Cărți

Yiyun Li este una dintre cele mai importante voci ale literaturii americane actuale, câștigătoare a Pulitzer Prize for Memoir în 2026. Time a inclus-o în lista celor mai influenți 100 de oameni ai anului. Romanul Câmp de luptă blând a fost distins în 2020 cu American PEN/Jean Stein Award și nominalizat, în același an, la PEN/Faulkner Award. Tot în 2020, a figurat printre cele mai bune zece cărți de ficțiune ale anului în clasamentul făcut de revista Time, iar The New York Times, NPR, The Guardian și The Paris Review au ales-o pe lista celor mai bune cărți ale anului.

„Mi-am îngăduit să inventez lumea asta, ca să vorbesc cu tine“, mărturisește Yiyun Li de la început, alegând cu grijă cuvintele pentru ca amintirea fiului pierdut să capete contururi palpabile într-un roman încărcat de emoție. Fără timp, fără un spațiu precis, conversațiile dintre mamă și fiu sunt pavăza imaginară în fața doliului. Yiyun Li își strânge copilul de mână dincolo de drumul fără întoarcere, rememorând și imaginând discuții în contradictoriu argumentate sclipitor de adolescentul Nikolai, amintiri savuros dezbătute de cei doi, promisiuni aduse din nou la masa unor negocieri de acum infinite. Acolo unde ceasul s-a oprit pentru totdeauna, Yiyun Li scrie o nouă pagină pentru a demonstra că iubirea continuă indiferent de sfârșitul pe care îl alege uneori viața. Refugiul în scris, în memorie, în dragostea unei mame pentru fiul ei devine un omagiu de o tandrețe egală cu poezia.

„Li a transformat materia sordidă și devastatoare a vieții într-o veritabilă operă de artă.“ — The Wall Street Journal

„O scriitoare neînfricată confruntă doliul și-l transformă în artă, într-un roman plin de o frumusețe și o dragoste surprinzătoare. [...] O capodoperă a unui maestru.“ — Vanity Fair

„Romanul răvășitor al lui Yiyun Li recreează o conversație între o mamă și fiul ei, la câteva luni după sinuciderea acestuia. Scrisul ei e eteric și electrizant, emanând o durere de neconceput, dar și o dragoste profundă.“ — BuzzFeed

„O carte tulburătoare, delicată, mișcătoare.“  — Irish Times

„Scriitura lui Yiyun Li e frustă și profund emoționantă.“  — The Times

De la Jessie Burton, autoare nominalizată pe lista scurtă la Carnegie Medal pentru romanul pentru adolescenţi Meduza, vine o nouă poveste captivantă, în care magia se strecoară pe nevăzute.

Bo Delafort este „scormonitoare“, adică o căutătoare de comori pe malul Tamisei. Locuieşte la Londra, împreună cu mama şi cu fratele ei mai mare, Harry, care tocmai a ple­cat pe front. Într-o zi, fata găseşte, adânc îngropată în ni­sipul de la marginea apei, o jumătate de broşă veche, în­crustată cu perle şi rubine. Comoara valorează mai mult decât orice pe lume, dar nu din pricina pietrelor preţioase, ci fiindcă magia râului curge prin ea; iar Bo o simte cu toată fiinţa, deşi nu ştie de ce. Răspunsul vine de la Billy, un băiat care are cealaltă jumătate a bijuteriei şi cu care fata se împrieteneşte imediat.

Când reapariţia preţioasei comori este descoperită de lordul Muncaster, care îi cunoaşte puterea ascunsă, cei doi copii se pomenesc prinşi într-o cursă pe viaţă şi pe moarte pentru a da de capătul unei istorii vechi de secole, în centrul căreia se află un secret întunecat.

Ce s-ar întâmpla dacă Bo şi Billy ar reuni cele două jumătăţi ale bijuteriei? Şi de ce le-a oferit-o râul tocmai acum? Şi ce legătură e între broşă şi tabloul vechi de 500 de ani din salonul lordului Muncaster? Toate misterele se vor dezlega în ziua eclipsei totale de soare care se apropie, când trecutul şi prezentul se vor privi ochi în ochi ca într-o oglindă.

Este important pentru noi astăzi, când lumea exterioară exercită asupra simțurilor noastre o putere fantastică de împrăștiere în cele din afară, să încercăm să ne interiorizăm, să ne adunăm mintea din împrăștierea ei pentru a o ajuta să coboare în inimă. Cum să-ți cobori mintea în inimă?! Este aceasta o figură de stil, o metaforă? Da, însă o metaforă care exprimă o mare realitate. Mintea, după cum ne învață Părinții ascetici, este o energie a inimii, își are sediul în inimă. Omul se concentrează în inima sa, se recapitulează pe sine, cu toată ființa, în inimă. Dar nu numai ființa noastră, ci toată creația, întreg Universul se concentrează în inimă. Când reușim, prin rugăciune, să pătrundem în inimă, atunci trăim sentimentul că nu mai suntem despărțiți de nimeni și de nimic, că totul trăiește în noi, că suntem una cu toată creația.

„Dicționarul biografic de față, pe lângă valoarea lui științifică intrinsecă, are o funcție morală, în acord cu misiunea genuină a Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului. Fondat în urmă cu mai bine de trei decenii de fostul deținut politic Radu Ciuceanu, Institutul și-a asumat misiunea de a sprijini societatea românească să-și cunoască propriul trecut tragic, oferind despre acesta informații verificate, integrate într-o grilă interpretativă dominată de ideea înțelegerii și asumării istoriei în integralitatea ei. În acest fel, proiectul editorial nu se circumscrie doar ariei restrânse a istoriografiei, ci expandează în domeniul larg și prolific al memoriei colective. Informația, esențializată și uniformizată, oferă materia primă pentru trecerea în neuitare a celor care, în interacțiunea lor cu istoria nefastă, au trecut prin închisorile comuniste, unii au murit acolo, în timp ce alții, mai „norocoși”, s-au aflat sub supravegherea Securității.” Florin Abraham

„Volumul nu este o încercare exhaustivă de a prezenta fenomenele rezistenței, opoziției, disidenței după 1945, însă este, prin microbiografiile și „poveștile” pe care le propune, o încercare de a prezenta tabloul credibil al unei întregi perioade istorice, de scurtă durată la scara istoriei, dar atât de consistentă din perspectiva conținutului ideologic. Tabloul se înfățișează cititorului din aproape în aproape, în formula puzzle, pentru ca la final să deschidă o amplă perspectivă ce oferă filiere interpretative de forță: ideologică, politică, socială, culturală, economică, religioasă, antropologică asupra represiunii practicate de regimul comunist de la București.” (Flori Bălănescu)

Crezi că ai o zi proastă? Crede-ne, poate fi și mai rău.

National Geographic și autorul Michael Farquhar ne dezvăluie câte un exemplu de ghinion, nenorocire epică și haos pur pentru fiecare zi a anului. De la sfârșitul sângeros al lui Caligula până la nefericitul incident al hotelierului Steve Wynn cu un Picasso neprețuit, aceste 365 de povești vesele și sumbre includ averi pierdute (cum ar fi potențialul investitor Apple care s-a retras în 1977 și a ratat un câștig neașteptat de 30 de miliarde de dolari), povești de dragoste eșuate (cum ar fi cea a șahului din secolul al XVI-lea care a experimentat cu o formă timpurie de Viagra cu rezultate care i-au afectat iremediabil imperiul) și momente cu adevărat bizare (precum Marea Inundație de Melasă din 1919).

„Faptele comise de această paradă de ticăloși perfizi, lași răutăcioși, mincinoși incompetenți și doar câțiva oameni ghinioniști care au alunecat pe coji de banană fac lectura să fie extrem de plăcută – și dezvăluie cu siguranță un tipar care va continua.“  - Kirkus Reviews

„Un catalog de anecdote istorice ale căror personaje au trăit zile cu adevărat foarte proaste.“ - Library Journal

MICHAEL FARQUHAR, fost editorialist și redactor la The Washington Post, este autorul a numeroase cărți de succes, printre care se numără Behind the Palace Doors și Secret Lives of the Tsars, volume apreciate de critici, precum și populara serie Penguin „Treasury”: A Treasury of Royal Scandals, A Treasury of Great American Scandals, A Treasury of Deception și A Treasury of Foolishly Forgotten Americans. Locuiește în Washington, DC.

Acest volum este dedicat hristologiei palamite. El analizează, paradoxal, doar două predici: Omilia a XVI-a și Omilia a LVIII-a. Ar putea să pară curios de ce am ales această modalitate de lucru și de ce nu am purces la o deslușire omiletică și a altor cuvântări. Răspunsul va putea fi găsit în paginile acestei cărți, dar el poate fi rezumat și aici în câteva cuvinte: aceste două predici sunt monumente dogmatice de importanță majoră. Ele descriu cu rafinată înțele-gere teologică taina cea mare a Întrupării și a Nașterii Domnului. Nu sunt simple înșiruiri de adevăruri dogmatice, ci reprezintă zbaterea Sfântului Grigorie Palama de a scoate la lumină, în predică, într-un mod cât mai accesibil, adevărul înomenirii Logosului.

Aceste două omilii pot fi, așadar, modele pentru predicatorul și catehetul de astăzi, dar ele constituie, cu siguranță, o sursă importantă și pentru dogmatiștii care ar dori să pună în evidență acribia exprimării de către Sfântul Grigorie Palama a adevărului dogma-tic. De aceea, am ales să facem multe conexiuni între ideile din aceste două omilii și idei similare prezente la diferiți alți Părinți sau teologi contemporani. Am privilegiat, în mod special, conexiunile dintre teologhisirea Sfântului Grigorie Palama și cea a Cuviosului Sofronie Saharov.

Autorul

Istanbul, 1538. Cel mai mare dintre sultanii otomani se află la apogeul puterii mondiale, în timp ce familia și viitorul său sunt la mila propriilor legi dinastice: oricare dintre cei cinci fii ai săi îi va succeda va trebui, în cele din urmă, să-i ucidă pe ceilalți. În aceste condiții, de ce să nu furi startul?

În următorii 15 ani, în timp ce Suleyman Magnificul și teribilul său căpitan pirat Barbarossa înfruntă dușmanii imperiali din două emisfere, blestemul otomanilor, care se împlinește de la sine, capătă un avânt de neoprit.

De la rugurile în flăcări din Paris la munții biciuiți de ploaie din Transilvania, de la Buda la Basra, din Crimeea la coasta Indiei, Tronul de aur este o reconstituire intens captivantă, dar în întregime istorică, a vieții și a lumii celui mai temut și mai puternic om al secolului al XVI-lea, dezvăluind prețul succesiunii și costul teribil al succesului.

„Ritmul, limbajul și narațiunea sunt pur și simplu magnifice.“ - Victoria Hislop

„Divertisment palpitant creat pe baza unei istorii cercetate meticulos.“- Robert Peston

„Fascinant, superb, imposibil de lăsat din mână.“ - Simon Sebag Montefiore

„Minunat și extrem de plăcut.“ - Margaret MacMillan

„O lucrare de istorie narativă meticulos documentată... palpitantă... La fel ca Mantel, de Bellaigue își prezintă povestea într-un amestec de limbaj colocvial contemporan și descrieri splendide... Rămânând fidel documentelor scrise, el folosește talentul de romancier pentru a da viață arhivelor într-un mod palpitant.“ - Guardian

CHRISTOPHER DE BELLAIGUE este autorul premiat al cărții The Lion House: The Rise of Suleyman the Magnificent, care a fost aleasă cartea anului de către The Times, Sunday Times, Spectator și New Yorker, printre altele, precum și al altor cinci cărți, inclusiv al The Islamic Enlightenment, care a fost nominalizată la Premiul Baillie Gifford pentru nonficțiune și la Premiul Orwell pentru scrieri politice în 2017. În calitate de reporter, a acoperit subiecte legate de război, politică, societate și mediu pe cinci continente pentru Economist, New York Review of Books, Guardian și BBC. Este fondatorul Festivalului de Carte Lake District din Cartmel, Cumbria, membru onorific al Universității St Andrews, iar în 2026 va deveni profesor invitat la All Souls College, Oxford.

Pentru ca Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatal care M-a trimis, Acela Mi-a dat porunca ce sa spun si ce sa vorbesc; si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. Deci cele ce vorbesc Eu, precum mi-a spus Mie Tatal, asa vorbesc” (In. 12, 49-50)

Aduce aminte poporului iudeilor cele ce i s-au propovaduit inainte prin Moise despre El si, aratandu-le lipsa de evlavie, in mod cuvenit ii mustra pe fata ca niciun indemn nu i-a facut sa respecte Legea, desi s-a crezut ca a fost data de Dumnezeu. Ceea ce a spus Moise despre Hristos e cunoscut tuturor, dar, din necesitatea de a fi inteles, voi repeta si eu: „voi scula din mijlocul fratilor lor, ca pe tine”, adica Datator de Lege si Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni (Deut. 18, 18). „Si voi pune cuvintele Mele in gura Lui si El va grai tot ce-I voi porunci Eu. Iar cine nu va asculta cuvintele Mele pe care prorocul Acela le va grai in numele Meu, aceluia ii voi cere socoteala” (Deut. 18, 18-19). In acelasi text, Domnul nostru Iisus Hristos invinuieste norodul ingamfat al iudeilor, ca pe unul ce se opune lui Dumnezeu Tatal. Si, spunand ca a primit porunca de la El sa nu graiasca de la Sine, Se arata pe Sine Insusi ca fiind prorocul cel vestit mai inainte prin Lege si anuntat de mai inainte prin glasul lui Dumnezeu Tatal.

O fată dispărută. Un orfelinat plin de secrete.

Hazel își dorește o viață nouă. Are treizeci de ani, este singură, iar businessul ei ca detectiv particular este la un pas de faliment. Norocul îi surâde când Madeline Hemsley, o femeie misterioasă din înalta societate, îi face o vizită, cu o ofertă greu de refuzat.

O orfană a dispărut dintr-un cămin de copii – Orfelinatul de lângă lac, cum îl numesc localnicii – și, în schimbul unei sume impresionante, care i-ar rezolva toate problemele, Madeline o angajează pe Hazel ca s-o găsească.

La prima vedere, pare a fi un caz obișnuit de fugă din orfelinat, dar pe măsură ce Hazel se afundă în anchetă, apar semne că lucrurile sunt mult mai complicate: pete de sânge inexplicabile, simboluri criptice, figuri sinistre care îi urmăresc fiecare mișcare.

Cu cât sapă mai mult, cu atât își dă seama că Orfelinatul de lângă lac ascunde secrete terifiante; la fel și Madeline.

 

 

Daisy s-a săturat să tot aibă ghinion în dragoste. Și, de când primarul Kelly a declarat, ca urmare a uneia dintre notoriile sale premoniții, că mult iubita ei florărie este blestemată, afacerile merg din ce în ce mai prost.

Recent sosit în Dream Harbor, Elliot se adaptează la viața într-un oraș mic după traumele propriei relații încheiate. Și, până acum, a evitat florăria cu orice preț. Dacă primarul are dreptate, nu-i trebuie și mai mult ghinion decât are deja. Dar, cum familia lui urmează să vină în vizită, Elliot ajunge să calce, cam fără tragere de inimă, pragul florăriei Coronița de Margarete. Nu se așteaptă însă ca acest mic pas să-i schimbe viața. Și totuși, pe măsură ce petalele se deschid sub razele soarelui, este, oare, posibil ca el și cea mai puțin norocoasă femeie din Dream Harbor să descopere, în sfârșit, că iubirea apare atunci când te aștepți mai puțin?

Melcul Fulger și puterea dragostei este o poveste despre iubire și nenumăratele ei chipuri, fiecare mai frumos decât celălalt.

O carte despre dragostea părinților pentru copii – cea mai puternică forță din lume. Despre iubirea dintre doi parteneri care întâmpină împreună răsăritul și rămân alături până la apusul vieții. Despre felul în care iubirea ne crește, ne transformă și ne aduce mai aproape unii de ceilalți. Dar și despre cât de departe pot ajunge doi prieteni unul pentru celălalt.

Este o carte scrisă de un tată din iubire pentru fiica lui. O poveste care va rămâne în inimă.

Și, poate, cea mai frumoasă carte de dragoste pentru copii.

Plină de întorsături, tensiune și atracție de netăgăduit, această carte trebuie citită. E perfectă pentru cei cărora le plac Gilmore Girls, Pretty Little Liars şi seria Dream Harbor.

Primăvara e înfloritoare în micuțul și pitorescul oraș Cinnamon Falls, iar Jubileul Narcisei, mult așteptatul festival ce se desfășoară anual, e în plină desfășurare.

Morgan Taylor, o tânără care își ajută părinții să găzduiască evenimentul la Daffodil Inn, nu își dorește decât să scape de toată nebunia și să fie lăsată în pace să viseze cu ochii deschiși la Will, un tată singur și periculos de atrăgător pe care nu și-l poate scoate din minte.

În timpul dansului de final din cadrul jubileului, Morgan se găsește, în sfârșit, față în față cu Will, însă momentul lor magic este rapid spulberat de un țipăt care străpunge văzduhul și le îngheață tuturor sângele în vene. Un oaspete a fost găsit mort în labirintul din grădină și șoaptele care circulă prin mulțime spun: „Crimă!“.

Cum viitorul afacerii părinților ei este în pericol din cauza scandalului iscat, Morgan face echipă cu Will pentru a rezolva misterul ce învăluie crima din labirint.

Oare vor putea descoperi adevărul înainte de a fi prea târziu sau căutarea lor va avea drept rezultat o mare dezamăgire?

Într-o dimineață de primăvară, un străin sosește în micul oraș Golden din sudul Statelor Unite. Nimeni nu știe de unde a venit… sau de ce… Numele lui este Theo. Și pune mult mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.

La cafeneaua din centru, Theo descoperă o expoziție cu nouăzeci și două de portrete în creion – portrete ale locuitorilor din Golden, realizate de un artist local. Începe să le cumpere, unul câte unul, și să le returneze „proprietarilor de drept“. De fiecare dată se spune o poveste, se naște o prietenie și o viață este schimbată.

Scris cu talent și empatie, cu o narațiune care aprofundează semnificația darului – oferit și primit – și a firelor invizibile de bunătate care ne leagă unii de alții, Theo din Golden este un roman despre puterea generozității creative și despre importanța mirării într-o viață trăită cu sens.

„Poate că nu are noimă, dar ca un lucru să fie bun, cu adevărat bun, trebuie să conțină dragoste. Nici măcar nu sunt sigur că știu ce înseamnă asta, dar cu cât îmbătrânesc, cu atât sunt mai convins. Trebuie să existe dragoste pentru darul însuși, dragoste pentru subiectul reprezentat sau pentru povestea spusă și dragoste pentru public. Indiferent despre ce fel de artă e vorba – sculptură, agricultură, profesorat, avocatură, medicină, muzică sau creșterea unui copil –, dacă nu conține dragoste chiar în miezul ei, poate fi făcută cu pricepere, vandabilă sau populară, dar mă îndoiesc că este cu adevărat bună. Nimic nu este ceea ce trebuie să fie dacă nu are dragoste în miez.“ - Theo din Golden, Allen Levi

ALLEN LEVI – avocat, judecător, cântăreț și compozitor, scriitor – administrează vasta proprietate funciară a familiei, situată lângă un orășel din centrul statului Georgia, unde și locuiește. Theo din Golden este primul său roman.

Sybil Van Antwerp a recurs toată viața la scrisori pentru a înțelege lumea și locul pe care-l ocupă ea însăși în aceasta.

În majoritatea dimineților, în jurul orei 10.30, se așază să scrie – fratelui ei, celei mai bune prietene, decanei facultății care nu-i permite să audieze un curs la care își dorește cu disperare să participe, lui Joan Didion și Larry McMurtry, ca să le spună ce părere are despre ultimele lor cărți, precum și unei persoane căreia i se adresează des, dar nu-i trimite niciodată scrisoarea.

Sybil se așteaptă ca lumea ei să continue așa cum a fost întotdeauna; ca mamă, bunică, soție, femeie divorțată, juristă distinsă, nu a avut prea mult răgaz pentru introspecție.

Dar când mesajele de la o persoană cu care i s-a încrucișat drumul la un moment dat o obligă să examineze una dintre cele mai dureroase perioade din trecutul său, își dă seama că nu poate merge mai departe până nu găsește puterea de a ierta.

Corespondenta este un roman-bijuterie despre alinarea adusă de literatură și de relația cu oameni pe care s-ar putea să nu-i întâlnim niciodată față în față. Viața epistolară a lui Sybil Van Antwerp poate fi „ceva foarte mic“, dar Sybil s-ar putea să fie unul dintre cele mai memorabile personaje cu care vă veți intersecta vreodată.

VIRGINIA EVANS este originară de pe Coasta de Est a Statelor Unite. A urmat cursurile Universității James Madison din Virginia, unde a obținut licența în literatură engleză, și ale Trinity College din Dublin, Irlanda, unde și-a susținut masteratul în filosofie și în scriere creativă. În prezent locuiește în Winston-Salem, Carolina de Nord, împreună cu soțul său, cei doi copii și labradorul ei roșcat, Brigid.

„Trezește-te! Nu vrem să fim treji, pentru că ar trebui să ne schimbăm.”

Cu acest avertisment provocator, Anthony de Mello ‒ preot iezuit, psihoterapeut și unul dintre cei mai influenți maeștri spirituali ai secolului al XX-lea[RN1] ‒ ne invită să evadăm din somnul cotidian în care trăim fără să ne dăm seama.

Conștiența este testamentul său spiritual: o conferință vie, transcrisă cuvânt cu cuvânt, în care de Mello împletește înțelepciunea creștină, parabolele budiste, exercițiile hinduse de respirație și intuițiile psihologiei moderne într-o sinteză surprinzătoare. Prin povești scurte, întrebări incomode și un umor dezarmant, el ne arată cât de adânc suntem prizonierii propriilor iluzii.

Nu este o carte de citit în grabă. Fiecare capitol scurt este o oglindă, o palmă blândă, o invitație la observare lucidă. Iar întrebarea care le străbate pe toate este una singură: cine ești tu, cu adevărat, dincolo de tot ceea ce crezi că ești?

Bestseller internațional, tradus în peste 25 de limbi și recomandat de profesori spirituali de pretutindeni, Conștiența rămâne, la decenii după moartea autorului, o carte care schimbă vieți.

Pentru cititorii care simt că trăiesc pe pilot automat. Pentru cei care caută libertatea reală. Pentru oricine este gata să se trezească.

 

Ultrasonografia modernă între performanță tehnologică, interpretare clinică și diagnostic multiparametric

Creație a unui colectiv de autori coordonat de Prof. Dr. Radu Badea, una dintre personalitățile de referință ale școlii românești de ultrasonografie, Ultrasonografie multiparametrică. Aplicații centrate pe tehnici, aborduri și specialități depășește structura convențională a unui manual sau a unei monografii. Atât conținutul, cât și succesiunea capitolelor reflectă direct experiența clinică vastă acumulată de autori, în contexte medicale diverse și complexe.

Statisticile globale arată că investigațiile ultrasonografice efectuate anual reprezintă cel puțin 25–30% din totalul explorărilor cu imagini, datorită faptului că metoda este accesibilă, neinvazivă și performantă. Volumul evidențiază stadiul actual al ultrasonografiei, atât din perspectivă tehnologică, cât și informațională, subliniind în același timp complexitatea interpretării imaginilor obținute și necesitatea corelării acestora cu date clinice, anatomice, funcționale și biochimice. Autorii accentuează importanța unei înțelegeri integrate a imaginii ultrasonografice și rolul furnizării unor informații diagnostice relevante, capabile să orienteze o conduită terapeutică precisă și adecvată.

Necesitatea unei actualizări continue a informației în domeniul ultrasonografiei derivă atât din caracterul operator-dependent al metodei, cât și din diversificarea rapidă a echipamentelor și aplicațiilor disponibile. Evoluția tehnologică a permis miniaturizarea aparaturii fără compromiterea performanței imagistice, precum și integrarea unor moduri avansate de reprezentare, precum elastografia sau imagistica armonică. Toate aceste tipuri de reprezentare oferă clinicianului informații complementare, uneori subtile, care, integrate în contextul clinic, contribuie la alegerea celor mai potrivite soluții terapeutice.

În același timp, literatura de specialitate trebuie să țină pasul cu transformările continue ale medicinei moderne și cu extinderea aplicațiilor ultrasonografiei. De la explorarea unidimensională de început, metoda a evoluat către sisteme complexe, capabile să furnizeze informații multiparametrice într-o examinare dirijată clinic. În practica actuală, examinatorul utilizează integrat multiple moduri ultrasonografice — scară gri, TM, Doppler și variantele sale, elastografie, imagistică armonică și alte tehnici avansate — pentru a obține o evaluare cât mai completă și mai relevantă diagnostic.

Volumul este structurat în cinci părți, care reunesc un total de 22 de capitole:

• I Introducere în ultrasonografia multiparametrică. Principii, tehnici, moduri și recomandări de bună practică
• II Ultrasonografia intra- și perioperatorie. Aplicații în urgențe, traumatologie și stări critice
• III Ultrasonografia multiparametrică în aplicații personalizate. Evaluarea eficienței terapiilor în oncologie Și imagistică intervențională
• IV Ultrasonografia multiparametrică centrată pe organe și sisteme
• V Studii de caz

„Monografia Ultrasonografie multiparametrică. Aplicații centrate pe tehnici, aborduri și specialități elaborată de un colectiv național multidisciplinar, sub coordonarea științifică a domnului profesor Radu Badea, aduce în fața noastră importanța diagnostică a ecografiei multiparametrice într-o patologie complexă și diversă, exemplificată prin studii de caz ilustrate. Iată de ce prezentarea integrată, unitară, a unei patologii atât de vaste și diverse, așa cum regăsim în lucrarea de față, sub o coordonare care reflectă experiența și simțul clinic al domnului profesor Radu Badea, reprezintă nu numai o realizare științifică deosebită, dar și un instrument de diagnostic extrem de util multor generații de medici de acum înainte.” — Ion Rogoveanu, Fac. Medicină – UMF Craiova

O analiză esențială a amenințărilor digitale la adresa democrației în secolul XXI.

O lucrare fundamentală în peisajul politic actual, o analiză profundă și urgentă a transformărilor prin care trec democrațiile contemporane sub influența copleșitoare a tehnologiei.

Într-o eră a hiperconectivității și a inteligenței artificiale, temerea că noile tehnologii vor submina democrația nu mai este o ipoteză, ci o realitate concretă. Profesorul Radu Carp explorează modul în care populismul, odinioară un fenomen politic, a evoluat într-o formă mai sofisticată, mai invizibilă și mai insidioasă: Tehno-populismul.

Cartea disecă mecanismele prin care rețelele sociale, algoritmii de micro-targetare și Inteligența Artificială devin instrumente cheie în remodelarea peisajului politic. Autorul arată cum promisiunea inițială a democratizării online s-a transformat într-o „balcanizare digitală”, unde „bulele de filtrare” erodează adevărul bazat pe fapte, alimentând o „politică cuantică” a convingerilor subiective și o polarizare afectivă intensă.

• Evoluția populismului: De la manifestările tradiționale la formele sale digitale, exacerbate de „dezintermediarea” specifică mediului online.
• Politica identitară: Cum identitatea a devenit un pilon central al discursului populist, fragmentând societățile și subminând valorile universale.
• Tentația democrației iliberale: O analiză a regimurilor care mențin aparențele democratice (alegeri), dar erodează sistematic drepturile fundamentale și statul de drept, navigând în „zona încețoșată” dintre democrație și autoritarism.
• Mecanismele tehno-populismului: Dezinformarea, deepfake-urile, astroturfing-ul și „jocul oglinzilor paralele” prin care se creează și se amplifică realități alternative.
• Rolul „inginerilor haosului” și al „tehno-monarhilor”: Gânditori și actori care folosesc tehnologia pentru a submina democrația liberală, promovând idei neo-reacționare și forme de „tehno-fascism”.
• Cazul concret al „fenomenului Călin Georgescu”: O ilustrare detaliată a modului în care tehno-populismul s-a manifestat în România, arătând cum o „mașinărie de rezonanță” externă poate orchestra un „jihad informațional” și influența „mintea alegătorului”.

Studiul istoriei recente a României, și în special a istoriei regimului comunist instaurat după cel de-Al Doilea Război Mondial, nu poate fi realizat fără o analiză minuţioasă a mecanismelor represive prin care puterea politică și-a asigurat dominația asupra societății. În centrul acestor mecanisme complexe s-a aflat, indiscutabil, Securitatea – instituția creată în august 1948 și concepută ca „scut și sabie” ale Partidului Comunist Român.

• Geneza și Structura: De la contextul înființării Securității, motivațiile și modelele sale, până la organizarea internă complexă, ierarhii și cine erau „oamenii din vârful piramidei”.
• Obiective și Metode: O analiză clară a direcțiilor de acțiune în plan național și extern (spionaj economic, contraspionaj, urmărirea emigrației, operațiuni valutare), precum și a metodelor infame de lucru: rețeaua de informatori, filajul, tehnica operativă și sistemul dosarelor.
• Traseul Represiunii: Modul în care un „suspect” ajungea din vizorul Securității în fața Justiției, cu descrierea etapelor de urmărire, arestare și anchetare, inclusiv abuzurile și tortura.
• Controlul Politic: O examinare a relației Partidului Comunist cu Securitatea – cine pe cine controla și cum s-a menținut această subordonare prin pârghii complexe și o ideologizare excesivă.
• Relații Inter-instituționale: Dinamica dintre Securitate și celelalte instituții de forță ale regimului (Miliția, Trupele de Securitate, Grănicerii, Justiția și Armata) – de la alianțe la rivalități.
• Arhivele și Adevărul Istoric: Un ghid esențial al surselor documentare disponibile la CNSAS și ANR, subliniind importanța unei cercetări critice și etice pentru reconstituirea trecutului.

Această carte este mult mai mult decât un ghid despre cum să amesteci băuturi; este o incursiune profundă în istoria, cultura și arta care definesc fiecare sorbitură, transformând actul de a bea într-o experiență profundă și informată.

Jane Peyton, scriitoare premiată și expertă recunoscută în băuturi alcoolice – prima Pommelier acreditată din Marea Britanie și autoare a succeselor Filosofia Ginului și Filosofia Berii – vă ghidează într-o explorare captivantă. Aflați cum cocktailurile au evoluat de la elixiruri medicinale antice la simboluri de eleganță și rebeliune. De la influența distilării asupra civilizațiilor timpurii la rolul lor în abolirea Prohibiției americane și glamorizarea lor pe marile ecrane de la Hollywood, fiecare capitol dezvăluie fațete surprinzătoare ale acestor băuturi.

Cartea abordează teme variate și captivante:

• Originile misterioase: Cine a inventat cuvântul „cocktail” și cum a evoluat arta distilării?
• Mari personalități ale mixologiei: De la „Profesorul” Jerry Thomas la Harry Craddock, Harry MacElhone și Dale DeGroff, cunoașteți geniile din spatele artei băuturilor mixte.
• Impactul cultural și social: Descoperiți cum Prohibiția, femeile flapper și epoca Tiki au modelat gusturile și obiceiurile unei națiuni.
• Iconuri cinematografice: Cum au devenit Martini-ul lui James Bond și Cosmopolitan-ul din „Sex and the City” simboluri culturale definitorii.
• Glosar detaliat și rețete clasice: Un instrument esențial pentru a înțelege terminologia și a vă inspira propriile creații.

Filosofia Cocktailurilor este o invitație la a privi dincolo de lichidul din pahar, la a înțelege ritualul, inovația și povestea ce se ascund în spatele fiecărui cocktail. O lectură obligatorie pentru oricine dorește să aprofundeze arta și istoria uneia dintre cele mai rafinate forme de expresie a culturii noastre.

Cui se adresează această carte? Această carte este un must-read pentru:

• Pasionații de istorie: Cei dornici să înțeleagă complexitatea Războiului Civil Grec (1946-1949) și impactul său.
• Iubitorii Greciei: Cei care vor să descopere o altă față a istoriei contemporane elene.
• Cercetători și studenți: Oferă o perspectivă unică asupra fenomenului exilului politic și a relațiilor româno-elene în perioada comunistă, bazată pe documente de arhivă inedite.
• Generația a doua și a treia a emigranților greci: O sursă prețioasă pentru a înțelege parcursul părinților și bunicilor lor.
• Oricine este interesat de destinele umane: O poveste despre traumă, adaptare, idealuri și deziluzii.

Ce veți descoperi în carte:

• Contextul istoric detaliat: De la rezistența anti-nazistă la Războiul Civil Grec, cu luptele fratricide și rolul forțelor externe.
• Drama evacuării copiilor: O analiză obiectivă a controversatei decizii de „salvare” sau „răpire” a zeci de mii de copii greci, mulți dintre ei ajungând în România.
• Viața intelectualilor greci în exil: 30 de micromonografii captivante ale unor scriitori, jurnaliști, artiști, profesori, ingineri și medici, care au trăit și activat în România. Veți afla despre adaptarea lor la o societate nouă, despre provocările impuse de regimul comunist și despre contribuțiile lor culturale.
• Paradoxurile integrării: Procesul prin care comuniștii greci au fost forțați să adere la Partidul Muncitoresc Român și să devină cetățeni români, și impactul acestei decizii.
• Mărturii din arhive: Cartea se bazează pe o cercetare exhaustivă a „dosarelor foștilor membri PCR emigranți politici greci” de la Arhivele Naționale ale României, oferind informații inedite și surprinzătoare.
• O perspectivă obiectivă: Autorul abordează subiectul cu o rigoare documentară și o delicatețe remarcabilă, evitând părtinirea și oferind o imagine echilibrată.

Despre autor – Apostolos Patelakis: Născut în 1951 la Craiova, din părinți greci refugiați politic, Apostolos Patelakis este el însuși o punte culturală româno-elenă. Formarea sa de istoric în România și activitatea ulterioară în Grecia, ca promotor al limbii și culturii române, îl recomandă ca pe cea mai potrivită voce pentru a scrie această poveste. O „voce calmă, echilibrată, care aduce împreună două culturi unite nu doar prin istorie, ci și prin oameni.” (Carmen Theo Făgețeanu).

În mijlocul violenței, personajele Shivei Rahbaran descoperă tandrețea în gesturi mărunte, în familie și în amintiri. Un roman intens despre darul oamenilor de a-și păstra inocența și de a găsi iubirea și speranța într-o viață mai bună chiar și în vremuri tulburate de revoluție și pierdere.

„Shiva Rahbaran construiește o narațiune de o forță impresionantă: povestea unei tinere care traversează copilăria, ideologiile și iubirea într-o lume unde inocența se transformă în vinovăție. Familia, credința și politica se împletesc într-un univers fragil, în care fiecare alegere sau refuzul de a alege pot deveni fatale. O operă profundă, un roman de o frumusețe gravă și hipnotică, deopotrivă politic și intim, Numele meu e Nevinovăție reconstituie nu doar destinul unei fete, ci drama unei întregi generații și, dincolo de ea, condiția universală a celor cărora li s-a refuzat dreptul de a fi liberi. Căci acolo unde istoria închide, literatura deschide.“ — FATMA YILMAZ

„Numele meu e Nevinovăție e un roman despre o familie iraniană sfâșiată de politică. Shiva Rahbaran ne propune o reflecție despre alianța stângii revoluționare cu șiismul, dar și despre felul cum ura seceră vieți în numele unor ficțiuni politice precum uzurpatorii națiunii, dușmanii de clasă ori exportarea revoluției. Nu voi putea uita secvența în care o comunistă rămasă gravidă se deghizează în oarbă și se înfășoară în chador, pentru ca nu cumva Gărzile Revoluționare s-o prindă și s-o ucidă, deoarece nu le împărtășea opinia cu privire la Statul lui Dumnezeu.“ — CRISTIAN PREDA

Parisul de sus strălucește. Parisul subteran devorează.

Uneori, primul pas spre dezastru seamănă perfect cu libertatea.

Bun-venit în Néant – locul în care golul devine experiență premium.

 S-au regăsit în Paris. S-au pierdut în Néant.

Anghel Dorneanu pleacă din România cu sentimentul că nu a emigrat, ci a fost evacuat din propria viață. Ca mulți dintre cei alungați de corupție, compromis și nedreptate, ajunge la Paris împreună cu soția lui, Letiția, convins că un oraș străin le poate oferi ceea ce propria țară le-a refuzat: demnitate, libertate, un nou început.

Parisul li se arată în toată splendoarea lui: rafinat, strălucitor, irezistibil. Dar frumusețea aceasta ascunde adâncuri întunecate. Cu fiecare pas făcut dincolo de masca orașului, printre cluburi libertine, întâlniri seducătoare și nopți fierbinți, Parisul devine erotic, toxic, sufocant. Un abis care nu îți cere să te prăbușești, ci te convinge s-o faci de bunăvoie.

Néant este un thriller psihologic despre fascinația golului, despre eros și cădere, despre farmecul primejdios al unui oraș care te primește cu brațele deschise doar ca să te înghită și despre prăpastia dintre confortul resemnat al Estului și mirajul imoral al Vestului.

Ajută-mă, Debbie! Ce sfat îmi dai?

Debbie Mullen simte că pierde controlul. Ani la rând, și-a adunat cele mai bune sfaturi în rubrica ei, „Dragă Debbie”, locul unde soțiile din New England veneau pentru înțelegere, alinare și un îndemn de la o femeie care pare să știe mereu ce are de făcut.

Prin scrisorile primite, Debbie a ascultat nenumărate povești ale unor femei ignorate, umilite, reduse la tăcere sau chiar abuzate de propriii soți. Iar ea a încercat, de fiecare dată, să le îndrume spre decizia corectă.

Acum, însă, viața ei se destramă cu o viteză uimitoare. Tocmai și-a pierdut slujba. Ceva ciudat se întâmplă cu fiicele ei adolescente. Iar soțul ei ascunde lucruri pe care Debbie începe să le descopere cu ajutorul aplicației de localizare instalate pe telefonul lui. Doar că Debbie nu mai are chef să fie femeia matură, rezonabilă, care trece totul cu vederea. Nu mai vrea să fie practică și calmă.

Așa că a decis să-și urmeze propriul sfat: fiecare trebuie să primească exact ce merită. Nici mai mult, nici mai puțin.

Totul pare dulce în viața lui April. Până tai prima felie și vezi ce se ascunde înăuntru.

April Masterson a cucerit internetul cu deserturile ei: știe exact cum se fac negresele perfecte, moi, dense și lipicioase. Știe cum să pregătească și prăjiturele delicioase cu lime, care ți se topesc în gură. Iar în fața tuturor pare genul de femeie care nu ar greși niciodată o rețetă, o replică sau un zâmbet.

Dar după ce oprește filmarea s-ar putea să descoperi niște secrete... greu de digerat.

De exemplu, unde s-a dus fiul ei în noaptea în care s-a strecurat afară din casă?

Ce făcea ea cu antrenorul local de fotbal, în spatele geamurilor aburite?

Și ce este îngropat în curtea ei?

Toată lumea are secrete. Dar ale lui April conțin ingredientele perfecte pentru un dezastru de proporții: ceva dulceag, câteva minciuni bine dospite și otravă cât să strice toată rețeta.

Viața ca un carambol este un volum omagial, publicat postum, care adună poeziile și povestioarele cu tâlc ale actorului Teodor Corban – un suflet profund acordat la vibrația artei.

Cartea este nu doar o întâlnire cu scrisul său, ci și cu vocea sa: unele texte sunt însoțite de coduri QR ce deschid accesul la interpretările filmate ale autorului, păstrând vie emoția și autenticitatea prezenței și inspirației sale.

„Undeva, cândva, trăiam în formă de sferă. Și toți din jur eram sfere. Eram viu colorat și îmi zburdam rostogolul țanțos, ca orișicine care la tinerețe se dă rotund. Odată, o sferă neagră mi-a spus: „Ai grijă, viața nu e chiar așa… rondă. Viața, pentru noi sferele, e un biliard”. Am văzut-o pe Madam. Și-a suflecat mânecile și, cu coada coasei, ca un tac, a lovit o sferă anunțând: „Bila 8 la gaură!” Eram foarte tânăr și 8 era prietenul meu; tânăr și el. Apoi, vremea tot trecea și tacul tot băga, una câte una, cu sarcastică precizie, și alte sfere: prietene, rude ori cunoștințe din carambolurile vieții. Într-o zi, Madam a anunțat: „Azi, timeout! Nicio bilă la gaură!”. Și, un pic istovită, și-a pus coasa pe umăr, și-a potrivit gluga mai bine și… a dat să plece în weekend… În urmă, din răsucire, colțul coasei a atins ușor o bilă. Bila s-a rostogolit încet, încet spre mantă, s-a oprit mirată, cu ochii ațintiți la gaura ce se căsca lângă ea. O boare de primăvară a adiat peste ea, fluturându-i șuvițele albe, apoi, discret, fără să scoată un sunet măcar, s-a scurs alene în gaură. Era… sfera din a cărei circumferință mă născusem. Era mama. Azi, mi-au rămas doar nopțile. Mă uit spre cer și văd sfere mici și luminoase, care se învârt alene deasupra noastră. Și parcă aud un glas bătrân, cu barbă albă, care, cu toiagul ca un tac împresurat de flori le mână, și șoptește în răstimpuri: „Bila albă, la viață”. Și bila albă, ascultătoare, suspinând, gângurește iar a viață.” (Viața ca un carambol, Poezie din volum)

„Teo a fost cel mai important actor român al ultimilor 20 de ani. Fără dubiu. Și n-o spun doar acum, când lumea poate înțelege, privind în urmă, ce mare actor a fost. Pentru mine este, de ani buni, referința în actorie. Omul era de a dreptul transparent, înțelegeai prin ce trece personajul cu foarte puține mijloace de expresie, fără să apese nuanțele sau să abuzeze de tehnică. Nu scotea actorul în față, ci împrumuta din sensibilitatea lui personajului pe care l avea de jucat și, prin tipul ăsta de transfer empatic, îl făcea uman și memorabil. Teo era un om cu adevărat special. Avea umor, sensibilitate, chef de joacă și de lucru, verticalitate. O să mi lipsească mult.” (Interviu din Filmsinframe – Radu Muntean)

În România ultimilor 36 de ani, a fi antreprenor a însemnat adesea să joci un joc fără instrucțiuni, cu zaruri strâmbe și cu tabla înclinată în direcția greșită. Și totuși, mii de oameni s-au încăpățânat să joace. Unii au câștigat, alții au pierdut spectaculos, iar mulți au continuat să încerce, convinși că pot influența jocul.

În „Imperiul Roman de Dâmbovița”, un amestec de epopee, autoironie și realism balcanic, nu avem Colosseum, dar avem ghișee; nu avem Senat, dar avem comisii; nu avem zei, dar avem deadline-uri. Și totuși, în acest decor improvizat, oamenii au construit afaceri, au inventat soluții și au supraviețuit unui climat economic care, de cele mai multe ori, părea scris de un scenarist cu simțul umorului negru.

Adrian Christescu povestește despre cei care au pornit afaceri în garaje, bucătării, birouri improvizate sau în spații care miroseau simultan a vopsea proaspătă și a speranță, despre cei care au învățat contabilitate pe repede înainte, au descoperit birocrația ca pe un sport extrem și au făcut networking înainte să existe cuvântul.

“Nu cred că am mai citit demult ceva mai complet, mai uman, mai adevărat, mai dureros și real, mai vesel si mai trist decât aceste rînduri. E drept, din două lumi total opuse, dar cu similitudini.”

“Senzațional scris!”

“Tulburător!”

“Terapie curată! Mi-a atins sufletul.”

(Din comentariile cititorilor revistei “Dilema veche”, unde corespondența a fost parțial publicată)

„Avem aici doi autori minunați. Dialogul lor este fascinant – o spun cu toată convingerea –, este impresionant. Această carte este plină de observații spirituale, ironice, dar și de povești tragicomice despre România și Germania, dând mărturie despre o cunoaștere profundă a Estului și a Vestului.”  Mircea Cărtărescu

Iubitorii de cărți urcă scările în universul celebrului anticar Norbert Paulini. Acest domn popular și curtenitor trăiește printre cărțile care s-au revărsat din încăperile magazinului în apartamentul său. Ca străjer al literaturii, el încearcă să întruchipeze o alternativă la societate. O greșeală fatală oare?

„Am vrut să scriu o poveste despre citit și cititori cu întrebarea dacă lectura te poate face să-ți distrugi viața sau de ce există cititori care brusc par să trădeze ceea ce a fost important pentru ei toată viața. Dar, mai presus de toate, am vrut să scriu și o declarație de dragoste pentru cartea pe hârtie. Numai prin literatură putem recunoaște mai bine vremurile în care trăim.” Ingo Schulze

 În centrul poveștii se află Norbert Paulini, un anticar din Dresda, un om devotat cărților, care creează de-a lungul anilor un adevărat refugiu pentru literatură și dialog intelectual. Însă, odată cu schimbările sociale de după unificare, ajunge să fie acuzat de implicare în acte xenofobe. Romanul ridică o întrebare esențială: cum poate un om integru să devină radical?

Volumul prezintă istoria „nazistului” Max Schulz, care, la sfârșitul războiului, riscă să fie tras la răspundere ca membru al SS și se ascunde sub identitatea unui prieten de copilărie evreu, Itzig Finkelstein, cu care a urmat împreună cursurile unei școli de frizerie. După câteva peripeții în perioada imediat următoare războiului, în 1948, el emigrează în cele din urmă în Israel, pentru a dobândi acolo statutul de cetățean respectat, ca erou al războiului de independență. El, care învățase meseria de frizer ca ucenic invidios și fără resurse, alături de adevăratul Itzig, într-un salon evreiesc, este acum, ca fost criminal nazist, mândrul și de succes proprietar al propriului salon de coafură în Israel. Din această poziție, el își scrie amintirile fără niciun remușcare.

Ceea ce este cu adevărat obscen în acest roman este umorul nestăpânit, uneori chiar negru, cu care Hilsenrath face cititorul să râdă, dar care, având în vedere inversarea amară a binelui și răului, uneori rămâne blocat în gât. „Der Nazi und der Friseur” este o burlescă cu aspect anarhic, fără morală. Reflectarea ororilor Holocaustului cu umor sarcastic era o perspectivă complet nouă în 1971, mai ales că faptele îngrozitoare ale criminalului SS rămân nepedepsite.

„Doar eu pot să-mi scriu povestea” este o biografie postumă tulburătoare, concepută ca autoportretul unei femei incomode. Volumul reunește pagini de jurnal, însemnări intime, corespondență și fragmente esențiale din operele Orianei Fallaci. Cartea demonstrează cum refuzul ei categoric de a lăsa pe altcineva să-i dicteze destinul a transformat-o într-o forță de neoprit a jurnalismului mondial.

Scriitura ca scut

Oriana ne conduce pe firul experiențelor sale trăite la intensitate maximă, de la fetița care înfrunta bombardamentele în Florența, până la corespondentul de război neînfricat din Vietnam. Din paginile autobiografiei sale reiese clar modul în care reportajele din tranșee, interviurile dure cu liderii lumii și dramele personale i-au modelat caracterul de fier. Refuzul ei de a se pleca în fața puterii sau de a adopta jumătăți de măsură a transformat-o dintr-o simplă observatoare a istoriei într-o voce care a definit secolul XX.

Esența unei femei incomode

Această antologie nu este doar o cronologie a succeselor, ci o mărturisire profundă despre prețul libertății de exprimare. Poveștile pe care le-a trăit și le-a scris au fost chiar cărămizile cu care și-a construit propria legendă. Volumul oferă imaginea completă a unui „scriitor”, așa cum își dorea să fie numită, care a transformat cuvintele în arme și vulnerabilitățile în putere absolută.

Oriana Fallaci (29 iunie 1929 – 15 septembrie 2006), jurnalist de origine italiană, a început studiile la Universitatea din Florența, în medicină și chimie, dar ulterior s-a transferat în domeniul artei, însă fără a absolvi.

La îndemnul unchiului său, el însuși jurnalist, Oriana Fallaci a început cariera de jurnalism, devenind corespondent special pentru ziarul italian Il mattino dell`Italia centrale (1946). Începând cu anul 1967, a fost corespondent de război în Vietnam, Orientul Mijlociu și America de Sud. Un personaj controversat, cu un curaj feroce și o determinare ieșită din comun, Oriana Fallaci a fost un adversar al Islamului, considerându-l noul fascism, și contestând modul în care erau tratate femeile musulmane. Interviurile sale absolut remarcabile au vizat prin întrebările sale incomode numeroase personalități: Yasser Arafat (om politic palestinian), Golda Meir (prim-ministru în Israel), Indira Gandhi (prim-ministru în India), Haile Selassie (împăratul Etiopiei), Deng Xiaoping (politician în China), Henry Kissinger (secretar de stat american). După ce a pierdut o sarcină, a devenit o militantă activă împotriva avortului. Astfel s-a născut cartea Scrisoare pentru un copil niciodată născut.

Nu a fost căsătorită, însă a trăit timp de trei ani alături de activistul politic grec Alekos Panagoulis, care a murit în condiții suspecte și despre care Oriana Fallaci a scris în cartea sa Un Om. După atentatele din 11 septembrie 2001, Oriana Fallaci a publicat două cărți care au devenit bestselleruri în Italia: Furia și mândria, o critică adusă occidentului pentru atitudinea mult prea conciliantă față de pericolul islamizării, și Puterea rațiunii, în care a pledat pentru superioritatea civilizației occidentale. Cărțile sale au fost traduse în peste 21 de limbi. A primit numeroase premii de-a lungul carierei sale pentru contribuțiile culturale notabile, dar și pentru curajul de a fi un simbol în lupta împotriva fascismului: în anii 1967 și 1971 a primit premiul pentru jurnalism „St. Vincent”.

Anul 1970 i-a adus premiul Bancarella pentru cea mai bună carte Nothing, and So Be It, iar nouă ani mai târziu, premiul internațional pentru pace, progres, cultură, „Viarregio-Versilia”, îi revine datorită volumului Un Om. În 2005, la New York, un alt premiu, „Annie Taylor”, i-a fost oferit pentru curajul neobișnuit în condiții nefavorabile și de risc major, de către Centrul pentru Studiul Culturii Populare. Președintele Republicii italiene, Carlo Azeglio Ciampi, i-a acordat, în anul 2005, o medalie de aur pentru contribuțiile sale culturale, însă din cauza problemelor de sănătate, Oriana Fallaci nu a putut participa la ceremonie, a fost însă profund mișcată de recunoașterea meritelor sale.

În anul 2006, a primit din nou, la New York, o medalie de aur din partea Consiliului Toscanei, oferită de către președintele Riccardo Nencini pentru aportul său cultural; în timpul ceremoniei, Oriana Fallaci a afirmat că va face o caricatură a lui Mohammed.