Cărți

Dintre relatările, impresiile de pe front și de călătorie sau dintre textele cu caracter memorialistic privitoare la Războaiele Balcanice sau la Marele Război, scrise de militari sau de civili, mai întotdeauna avem la dispoziție și punem în prim‑plan contribuțiile unor personalități, ale unor autori cu notorietate și mai rar pe cele scrise de cărturari „de provincie”.

Descoperă! Visează! Îndrăznește! Crezi că supereroii există doar în desene animate sau în filme? Ce-ai zice dacă ți-aș destăinui că găsești o mulțime și în viața reală, chiar aici, printre români? Pornește în aventură alături de mine și află poveștile unor oameni geniali care au existat cu adevărat și care au rămas în istorie datorită unor realizări cu adevărat remarcabile! Descoperă cine sunt inventatorii, oamenii de știință, personalitățile istorice sau artiștii care au dat dovadă de pasiune și ambiție, și-au urmat visul și au reușit să schimbe în bine lumea în care trăim! Lasă-te inspirat de ROMÂNI DE SUCCES!

În anii ’80 ai secolului al XIX-lea, în timp ce puterile europene își împărțeau Africa, regele Leopold al II-lea al Belgiei a acaparat vastul și puțin exploratul teritoriu din jurul fluviului Congo. Prin intermediul oamenilor săi de încredere, suveranul belgian a jefuit ținutul de resurse esențiale – în special cauciuc, dar și aur și fildeș, printre altele –, a tratat locuitorii indigeni cu brutalitate inimaginabilă și, în cele din urmă, a redus populația cu 10 milioane – cultivându-și, simultan, cu viclenie reputația de mare susținător al cauzelor umanitare. În timp, eforturile eroice de a expune aceste crime au dus la prima mare mișcare pentru drepturile omului din secolul al XX-lea, la care au participat inclusiv personalități precum Mark Twain și arhiepiscopul de Canterbury.

După pierderea bunicului, familia lui Samy o ia razna complet. Mama se gândește doar la muncă, tatăl încearcă să fie dureros de amuzant, gemenii sunt enervanți, iar bunica nu mai scoate niciun cuvânt. Dar nu se mai poate așa! Salvarea se află între pernele canapelei: un bilet cu ultima dorință a bunicului, care ar fi vrut să ajungă la mare. Așa că cei șase pornesc la drum, purtând cu ei cel mai neobișnuit lucru: cutia de pesmeți a bunicului!

O incursiune documentată, tensionată și revelatoare în culisele „legendelor” care au modelat Războiul Rece și nu numai.

Să pătrundem în universul complex al spionajului alături de Serghei Jirnov, martor privilegiat al istoriei secrete! Din perspectiva sa de fost ofițer KGB, el dezvăluie mecanismele ascunse ale unor operațiuni clandestine efectuate de ofițerii celor mai importante agenții din lume: CIA, MI6, Mossad și, bineînțeles, KGB. Volumul surprinde jocuri de putere, adevăruri nespuse, rivalități globale și momente-cheie care au modelat echilibrul de forțe pe scena internațională într-o lume în care nimic nu este zugrăvit doar în alb sau negru.

O lectură esențială pentru toți cei interesați de geopolitică, thrillere cu spioni, istorie contemporană și dinamica puterii – o invitație de a privi dincolo de versiunea oficială a evenimentelor și de a înțelege ce se ascunde în spatele „legendelor”.

Serghei Jirnov a intrat în 1984 în KGB și a devenit ofițer superior în cadrul celebrei direcții a „Clandestinilor”. A fost trimis sub acoperire într-o misiune în Franța, unde a frecventat École Nationale d’Administration. După ani de servicii loiale, a căzut în dizgrația autorităților și a fost acuzat că a divulgat secrete de stat. În 2001, fostul ofițer KGB a primit azil în Franța. Printre cărțile sale se numără: Pourchassé par le KGB (2019), L’Engrenage (2022), L’Escalade (2023) și Les pires amis (2024).

A trecut aproape un deceniu de când Andy Sachs a renunțat la slujba „pentru care un milion de fete și-ar da viața”, lucrând pentru Miranda Priestly la revista Runway – un vis care s-a dovedit a fi un coșmar. Între timp, Andy și Emily, fosta ei rivală și coasistentă, și-au unit forțele pentru a lansa o publicație de lux dedicată nunților, iar The Plunge a devenit rapid lectură obligatorie pentru toți tinerii stilați.

Cum să rămânem aproape de adolescent exact când pare că se îndepărtează Urania Cremene îți oferă strategii practice și exemple de dialog pentru momentele în care copilul tău este departe de tine, presat de grup, cu tentații la tot pasul și trebuie să decidă să nu se lase influențat.

Ce sunt miracolele? Intervenții supranaturale care sfidează legile lumii? Fenomene firești pe care încă nu le înțelegem? Algoritmul miracolului pleacă de la idea că miracolele nu ne sunt refuzate, ci doar necunoscute. Iar atunci când învățăm cum să le punem în mișcare, viața noastră începe să prindă o formă pe care n-am fi îndrăznit să o credem posibilă.

Tehnici de persuasiune aplicată pentru a obține ce îți dorești de la persoana din fața ta: victoria la birou, armonia acasă și rezultatul dorit în orice conversație importantă. Succesul și echilibrul în viață depind, mai mult decât am vrea să recunoaștem, de abilitatea de a naviga acele conversații dificile pe care majoritatea oamenilor preferă să le evite.

O tânără cu părul de cupru, dintr-un popor exilat pe mare. Un soldat de pe uscat, cu ochii gri sfredelitori. Timp de o sută de ani, națiunile lor au trăit în pace. Dar când o misiune pe uscat o lasă pe Brynn la mila lui Acker, tensiunea dintre ei devine o lamă pe care niciunul nu vrea s-o lase din mână, chiar dacă asta înseamnă să dărâme două regate.

Exact când crezi că lucrurile nu pot deveni și mai rele, universul pare să ia asta ca pe o provocare personală. Societatea Devil’s Backbone și-a băgat nasul peste tot. De fapt, este mai mult decât o societate secretă – este o lesă și o condamnare la închisoare. Bătrânii insistă că este vorba despre a crea conexiuni care te vor ajuta pentru tot restul vieții, dar ceea ce nu îți spun este cât de lungă – sau, în acest caz, cât de scurtă – ți-ar putea fi viața.

Entuziasmați de proiecția-surpriză din noua ediție a Clubului de film Black Hole, Lucas și prietenii lui se întâlnesc la cinematograf. Însa niciunul dintre ei nu se așteaptă ca filmul să fie atât de imersiv, încât… să-i înghită de-a dreptul!

Apărut inițial în foileton în perioada 1852–1853 și considerat unul dintre cele mai bune romane ale lui Charles Dickens, Casa Umbrelor spune povestea întortocheatului caz fictiv Jarndyce și Jarndyce, deschis în urma dezvăluirii unui testament contradictoriu, care se dovedește că are mai mulți beneficiari (și mai multe forme). Cazul Jarndyce și Jarndyce s-a întins pe generații, provocând cheltuieli imense și schimbând vieți și destine.

Europa natală nu este doar o rememorare a trecutului, ci o încercare de a înțelege mecanismele prin care istoria modelează conștiința individuală. În acest sens, volumul depășește limitele autobiografiei tradiționale și se apropie de o formă de auto-analiză culturală. Experiența personală devine un instrument de interpretare a unei realități istorice mai largi, iar biografia se transformă într-un spațiu de intersecție între individual și colectiv. Relevanța actuală a volumului este evidentă. Într-o epocă în care Europa se confruntă din nou cu tensiuni identitare și politice, reflecțiile lui Miłosz oferă un cadru de interpretare care privilegiază complexitatea și evită simplificările. Europa apare aici nu ca un dat stabil, ci ca un proces în continuă transformare. Pentru cititorul român, această carte poate funcționa și ca o formă de auto-reflecție indirectă. Experiențele descrise de Miłosz nu coincid în totalitate cu cele ale spațiului românesc, dar există suficiente puncte de contact pentru a permite o recunoaștere. Tocmai această combinație de familiar și alteritate conferă textului o forță particulară. - Constantin Geambașu

În Soția lui Shakespeare, Germaine Greer combină tehnici literar-istorice cu dovezi documentate despre viața din Stratford, încadrând povestea căsniciei lui Shakespeare în contextul social și formulând ipoteze noi despre viața celei care s-a căsătorit cu marele poet. Soția lui Shakespeare este o carte curajoasă, captivantă și profundă care deschide noi perspective de investigație și reușește în multe privințe să repare nedreptățile făcute lui Ann Shakespeare.

Când citesc poeziile lui Dan Mihuț, parcă mă uit la un om care se așază la masă într-o cârciumă, cu o țigară într-o mână, un pahar de vin în alta, iar cu celelalte – multe – mâini pline de bisturie, drujbe, cuțite mari și mici și instrumente de lucrat lemn și marmură. Își scoate organele pe rând pe masă, meșterește la ele și le îndeasă la loc, mereu nemulțumit, de parcă l-ar deranja ceva și nu știe ce. Lucrează fără grabă, rar cu nervi, uneori cu delicatețe, altădată brutal, după cum cere materialul, deh. Poate de-aia nu e niciodată la fel când ne întâlnim și ne punem organele pe masă. - Radu Rizea

Roman despre identitate, alert și scris cu implicare emoțională, Léa aduce o poveste foarte actuală, narată cu sinceritate și grijă pentru final. Andrei Velea e un scriitor complex, cu disponibilități pentru construcția dramatică, preocupat de poveste și cu un filon liric autentic. Interesat de simplitate și de acuratețe epică, și-a ales ca gen neorealismul, în formula concisă a noveletei, alternând tonul liric cu cel colocvial. Miza lui este povestea cu trimiteri la realități indubitabile, pe urmele lui Truman Capote, adeseori cu efuziuni care îl amintesc pe Radu Cosașu sau îl evocă pe Sorescu, prin tipul de umor. Punctul lui forte este observația exactă, iar de aici decurge calitatea descrierii, precisă, topită în fluxul narativ. Vizual, curgător, cu subiect foarte la modă, Léa are toate ingredientele unei proze-cult despre declinul masculinității, ca model social. - Doina Ruști

Dincolo, roman existențial cu accente filosofice și de realism imaginar, urmărește destinul lui David, personaj care, după o moarte clinică, devine profund preocupat de singurătatea și alienarea oamenilor. După o călătorie inițiatică în Filipine, sub îndrumarea unui guru, devine vindecător și influencer, în timp ce inteligența artificială se insinuează tot mai mult în lumea oamenilor. Un roman despre nevoia de sens, fragilitatea umanului și pericolul mântuirilor într-o epocă dominată de algoritmi.

Cuvânt-înainte de Veronica D. Niculescu „O să întâlniţi în povestirile selectate aici o lume a copilăriei nu totdeauna comodă. Dimpotrivă. Sunt multe neajunsuri și uneori tristeţea e copleșitoare; alteori, tabloul pictat e pur și simplu fermecător sau înduioșător – însă întotdeauna sub suprafaţa de culoare e surprins în profunzime sufletul copiilor, la fel ca și privirea lor specială asupra lumii. Veţi întâlni copii care se joacă cu cei de-o seamă cu ei, dar și copii care au alături doar adulţi – însă aceștia sunt adesea niște oameni atât de mari, încât de la înălţimea copiilor abia dacă se văd, iar prezenţa lor devine mai degrabă o absenţă – , copii aflaţi la vârsta primelor amintiri și copii care se pregătesc să părăsească copilăria, fie fiindcă au crescut, fie din cauză că se trezesc brusc departe de casă, aruncaţi brutal într-o lume străină și lipsiţi de protecţie.” (Veronica D. Niculescu)

Reykjavík, anii 1950. Într-un apartament mic de la subsol, Sigvaldi şi Helga se abandonează pasiunii lor arzătoare şi-şi numesc a doua fiică Ásta. Ásta ca o eroină a literaturii islandeze. Ásta pentru că ást înseamnă „iubire” şi ea va creşte înconjurată de iubire. Cincisprezece ani mai târziu, Ásta descoperă sentimentul al cărui nume îl poartă la o fermă izolată din Fiordurile de Vest, unde este trimisă după ce-i sparge nasul unui coleg de clasă. Îl învaţă din povestea tulburătoare a unui bărbat şi a unei femei uniţi de singurătate şi de greutăţile vieţii la ţară. Îl simte ea însăşi pentru Jósef, băiatul cu ochi frumoşi şi nume din Biblie care citeşte poezie şi visează la tărâmul însorit al Barcelonei. Însă fericirea e poate doar în cer, şi cerul e departe de străzile din Reykjavík, se gândeşte Sigvaldi acum, după treizeci de ani, prăbuşit de pe o scară pe trotuarul din Stavanger, lângă femeia asta stranie care s-a oprit să-l vegheze şi-i ascultă povestea. O poveste despre dragoste şi nostalgie. Despre Islanda, poezie şi dorinţa de-a cunoaşte lumea. Despre viaţă şi moarte. Şi Ásta. Îmbinând crâmpeie din viaţa a trei generaţii într-un mozaic de întuneric şi lumină, Povestea Ástei e o saga lirică şi senzuală despre promisiuni neîmplinite şi perpetua căutare a fericirii, în care vocile personajelor răsună întrepătrunse într-o auroră boreală a memoriei.

Laura, o adolescentă care are o relație disfuncțională cu mama ei, Iana, o întâlnește în fostul Cimitir militar românesc din Chișinău pe nonagenara Maria, iar între ele se leagă o prietenie ce o schimbă pe Laura și îi redă Ianei curajul de a-și trăi viața. Cele trei femei recompun, prin poveștile lor, aproape un secol de istorie basarabeană, cu toate nedreptățile și momentele ei dureroase, de la vizita Regelui Mihai la acest cimitir până în zilele pandemiei și ale războiului din Ucraina.

„Deși volumele ce alcătuiesc Trilogia satului C. conțin printre cele mai reușite pagini de literatură a doliului din proza românească, abia cu Hemiptera Andreea Răsuceanu explorează în profunzime tema morții. Romanul este o meditație amplă pe marginea ideii de sfârșit, înțeles atât ca dispariție individuală, cât și ca disoluție colectivă. De la o regăsire ce se transformă într-o poveste de dragoste și care deschide trecutul spre amintirile de familie dintr-un București aflat în continuă schimbare până la istoriile din timpul ciumei lui Caragea de la începutul secolului al XIX-lea, Hemiptera este o relatare minuțioasă, puternică și memorabilă a obsesiei umane a sfârșitului, cum nu prea avem în literatura română de azi și de ieri.” (Victor Cobuz)

2014: Un mare poem este citit cu voce tare, ca după aceea să nu mai fie auzit de nimeni niciodată. De-a lungul a generaţii întregi, oamenii speculează asupra sensului său, însă nu a fost descoperit încă niciun exemplar. 2119: Zonele de şes ale Marii Britanii au fost înghiţite de creşterea nivelului mărilor. Cei care au supravieţuit sunt bântuiţi de bogăţia lumii pierdute.

Prefaţă de Alex Drace-Francis Postfață de Ana Bărbulescu Coeditare cu Editura Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” Ultima carte a lui Natalie Zemon Davis, care și-a câștigat faima printre istorici încă din anii 1980 și a fost profesoară la Princeton University, e despre bine-cunoscutul filolog Lazăr Șăineanu, elev al lui Hasdeu, specialist deopotrivă în limba română, idiș și franceza veche, în special cea din opera lui Rabelais. Volumul urmărește viața și opera atât de variată a lui Lazăr Șăineanu, condiția lui de evreu în România, rivalitățile cu alți lingviști de aici și respingerea de două ori a cererii sale de cetățenie, lucrările lui despre limba română, dar și cele despre limba idiș ori legăturile cu alți evrei mai mult sau mai puțin celebri, iar în final perioada de după emigrarea în Franța și renumele pe care și l-a câștigat acolo. Davis folosește „viața multifațetată” a lui Șăineanu ca o fereastră către strategiile de supraviețuire ale intelectualilor evrei care se confruntă cu antisemitismul european de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Adevăratul meu nume, cea mai recentă carte semnată de Ludmila Ulițkaia, reunește exerciții lirice, autobiografice sau pur ficționale, pe lângă șapte povestiri cu tentă angeologică a căror legătură cu partea autobiografică devine limpede privind volumul ca pe un întreg: ele distilează experiența de viață și reflecțiile autoarei. Pornind adesea din situații la limita absurdului, chiar a fantasticului, istoriile își găsesc de fiecare dată echilibrul, fie printr-o intervenție „nevăzută“, fie urmând ordinea firească a lucrurilor. Chiar și în cele șapte scenarii de tip apocaliptic care încheie cartea, lumea capătă un sens și găsește o formă de împăcare. Ludmila Ulițkaia ne propune până la urmă o viziune luminoasă și liniștitoare: dincolo de haosul aparent, totul se așază, iar această ordine nu poate fi zădărnicită de nimic omenesc.

Cine suntem și încotro ne îndreptăm? Volumul Neumanna. În gură de șarpe ar putea fi așezat sub semnul speculației continue, al unui prezent care nu oferă decât ipoteze de lucru asupra viitorului. Și totuși, istoria umanității, cu toate bunele ei intenții, în toate sferele, fie că e vorba de științe sau de religie, de drepturile omului sau de tehnologie, ne-a pus și la grele încercări, venind ulterior cu o îndreptare. Cu bine-cunoscutul său stil direct și incisiv, Cristian Tudor Popescu ne oferă o carte alcătuită dintr-o sumă de texte care conturează imaginea lumii contemporane și a mecanismelor care o guvernează.

„Rezultatele primului tur anulat al alegerilor prezidențiale din 2024 au produs un șoc în rândul puzderiei de autointitulați analiști politici și, deopotrivă, în rândul elitei intelectuale. Primele verdicte au împărțit vina cu o promptitudine suspectă: ba serviciile de informații rusești, ba TikTok-ul, ba – inevitabil – poporul însuși. Volumul de față are meritul de a ieși din acest cerc vicios al explicațiilor grăbite și de a încerca să înțeleagă ce s-a întâmplat atunci. Autorii fac ceva aproape scandalos în peisajul nostru public(istic): cercetează. Numără, compară, cartografiază, merg pe teren și stau de vorbă cu votanți reali. Din această disciplină a atenției se naște un volum de sociologie publică care mută discuția de la invectivă la explicație și de la etichetă la realitate socială. Vom găsi aici o analiză factuală a unui fenomen politic care spune multe despre România profundă, despre inegalități, despre frustrări și despre locurile în care statul lipsește. O carte serioasă, inteligentă și mult mai folositoare decât toate lozincile.“ — CĂTĂLIN AUGUSTIN STOICA, SNSPA

„Una dintre cele mai limpezi și atent documentate analize despre votul suveranist din România. Autorii mută întrebarea de la «cine i-a convins pe alegători» la «de ce erau pregătiți să fie convinși». Combinând analiza electorală cu munca de teren, vedem cum România s-a bifurcat în două lumi sociale tot mai depărtate, iar votul suveranist vorbește despre această ruptură. În locul unor fanatici, autorii întâlnesc oameni obișnuiți, care reflectează așezat asupra muncii, familiei și locurilor în care trăiesc. Un volum riguros și empatic, scris cu onestitate intelectuală, care ne ajută să înțelegem mai bine țara din care facem parte și să întrezărim o direcție de dezvoltare mai echilibrată.“ — COSIMA RUGHINIȘ, Universitatea București

 

Roman câștigător al premiilor Strega și Strega Giovanni, 2025  •  Aflat pe lista celor mai bune zece cărți ale anului 2025, conform revistei Il Libraio  •  Inclus între cele mai bune zece cărți ale aceluiași an pe platforma Libreriamo și în publicațiile El Cultural (Spania) și Trouw (Olanda)  •  În curs de publicare în treizeci de țări.

La zece ani după ce a tăiat orice legătură cu părinții săi, un bărbat rememorează motivele acestei decizii. O familie oarecare, un cămin ca atâtea altele, un orășel cu nimic deosebit. Și totuși, atmosfera e una de tensiune constantă, alimentată de agresivitate și manipulare. Dominația tatălui, pretenția lui de a fi iubit se împletesc toxic cu pasivitatea mamei, incapabilă să trăiască în afara granițelor trasate de soțul ei. Din această dinamică se naște un veritabil microcosmos concentraționar, din care ieșirea nu poate lua decât forma unei rupturi radicale. Amintind de Franz Kafka și a sa Scrisoare către tata, Aniversarea este un bildungsroman al supraviețuirii, dureros prin onestitate și dezarmant prin tonul confesiv.

„Romanul lui Bajani este unul de excepție și încalcă un autentic tabu: în primele pagini ale cărții facem cunoștință cu protagonistul, care ne povestește ultima vizită făcută părinților săi, înainte de a se rupe definitiv de propria familie, dezagregată din pricina violenței tatălui tiranic și a supunerii mute și disperate a mamei. Pentru a contura o imagine credibilă a unui atare infern domestic și a fugii fără de întoarcere a protagonistului, naratorul recurge la sursele romanului spre a pune în ordine datele experienței, făcând acel salt mortal care să-l conducă din informitatea «realului» către consistența și lizibilitatea «adevărului». Numai în acest fel un fapt de viață individual izbutește să devină o oglindă în care toți cititorii pot întrezări ceva ce nu cunosc poate direct, dar care îi privește personal. Aniversarea este un roman original și impresionant, care îl izbește pe cititor ca un pumn în față sau în stomac. Bajani nu simte nevoia nici să condamne, nici să ierte, ci ne povestește despre cât de anevoioasă, dar și cât de necesară este calea spre eliberare.“ — Motivația juriului Strega

 

„Eseurile Optzeci și nouă de cuvinte și Praga, poem ce dispare ar putea fi privite, alături de Literatura și națiunile mici și mai ales de Un Occident răpit, ca o tetralogie despre destinul țărilor și culturilor din centrul și estul Europei. Cu gravitate, demnitate și melancolie, Milan Kundera se analizează pe sine ca reprezentant al destinului tragic al acestei regiuni vaste, din care au pornit multe dintre avangardele, mai vechi sau mai noi, ale culturii occidentale, dar care continuă să rămână captivă între două mari presiuni hegemonice ce-o amenință, din direcții diferite, cu dispariția sau cel puțin cu mutismul, prin ocupare de o parte, prin ignorare, de cealaltă. La fel ca întotdeauna, soarta întregii Europe se joacă în Estul acesteia. Expulzat, ca atâția alți creatori est-europeni de literatură, din idiomul în care creează, Kundera s-a trezit dependent de traducerile care, uneori, îl trădau.“ — BOGDAN GHIU

„Împreună, aceste două eseuri alcătuiesc un fel de retrospectivă, distilând filozofia lui Kundera și viziunea sa asupra istoriei Europei în fraze de o limpezime tăioasă.“ — Financial Times

 

Programul „Săptămâna Verde” oferă școlii oportunitatea de a transforma educația pentru mediu într-o experiență autentică de învățare, în care cunoașterea, sensibilitatea față de natură și responsabilitatea civică se dezvoltă în mod armonios. Prin strategiile formative și exemplele de aplicații propuse, acest volum își propune să ofere profesorilor instrumente pedagogice adaptate realităților educaționale actuale, demonstrând că educația ecologică poate deveni nu doar o temă curriculară, ci o dimensiune esențială a formăriipersonalității elevilor.