Cărți

După ce se îneacă accidental cu un burger, Delphie se trezește într-un loc necunoscut în compania extrem de vorbăreței Merritt, terapeuta menită să o ghideze prin „viața de apoi” și să-i facă „adaptarea” mai ușoară. Moment în care realizează că și-a irosit viața (deși încă e tânără), trăind-o singură și fără prieteni. La fel cum ești nerăbdător să te trezești dintr-un coșmar, Delphie e disperată să se reîntoarcă în lumea celor vii. Iar năstrușnica, romantica și gălăgioasa Merritt îi oferă această șansă, lansându-i o provocare.

Câștigător al International Dylan Thomas Prize, al Europese Literatuurprijs și al BAMB Readers’ Award Acum, într- o ecranizare de excepție, în regia lui Dylan Southern, cu Benedict Cumberbatch în rolul tatălui. Într-un apartament din Londra, doi băieți se confruntă cu insuportabila durere provocată de moartea fulgerătoare a mamei. Tatăl lor, expert în opera lui Ted Hughes şi romantic dezorientat, îşi imaginează un viitor pustiu, lipsit de sens. În acest moment de disperare, primesc o vizită de la Kra – vindecătoare, şarlatană, șaman, dușmană și dădacă. Atrasă de familia îndoliată, această pasăre „sentimentală“ amenință că va rămâne până când nu vor mai avea nevoie de ea. Şi aşa se şi întâmplă: lunile trec, durerea cedează locul amintirilor, iar mica familie începe să se vindece.

Hera are douăzeci și cinci de ani și, pe când cei din jur par să fi îmbrățișat fără efort vârsta adultă, ea se străduiește cu disperare să-și construiască o viață pe măsura propriilor așteptări. Însă fără succes. Angajată ca moderator de comentarii, îl cunoaște pe Arthur, un coleg mai în vârstă care e... căsătorit. Și, cu toate că până atunci a avut relații cu femei, Hera se aruncă într-o aventură mistuitoare, îmbătată de promisiunea unei fericiri obișnuite. Amuzantă, profund emoționantă și scrisă cu o surprinzătoare iscusință, În așteptarea răspunsului tău este o poveste despre tendința de a dori un lucru care nu promite nimic și drumul sinuos, chinuitor și adesea hilar pe care îl parcurgem pentru a decide cine suntem și cine vrem să fim.

Cine a fost Salvador Dali? a. Un spaniol care avea propriul atelier artistic încă de la vârsta de 8 ani b. Un pasionat de modă, celebru pentru mustața emblematică și stilul vestimentar unic c. Un artist suprarealist important, care a pictat „Persistența memoriei“ d. Toate cele de mai sus! Aflî mai multe din această carte frumos ilustrată!

La publicarea din Franța, în 2008, Anii a fost primită cu surprindere. Deși Annie Ernaux era deja de decenii o scriitoare iubită și premiată, Anii a reprezentat, în mult feluri, un nou început: atât un volum de memorii al unei întregi generații, dar și povestea unor oameni ce-și relatează istoria unică. Poate de aceea naratoarea cărții evită pronumele „eu", alegând să folosească „noi". Anii este o rememorare a perioadei 1941-2006, realizată cu ajutorul senzațiilor trecute și prezente, al fotografiilor, cărților, cântecelor, radioului, televiziunii, reclamelor, știrilor, totul contrastând cu însemnările de jurnal adunate de-a lungul a șase decenii.

În pădure se petrece ceva ciudat. Cineva a lăsat acolo o cutie cu două găuri. Dinăuntru, cineva priveşte cu atenţie animalele. Cine este oare? De unde vine? De ce se află în pădure? Nimeni nu ştie aceste răspunsuri. Ceva, însă, este cert: acel cineva nu vrea să iasă.

Cutia este o carte despre puterea bunătăţii, a iubirii şi a prieteniei care ne îmbogăţeşte viaţa.

Copiii au mii de intrebari: • Ce se intampla la centrul de echitatie? • Ce prefera caii? • Ce inveti la prima lectie de echitatie? O vizita la un centru de echitatie e o adevarata sarbatoare pentru un iubitor de cai, chiar daca vizita se desfasoara pe paginile unei carti cartonate! Ferestrele care se deschid pe paginile mari si late, viu colorate, dau in vileag secretele selariei, detaliaza procesul de tesalare, iti dezvaluie istoria speciei de la calul preistoric la bidiviul arab, te lasa sa arunci un ochi in atelierul potcovarului si in cabinetul veterinarului si te invita la manej. Hai, curaj! Inainte de a te urca in sa, verifica si reajusteaza chinga.

Copiii au mii de intrebari: • Cum se alimenteaza o masina? • Ce se intampla la spalatoria auto? • De ce trebuie inspectate periodic masinile? Ca sa te duca cu bine in cea mai frumoasa vacanta, masina are nevoie de combustibil si ingrijire! Un deliciu pentru micii automobilisti, Alimentam, spalam, reparam masina ii va conduce de la statia de alimentare, pe care o vor explora pe indelete, la spalatoria auto si la atelierul auto, unde vor zabovi mai mult, si vor deschide ferestre pe paginile cartonate ca sa schimbe anvelope, sa pulverizeze vopsea pe piesele inlocuite, sa repare o teava de esapament si sa se strecoare sub masina cocotata pe o platforma ridicatoare.

Copiii au mii de intrebari: • Cand ajunge autobuzul? • Cine are nevoie de bilet? • Cum functioneaza un metrou? Un ghid pentru scurtele, dar palpitantele, calatorii urbane: La drum cu autobuzul si metroul este destinata micutilor exploratori ai marilor orase, care vor afla cum sta treaba cu biletele, statiile, controlorii, dar si cu fulgeratorul tren subteran care te poarta intr-o clipita dintr-un capat in altul al capitalei. Deschizand ferestrele de pe paginile cartonate, micii cititori vor cobori in meandrele metroului, il vor insoti pe vatmanul tramvaiului in cabina si vor da o mana de ajutor la curatarea autobuzelor si tramvaielor in depou.

Copiii au mii de intrebari: • De ce exista zi si noapte? • Ce este o planeta? • Cum ajung astronautii in spatiu? Nu trebuie decat sa intorci o pagina ca sa vezi cum luna ii ia locul soarelui, iar cerul se intuneca si isi aprinde pe bolta miriade de stele. Oare stiai ca si soarele nostru este o stea? Dar de ce avem nevoie de soare? Despleteste-i razele pe pagina cartii cartonate si vei afla ca fara soare pamantul ar fi pustiu - fara plante, fara animale si fara oameni. In jurul lui se rotesc nestramutate, fiecare pe propria-i orbita, cele opt planete ale Sistemului Solar. Si Luna? La ce e buna? Iar rachetele, cu ele cum ramane? O carte care tine loc de telescop: totul despre Soare, Luna si stele pe intelesul micutilor de 2-4 ani.

Porneste intr-o aventura captivanta cu pachetul booster Journey Together! Acest pachet contine 10 carti cu Pokémoni si Antrenori din regiunea Paldea, pregatiti sa-ti completeze echipa si sa-ti ofere strategii noi si ilustratii impresionante.

Descopera puterea prieteniei si a colaborarii in lumea Pokémon Scarlet si Violet!

Setul contine: 
- 1x pachet cu 10 carti.

Nota:
· Produsul este disponibil in mai multe modele si se vinde individual!
· Livrarea modelelor se va realiza in mod aleator, iar culorile sau ambalajul pot varia!

Mama Barză lucrează de zor, construiește un cuib încăpător 

pentru puii ei, care vor ieși în curând din ouă.

Dar să vezi ce dandana! Cuibul se tot strică!

Fir cu fir și pai cu pai, Barza nu se lasă

și o ia mereu de la început, până reușește!

Anotimpul integramelor nr. 1/2025 - Vara

Apariție trimestrială

Integrame pentru nivel mediu si expert

114 integrame pentru nivel mediu și jocuri cu glume.

Iată o carte interogativ evocatoare despre durere. Abia dacă îi bănuim cauzele: dispariția unor ființe dragi, evocarea unor momente tragice din istorie, vag sugerate, asocierea cu destinul unor poeți și artiști care au explorat la rândul lor durerea, sau reconstituirea timpului personal, cu momentele de candoare și de pierderi din trecutul ireversibil etc. Totul constituind un recviem tandru-sfâșietor, cu permanente incursiuni interogative spre resursele și limitele poemului, somat să caute „mai adânc decât sub piele și în oase” și să scoată la suprafață această durere repetitivă. Misiunea i se pare poetei aproape imposibilă, fiindcă „rana niciodată nu e rostită”. Probabil întrucât poemul nu rămâne decât o infimă parte din emoția întreagă, conținutul mai sărac al acestei interiorități, vizibil doar atunci când emoția și sensibilitatea devin debordante. - Dinu Flămând

Trăitor în trei țări (România, Canada și, în prezent, Statele Unite ale Americii), Pompilian Tofilescu a debutat la începutul anilor ʼ90, publicând proză scurtă și poezie în câteva dintre revistele vremii. Revine la scris după o pauză de 23 de ani, și publică, în 2019, primul volum de autor, Lupi și mere stricate. În 2021 îi apar un nou volum de proză scurtă, Catedrala lingurilor, și unul de poezie, #57. În viața profesională, lucrează ca expert tehnic la Ford Motor Company, Dearborn, Michigan și deține 8 brevete de invenție internaționale în domeniul sistemelor și modulelor electronice pentru auto. Genul literar preferat al lui Pompilian Tofilescu este transrealismul, așa cum a fost descris de Rudy Rucker în A Transrealist Manifesto.

Poezia lui Tudor Voicu are parfumul de nișă al igrasiei, cu subtile nuanțe de iubire ratată și un strop de autoironie. Autorul își semnează rugăciunile fără să le creadă, dar le trimite către o divinitate sau o lume în care, poate, încă e loc pentru cei vii. Cu ADN din Charles Bukowski, Tudor Voicu scrie cu sinceritate tăioasă și umor amar, dar, chiar dacă hainele sunt zdrențuite,
adevărurile sunt înalte! - Ștefania COȘOVEI

Imaginile memoriei, imaginile (auto)biografiei și imaginile interioare sunt traduse, în cheie de truver postmodern, în imagini poetice din care apar dărâmături existențiale de azi pe mâine surprinse de un aparat de fotografiat singurătăți și eșecuri! Tudor Voicu (re)scrie, astfel, neliniști cu flori de gheață. - Dan Mircea CIPARIU

Tudor Voicu este Poet. El transformă resturile lumii în Poezie, banalul în metaforă, detaliul în viziune. Cu sensibilitate și umor, autorul construiește o metafizică proprie și un stil personal prin care se salvează magistral din deșertul de grafomanie și veleitarism care e poezia română contemporană. Citiți-l! - Adrian SUCIU

Viata se desfasoara din ce in ce mai mult prin filtrul unui ecran. Fiecare pas are loc sub ochii tuturor. Nu ne putem bucura de un fel de mancare savuros, de un peisaj deosebit sau de un moment important si intim pana nu este fotografiat, inregistrat si impartasit cu toata lumea, pentru a fi validati si invidiati. Fiecare se afla intr-o cursa de a arata ca "eu sunt cel mai fericit", dar o viata aparent perfecta iti aduce cu adevarat implinire? Aceasta scurta istorisire nu este o confesiune pentru public, ci o marturie a faptului ca viata se desfasoara dincolo de un ecran si devine cu atat mai autentica in momentul in care cele mai frumoase detalii raman doar pentru tine. Asadar, poate fi o simpla poveste sau adevarul gol-golut, voi ce credeti?

Cand povestile mamei raman

Doua incercari are vara cand prinde din urma primavara. Una, sa nu uite de florile acesteia, si a doua, sa nu-i strice rodul livezilor cu vreo caldura prea aprinsa ori ploaie prea naprasnica, ca sa mai bucure otavele ori ghidusia florilor pe haturile de lumina ale vailor. E lumina care mi-a ramas in inima citindu-i Dianei Gribincea Popa epistolele sale de poveste catre Iris, fiica ei minunata. Cred ca mi-ar fi fost mai usor daca nu stiam ochii mariti de taina ai micutei, care par ca dau foile povestii si indeamna la glas de tandrete pe "mami ei". Au crescut impreuna, amandoua, vegheate de tati Ciprian si bunici. De unde si bucuria sobra a copilaroaselor povesti ce le veti strabate. Veti intelege, nu prea greu, ca ele nu sunt scrise pentru noi, stati linistiti, pentru noi cei care citim grabnic ori alergam prin povesti. Nuuuu. Povestile sunt scrise de Diana pentru personajele lor si pentru Iris, minunata stapana a tuturor povestilor, care aduna si imprastie zambete. Nu va temeti de povesti. Vindeca sufletul nostru de parere de rau si urata stare de spirit a zilelor care vin peste noi. Ne tin de mana, oricat de batrani am fi, sa ne treaca prin lunca amintirilor care conteaza. De asta data, povestile, veti vedea, va trec prin lumi ascunse in cuvinte. Iubirea, rabdarea, bucuria, credinta si multumirea, dorinta cea buna si curajul va vor fi prietenii cei mai de pret ai cunoasterii bucuriei de cititor. Simple povesti? Nu. Nu cred. Cartea aceasta este declaratia de iubire a mamei Diana catre minunea de fetita care este Iris-Ecaterina. Ca sa nu treaca timpul fara rostul iubirii intre ele. - Parintele Constantin Necula
 
Povestile pot trezi sufletul, dar cuvintele lor sunt la fel de vii precum cel care le spune sau scrie. Fabulos e si ca ne duc pe toti, indiferent de varsta, in acelasi loc. Fiecare poveste e o ocazie de reintoarcere la factorul comun, etern, plin de dragoste. Sufletul. Diana Gribincea Popa ne duce acolo. - Maria Cristina Marasescu, director Departamentul pentru pregatirea personalului didactic al Universitatii "Lucian Blaga" Sibiu

Ilustratii color.

Salamandra nu e o carte. E o stare. Un mix ciudat de ras isteric, luciditate dureroasa si vis cu marginile tocite. Bogdan Isopescu Pop debuteaza cu un roman ca o drumetie prin mintea omului care s-a rupt, s-a dus, dar s-a si intors cu povesti pe care nu ai voie sa nu le asculti. Suntem intr-un spital de nebuni - dar nu te gandi la clisee. Aici gasesti personaje care ti se lipesc de retina: FM, schizofrenul cu mers "melcoid" si papuci Adibas, etern insetat de chistoace. Nea Ion, cu proteze care urla ca niste fantome electronice. Dorin, tiganul-bulgar-zen-sudor, si Radu, copilul-barbat prins intre o mama invizibila si niste demoni foarte reali. Vocea narativa e halucinant de vie. Cu un ochi rade si cu altul plange. Cu un stil hiper-vizual, autoreflexiv, poetic si nebun de sincer, autorul iti intinde o tigara imaginara si te roaga s-o fumezi cu el in spatii care ascund mereu alte realitati. Cartea e autofictiune, da, dar si stand-up cu sufletul gol. Un trip literar care te face sa vezi sistemul, boala, prietenia si viata altfel. Te arunca intre cabana din vis si salonul cu gresie rece, intre ras si apocalipsa personala, intre o salamandra colorata si o realitate imposibil de dus. Gen? Literatura vie. Proza confesiva, dar punk. Realism magic cu halate albastre. O carte care-ti da in cap ca sa-ti dea, de fapt, un brat. Daca ai inima - o simti. Daca ai cap - o intelegi. Daca le ai pe amandoua, Salamandra o sa te arda putin. Dar merita.

Te-ai gandit vreodata ca in gradina bunicii s-ar putea ascunde o zana?

Ela, o fata de 12 ani cu ochi curiosi si suflet mare, a intalnit-o intr-o zi de primavara. Zanuta Ciresica i-a devenit cea mai buna prietena si, de atunci, totul s-a schimbat.
In aceasta aventura cu zane, zani, prietenii neobisnuite si fiinte din mitologia romaneasca (salutari de la Muma Padurii!), Ela si prietenii ei descopera nu doar ca lumea magica e reala, ci si ca fiecare dintre noi are o misiune. Adevarata magie incepe atunci cand ai curajul sa crezi.

O carte despre prietenie, curaj, natura si valul care desparte lumea noastra de cea fantastica. Dar nu pentru mult timp.  

Perfecta pentru copii, mici si mari deopotriva, pentru visatori, dar si pentru parintii care stiu ca unele povesti nu au varsta.

Ilustratii color.

După ce a realizat ascensiuni extraordinare pe munți dificili și a devenit unul dintre cei mai importanți alpiniști din lume, Walter Bonatti decide să facă o schimbare și să exploreze locuri cât mai îndepărtate și mai sălbatice. După o ședere în Siberia, la Polul Frigului, străbate în Klondike drumul vechilor căutători de aur, apoi se urcă într-o canoe și înfruntă apele fluviului Yukon. Sunt primele dintre călătoriile sale memorabile care îl vor purta în interiorul vulcanului Krakatau, pe stâncile bătute de furtuni ale Capului Horn, în imensitatea înghețată a Antarcticii și printre populațiile primitive din jungla amazoniană. Din fiordurile Patagoniei până în deșerturile Australiei, îl însoțim pe Bonatti și, pe lângă poveștile unor ținuturi legendare și ale unor paradisuri ascunse, aflăm și povestea lui – povestea unui om care încearcă să trăiască în armonie cu natura și care cu fiecare călătorie își descoperă limitele, dar își împlinește visul de libertate.

„O lume pierdută e ultima carte scrisă de Bonatti, care şi‑a adunat în ea toate aventurile şi reflecţiile de «explorator». Bonatti crede că putem găsi un punct de întâlnire, de înţelegere respectuoasă cu culturi diferite de a noastră. Propune să ne mişcăm prin natură folosind pe cât posibil mijloacele puse la dispoziţie de natura însăşi şi să înţelegem astfel până unde avem voie să mergem. Propune, pur şi simplu, să privim lumea cu alţi ochi.” (Angelo Ponta)

Profesorul de literatură comparată David Kepesh se trezeşte într-o dimineaţă şi îşi dă seama că trupul său a suferit o schimbare uluitoare. Dacă Gregor Samsa al lui Kafka se metamorfozează într-un gândac, personajul lui Roth devine un sân imens, cântărind 75 de kilograme. Kepesh refuză la început să accepte noua realitate, încercând să se convingă pe sine şi să le explice celor din jur – iubita, tatăl, doctorul – că suferă de halucinaţii induse de prea multe lecturi din Kafka, Swift şi Gogol. Însă situaţia este cât se poate de reală şi lui Kepesh nu-i rămâne decât să se adapteze şi, pe cât posibil, să se bucure de avantaje.

Premiul Nobel pentru Literatură 1957

„De la idilele umanitare ale secolului al XVIII-lea până la eşafodurile sângeroase, drumul este drept, iar călăii din ziua de azi sunt, o ştim cu toţii, umanişti. Prin urmare, nu vom putea niciodată să ne îndoim îndeajuns de ideologia umanitară într-un domeniu precum cel al pedepsei cu moartea. [...] Lansat în dinamismul neînfrânat al istoriei, [omul] are nevoie de o fizică şi de câteva legi de echilibru. Are nevoie, să spunem drept, de o societate raţională, şi nu de această anarhie în care a fost aruncat de propriul orgoliu şi de puterile nelimitate ale statului.” (Albert Camus)

„Conceput ca o demonstraţie simplă, directă şi limpede adresată unui public larg, volumul Reflecţii despre ghilotină este expresia indignării viscerale a lui Albert Camus faţă de pedeapsa cu moartea şi de dreptul pe care statele şi-l arogă de a ucide în formă legalizată. Aceste reflecţii completează teoretizările din Omul revoltat, în special din secţiunea «Terorismul de stat şi teroarea raţională», şi articolele politice reţinute pentru Actuale în seria «Nici victime, nici călăi». În acelaşi timp, ele lămuresc temeiul moral al numeroaselor intervenţii publice ale lui Camus împotriva pedepsei capitale în situaţii istorice concrete precum condamnările politice din Spania franchistă, din Franţa de după eliberare, din Grecia în timpul războiului civil, din Ungaria după revoluţia din 1956 sau din Algeria sa natală, distrusă de războiul colonial.” (Marina Vazaca)

 

Premiul Uniunii Scriitorilor
Premiul Revistei Observator cultural
Premiul PEN România
Premiul Radio România Cultural
Premiul Agenției de Carte
Premiul Sofia Nădejde

Roman tradus în Bulgaria, Franța, Germania, Ungaria și Slovacia

„Major ca temă este paradoxul tranziţiei: coexistenţa trecutului cu prezentul, a libertăţii cu noile constrângeri, a provincialismului est-european cu occidentalismul fetişizat. Talentul incontestabil de prozatoare al Gabrielei Adameşteanu este datorat capacităţii de a fuziona aspectele particulare din viaţa personajelor cu cele care ţin de cazul general istoric, fără a cădea în tendenţiozitate sau postulate grosolane. Atât în traumele colective (avortul, cutremurul sau 9/11), cât şi în micile drame ale personajelor, ba chiar şi în descrierile de mediu, naratorul face o implicită referire la dimensiunea politică şi socială. Romanul problematizează idealismul societăţii româneşti, entuziasmate de posibilitatea deschiderii către civilizaţia occidentală. Cinismul lui Petru, exaltarea Sultanei, dezamăgirea lui Aurelian, dispariţia Claudiei, ba chiar şi violenţa din familia menajerei Tincuţa conturează o frescă verosimilă a acestui tip de societate.“ (Mihnea Bâlici)

Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atât pentru scenă, cât şi pentru marele ecran.

Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

„Oscar şi Tanti Roz recreează universul infantil: copilul e figura centrală, iar copiii lui Schmitt nu sunt nici lipsiţi de vlagă, nici corecţi politic. …Oscar, micul pacient fascinat de Tanti Roz, îşi foloseşte aparenta marginalitate într-un singur scop: să întărească ideea că, aici pe pământ, fiecare e răspunzător pentru crearea propriului eu.“ (Lire)

„O poveste frumoasă până la lacrimi. Un miracol ascuns între două coperte.“ (Stern)

„Avea ceva ciudat in simbolistica miniaturala religioasa si masonica ce-i acoperea ambele fete. Pecetar, asa-l numeau taranii. Pecetar, se pomeni rostind cuvantul cu voce tare. Cum nu-i trecuse prin minte pana acum? Pecetea se pune intotdeauna pentru a confirma autenticitatea unui lucru sau pentru a ascunde un secret. Ii reveneau in minte cuvintele biblice despre taina. "Iar tu, Daniele, tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea pana la sfarsitul vremii", asa spunea prorocul in Cartea lui Daniel din Vechiul Testament, iar in Apocalipsa dupa Ioan, parca era o continuare fireasca: "cine este vrednic sa deschida cartea si sa desfaca pecetile ei?". Fara indoiala, pristornicul ascunde ceva, e pecetea peste un secret care nu trebuie cunoscut.” - Doru Munteanu