Cărți

De multe ori privim trauma ca pe o rană personală pe care trebuie să o vindecăm singuri. În realitate, trauma este rareori doar o experiență individuală. Ea poartă amprenta poveștilor de familie, a traumelor transmise din generație în generație și a durerii colective pe care o trăim în relație cu lumea din jurul nostru.

Te simti manipulat, controlat sau mintit? Esti tinta unor crize intense, violente si irationale? Simti ca trebuie sa "fii delicat" pentru a evita urmatoarea confruntare? Daca ai raspuns "da", este posibil ca o persoana apropiata tie sa sufere de tulburare de personalitate borderline. Volumul Borderline: cum sa traiesti alaturi de o persoana cu emotii extreme a ajutat deja 500 000 de oameni care au prieteni si rude ce sufera de tulburarea de personalitate borderline sa inteleaga aceasta tulburare distructiva, sa stabileasca limite si sa-si ajute persoanele apropiate sa nu mai apeleze la comportamente periculoase. Aceasta editie revizuita integral a fost actualizata cu ultimele cercetari despre tulburarea de personalitate borderline si cuprinde informatii despre aptitudinile de adaptare si de comunicare pe care le poti folosi pentru a-ti stabiliza relatia cu persoana apropiata care sufera de aceasta afectiune.

A reflecta asupra consimţământului în toată complexitatea sa ne permite să abordăm vieţile noastre sexuale în toată profunzimea lor. Asta ne ajută să înţelegem că prostituţia nu este nici „viol contra cost”, nici o muncă ca oricare alta și că distincţia dintre munca sexuală și traficul de persoane nu este atât de ușor de stabilit pe cât pare, că pornografia le poate produce plăcere bărbaţilor și femeilor care o vizionează, dar că reprezentările pe care pornografia mainstream le propune despre bărbaţi, despre femei și despre sexualitate dăunează femeilor ca grup și fiinţelor umane în general. Că nu este același lucru să te culci cu cineva când ești ameţit după câteva pahare la sfârșitul serii sau să profiţi de o persoană care a băut atât de mult încât abia mai este conștientă pentru a avea o relaţie sexuală. Și că, spre deosebire de ceea ce ar vrea să ne facă să credem unele critici ale consimţământului, nu este același lucru să ai o relaţie sexuală neplăcută în sensul că experienţa a fost dezamăgitoare și să ai o relaţie sexuală neplăcută în sensul că autonomia și integritatea ta nu au fost respectate. Acest lucru ne arată, în cele din urmă, că femeile sunt deosebit de vulnerabile în ceea ce privește sexualitatea și că această vulnerabilitate conferă bărbaţilor o responsabilitate cu atât mai mare de a se asigura de consimţământul partenerelor lor. Și, în același timp, că femeile nu sunt singurele al căror consimțământ contează și că consimţământul nimănui nu poate fi considerat ca fiind de la sine înţeles. În acest sens, consimţământul sexual apare ca un concept care trebuie tratat cu precauţie, dar care poartă în sine promisiunea unei revoluţii sexuale care, de data aceasta, ar reprezenta o eliberare pentru toţi și pentru toate. Manon Garcia

Manon Garcia (n. 1985) este o filosoafă franceză, specialistă în filosofia feministă, care cercetează teme precum supunerea și consimţământul. Ea a studiat la École Normale Supérieure din Paris, iar ulterior a predat la Harvard și la Chicago. Din 2022 este profesoară la Freie Universität Berlin. Prima ei carte, On ne naît pas soumise, on le devient (2018), analizează formele multiple ale supunerii femeilor. În La Conversation des sexes. Philosophie du consentement (2021), autoarea investighează cultura violului și pledează pentru o erotizare egalitară a celor două sexe. Vivre avec les hommes. Réflexions sur le procès Pelicot (Cum să trăim cu bărbaţii. Reflecţii asupra procesului Pelicot, 2025) constituie cea de-a treia sa lucrare majoră.

Până relativ recent, istoria eugeniei din Europa Centrală și de Est era aproape necunoscută atât specialiștilor, cât și publicului larg. În perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și finalul celui de-al Doilea Război Mondial, Ungaria și România au trecut prin modificări teritoriale şi transformări demografice profunde. În această perioadă, eugeniștii români și maghiari, dar și cei germani au publicat substanțial despre așa-zisa știință a îmbunătățirii rasei umane, s-au organizat în societăți academice, au organizat dezbateri publice și prelegeri populare, au influențat politici sanitare, de sănătate publică și educaționale. De asemenea, unii dintre ei au contribuit la formularea și apoi punerea în practică a politicilor de excludere socială și purificare etnică, de la deportări și schimburi de populație până la Holocaust. Lucrarea trasează carierele științifice ale unor eugeniști reprezentativi din cele două țări și descrie totodată modul în care fiecare dintre ei a articulat științific teoriile eugenice propuse. Mai mult, acești autori și ideile lor eugenice sunt contextualizați pentru a-și putea găsi locul în domeniul mai larg al istoriografiei, dar și în dezbaterile curente despre memorie, moșteniri culturale, istorie comună și, nu în ultimul rând, despre resurgența etnonaționalismelor.

Mișcarea eugenistă în Ungaria, 1900-1945 • Mișcarea eugenică în țările Puterilor Centrale după 1914 • Lupta de autoapărare a rasei maghiare • Aspecte ereditare și medicale ale eugeniei și psihiatriei  • Programul de eugenie și igienă rasială pentru Ungaria • Eugenia și catolicismul • Mișcarea eugenică și biopolitică în România, 1900-1945 •  Eugenia și românismul • Problema rasială a României • Norme eugenice în organizațiile legionare • Amestecul rasial și etnic în România • Mitul sângelui • Rasă și destin național • Idei eugeniste în rândul elitelor maghiare din Transilvania în perioada interbelică • Sânge maghiar – sânge valah • Este războiul un factor de ameliorare a rasei? • Mișcarea eugenistă germană din Transilvania înainte și după 1918 • Rasismul, cadrul biologic și discursul eugenic împotriva romilor în România Mare

„Într-o pădure de lângă Iași au zăcut timp de decenii osemintele a 58 de evrei, bărbaţi, femei și copii executaţi de armata română în vara anului 1941. Volumul de faţă reconstituie, cu rigoarea simultană a anchetei penale, a arheologiei forensice și a cercetării de arhivă, circumstanţele acestei crime și mecanismele instituţionale care au făcut-o posibilă. Scrisă cu precizie și cu profundă sensibilitate umană, această carte aduce o contribuţie majoră la înţelegerea violenţei Holocaustului din România și confruntă, fără menajamente, lunga tăcere a memoriei publice românești.” (Dr. Diana Dumitru - Georgetown University, Washington, DC) 

„Din această carte aflăm că lungul drum al opiniei publice către adevăr poate dura incredibil de mult. În ceea ce privește exterminarea fizică a evreilor, ultima etapă a Holocaustului din România, a fost nevoie de decenii (1941-2004) pentru a se recunoaște rolul determinant al regimului Ion Antonescu (Raportul final al Comisiei Wiesel), iar justiţia română să constate explicit implicarea statului român în faptele de genocid din perioada Holocaustului.
Volumul, elaborat sub egida Institutului «Elie Wiesel», conţine datele obţi-nute în cadrul unui proiect de cercetare știinţifică desfășurat timp de aproape zece ani. De-a lungul timpului s-au implicat în finalizarea lui peste zece cercetători. Datorită lor, lupta dintre Putere și Adevăr este câștigată, de această dată, de adevărul istoric. Pentru cât timp nu știm, fiindcă istoria universală depune mărturie despre o realitate plină de urâciune, despre care vorbește Jean-François Revel în Cunoașterea inutilă: majoritatea oamenilor nu iubesc adevărul. Oamenii cu «dragostea adevărului» sunt rari; ceilalţi optează pentru aflarea adevărului doar după ce au încercat toate celelalte soluţii. Iată de ce autorii acestui volum merită toată stima și admiraţia noastră.” (Prof. univ. dr. Dumitru Borţun)

Cu talent jurnalistic și prozistic, Katia Nanu face o carte în linie confesivă, fixată între evocare și faptul clocvial, totul structurat în secvențe, scurte povestiri care punctează reperele vieții ei. Persoane și evenimente ale ultimelor decenii, cărți, preocupări generale și unanim cunoscute sunt mixate cu fapte din biografia personală, rememorări, secvențe, fotografii, concentrate toate pe criza timpului și a îmbătrânirii, într-o societate care evoluează și ea, aducând în prim-plan observațiile unui povestitor atent, pe alocuri critic, neputincios în fața schimbărilor și a condiției de simplă „vrabie” dintr-un grup cu legi labile.

Doina Ruști

Există în scrisul Katiei Nanu o foame de adevăr care nu se mulțumește cu suprafața cronicii, ci sapă adânc, până la rădăcina unde „amintirile se adulmecă unele pe altele”. Jurnalistă cu ochi de șoim și poetă cu suflet de catifea, autoarea transformă realitatea ruginită a ultimelor decenii într-un adăpost viu pentru fragilitate.

Pomul cu vrăbii este metafora noastră colectivă: un „pom cumsecade”, în care ne înghesuim cu toții – cu traumele de la Cernobîl, cu larma anilor ‘90, cu singurătatea de pe Messenger și cu spaimele pandemice. Cartea este un strigăt scurt împotriva uitării, o dovadă că prezentul, deși discontinuu și adesea nedrept, rămâne singurul spațiu în care ne putem ciripi trăirea.

O carte ca un pom în care, dacă faci liniște, îți poți auzi propria bătaie de inimă.

Florina Zaharia

Ca în versul acela al Anei Blandiana, „Ar trebui să ne naștem bătrâni”, sau ca în filmul cu Brad Pitt, The Curious Case of Benjamin Button, cartea Katiei Nanu este un jurnal de-a-ndăratelea, de la senectute la copilărie. Dar dacă e să cauți lumina și ea se află în trecut, acest parcurs este cât se poate de necesar.

Katia Nanu este scriitoare prin excelență. Se vede că are obișnuința scrisului, că toată viața a trăit prin scris, din scris și pentru scris. Micropovestirile ei din Pomul cu vrăbii sunt flash-uri de viață trăite ori închipuite, gândite ori auzite, în care putem recunoaște plăcerea amănuntului semnificativ în tot ce observă și spune, dar și poeta care dă formă vasului și îl lipește pe dinafară, atât cât să nu se prelingă apa din el, apoi îl pictează cu pomi și vrăbii din care țâșnește viața.

Violeta Ionescu

Publicat în 1991, romanul Umbra penei de gâscă al prozatorului clujean Radu Ţuculescu se înscrie într‑un moment de tranziţie al literaturii române, când proza începe să experimenteze tot mai vizibil cu formule narative complexe şi cu strategiile intertextuale ale ficţiunii moderne târzii. Textul propune o meditaţie asupra destinului cărţii şi asupra condiţiei celor care îşi leagă existenţa de actul scrisului, explorând tensiunile dintre cunoaştere, putere şi libertate. În acest sens, romanul poate fi citit drept o reflecţie asupra fascinaţiei pe care cartea o exercită asupra individului, dar şi asupra riscurilor implicate de această fascinaţie. (…)

Citit astăzi, în noua ediţie apărută la Editura pentru Artă și Literatură, romanul Umbra penei de gâscă rămâne un text fascinant tocmai prin această ambivalenţă: pe de o parte, este un roman despre puterea literaturii, iar pe de altă parte, este un roman despre fragilitatea celor care o slujesc. Cartea apare simultan ca promisiune şi ca blestem, ca formă de libertate şi ca sursă de pericol. Romanul lui Radu Ţuculescu nu este doar o poveste despre trecut, ci şi o reflecţie asupra condiţiei scriitorului în orice epocă. Destinul lui Iţă Barabă devine simbolul tuturor celor care aleg să trăiască sub semnul scrisului, acceptând riscul pe care această alegere îl presupune. Iar „umbra penei de gâscă“ continuă să planeze asupra lor, ca semn al unei vocaţii care nu poate fi abandonată şi al unei fascinaţii de care nimeni nu se poate elibera cu adevărat.

Frumosul din lumea lui Van Gogh confirma în Cosmin Neidoni un eseist fascinat deopotrivă de artele literare și vizuale și deosebit de atent la gesturi mici, care conservă cantități uriașe de umanitate. De aceea, O istorie a sărutului  e un proiect surprinzător, dar nu imprevizibil.  Numit cu modestie „jurnal al mirărilor”, acest volum are de fapt greutatea și anvergura unui tratat eseistic despre multiple imagini și sensuri ale sărutului, despre „treptele” de intimitate și modulațiile în timp și spațiu ale acestui gest afectiv fondator. Variind de la registrele sterile ale convenționalului la acordurile cele mai profunde și subtile ale cordialității, O istorie a sărutului este, de fapt, o istorie a mentalităților culturale, a inteligențelor emoționale și a modului în care omenirea alege să-și gestioneze „capitalul” tandreței. Scris cu pătrundere, eleganță și grație eseistică, volumul lui Cosmin Neidoni devine îl însuși un „agent” persuasiv al afectivității. Nina Corcinschi

Ce este un sărut: un reflex biologic sau un act cultural încărcat de sens?
În această pasionantă lucrare interdisciplinară, Cosmin Neidoni propune o istorie simbolică a sărutului, urmărind metamorfozele acestui gest de la civilizațiile antice până în epoca postmodernă. Cartea își asumă perspectiva unui istoric al mentalităților și investighează sărutul ca fenomen cultural total, situat la confluența dintre biologie, antropologie, literatură, arte vizuale și filosofie.

Demersul nu se limitează la descrierea unui obicei intim, ci arată cum sărutul a funcționat, în diferite epoci, ca limbaj al dorinței, ca ritual al comuniunii, ca expresie a devoțiunii sau ca semn al intimității moderne. Prin analiza surselor istorice, a reprezentărilor literare și artistice și prin dialogul cu reflecția filosofică, volumul evidențiază modul în care un gest aparent minor concentrează tensiuni majore ale culturii: raportul dintre trup și sens, dintre individ și comunitate, dintre apropiere și interdicție.

Originalitatea acestei lucrări constă în tratarea sărutului ca indicator al sensibilității umane și ca barometru al schimbărilor culturale. De la ritualul sacru la simulacrul mediatic, de la gest public la experiență intimă, sărutul devine aici o cheie de lectură a istoriei relațiilor umane.

Scrisă într-un stil elegant și alert, care îmbină rigoarea analitică cu reflecția personală, această carte se adresează atât cititorului interesat de istoria culturii, cât și celui care dorește să înțeleagă cum un gest cotidian poate dezvălui arhitectura profundă a umanului. Florina Pîrjol

„12 povestiri imaginate prin toată lumea, inspirate din trăirile reale ale unor oameni care s-au trezit, peste noapte, cu lumea la picioare.
Am încărcat această carte pe cele trei sisteme de inteligență artificială generativă la care am acces și le-am întrebat care e cel mai frumos lucru pe care l-au învățat citind-o. Acestea sunt răspunsurile lor:
Gemini AI: În spatele tuturor poveștilor, oricât de diferite ar fi, există o căutare comună a iubirii care reușește să transforme până și cea mai adâncă suferință într-o formă de vindecare.
Claude AI: Suferința e universală, dar felul în care fiecare om o poartă e atât de personal, încât devine cel mai intim lucru pe care îl poate oferi unui străin.
Chat GPT: Am învățat că oamenii nu sunt salvați de norocul banilor, ci de norocul de a se găsi unii pe alții.” (Adrian Teleșpan)

Adrian Teleșpan s-a născut pe 11 noiembrie 1979, la Drăgășani, în județul Vâlcea, din doi părinți și nu își mai aduce aminte când a decis că nu îi place să scrie biografii de tip prezentare. Neplăcerea aceasta are cel puțin zece ani. Suntem pe 3 februarie 2022 când aceste rânduri curg pe ecranul unui laptop vechi din 2017. Uitați, de aceea, eu, Adrian Malvinus Teleșpan, profit de această ocazie să le transmit cititorilor că oricine e liber să îmi cumpere un MacBook Pro. Nou. Un alt lucru foarte important despre Adrian e că îi place foarte mult piureul de cartofi. E mâncarea lui preferată. Ca să știți. În câțiva ani poate fi o întrebare la un text de cultură generală, cine știe. De asemenea, lui Adrian îi place să petreacă timp și cu oameni, dar și singur, și niciodată mai mult de două săptămâni în oricare din cele două situații. De fapt, patru zile cu oameni și trei zile singur e cel mai splendid. Vă mulțumesc. All the bless.

Scriitura Oharei Donovetsky din Casting pentru ursitoare funcționează ca un zoetrop, creând senzația de mișcare prin succesiunea rapidă a trei chipuri feminine (Lenca, Haia și Mira), care își proiectează pe peretele scriiturii câte un fragment din siluetă și câte o fâșie de poveste, într-o horă a istoriilor pe care le poartă tatuate în pieile lor identitare și pe care le împărtășesc în conversațiile ce le ritmează existențele.

Comparația cu dispozitivul optic inventat în veacul al XIX-lea, considerat a fi unul dintre precursorii cinematografului, poate atinge inclusiv dimensiunea lingvistică, căci înțelesul etimologic al zoetropului este acela de roată a vieții. În fond, asistăm în acest roman la rotirea destinelor celor trei prietene, atât de diferite și perfect complementare, încât par a fi consubstanțiale, precum Moirele, Parcele, ursitoarele sau ielele. La limită, ar putea fi chiar cele trei fețe – privind înspre direcții diferite – ale aceluiași personaj, o trimitere subtilă la Hecate Triformis. Numele acestei divinități este pus, de regulă, în legătură cu vocabula grecească hekás, având sensul de „departe”, pentru a sublinia ideea că această ființă supranaturală acționează sau veghează de la distanță, așa cum fac și întruchipările feminine invocate anterior. Cristina BOGDAN

N-ai cum să nu remarci măiestria cu care autoarea pune în act capacitățile combinatorii ale cuvintelor și ale poveștilor, calculul milimetric pentru plasarea „coincidenței”, ironia, jubilația potrivirii, suspansul din jurul acestor asamblaje. N-ai cum să nu sesizezi propensiunea pentru bivalență a scriitoarei, abilitatea ei de a ține simultan în frâu fantasticul și realul, jongleria în echilibru cu care conjugă abstracțiunea visului premonitoriu, viziunea și exercițiul intelectual cu „poezia” materialității. Iuliana MIU

OHARA DONOVETSKY (n. 1969), absolventă a Facultății de Litere a Universității București (1994), are un masterat în Literatură Comparată și Teoria Literaturii (1995), este doctor în filologie și scriitoare.

Semnează Gramatica limbii române ca o poveste (Corint, 2013, 2014), cartea de eseuri pe teme frazeologice Vorbe la purtător în izmene pe călător. Despre cum folosești zicerile limbii române când ești departe și ți-e dor (Corint, 2021), volumele de versuri Meniu cu lupul în poală (CDPL, 2022) și Ce treabă are Gutenberg (CDPL, 2024), epistolarul Cozonac la patru mâini, în colaborare cu Doina Jela (2021), și volumul de proze Ceai de zahăr ars, în dialog cu picturile Iuliei Șchiopu (Editura pentru Artă și Literatură, 2024).

Este autoarea romanelor Casting pentru ursitoare (ediția I, Polirom, 2018), Întâlnirile unei profesoare rătăcite (CDPL, 2019) și Puzzle cu pețitoare (Trei, 2020), Vedere cu solzi (Editura pentru Artă și Literatură, 2025).

Este prezentă în antologii, cu eseuri în Prof de română I, III, IV (CDPL, pentru vol. III, Spațiul dintre punct și virgulă) și cu texte literare în Nume de cod: Flash Fiction (Paralela 45, 2019), Literatura la feminin (Seneca, 2021).

Ține rubrica Cuvinte-vedetă și cuvinte-doamne cu voaletă din Observator cultural.

 Casting pentru ursitoare a fost nominalizat în 2018 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România (secțiunea Cartea de debut) și la „Festival du Premier Roman“ de la Chambéry, iar în 2025 a fost tradus în limba bulgară de Vanina Bojikova și publicat de Editura Paradox.

Haruki Murakami: „Natsume Sōseki este cel mai mare romancier modern al Japoniei”

După moartea părinților săi, Botchan, provenind din miezul orașului Tokio și proaspăt ieșit de pe băncile facultății, e trimis să ocupe un post de profesor de matematică la o școală aflată într-o zonă ultraconservatoare din provincie. Acolo se confruntă deopotrivă cu șicanele elevilor, care nu se feresc să-i joace tot felul de feste naivului lor nou profesor, cu intrigile colegilor săi vanitoși și lipsiți de scrupule, precum și cu propria natură tumultuoasă. Aflat în centrul unui univers presărat de personaje care mai de care mai interesante, tânărul cinic, rebel și imatur încearcă să-și găsească locul în lume.

Comparat adesea cu De veghe în lanul de secară, acest roman-cult apărut la începutul secolului XX este fără doar și poate una dintre operele fundamentale ale literaturii japoneze.

Natsume Sōseki, pe numele său real Kinnosuke Natsume, s-a născut în 1867, la Tokio. Crescut de un fost servitor al familiei împreună cu soția acestuia, a visat încă din gimnaziu să devină scriitor. După absolvirea, în 1893, a Universității Imperiale din Tokio, unde a studiat literatura engleză, a intrat în învățământ, apoi a fost trimis cu o bursă a statului japonez în Regatul Unit, spre a-și continua studiile. La întoarcerea în Japonia, în 1902, a devenit profesor de literatură engleză la Universitatea Imperială din Tokio. Și-a început cariera literară în 1905, cu povestirea intitulată Eu, motanul, urmată de romanul Botchan. A renunțat la postul de la universitate în 1907, pentru a se dedica în exclusivitate scrisului, și a devenit editor literar la ziarul Asahi Shimbun. Până în 1916, când a murit în urma unui ulcer gastric, Natsume Sōseki a scris numeroase haikuuri și paisprezece romane, printre care: Apoi, Kusamakura, Minerul, Sanshirō, Poarta, Lumină și întuneric (neterminat).

Pe vremea cand eram copil – mult, foarte mult de atunci – am citit o carte: se numea “Pinocchio” sau “Aventurile unei papusi de lemn” (in limba italiana, papusa de lemn se numeste Buratino).

Mai tarziu, le povesteam adesea prietenilor mei, fetite si baieti, minunatele patanii ale lui Buratino, si, deoarece pierdusem cartea, de fiecare data le spuneam povestea alt fel, nascoceam tot soiul de patanii, care nici macar nu erau cuprinse acolo.

Acum, dupa multi ani, mi-am amintit de vechiul meu prieten, Buratino, si m-am gandit sa va spun si voua – fetite si baieti – minunata poveste a acestui omulet de lemn.

Se poate influența norocul sau totul ține de un hazard pur, indiferent și implacabil? Cartea de față pornește de la o convingere temperată: deși nu putem schimba legile probabilității, putem schimba radical modul în care ne raportăm la ele. Autorul îmbină rigoarea statistică cu observații empirice culese din studierea marilor loterii ale lumii.

Omul digital - Noul Om Nou

SPECIAL CONCEPUTĂ PENTRU COPII

Caiet de activitati - 65 de activitati despre cum sa economisesti, sa investesti si sa-ti inmultesti banii.

Femeile din Sfântu Gheorghe este un volum de istorie orală și memorie comunitară care aduce în prim-plan vocile femeilor în vârstă din satul Sfântu Gheorghe, unul dintre cele mai izolate și fragile spații umane ale Deltei Dunării. Cartea reunește doisprezece povești de viață, construite din interviuri realizate pe parcursul mai multor ani, în care experiențele personale se împletesc cu tradițiile locale, munca invizibilă a femeilor, ritualurile de familie, limbajul afectiv al comunității și transformările sociale ale secolului XX și ale începutului de secol XXI.

Ce înseamnă, astăzi, a fi român? Întrebarea pare simplă, dar oricine a încercat să-i răspundă cu onestitate știe cât de repede se dizolvă răspunsurile facile — fie în mitologie patriotardă, fie în autoflagelare cosmopolită. Cartea de față propune o cale a treia: examinarea filosofică, lucidă și fără complexe, a ceea ce s-a numit, rând pe rând, „specificul național”, „sufletul românesc” sau, mai prudent, „identitate culturală”. Autorul reia firul marilor dezbateri din cultura română — de la Maiorescu și Eminescu la Blaga, Cioran, Noica, ș.a. — și le confruntă cu provocările prezentului: globalizarea, diaspora, criza tradiției, raportul tensionat dintre Orient și Occident, dintre rural și urban, dintre memorie și uitare.

Ce au în comun diabetul, bolile cardiovasculare, ficatul gras și depresia? INFLAMAȚIA CRONICĂ.

Inflamația cronică poate rămâne activă ani întregi, fără să doară și fără să se vadă imediat. În timp, poate contribui la dezechilibre metabolice, rezistență la insulină, diabet de tip 2, boli cardiovasculare, ficat gras, obezitate, tulburări digestive, dereglări hormonale, depresie, osteoporoză, oboseală persistentă și boli neurodegenerative.

Ea nu apare dintr-o singură cauză, ci este întreținută de obiceiuri repetate: consum exagerat de zahăr și alimente ultraprocesate, stres cronic, somn insuficient, sedentarism, alcool, grăsime abdominală și un intestin care nu mai funcționează optim. De aceea, reducerea inflamației înseamnă să repari terenul: să susții microbiota, să stabilizezi glicemia, să mănânci mai hrănitor, să dormi mai bine, să te miști mai des și să reduci tot ce ține corpul permanent în alertă.

Cartea care îți restartează sănătatea, îți construiește forța mentală și fizică și îți prelungește viața.

Mâncăm des, pe fugă, la ore nepotrivite, uneori fără să ne fie cu adevărat foame. Iar corpul ajunge să nu mai aibă timp să digere, să se refacă, să se curețe. Blanca García-Orea Haro, cunoscută ca Blanca Nutri, nutriționistă specializată în nutriție digestivă și hormonală, explică de ce mâncatul la orice oră poate întreține inflamația, cum se diferențiază foamea reală de poftă și ce trucuri simple te pot ajuta să reduci nevoia constantă de dulce sau gustări.

Cartea tratează însă mai mult decât ce pui în farfurie și îți arată cum stresul, cortizolul, mișcarea, postul intermitent și ritmurile corpului influențează inflamația. Vei găsi aici un plan concret, cu meniuri, rețete și băuturi antiinflamatoare, dar și idei de antrenamente adaptate unui obiectiv esențial: nu să forțezi corpul, ci să-l ajuți să funcționeze mai bine.

E timpul să-ți hrănești sănătatea din interior spre exterior, cu alimente care te susțin, obiceiuri care te echilibrează și pași pe care îi poți urma cu adevărat.

Această carte e pentru tine dacă:

-         Vrei să reduci inflamația cronică, asociată cu multe boli moderne, de la diabet de tip 2 și ficat gras până la afecțiuni cardiovasculare.

-         Te confrunți cu balonare, gaze, reflux, constipație sau digestie grea și vrei să afli ce alimente îți provoacă disconfort.

-         Vrei să înveți cum să construiești mese care susțin glicemia, microbiota, hormonii, energia și controlul greutății.

-         Ai pofte alimentare, oboseală, iritabilitate sau senzația că organismul tău funcționează mereu „în alertă”.

-         Cauți un program clar de prevenție prin nutriție, somn, mișcare și obiceiuri zilnice, nu încă o dietă restrictivă.

Dacă ești femeie, această carte te va ajuta să:

1.     Construiești mese antiinflamatoare pentru energie, digestie și echilibru hormonal.

2.     Reduci impactul fluctuațiilor hormonale asupra stării generale de bine.

3.     Elimini balonarea, retenția de apă și disconfortul dinaintea menstruației.

4.     Combați inflamația, metabolismul încetinit și grăsimea abdominală în perimenopauză și menopauză.

5.     Reduci expunerea zilnică la substanțe care îți pot afecta hormonii.

Dacă ești bărbat, această carte te va ajuta să:

1.     Reduci inflamația asociată cu diabetul, ficatul gras și riscul cardiovascular.

2.     Susții testosteronul prin forță musculară, somn, mișcare și o alimentație antiinflamatoare.

3.     Înțelegi de ce „burta de bere” nu ține doar de alcool, ci și de glicemie, cortizol, sedentarism și inflamație.

4.     Protejezi masa musculară, organul metabolic care te ajută să arzi mai eficient energia.

5.     Construiești mese care susțin forța, sațietatea, glicemia stabilă și energia de peste zi.

„Un roman natural este o adevărată mașinărie de fabricat povești." Le Courrier

Un tânăr scriitor bulgar decide să scrie un roman al începuturilor, un „roman natural" compus din fragmente de realitate cotidiană. În centrul acestui roman se află povestea emoționantă a divorțului unui bărbat care află că soția sa este însărcinată cu un altul. Însă în romanul-cadru apare și un dublu, un anarhist-grădinar care analizează o iminentă Apocalipsă din balansoarul său de răchită. De la analiza inscripțiilor din veceurile publice, trecând printr-un complex elogiu al muștei și până la filmele lui Tarantino, Un roman natural este o adevărată enciclopedie a tristeții bulgare. Debut în proză al lui Gheorghi Gospodinov, romanul l-a propulsat pe prima scenă a literaturii bulgare, dar și pe cea a literaturii europene, fiind tradus în peste douăzeci de limbi.

Un roman natural este un adevărat obiect literar neidentificat, aproape imposibil de povestit." Livres Hebdo

„Monologul acesta se transformă într-o carte care se citește cu sufletul la gură și care vorbește, în definitiv, despre melancolie și singurătate." The New York Times

„O capodoperă mică și elegantă." Frankfurter Allgemeine Zeitung

„Asemeni lui Pessoa, Gospodinov dispare printre propriile sale identități (autor, narator, editor, grădinar) și devine un observator detașat al propriei vieți." World Literature Today

Gheorghi Gospodinov (n. 1968) este cel mai tradus și apreciat scriitor bulgar al momentului. Romanul său de debut, Un roman natural, a fost tradus în peste 20 de limbi. A publicat poezie, proză, eseuri, piese de teatru și a realizat scenarii de film. Scrie în mod regulat articole pentru cotidianul bulgar Dnevnik și pentru Deutsche Welle. Din opera lui, în colecția Anansi a apărut romanul Fizica tristeții (2021). În prezent trăiește la Sofia.