Cărți

Creația este semnul distinctiv al trecerii omului prin lume, pecetea prezenței sale active în lume și o încercare de depășire a condiției tragice. Nimic nu-l definește probabil mai bine decât ipostaza de homo creator. Capacitatea de creație reprezintă o trăsătură excepțională, unică a speciei umane, care o deosebește de celelalte specii, conferindu-i o identitate aparte. Omul se definește astfel, în esența lui, ca un homo creator. - Vasile Boari

Mintea și conștiința pot fi imaginate după figura unei benzi Möbius. Nu ca o structură cu interior și exterior, nici ca un depozit ordonat de conținuturi, ci în felul unei suprafețe continue, răsucite, în care opozițiile se transformă în bucle. Ceea ce numim conștient și inconștient, amintire și uitare, prezență și absență nu sunt regiuni separate, ci aceeași suprafață parcursă din direcții diferite. Identitatea psihică nu are un centru stabil și nici o margine clară: ea se formează prin înnodarea acestor mișcări ale minții, prin traversări și reveniri. A gândi mintea ca o bandă Möbius înseamnă a accepta că viața psihică nu se desfășoară pe două fețe opuse, ci pe una singură, infinit răsucită, în care pierderea și regăsirea sunt doar moduri diferite de a parcurge aceeași suprafață.

Nu suntem singuri fiule, nu te teme! Trupul nu e decât un recipient, el conține sufletul pentru o clipă în drumul nostru spre desăvârșire. Calea e lungă, însă în cele din urmă, obstacolele, oricât de dificile, nu vor opri izvorul infinit al iubirii din care s-au născut universul și viața. Dacă nu ai ochi cu care să vezi... roagă-te, iar Dumnezeu îți va zidi ochi și vei vedea dincolo de simțuri. Dacă nu ai putere, Dumnezeu îți va da puterea cu care să privești în oameni. Dacă nu ai urechi, roagă-te, fiule, iar Dumnezeu îți va sculpta urechi cu care să auzi cântecul și bătăile inimii divine. Dacă nu ai picioare și mâini, roagă-te, iar Dumnezeu îți va oferi aripi cu care să te înalți tu însuți, totodată înălțându-i și pe ceilalți. Roagă-te mereu și vei înțelege!

Secularizarea reprezintă, în mod evident, cea mai mare provocare cu care se confruntă biserica timpurilor noastre. În urma Revoluției din 1989, ateismul de stat obligatoriu a fost înlocuit de invazia secularismului și a materialismului capitalist occidental. Propaganda anti-comunistă occidentală, anterioară Revoluției, ne-a convins atunci că Occidentul înseamnă libertate și credință, motiv pentru care aceasta năvală a secularismului și constrângerile ideologice care ne-au fost impuse de capitalismul financiar au venit peste noi, în România, ca un fel de trădare. Eliberați din strânsoarea mănușii de fier a comunismului, creștinii români s-au văzut apucați cu mănușa de pluș a capitalismului, fără să înțeleagă, la început, că nu s-au schimbat decât mănușile.

În anii de imediat după cel de Al Doilea Război Mondial s-a instalat la noi o perioadă a opresiunii proletcultismului și apoi a realismului socialist.

Producția literară era astfel supusă comandamentelor ideologice partinice, astfel încât s-au creat mult prea numeroase opere literare - poezie, proză, dramaturgie - teziste, cu valoare mai degrabă propagandistică.

Totuși, au existat nu puțini scriitori, mai ales din generațiile tinere, care au căutat să depășească aceste constrângeri, găsind soluții și mijloace de exprimare artistică în așa fel încât esteticul să prevaleze dincolo de solicitările programatice ale politicului.

Generația șaizecistă a fost aceea care a debordat cerințele realismului socialist, astfel încât orizonturile de creație s-au deschis luminoase, iar poezia a devenit un veritabil fanion în această privință.

În volumul de față am căutat să surprind, prin eseuri condensate, câteva profiluri - cele pe care le consider cu totul semnificative - de poeți care au ilustrat prin operele lor fața adevăratei creații lirice.

Sunt poeți aparținând diferitelor generații, fapt ce dovedește cu prisosință că a existat la noi, dacă nu neapărat o literatură protestatară, cu siguranță una liberă în cugetare și expresie artistică.

Orice societate este inerent ierarhică. Chiar și așa-zisele societăți liberale sunt ierarhizate pe structura guvernanți - guvernați în spatele căreia se disimulează stratigrafia puterii. Dialectica hegeliană a stăpânului și sclavului a fost considerată ca veritabilă categorie transcendentală a istoriei. Cum orice revoluție aspiră să răstoarne definitiv structura ierarhică a istoriei, orice revoluție vizează sfârșitul istoriei fiind o eshatologie vizată dar din același motiv ratată. Pornind de la câteva studii aplicate pe Fenomenologia Spiritului concluzionăm că nu există nici un motiv să decretăm istoria ca sfârșită în sens kojèvian.

„Și tocmai aceasta e problema:/nu am timp” scrie decisiv Iulian Mardar. Gândurile au căzut într-adevăr peste el înainte de vreme, înțeleasă ca epuizare a timpului. Poet autentic, mizând pe idee chiar atunci când jonglează ludic cu vocabularul, autorul are acea gravitate care vine din conștiința autenticei mize a limbajului, a poeziei. Metafizică și social-morală. Imaginile au forță: locuri de muncă trec dimineața ținând oameni în lanț, genunchii au semne de rugăciune, „poetul se începe acolo unde se termină cuvintele”, literele pleacă toamna odată cu păsările călătoare, „viermii așteaptă flămânzi căderea cortinei”, poetul „e condamnat la ani grei de realitate” ș.a.m.d. Există o melancolie profundă în toate poemele, unele de o simplitate percutantă (Despre bunicii mei, excelentă rezumare în ritual a vieții). Ironia aceasta, mascând tristeți profunde amintește uneori de Sorescu (Dacă I și II). „Cuvintele,/ nerușinat de libere,/ îmi mângâie lipsa unor existențe/ cu repetate lovituri/ de pumn”.

Un poet puternic, pe care poezia îl renaște în timp! - Christian Crăciun

„In contextul actual al sistemului educational romanesc, lucrarea de fata este o binevenita cercetare prin perspectivele teoretice, exemplele practice si solutiile aduse principalelor teme de actualitate, precum: transpunerea didactica, predarea textului literar, interculturalitatea in contextul migratiei, precum si starea de bine a profesorilor si a elevilor, inclusiv in educatia incluziva. Bazandu-se pe o vasta experienta didactica, autorii volumului au reusit astfel sa puna in evidenta importanta modernizarii practicilor pedagogice, a intelegerii diversitatii culturale si a sanatatii mintale in educatie”. Prof. univ. dr. Daniela DINCA Facultatea de Litere Universitatea din Craiova

Pe Balduin IV, regele Ierusalimului, îl știm cu toții din capodopera lui Ridley Scott, magnifica reconstituire cinematografică a Orientului latin din vremea cruciadelor. Slăbit în trup de boala nemiloasă, regele adolescent intră în istorie ca erou pe câmpul de bătaie. Însuflețit de credința în misiunea sa divină, în mână cu Sfânta Cruce și în fruntea a câteva sute de cavaleri și a câteva mii de pedestrași, cu o lovitură tactică de geniu Balduin spulberă marea armată a lui Saladin pornită să cucerească Orașul Sfânt. Devine astfel el însuși un miracol, reprezentantul pe pământ al lui Cristos.

Într-una dintre cele mai limpezi și convingătoare introduceri în lumea complexă a Orientului Apropiat medieval, Bernard Hamilton reușește să mențină un echilibru între analiza istorică și narațiunea vie, transformând documentele, cronicile și mărturiile vremii într-o poveste captivantă. Scriind istoria acestui rege căruia boala infamantă și slăbiciunea fizică nu îi slăbesc luciditatea politică, curajul personal sau capacitatea de a conduce într-un context foarte incert, el demontează clișeele romantice și simplificările grosiere, oferindu-ne o imagine nuanțată a relațiilor dintre creștini și musulmani, a jocurilor de putere, a alianțelor fragile și a deciziilor dramatice luate sub presiunea timpului.

Această istorie a regatului cruciat al Ierusalimului este o lectură esențială pentru toți cei pasionați de Evul Mediu – sau pur și simplu de poveștile adevărate din trecut, adesea mai surprinzătoare decât orice ficțiune.

 

National Jewish Book Award for Fiction 2024

Ayelet Tsabari ne propune o carte singulară despre iubire, identitate, recuperarea memoriei și cât se poate de curajoasă despre integrarea evreilor yemeniți în Țara Făgăduinței. Roman marcat de o sensibilitate lirică profundă, Cântece pentru cei cu inima frântă este și o meditație asupra apartenenței și a felului în care trecutul, oricât de dureros, continuă să ne modeleze.

Un telefon primit de la un funcționar al ambasadei îi anunță Zoharei moartea mamei sale, Saida, în Israel. Amintirile revin în viața ei ase­menea unor cioburi de oglindă violent împrăștiate: dispariția fratelui în tabăra de primire pentru evreii yemeniți, moartea tatălui pe când era doar o adolescentă, anii petrecuți la un internat prestigios, care au îndepărtat-o de rădăcini, plecarea din Israel și iubirile lăsate în urmă. Toate aceste fragmente ale vieții sale trebuie adunate și înțelese, pentru ca Zohara să-și poată privi adevăratul chip, așa cum Saida a făcut cândva, demult, în avionul care o ducea acasă.

„Un roman superb despre secrete de familie, pierdere, iubire și trădare.“ — World Literature Today

„Cântece pentru cei cu inima frântă este o carte captivantă, scoasă în evi­dență de stilul său incisiv și nervos. Iar când vine vorba de a da mărturie despre istoria și cultura vibrantă a generațiilor de grupuri marginalizate din Israel, romanul este un triumf fără egal.“ — Jewish Book Council

Un volum hibrid care se citeste ca un roman distopic. In universul SF creat de autoare, un android trece printr-o criza existentiala improbabila. Accesarea emotiilor este teoretica, mecanizata, iar perspectiva originalului creeaza pe rand disconfort si apropiere.

A fost odată o fată care a chemat întunericul, iar întunericul i-a răspuns frumos. Și au trăit adânc, periculos și deloc cuminți. O studentă a stârnit interesul unei irezistibile forțe întunecate, un demon flămând de suflete, care s-ar putea dovedi singura ei șansă de supraviețuire, în seria dark romance semnată de senzația TikTokului, Harley Laroux.

Gustos pentru tine, corect pentru corpul tău? Da, se poate! Una dintre cele mai iubite creatoare de rețete din România – Prăjiturela – alături de nutriționista Ana Anghel, au pregătit peste 100 de rețete savuroase, echilibrate și nutritive, alegând alimente care oferă energie și sațietate, fără să piardă din vedere gustul. Shakshuka, pui tikka masala, naked burgers, banana bread, cheesecake cu zmeură, gulaș de vită și multe alte rețete te vor face să vezi farfuria nu ca pe o sursă de vinovăție sau confuzie, ci ca pe un spațiu în care gustul, sănătatea și echilibrul pot sta împreună. La masă!

În sala de operație nr. 4, etica e un lux pe care David Evans nu și-l mai permite. Cel mai bun neurochirurg din Washington are de făcut o alegere imposibilă: salvează viața celui mai puternic om de pe planetă sau își vede fiica de șase ani murind. Savurează o execuție pe viu, fără anestezie, pe care o vei simți sub piele până la ultima pagină. Iar dacă ai devorat seria Regina Roșie, înseamnă că ești gata să cunoști monstrul care a început totul: Mr. White. Operația începe acum. Tu ce alegi?

BOOKER PRIZE 2019 Au trecut mai bine de cincisprezece ani de la evenimentele din Povestea Slujitoarei, iar regimul teocratic al Republicii Galaad încă ţine frâiele puterii cu o mână de fier. Dar apar primele semne că Galaadul începe să se erodeze din interior. Exact în acest moment de răscruce, vieţile a trei femei complet diferite se întrepătrund în mod neaşteptat. Urmările pot fi dezastruoase sau pot duce la un viitor mai bun, dar cu siguranţă vor cutremura zidurile lumii care le ţine captive. Rămâne de văzut dacă aceste ziduri se vor şi prăbuşi.

Marin Sorescu 90

„Voiam răzbunare. O răzbunare pe care s-o țină minte toată viața. Care să-i dea coșmaruri peste ani și care să-i lase urme la fel de adânci ca acelea pe care mi le lăsase mie. În viață vine un moment în care lași în urmă iluziile și te trezești mai mult sau mai puțin brusc la realitate.“

O COLECȚIE DE TREIZECI DE POVESTIRI SUPRAREALISTE ASEMĂNĂTOARE UNOR PIESE DE TEATRU ABSURD Proza lui Ende este o experiență de lectură unică – seamănă cu imersiunea într-o realitate augmentată, populată de ființe angelice și demonice, în care ești invitat să accesezi și să pui cap la cap senzații și imagini. În fiecare poveste există o ușă, iar dincolo de ea este o lume nevăzută care sperie, dar care devine irezistibilă și inevitabilă – iar când această ușă se deschide, începe jocul căutării sinelui și al reflectării lui, ca și cum te-ai vedea într-o oglindă din oglindă labirintică. Din acest joc, cititorul se întoarce la realitate un pic răvășit, pentru că tocmai și-a recunoscut chipul: uneori schimonosit de frică, vulnerabil și labil, alteori capabil de atrocități, funest, malefic.

„Enigme stranii și detalii ce înfioară... O lectură tulburătoare ce reliefează legătura unică dintre gemeni.“ (Woman’s World) Cu bune și cu rele, surorile sunt singurele din lume cu care împarți experiențe, cu care relaționezi mai mult decât cu orice prietene sau iubiți, care te înțeleg pentru că au fost martorele directe ale primilor ani în care te-ai format.

Ceva nu-i tocmai bine cu Labedepește, cel mai bun prieten al lui Hâc Hidos Hering al Treilea. Ba chiar e în pericol de moarte, după ce a fost muşcat de un Varpe Veninos. Leacul e o legumă misterioasă și înfricoşătoare, de care n-a auzit niciun viking.

Bun-venit în Clubul Mini Grafic! Vă așteaptă o aventură grozavă în lumea benzilor desenate. Vă invităm să descoperiți aici benzi desenate care vă vor purta în lumi imaginate de unii dintre cei mai buni artiști români de BD, dar și multe alte surprize.

Eram fericiți şi nu ştiam „Eram fericiţi şi nu ştiam" Că dragostea noastră era Aer, aur și rugăciune Iar sufletele noastre Locuiau unul în celălalt Ca sunetul mării într-o scoică 9-10 martie 2026

Poezia este pentru mine o lume întreagă, nu o cameră a singurătății. Este un teritoriu în care memoria devine geografie interioară, în care iubirea și pierderea nu se anulează, ci se transformă una pe cealaltă. Tatăl, mama, copilăria, orașul, exilul și întoarcerea își găsesc locul fără a fi reduse la teză. Poezia mă ajută să înțeleg viața și oamenii, dar mai ales propria stare lăuntrică. Fără ea, cuvintele rămân reci, iar lumea își pierde din sensuri.

Din clipa în care găseşte biletul, Bully mai are exact 5 zile, 5 ore și 19 minute nu doar ca să-și revendice premiul, ci şi ca să-şi salveze viaţa. Un thriller captivant amintind de Oliver Twist, cu un băiat care vânează o avere improbabilă alături de câinele lui credincios. Bully este un băiețel de doisprezece ani care, de când i-a murit mama, e nevoit să trăiască pe stradă. N-o mai are decât pe Jack, cățelușa care îl apără și îl însoțește peste tot, ca o umbră.

„O poveste minunat de sensibilă, care strălucește prin inteligență, umor, bunătate și înțelepciune.” — Cressida Cowell Se apropie vacanța de primăvară când la școala lui Daniel vine un nou coleg. Îl cheamă George, răspunde politicos, face calcule matematice complicate și joacă fotbal ca nimeni altul. Atât doar că are o privire goală și pare că nu e un copil ca toți ceilalți. În preajma lui, adulții se comportă când misterios, când de-a dreptul ciudat. Doar copiii se încăpățânează să-l vadă ca pe un prieten, unul de-al lor. Și ei își doresc același lucru ca George: să nu mai fie închiși într-o cutie.

Ware e pasionat de istorie medievală și visează să-și construiască un castel cu metereze. Îi place să-și imagineze că e un cavaler neînfricat, cu un destin eroic. Așa ar vrea să-și petreacă vara. Părinții i-au pregătit altceva: l-au înscris la un program recreativ din cadrul unui centru comunitar. Nu i se potrivește deloc acest program, dar aici o întâlnește pe Jolene, care și-a construit o grădină în curtea unei biserici părăginite. Ware îndrăznește să spere că acolo își va putea ridica și el castelul visurilor sale. E nevoie de mult curaj și de multe sacrificii, pentru că terenul e scos la vânzare. Are Codul Cavalerilor de partea lui. Dar cum arată un erou în viața reală? Și cum pot ține piept întregii lumi doi copii care nu-și găsesc locul pe lume?

N-am fost niciodată tânăr. Indiferent cine am fost cândva, omul ăla e mort acum. Într-o noapte liniștită, un necunoscut dezvăluie pe trupul său povești care prind viață și ard ca viziunile unui oracol. Fiecare scenă te aruncă în lumi neliniștitoare: coloniști pierduți pe Marte, copii ce-și întorc furia împotriva părinților, călătorii prin timp sfâșiate de dor, un apus al lumii prins într-o singură clipă. Între vis și coșmar, între fascinație și groază, aceste istorii luminează fragilitatea și forța umană. Nu e doar o colecție de povestiri, ci o călătorie prin imaginație, spațiu și destin, care lasă cititorului amprente adânci și imposibil de uitat.

Răspunsurile dor, însă liniștea ucide. Toată lumea urăște zilele de luni. Cel mai nașpa moment al săptămânii e luni dimineață, când sună ceasul și afară e încă întuneric și știi că trebuie să te târăști din pat și s-o iei de la capăt.