematică, prescurtată a istoriei științei.

Versiune totuși înșelătoare, după cum ne demonstrează cu talent de detectiv Antoine Houlou-Garcia, care cercetează originea acestor anecdote devenite legende, în încercarea de a restabili adevărul istoric. Rezultatul nu e doar o operă de demistificare cu accente ironice, cât, mai ales, o perspectivă realistă și nuanțată asupra dezvoltării științei.

„Știința nu e rodul unui geniu unic, ci a numeroși oameni dintre care știința, în ochii publicului larg, va reține până la urmă doar câteva nume, așa cum se predă la școală, chiar și azi, istoria regilor și a bătăliilor, în timp ce Istoria e mult mai bogată – și mult mai interesantă“ — ANTOINE HOULOU-GARCIA

„Pregătiți-vă să corectați poveștile pe care le-ați auzit, grație unei lecturi accesibile și unei cercetări riguroase a surselor primare. Merele nu cad din cer, și nici geniile!” — Sciences Et Avenir

De la un strănut neașteptat deasupra unui vas Petri, care a dus la apariția revoluționară a antibioticelor, până la descoperirea incredibilă a cuptorului cu microunde datorită unei ciocolate ce s-a topit în buzunarul unui fizician, Accidental este o aventură palpitantă în lumea științei care, în general, a mers din greșeală în greșeală, dar care, accidental, a schimbat umanitatea în bine. Ne imaginăm că știința trebuie să fie un întreg proces de descoperiri și momente revelatoare. Dar, în realitate, știința greșește în 99% din cazuri. Aproape fiecare idee care îi trece prin minte unui om de știință este rapid infirmată de un experiment care eșuează sau de o cercetare rivală.

„Biologul Alexandru Stermin călătorește în jurul lumii. Ceea ce începe ca un periplu în lumea biologiei, a neuroștiințelor și a psihologiei se transformă într-o incursiune în lumea ideilor și concepțiilor despre univers. Ca într-o călătorie pe suprafața unei hipersfere care se închide, Alexandru Stermin părăsește zona unde cultura noastră pune omul în centru, ca să regăsească în îndepărtări, paradoxal, același om cu întrebările lui cele mai adânci. Cartea este un excelent jurnal de călătorie care combină biologia, neuroștiințele și cultura filozofică, chestionând propriile noastre concepte și credințe despre ceea ce suntem și care este locul nostru în natură.“ — CRISTIAN PRESURĂ, fizician, autorul bestsellerului Fizica povestită

„Dacă n-aș fi fost Cătălin Gruia, mi-ar fi plăcut să fiu Alexandru Stermin. O să înțelegeți de ce spun acest lucru dacă veți citi paginile dintre aceste coperte. Vă recomand cu căldură să o faceți – nu veți descoperi doar o carte, ci vă veți descoperi, veți afla mai multe despre cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.“ — CĂTĂLIN GRUIA, redactor-șef National Geographic

„Cu câteva zile înainte să împlinesc 30 de ani, am plecat singur într-o călătorie în jurul lumii. Primele nopți le-am dormit în jungla amazoniană, apoi zile întregi am umblat în alte două jungle – jungle urbane, pe cât de depărtate, pe atât de diferite –, Los Angeles și Beijing. M-am întors acasă mai viu, însuflețit de ce descoperisem, nu doar în lumea din jurul meu, ci și în lumea din mine – din noi, din om. 30 de ani a marcat pentru mine începutul marilor descoperiri geografice – explorând lumea am descoperit geografia ființei mele, cu continentele ei, de la cele mai luxuriante, cum sunt imaginația și iubirea, la cele mai întunecate și reci, cum este moartea. Despre fascinația acestei lumi vă povestesc aici.“ — ALEXANDRU N. STERMIN

Fotografia de pe copertă: pasărea capitão-de-saíra, care trăiește doar în Brazilia, pozată în jungla din Ilha Grande, în 2020; din arhiva autorului.

Manfred Spitzer este un expert recunoscut în rețelele neuronale – fundamentul inteligenței artificiale. Cartea de față adună toate informațiile relevante existente pe această temă, punându-le într-o perspectivă realistă: se pot face multe speculații cu privire la foloasele și pericolele integrării IA în viața noastră, dar nimeni nu poate prezice cu adevărat în ce măsură ea ar putea aduce salvarea sau distrugerea omenirii.

Anul 2023 va rămâne în istorie ca începutul unei noi ere, când inteligența artificială a intrat în casele oamenilor. În doar doi ani lumea s-a schimbat mai rapid și mai profund decât s-ar fi așteptat oricine. Manfred Spitzer descrie în detaliu progresele enorme făcute (sau prognozate) cu ajutorul IA în medicină, în cercetarea științifică, în lupta cu schimbările climatice, în economie, educație, domeniul militar, politică, prevenirea criminalității, afaceri sau chiar în viața de zi cu zi. IA a pătruns deja în societate, în țesătura vieții noastre – și este în continuare dificil de reglementat.

Concluzia sa este că trebuie să ne temem nu atât de IA, cât de cei care o mânuiesc. Dincolo de atitudinile panicarde, riscul rămâne: odată încăpută pe mâini greșite, inteligența artificială poate arunca omenirea în abis.

„O carte plină de informații, detaliată, cu discernământ critic și extrem de ușor de citit.“ — Jung-Journal

„Inteligența artificială oferă o imagine de ansamblu asupra situației actuale, vorbind pe înțelesul nespecialiștilor. Sunt abordate în amănunt atât binefacerile, cât și blestemul cu care vine o tehnologie ce-ar putea salva omenirea sau, dimpotrivă, ar putea-o distruge. Nu există lectură mai captivantă  în acest moment.“ — Querblatt

MANFRED SPITZER (n. 1958) este unul dintre cei mai faimoși specialiști în neuroștiințe din Germania, foarte implicat în dezbaterile despre tehnologie și educație. A studiat medicina, psihologia și filozofia la Universitatea din Freiburg, iar în prezent este profesor de psihiatrie la Universitatea din Ulm, unde conduce din 1997 Clinica psihiatrică universitară și din 2004 Centrul pentru neuroștiințe și învățare. A fost de două ori profesor invitat la Universitatea Harvard. Este gazda emisiunii TV săptămânale Geist und Gehirn (Minte și creier), în care prezintă unui public larg rezultatele cercetărilor sale în domeniul neuroștiințelor. A publicat numeroase cărți, dintre care Lernen (Învățarea), Vorsicht Bildschirm! (Atenție, ecran!) și Digitale Demenz au devenit bestselleruri.

Cu umor și documentare minuțioasă, chirurgul Cătălin Vasilescu ne introduce în lumea unor operații, practici, experimente și descoperiri medicale a căror influență asupra sănătății umane este ori benefică, ori de-a dreptul nocivă. Astfel, ajungem să cunoaștem chirurgi celebri care voiau să salveze vieți prin asumarea unor riscuri uriașe și prin adoptarea unor practici dintre cele mai scandaloase. Bestiarul se adresează oricui este interesat de progresul medical în general și de felul în care chirurgia poate salva sau distruge vieți.

„Am citit cartea chirurgului Cătălin Vasilescu cu un complicat amestec de perplexitate și adeziune admirativă. Perplexitate, pentru că îmi deschidea perspective nebănuite spre istoria medicinei, provocând un neașteptat orizont de interogativitate, o combinație palpitantă de cunoaștere și trăire. Admirație, pentru că întâlneam, la fiecare pagină, un condeier profesionist, un scriitor capabil să combine cu naturalețe realismul documentar, suprarealismul unor conjuncturi miraculoase, umorul, drama, surpriza. Istoria lumii se împletește cu destinul privat al personajelor invocate și deschide spre reflecții neconvenționale despre dimensiunea trupească a spiritului și despre dimensiunea spirituală a corporalității. Cătălin Vasilescu se înscrie cu grație în seria de medici-scriitori și gânditori, ilustrată, la noi, de Vasile Voiculescu, C.D. Zeletin, Emil Brumaru ș.a. Parodiind titlul ales de autor pentru cartea sa, îl asigur pe cititor că are în mână un text... bestial.“ — ANDREI PLEȘU

„O carte extraordinară – ca un documentar BBC – despre acei oameni temuți, iubiți, bârfiți, necesari și minunați care sunt marii chirurgi. Pe fundalul istoriei mari, se povestesc episoade esențiale din istoria medicinei moderne, în care intenția bună se transformă uneori în victorie, alteori în tragedie (răscolitoare sunt rătăcirile lobotomiei). Povești despre noi toți, despre corpul în care suntem instalați pentru o vreme, despre viața care e mai puternică decât pare și despre boala care o sabotează. Scrisă limpede, cu luciditate, înțelegere a omenescului și, nu în ultimul rând, cu umor și talent, cartea chirurgului Cătălin Vasilescu face bine la sănătate.“ — IOANA PÂRVULESCU

Atâta vreme cât nu avem nici o boală și nici un disconfort semnificativ, ne ducem zilele ca și cum am fi nemuritori. Chiar și când vedem cu ochii noștri că moartea îi seceră nemiloasă pe cei apropiați, tot ne este greu să înțelegem că asta ni se va întâmpla și nouă într-o zi. Ideea că vom trăi veșnic este adânc înrădăcinată în conștiința noastră. Dar nu cumva așa și este?

Venki Ramakrishnan, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, ne poartă într-o călătorie fascinantă la frontierele biologiei, pornind de la o întrebare surprinzătoare: Chiar trebuie să murim? Trecând prin cele mai noi descoperiri științifice, el examinează eforturile cercetătorilor din întreaga lume de a prelungi durata de viață prin modificarea fiziologiei organismului uman. Dar dacă moartea servește unui scop biologic necesar? Și care ar fi costurile sociale și etice ale încercării de a trăi veșnic?

Unii zic că vom trăi și vom vedea, alții se gândesc la colonizarea spațiului cosmic. Între aceste două idei extreme, Venki Ramakrishnan construiește o narațiune pertinentă, bazată pe date științifice obiective, și ne oferă o perspectivă avizată asupra acestui subiect.

„În această carte, am analizat modul în care progresele din biologia moleculară au aru­n­cat lumină asupra aproape fiecărui aspect al îmbătrânirii, analizând adesea cu scepticism unele dintre afirmațiile exagerate… Sper ca cititorii să dobândească nu numai o evaluare a cauzelor care stau la baza îmbătrânirii, ci și capacitatea de a interpreta, în cunoștință de cauză, știrile și comunicatele de presă despre fiecare nou «progres» și de a judeca singuri cât de realiste sunt diferitele afirmații.“ — VENKI RAMAKRISHNAN

Una dintre perspectivele cele mai tentante, și în același timp înfricoșătoare, este apariția unor indivizi cu însușiri fizice și intelectuale mult superioare celor ale restului populației, prin posibilitățile deschise de editarea genomului uman – altfel spus, apariția unei rase minoritare de supraoameni. Genetica încetează așadar să fie doar o știință de interes pur academic sau practic și intră în focarul dezbaterilor din societate, iar, pentru a putea judeca dilemele de ordin moral, publicul larg trebuie să aibă acces la informații corecte, solide, nuanțate și inteligibile. Este ceea ce ne oferă eminentul biolog Alexandru Babeș prin Secretul vieții, în care rigoarea științifică și claritatea expunerii sunt însoțite de o pasionantă istorie anecdotică a descoperirilor legate de ereditate de la Aristotel la Mendel și la cercetările contemporane.

„Suntem acum capabili să intervenim în mod deliberat în substanța eredității, să sculptăm după bunul-plac alcătuirea biologică a speciei noastre. Dar numai pentru că putem s‑o facem, suntem oare siguri că ar trebui? Momentul în care ne aflăm impune o serie de eforturi colective. Mai întâi unul de informare, apoi unul de dezbatere și, în sfârșit, unul de decizie. Sunt demersuri la care ar trebui să participe cât mai mulți dintre noi, pentru că miza este uriașă. În joc se află viitorul nostru ca specie. E oare înțelept să lăsăm oamenii de știință sau, și mai rău, politicienii să decidă dacă vom merge sau nu pe calea deschisă de abilitatea recent dobândită de a edita genomul uman?“ — ALEXANDRU BABEȘ

Noul bestseller al lui Mickaël Launay, matematician specializat în popularizarea științei, ne explică în mod clar și precis... fizica cuantică!

Trebuie să învățăm să observăm lumea în cele mai nebănuite locuri.

De ce sucul de portocale urcă de-a lungul paiului atunci când îl sorbim? De ce este atât de dificil să prezici vremea cu o lună înainte? Suntem oare aceeași persoană din urmă cu douăzeci de ani? Și de ce pianul are mai multe clape la?

Natura e plină de iluzii, ne induce în eroare, făcându-ne să vedem opusul a ceea ce este. Și atunci, cum putem descifra toate aceste imprecizii? De la forța arhimedică la fizica cuantică, trecând prin teoria ambuteiajelor, fierberea pastelor sau propagarea undelor, va trebui uneori să uităm ceea ce considerăm a fi evident și să acceptăm incertitudini incomode.

În această călătorie uluitoare, matematica izvorăște în deplina sa frumusețe din experimente bizare, iar întrebările mărunte și fără pretenții constituie piatra de temelie a marilor teorii.

Mickaël Launay (n. 1984) este matematician și scriitor francez. A absolvit Școala Normală Superioară din Paris, iar în 2012 a obținut doctoratul la Universitatea Aix-Marseille, cu o teză despre probabilitate. De peste 15 ani, organizează proiecte de popularizare a matematicii atât pentru copii, cât și pentru publicul larg, iar în 2013 a creat, în același scop, canalul Micmaths pe YouTube.
În 2018 a primit Premiul D’Alambert pentru întreaga sa contribuție la popularizarea matematicii. În 2022 a primit Le Grand Prix de l’Académie de Saintonge (împreună cu André Deledicq) pentru Dictionnaire amoureux des mathématiques.

De același autor, la Editura Trei au mai apărut Marele roman al matematicii (2021; distinsă în 2017 cu Premiul Tangente) și Teorema umbrelei (2022).

Premiul Academiei Române

„La primul contact cu această carte am avut sentimentul că ascult o muzică ce mă încântă ori de câte ori o aud. În interpretarea lui Cristian Presură, această compoziţie grandioasă care e Fizica ajunge să sensibilizeze şi urechile cele mai puţin educate ştiinţific. Parcurgând cartea lui Cristian Presură veţi ajunge să înţelegeţi noţiuni precum modelul standard, unificarea interacţiilor din natură, materia şi energia întunecată, găurile negre etc. Majoritatea fizicienilor ce se încumetă să scrie o asemenea lucrare rezistă cu greu tentaţiei de a folosi un limbaj matematic atotcuprinzător, cu numeroase formule, uneori greu de digerat pentru un nespecialist. Cartea lui Cristian Presură este cu atât mai valoroasă cu cât se adresează în egală măsură unui cititor neavizat şi unuia bun cunoscător al formalismului matematic, care nu acceptă uşor afirmaţii fără demonstraţie. Parafrazându-l pe Richard Feynman, pot spune că pentru a studia fizica există două posibilităţi: fie urmaţi timp de cinci ani cursurile facultăţii de fizică, fie citiţi această carte.“ Dr. Mircea PENŢIA, Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară, Bucureşti-Măgurele, cercetător ştiinţific asociat CERN, Geneva