Cărți

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu este doar un simbol al curajului, ci și un ajutor viu pentru cei care i se adresează cu credință. Ajutorul Sfântului Gheorghe în diferite împrejurări ale vieții s-a arătat prin izbăvire din primejdii, alteori prin vindecări neașteptate, prin ocrotire în momente de cumpănă sau prin întărirea credinței în clipe de încercare. Puterea lui nu izvorăște din forța omenească, ci din harul lui Hristos, pe care îl împărtășește celor ce îl cheamă în rugăciune. Astfel, fiecare rugăciune devine o punte între viața noastră de zi cu zi și curajul, credința și jertfa sfântului. Sfinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dacă veţi revărsa aroma bunei miresme a lui Hristos, co­piii voştri vor fi bineînmiresmaţi înaintea oamenilor, vă vor fi bucurie şi mângâiere. Să vă educaţi copiii prin puterea exemplului personal! - Sf. Luca al Crimeei Dacă copilul nu învaţă să iubească în familie, de la părinţii săi, unde va învăţa să iubească? Dacă nu s‑a deprins din copilărie să caute fericirea în fericirea reciprocă, în ce porniri rele şi vicioase o va căuta când va ajunge la vârsta adultă?

Dac-ar fi să ne închipuim viața ca pe un tren - copii frumoși, care-mi citiți povestea -, un tren care ne poartă pe drumuri lungi și uneori foarte întortocheate, un tren care ne trece prin tuneluri întunecoase sau pe margine de prăpăstii, un tren în care se poate întâmpla să ne simțim singuri sau să ne fie foarte, foarte teamă, să nu uităm niciodată că Dumnezeu, Tatăl nostru, al tuturor, e întotdeauna în ultimul vagon! Stă acolo, veghează și nu așteaptă decât să fugim spre El, cerându-I ajutorul.

Monahii au jucat un rol hotărâtor în formarea concepției despre viața duhovnicească în Răsăritul creștin. Încă de la originile sale, viața monahală a fost imaginea vieții creștine autentice. Dornici să păzească toate poruncile lui Hristos, monahii sunt, așadar, adevărații și autenticii creștini. În zilele noastre, creștinul modern face o deosebire mult prea mare între „mântuire” și „desăvârșire”. Or, zice Sfântul Ioan Hrisostom: „Sfintele Scripturi nu spun nimic despre o atare deosebire, ci tuturor li se cere să ducă viața monahilor, chiar dacă sunt căsătoriți”. Fidel Sfinților Părinți, Răsăritul nu cunoaște paralelismul tipic occidental între „poruncile” și „sfaturile” evanghelice, primele obligând pe toți creștinii, iar celelalte doar pe monahi. Instrumente ale virtuții, mijloace de dobândire a „virtuților duhovnicești”, făgăduințele sărăciei, castității și ascultării sunt necesare deci pentru toți creștinii. Monahii se deosebesc de restul creștinilor doar prin radicalismul asumării lor. Fuga de lume, ascetismul riguros, rugăciunea și munca de zi cu zi a monahilor tind de fapt spre realizarea spirituală a Botezului: curățirea în om a chipului lui Dumnezeu care a fost întinat de păcat și redarea strălucirii sale originare în comuniune cu Arhetipul său divin.

„În ultimii ani prietena mea nu era de acord cu mine în multe privințe. Poate că încă avea iluzia că istoria universală este progresul în conștiința libertății (de la Hegel citire). Poate că o astfel de vedere asupra lumii este proprie tuturor căuzașilor care nu au fost călcați de tren. Încă. E clar, trecerea în alt stadiu al vieții pe pământ, îmbătrânirea, în cazul meu, te face să vezi lumea cu limitele și determinismele ei. Ești mai puțin intransigent în privința cauzelor tale, odată ce vezi bine că ele pot să fie ucise, uneori in nuce. Apreciezi arta compromisului pentru conviețuire. Politic o faci pentru pluralism, căci fără el te paște doar deșertul dictaturii. Sau, pur și simplu, în cazul meu bătrânețea, în sens ecumenic, s-a instaurat foarte devreme. Am ocolit oamenii care gândeau radical diferit doar când deveneau insultători și agresivi. Abia atunci credeam că nu mai am ce face. Ce să mai vorbim de violență, inclusiv de cea politică? Violența este un stadiu turbat al mâniei și indignării.” (Mihaela Miroiu)

„O carte răscolitoare și necesară, care se mișcă între jurnal intim și reflecții aproape taumaturgice «despre experiența trăită a îmbătrânirii» și, în definitiv, asupra condiției umane. Mihaela Miroiu reușește să recupereze teme absente, pe care literatura, chiar și cea memorialistică, tinde să le trimită mai degrabă în teritorii necunoscute și înspăimântătoare, cartografiate drept «hic sunt leones» («aici sunt lei»). Nu îmi amintesc să fi citit un text similar, atât de dens, de încăpător, metafizic și, în același timp, atât de plin de speranță, de tandru și de mundan, care impresionează și prin polifonia de voci absente. Este, în mod fundamental, o carte despre iubirea pentru celălalt.” (Roxana Dumitrache)

„Memoriile Mihaelei Miroiu sunt summum-ul scrisului ei de până acum. Toate temele ei academice devin aici înțelepciune umană caldă. Trecut uman edificat asupra umanului – îmbrățișând orice viitoruri umane. Dar ele nu compun doar o carte înțeleaptă – ci și una curajoasă. Nici nu știi ce să admiri mai mult: curajul cu care scrie despre îmbătrânire; despre boală; despre răutatea bolii de a lovi exact atunci când e așteptată noua viață senină; despre răutatea umană care vrea să distrugă ce e diferit; despre prietenia intra- și inter-specii; despre cei iubiți dinăuntrul familiei; despre cei iubiți din afara familiei; despre natura din miezul erei digitale. O carte necesară. Și folositoare. Și adevărată. Și hrănitoare – pentru orice viitor care mai crede în uman.” (Radu Vancu)

„Când vlădica intra în altar - își amintește o fiică duhovnicească a Sfântului Serafim Sobolev -, parcă ne uneam cu toții și ne înălțam la Dumnezeu”. Se întâmpla chiar ca unii credincioși să-l vadă în timpul slujbelor înconjurat de o lumină, ce-l făcea asemenea unui om fără de trup. Odată, în timpul Liturghiei, un copil a exclamat: „Vlădica, miroși a Rai!” Prin cuvintele sale nevinovate, copilul exprimase ceea ce era aproape cu neputință de redat în cuvinte...

Scrisori indiene, una dintre puținele scrieri ficționale ale sfântului, continuă tradiția romanului epistolar în cheie polemică: trei soli ai unui maharajah din Malabar cercetează Europa tulburată de Marele Război, dezamăgiți de materialismul ei îngust, și află în Serbia și Balcani o înrudire neașteptată, istorică și spirituală.

Saga de familie și fumul se ridica la cer traversează aproape un secol de istorie frântă și tăceri apăsătoare. De la frontul de răsărit și umbrele Holocaustului la povestea de dragoste a unui cuplu de intelectuali în comunism și până la războaiele prezentului, o familie își poartă trecutul ca pe o rană deschisă. Amintirile nu se pierd – se transmit, se deformează, otrăvesc prin mecanismul unei memorii fragmentate, al cărei obiect este caietul cu amintiri de război ale bunicului.
Un roman despre istoria care bântuie prezentul, despre vină și iubire, despre ce rămâne nespus – și despre căutarea disperată a unui sens dincolo de ruină.

Bogdan CREȚU (n. 1978) este profesor doctor la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Între 2013 și 2022 a fost director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iași. A fost redactor-șef al revistei Timpul. Membru PEN România. A publicat opt volume de critică literară, dintre care cel mai important este Inorogul la Porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir (ediția a II-a, Editura Cartier, 2021). Lucrările sale au fost distinse cu mai multe premii (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Academiei Române). A contribuit cu numeroase studii la volume academice din țară și din străinătate, a editat, a îngrijit și a prefațat multiple antologii. La Editura Polirom a mai publicat romanele Cornul inorogului (2021) și Nichita. Poetul ca și soldatul (2022, tradus în sârbă). Romanul Mai puțin decât dragostea (Polirom, 2023, 2026) a obținut Premiul PEN România, ediția 2024, și s-a aflat pe lista scurtă a nominalizărilor la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, ediția 2025.

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Autorul îmbină rigoarea istoricului cu analiza politică lucidă pentru a ne ghida prin acest labirint de interese politice și acțiuni contradictorii, oferindu-ne cheia spre înțelegerea principalelor evenimente internaționale din ultimii doi ani.

Premiul Nobel pentru Literatură 1957

Născute din contemplarea singurătății și a revoltei în fața absurdului, din credința că fericirea poate fi până la urmă descoperită, nu doar căutată cu deznădejde, cele câteva proze reunite sub titlul Nunta sunt tot atâtea călătorii inițiatice. Ele se suprapun, în filigran, peste sursele bucuriei, soarele și marea și revolta neobosită de a elibera omul de constrângerile pe care și le‑a impus și de barierele spiritului, care‑l sufocă. Spre deosebire de Jean‑Paul Sartre, veșnicul rival, care‑și „detestă copilăria și tot ce mai supraviețuiește din ea”, pentru Camus nevoia de a căuta fericirea impune o întoarcere la origini. Căci omul poate fi fericit doar asumându‑și geneza și‑și poate găsi sensul existenței numai revoltându-se. Volumul Nunta, cu cele patru călătorii în spațiul istoric – „Nuntă la Tipasa”, „Vântul din Djemila”, „Vara la Alger” și „Deșertul” –, e un posibil punct de plecare al gândirii asupra lumii din romanele lui Camus.

Albert CAMUS (1913-1960), romancier, dramaturg şi filozof francez, a fost una dintre figurile marcante ale secolului XX. Născut în Algeria, a absolvit Universitatea din Alger şi a fost cîţiva ani jurnalist la Alger républicain. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost membru al Rezistenţei franceze şi editor al publicaţiei clandestine Combat. După război a colaborat la publicaţii prestigioase din Franţa, fiind una dintre vocile influente ale stîngii democrate. Tot în această perioadă a publicat o serie de romane şi eseuri filozofice care au încă un mare impact, printre care Străinul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Căderea (1956), Exilul şi împărăţia (1957). Ca o recunoaştere a valorii şi viziunii sale inovatoare, Camus a primit în 1957, la doar 44 de ani, Premiul Nobel pentru Literatură.

În mentalitatea modernă, într‑o lume post‑creş­tină, desacralizată şi secularizată, Dum­­nezeu nu mai are loc, iar Evanghelia nu mai este auzită. Spec­tacolul credinţei nu mai încântă pe nimeni, iar în lumea aceasta nu există nici o urmă de miracol. Credinţa reli­gioasă apare ca un stadiu infantil al conştiinţei umane, fiind înlocuită avantajos prin tehnică, psiha­naliză şi solidaritate socială.

Problematica abordată în acest volum de părintele arhimandrit Athanasie Mytilineos este extrem de interesantă și actuală: omul, trupul său, sufletul, chipul lui Dumnezeu. La baza înțelegerii textului biblic se află gândirea insuflată de Dumnezeu a Sfinților Părinți, părintele dovedindu-se un remarcabil cunoscător al scrierilor patristice, din care se inspiră constant și la care face neîncetat referire.

Există destule momente când Îl strigăm pe Dumnezeu, iar răspunsul Său pare să nu vină, sfâșiindu-ne nemilos inima. Unde este Dumnezeu când suferim? Ca într-un joc de-a v-ați ascunselea, El pare să se retragă, deși e mereu aproape, lăsându-ne singuri în fața durerii, a întrebărilor și a încercărilor vieții. Tăcerea Celui Atotprezent nu e însă absență, ci o altă formă de prezență. Sub impresia că Dumnezeu Se ascunde, rugile par a ni se rostogoli în abisul tăcerii - în schimb, iau calea veșniciei, ridicându-se deasupra timpului mărginit și perisabil.

„Un roman al relaţiilor interumane «otrăvite» (a se vedea, în acest sens, şi semnificaţia expresiei din franceză «le bouillon d’onze heures», la care trimite explicit autoarea…) se transformă, de la o pagină la alta, într-o istorie a redempţiunii prin suferinţă şi prin sublimare artistică – căi deschise către o dimensiune abia întrevăzută aici, dar pe care o putem regăsi în poezia cu fond mistic a Martei Petreu. Un filon poetic străbate, de fapt, şi romanul de faţă. Şi îi dă adîncime.” (Bianca Burța-Cernat)

Marta PETREU este scriitor şi profesor. Face parte din gruparea literară „Echinox”; e membră a Uniunii Scriitorilor din România. Este profesor de istoria filosofiei româneşti la Universitatea „Babeş‑Bolyai” şi redactor‑şef al revistei Apostrof, mensual editat de Uniunea Scriitorilor din România. Doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti. A debutat editorial în 1981, cu volumul de poeme Aduceţi verbele. Alte volume de poezie: Dimineaţa tinerelor doamne (1983); Loc psihic (1991); Poeme neruşinate (1993); Cartea mâniei (1997); Apocalipsa după Marta (1999); Falanga (2001); Scara lui Iacob (2006); Asta nu este viaţa mea (2014); Haita (2022). Ca eseist şi istoric al filosofiei româneşti, a publicat volume precum: Teze neterminate (1991); Jocurile manierismului logic (1995); Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faţă a României” (1999); Ionescu în ţara tatălui (2001); Filosofia lui Caragiale (2003); Filosofii paralele (2005); Despre bolile filosofilor. Cioran (2008); Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (2009). A publicat, sub titlul Conversaţii cu… (2004 şi 2006), două volume de interviuri cu personalităţi ale vieţii intelectuale româneşti. A gândit şi alcătuit mai multe volume tematice de confesiuni. A prefaţat şi îngrijit ediţii de carte de filosofie şi de literatură (Nae Ionescu, Bucur Ţincu, Constantin Rădulescu‑Motru, Radu Stanca, D.D. Roşca, Alexandru Vona, Miklos Bánffy, Ion Vartic ş.a.). În 2011, Editura Polirom a iniţiat seria de autor „Marta Petreu”, în care au apărut până în prezent: romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (Premiul „Cartea Anului 2011” acordat de România literară şi Fundaţia Anonimul; Premiul pentru cea mai bună carte de ficţiune a anului 2011, decernat la Gala Industriei de Carte din România; laureat la Festivalul Primului Roman de la Chambéry, 2012; reeditat în colecţia „Top 10+”, 2019); Apocalipsa după Marta (integrală a poeziei editate până în 2011); Cioran sau un trecut deocheat; De la Junimea la Noica. Studii de cultură românească; Filosofia lui Caragiale; O zi din viaţa mea fără durere; Ionescu în ţara tatălui; Jocurile manierismului logic; Filosofii paralele; Biblioteci în aer liber. Oameni, cărţi, amintiri; Asta nu este viaţa mea (poezie); Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (reeditat în colecţia „Plural”, 2009, 2010). În colecţia „Eseuri şi confesiuni” a Editurii Polirom au apărut volumele Generaţia ’27 între Holocaust şi Gulag. Mircea Eliade şi Klaus Mann despre generaţia tânără (2016) şi Despre bolile filosofilor. Cioran (2017), iar în colecţia „Plural”, Domni şi Doamne (2020) şi Blaga, între legionari şi comunişti (2021; Premiul „Scriitorul Anului 2021”, acordat de USR). În 2017 a publicat, tot la Editura Polirom, romanul Supa de la miezul nopţii (Premiul PEN România, 2018). Pentru cărţile ei, Marta Petreu a primit numeroase premii naţionale şi internaţionale. Mai multe volume ale sale (poezie, romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, studii asupra culturii româneşti) au fost traduse şi publicate în Franţa, S.U.A., Italia, Ungaria, Serbia, Spania, Elveţia, Israel.

Separate la o vârstă fragedă, Julie și Chloe, două gemene care seamănă leit una cu alta, au crescut la poluri opuse, vorbindu-și numai rareori. Când descoperă trupul neînsuflețit al lui Chloe, Julie profită de ocazia de a trăi viața la care a tânjit dintotdeauna: un cerc de persoane privilegiate, produse luxoase, evenimente selecte și o comunitate online care-i soarbe fiecare cuvânt.

Publicate postum, cele șase povestiri cuprinse în aceste pagini văd pentru prima oară lumina tiparului sub forma unui volum. Anchetele emblematicului Salvo Montalbano se împletesc cu reflecția asupra conștiinței și responsabilității, comisarul fiind pus față în față cu propriile sale îndoieli, cu limitele justiției și cu tensiunea dintre lege și morală, totul în stilul savuros marca Andrea Camilleri. Cazurile (și de natură umană, nu doar fărădelegi) pe care Montalbano trebuie să le descâlcească oferă anchetatorilor indicii minime, greu de descifrat, impunând abordări precaute sau jocuri subtile în care făptașul să fie prins pe picior greșit [...], în vreme ce Montalbano intră în acțiune cu soluții care îl împing să jongleze (printre indulgențe autoironice) cu câte o idee „numa’ bună ca s-o facă și el pe James Bond”. - Salvatore Silvano Nigro

Se deschide o lume delicată și profundă, creată cu sensibilitate pentru cei mici, dar capabilă să atingă inimile celor mari. În universul fermecat din Parcul Inimioarelor, creat de Vero Căliman, fiecare emoție prinde formă, fiecare trăire capătă glas, iar copilăria este privită ca un spațiu autentic, plin de întrebări, descoperiri și curaj.

Metoda celor 7 profiluri pentru a ieși din cercul vicios Frica de eșec, lipsa stimei de sine, comparația permanentă, stresul... Există numeroase motive de autosabotaj, în funcție de profilul tău. Poate că te simți presat să îi ajuți pe toți cei din jur în detrimentul propriilor nevoi. Sau ai o mentalitate de autocompătimire și victimizare care îți complică interacțiunile sociale.

Cu toții avem în noi puteri vindecătoare! Parcursul profesional l-a condus pe dr. Luc Bodin de la medicina convențională către terapiile energetice, în care s-a inițiat și pe care le practică de mulți ani cu succes: homeopatia, acupunctura, sofrologia, aromaterapia, simbolistica bolilor, trezirea spirituală și multe altele. Punctele forte și utilitatea lor sunt prezentate prin numeroase exemple și experiențe trăite de pacienții săi și împărtășite cu generozitate în cartea Dezvoltă‑ți puterile vindecătoare.

Metoda 5, 4, 3, 2, 1... pentru a trece la acțiune și a-ți trăi viața 200% „Până la 28 de ani, mi-am văzut viața irosindu-se. Nu am făcut mare lucru: am mâncat, am dormit, am jucat jocuri video, am urmat vag niște studii... Apoi, într-o bună zi, am decis să trăiesc intens și să adopt o nouă filosofie de viață: să trec la acțiune!

Metodă simplă de tratare a anxietății și depresiei Depresie, melancolie, tulburări obsesiv-compulsive, crize de anxietate, consum compulsiv de gustări, stres, epuizare... Nu este cazul să te mai lași pradă sentimentului de copleșire pentru că acum ai cel mai eficient ghid pentru a te reechilibra în doar 7 sesiuni! Cartea „Anti-stres” îți prezintă o metodă simplă și rapidă prin care să-ți gestionezi stresul.

Viața ta se ridică la înălțimea așteptărilor tale? Dacă simți dorința profundă de a schimba totul pentru că trăiești viața dictată de altcineva sau copiată după modele care de fapt nu te reprezintă, nu intra în panică! Nu este niciodată prea târziu să schimbi ceva și să trăiești o viață extraordinară.

Cu bagajul plin de vise este o carte-confesiune despre curaj, plecare, dor și puterea de a te regăsi atunci când viața te obligă să o iei de la capăt. Lucica Barbu transformă experiențele personale într-o mărturie sinceră și profund umană despre adaptare, sacrificiu, iubire și vindecare.

Sub sunet de cobză și înregistrări de organe este un volum care explorează fragilitatea umană, limitele emoției și confruntarea permanentă dintre lumină și întuneric.

Echilibru emotional prin bucuria imaginatiei Povesti terapeutice pentru copii de Cristina Betterelli este o carte sensibila si creativa, construita ca un sprijin emotional pentru cei mici si pentru parintii care isi doresc sa ii ajute sa inteleaga mai bine lumea din jur si propriile trairi.

Pentru prima oară, celebrul și controversatul justițiar al primilor ani de socialism ai României devine personaj de narațiune grafică. Autorul, care s-a documentat intens, a reușit să redea atmosfera tulbure (cu toate nuanțele sale de gri) a epocii, atât în decoruri (clădiri, automobile, arme, costume), dar mai ales în personajele sale vii și colorate.

Cine și ce a fost Emanuel Stein? Român, evreu, ungur, demnitar bolșevic, polițist român, spion, hoț, cabalist, ghicitor, vrăjitor, rabin, călugăr catolic, misionar anglican, francmason, pușcăriaș, turnător, bigam, călător. Sau, mai pe scurt, un escroc internațional. Ori un cameleon deosebit de iscusit. După cum afirmă și autorul Toma Roman Jr., existența acestui șarlatan genial pare o ficțiune, dar nu este. Iar în paginile acestei cărți se derulează o poveste pusă în scenă cu umor și abilitate, care se bazează în întregime pe documente datate încă din anii 1920, descoperite în arhiva CNSAS. În încheiere, îl sfătuim pe cititor să se amuze, dar să ia aminte și să nu încerce niciodată să procedeze la fel.

Mircea Damian, scriitor aprig, gazetar nemilos și, nu în ultimul rând, luptător în slujba adevărului, a iubit Bucureștiul. Din acest mare amor s-a născut cartea București, publicată pentru prima oară în anul 1935, la Fundația pentru Literatură și Artă „Carol II”. Și de-atunci s-a așternut tăcerea peste povestea interbelică zugrăvită de un autor ager și atent, cu un neobișnuit umor.

O expunere cuprinzătoare, riguros documentată istoric, a vieții și filozofiei stoice a lui Marcus Aurelius.

Marcus Aurelius este cel mai citit filozof al lumii de azi. Și pe bună dreptate. Pentru cei care căutăm înțelepciunea, puterea, echilibrul sau liniștea în tumultul cotidian, dar și pentru cei care avem nevoie de alinare după o lovitură a sorții, Gândurile stoice ale împăratului de acum aproape două milenii sunt o călăuză neprețuită.

Nicio ediție a Gândurilor către sine însuși nu ne oferă însă o îndrumare esențială: cum putem aplica această învățătură stoică în viața de zi cu zi? Autorii romanului grafic Verissimus exact asta ne arată: pus în fața unor obstacole care par de netrecut, greu încercat de soartă, Marcus Aurelius reușește – prin autodisciplina și prin cunoașterea de sine pe care le cultivă studiind filozofia stoică – să dea un sens înalt propriei vieți, rămânând până azi în conștiința omenirii ca una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei.

Împărat, filozof și general, Marcus Aurelius întruchipează unul dintre cele mai complexe destine ale Antichității. Romanul grafic ne aduce în fața ochilor întreaga sa viață: de la copilărie, educație și parcursul politic până la campaniile militare, intrigile de familie și mecanismele puterii imperiale. 

Verissimus este un volum conceput ca o călătorie în culisele sociale, politice, militare sau etnografice ale Imperiului Roman, ce impresionează atât prin forța artistică și narativă, cât și prin acuratețea informației și bogăția detaliului – textual și vizual. Fiecare pagină este construită cu un desăvârșit respect pentru adevăr și izvoarele istorice, oferindu-ne o biografie completă, precis documentată și cât se poate de fidelă. Este în aceeași măsură o experiență narativă captivantă pentru pasionații de istorie sau de cultură clasică – și pentru noi toți, cei care avem nevoie de modele și sfaturi în continua căutare de sine.

„Donald Robertson este unul dintre autorii mei preferați dintre experții în stoicism.“ — RYAN HOLIDAY

Albumul de față își propune să readucă în atenție hotelurile istorice ale Bucureștiului, ca martori ai vieții urbane și ai transformărilor sociale, politice și culturale. Fiecare hotel poartă ecoul unor vremuri în care orașul era supranumit „Micul Paris”, iar eleganța, discreția și ospitalitatea erau parte integrantă din identitatea sa.

Albumul de față își propune să readucă în atenție hotelurile istorice ale Bucureștiului, ca martori ai vieții urbane și ai transformărilor sociale, politice și culturale. Fiecare hotel poartă ecoul unor vremuri în care orașul era supranumit „Micul Paris”, iar eleganța, discreția și ospitalitatea erau parte integrantă din identitatea sa.

Înțelegerea prezentului activității hoteliere bucureștene nu este posibilă fără cunoașterea trecutului său. Valorile care defineau hotelurile de altădată – respectul pentru oaspete, atenția pentru detaliu, eleganța și discreția – rămân repere esențiale și astăzi. Chiar dacă tehnologia, designul și ritmul orașului s-au schimbat, spiritul ospitalității își are rădăcinile în memoria acestor clădiri. - Călin ILE, hotelier, președinte de onoare al FIHR

În lucrarea de față ne-am oprit, în principal, la prezentarea – prin text și reproduceri după cărți poștale ilustrate – a zece dintre vechile hoteluri bucureștene, toate menținându-și statutul până în ziua de astăzi. Cât se poate de exact, într-un caz e vorba despre o berărie/restaurant (Caru’ cu Bere), pentru ca, la rândul său, Hanul lui Manuc deocamdată să pună la dispoziția publicului doar spațiile de restaurant, camerele pentru cazare aflându-se în conservare până la o așteptată renovare. Toate aceste edificii sunt situate în lungul axei principale a orașului – de la Constantin Brâncoveanu, care a trasat-o, și până astăzi –, fostul Pod al Mogoșoaiei, devenit Calea Victoriei la 1878, și pe câteva străzi adiacente. - Nicolae LUPU