Cărți

Ilustraţii de Iacob Desideriu

Publicată acum 125 de ani şi ecranizată în 1939 într-o superproducţie devenită, la rândul său, clasică, Vrăjitorul din Oz rămâne una dintre cele mai cunoscute şi iubite poveşti ale copilăriei. Recuperată într-o nouă traducere, această splendidă ediţie din anii ’70, cu ilustraţiile lui Iacob Desideriu, aduce împreună generaţii de cititori.

Viaţa liniştită a micuţei Dorothy se schimbă pe neaşteptate când un ciclon gigantic o ia pe fetiţă pe sus, cu casă cu tot, şi o duce din Kansas tocmai în Ţinutul Marelui Vrăjitor Oz. Cine este însă acest Oz, despre care toată lumea vorbeşte cu reverenţă, dar pe care nimeni nu-şi aminteşte să-l fi văzut? Şi cum o poate el ajuta pe Dorothy să se întoarcă acasă? Însoţită de căţelul Toto, fetiţa porneşte spre Oraşul de Smarald ca să-l găsească pe vrăjitor. Urmând drumul pavat cu cărămizi galbene, Dorothy se întâlneşte pe rând cu o Sperietoare de Ciori, un Om de Tinichea şi un Leu fricos, cu care se împrieteneşte şi de la care învaţă multe despre compasiune, isteţime şi curaj. Cei patru prieteni trec împreună prin aventuri şi primejdii de tot felul, luptă cu Vrăjitoarea cea rea de la Apus, îi înfruntă pe înfricoşătorii kalidahi, află adevărul despre Oz şi sunt răsplătiţi în cele din urmă cu îndeplinirea celor mai arzătoare dorinţe.

„Călătoria lui Dorothy ne dezvăluie că, de cele mai multe ori, ceea ce căutăm se află deja în noi înşine, iar magia adevărată este cea a prieteniei şi a curajului asumat.“ — ANA ALFIANU, autoarea bestsellerului Val şi cetatea sufletelor

Roboțelul primit de Toma de ziua lui s-a cam lenevit. Activitățile lui preferate sunt să mănânce (mai ales ciocolată!) și să se uite la desene animate pe tabletă. Pentru că îl iubește, Toma vrea să îl învețe cum se poartă oamenii care au grijă de sănătatea lor și nu se vor îmbolnăvi.

Robo Bobo, roboțelul năzdrăvan primit de Toma de ziua lui, trebuie să învețe să se poarte ca oamenii. Ei bine, a ajuns la cea mai grea lecție: cum să pierzi frumos. Adică fără să bâzâi și să țiui și fără să ți se aprindă toate beculețele roșii! Oare reușește? Bz, bzz, bz!

Procesul lui Eichmann este pentru Hannah Arendt un pretext pentru un studiu amănunțit al întregului context european din anii 1939–1945 și pentru încercarea de a determina rădăcinile răului. Refuzând să se limiteze la raportul sec al unui corespondent de presă, ea formulează o întreagă teorie, a „banalității răului“, și creionează o tipologie umană fabricată în matrițele mediocrității și indiferenței care îi susțin perpetuarea.

„Un volum remarcabil, răscolitor.“  — Stephen Spender, The New York Review of Books

„O analiză profundă și bine documentată a problemelor ridicate de procesul lui Eichmann și a contextului istoric în care s-a desfășurat acesta. Cartea are menirea să ne pună pe gânduri și să ne tulbure conștiința.“ — Hans Morgenthau, Chicago Tribune

„Tema pe care a abordat-o autoarea depășește cu mult granițele crimelor înfăptuite de un singur om, din moment ce vizează cea mai mare problemă a vremurilor noastre… problema ființei umane încartiruite într-un sistem totalitar modern.“ — Bruno Bettelheim, The New Republic

Ce boroboațe mai face Robo Bobo, robotul primit de Toma de ziua lui? Învață să se poarte ca oamenii, deci și să se îmbrace. Descoperă repede că are un costum preferat: unul cu un S mare pe piept. Credeți că îl poartă doar la joacă? Bz bzz bz!

„Te intrigă, te uimește, îți dau lacrimile, apoi râzi. Romanul autobiografic al lui Dan-Liviu Boeriu desface în felii subțiri, deopotrivă cu delicatețe și autoironie, destinul unui om confruntat, în toate ale vieții, cu situația sa de «bărbat» care trebuie să corespundă așteptărilor lumii. N-am mai citit de mult o mărturie atât de puternică despre fragilitatea masculină și despre alunecușurile minții care-și găsește în cuvântul scris ancora supraviețuirii afective. Un roman emoționant și viu, o operație curajoasă pe cordul deschis al imaginii de sine a autorului.“ — TATIANA NICULESCU

„Dan-Liviu Boeriu scrie cuceritor şi grav, apăsat şi tandru, profund şi sincer până la denudarea de pe urmă...“ — RADU PARASCHIVESCU

Viața noastră depinde astăzi atât de mult de noile tehnologii, încât am ajuns să ne simțim pierduți fără calculator, internet și telefon inteligent. În fiecare zi o nouă invenție vine să ne facă munca mai ușoară, preluând mai ales din efortul mental pe care ar trebui să-l depunem. Care sunt însă efectele asupra creierului nostru? Asemenea unui mușchi, acesta se atrofiază cu cât este folosit mai puțin. Ne-am obișnuit să căutăm pe Google răspunsul la orice întrebare, să stocăm toate informațiile pe un dispozitiv digital și să efectuăm până și o socoteală simplă pe calculator. În plus, petrecem tot mai mult timp pe rețelele de socializare și înlocuim contactele personale cu cele virtuale. Folosind cele mai recente și importante studii științifice, psihiatrul și specialistul în neuroștiințe Manfred Spitzer investighează influența negativă pe care o pot avea mediile digitale asupra memoriei, puterii de concentrare și abilităților cognitive, în special ale tinerilor, iar cartea este un semnal de alarmă pentru părinți, profesori și politicieni.

„Demența nu înseamnă doar pierderi de memorie. Iar în cazul demenței digitale nu e vorba doar de faptul că tinerii (mai ales) par să devină din ce în ce mai uituci […]. E vorba mai degrabă de randament mental, gândire, capacitate critică, de orientare în «hățișul de informații». Dacă o casieră folosește calculatorul ca să socotească doi plus doi și nu observă că rezultatul 400 trebuie să fie greșit, dacă NASA lansează un satelit în nisip (sau în spațiul infinit) pentru că nimeni nu s-a prins că incii și milele nu sunt totuna cu centimetrii și kilometrii, dacă bancherii greșesc un calcul cu 55 de miliarde de euro, toate acestea înseamnă până la urmă doar că nimeni nu mai gândește. Evident că în aceste cazuri nimeni n-a aproximat în cap ordinul de mărime al rezultatului, ci s-a bazat în schimb pe un asistent digital oarecare.“ — MANFRED SPITZER

Ipoteza fericirii este o carte despre cum ne putem găsi un sens în viaţă asimilând sfaturile vechii înţelepciuni şi adoptând descoperirile psihologiei moderne. Haidt pune în discuţie unele dintre concepţiile populare despre originea fericirii, despre rolul reciprocităţii şi despre contribuţia raţiunii la luarea deciziilor. Aflăm astfel de ce, de multe ori, virtutea nu îşi este propria răsplată, de ce extrovertiţii sunt de fapt mai fericiţi decât introvertiţii şi de ce gândirea conştientă nu e atât de importantă cum ne-ar plăcea să credem. Inspirându-se atât din filozofie, cât şi din ştiinţă, Ipoteza fericirii ne arată cum am putea deveni mai buni, mai echilibraţi şi mai fericiţi.

„Fericirea nu e ceva ce putem găsi, obţine sau atinge în mod direct. Trebuie să ne asigurăm condiţiile potrivite şi apoi să aşteptăm. Unele dintre acele condiţii ţin de noi înşine, precum coerenţa din­tre părţile şi nivelurile personalităţii noastre. Alte condiţii presupun o relaţie cu lucruri care se află în afara noastră: aşa cum plantele au nevoie de soare, de apă şi de pământ fertil pentru a creşte, oamenii au nevoie de iubire, de muncă şi de o legătură cu ceva mai mare decât ei înşişi. Merită să luptăm pentru a dezvolta relaţiile potrivite dintre noi şi ceilalţi, dintre noi şi munca pe care o facem şi dintre noi şi ceva mai mare decât persoana noastră. Dacă reuşim să creăm aceste relaţii, scopul şi sensul vor începe să se facă simţite.“ — JONATHAN HAIDT

„O carte captivantă... ce împleteşte într-un mod strălucit vechea înţelepciune cu psihologia modernă.“ — The Times

„Din punct de vedere intelectual, Ipoteza fericirii este poate cea mai substanţială carte produsă de mişcarea psihologiei pozitive.“ — Nature

„Ipoteza fericirii... are mai multe de spus despre plăcerile, pericolele şi adevărurile existenţei decât orice altă carte pe care am citit-o în ultima vreme.“ — San Francisco Bay Guardian

Inspirată de un fapt real — dispariția misterioasă a unei scriitoare —, autoarea bestsellerului Cartea secretă a Florei Lea revine în forță cu povestea captivantă a unei cărți pierdute, a unei mame dispărute și a unei fiice care nu încetează să le caute.

O poveste lirică și emoționantă dedicată tuturor celor care se tem să strălucească, dar care, datorită ajutorului celor care îi iubesc, reușesc să-și găsească locul în lume.

Basmele românești reprezintă o constantă a copilăriei fiecăruia dintre noi. Ce copil nu a auzit de Făt-Frumos sau de Ileana Cosânzeana, nu a fost fascinat de aventurile lui Prâslea cel voinic sau îngrozit de întâl nirea cu Muma Pădurii? Cine nu a intrat plin de încântare în acea arie tranzițională pe care ne-o oferă cultura, aflată la intersecția dintre lumea interioară și realitatea exterioară?

Simți și tu mirosul de fum? Nu-mi imaginez, nu? Focul începe să spargă buștenii în jurul meu și eu nu înțeleg nimic. Ce caut aici și cui i-am greșit? Nu există nimeni care să-mi vrea răul în Lower Ignis… sau cel puțin, așa credeam…

Fiecare capitol are o nouă voce. Fiecare voce; un secret care refuză să moară. Poți să ghicești cine minte înainte de final? 

???? Nominalizată la Goodreads Choice Awards 2025 în categoria „Cel mai bun Mystery & Thriller al anului” – votată de milioane de cititori din întreaga lume;

???? Selecția Editorilor Amazon & Audible pentru „Best Mystery, Thriller & Suspense” – garanția unui thriller care nu te lasă să dormi;

???? „O lectură de 5 stele!” – Sarah Pinborough | Behind Her Eyes;

???? „Electrizant și imposibil de lăsat din mână!” – Freida McFadden | Menajera;

???? John Marrs, autorul bestsellerului The One (ecranizat de Netflix), revine cu un nou experiment social transformat într-un thriller brutal despre fragilitatea relațiilor.

Vecina ta de vizavi te adoră. Sau cel puțin asta vrea să crezi…  

Totul începe cu un țipăt înăbușit sub tăciunii încinși ai unui foc de tabără. Te trezești captivă, aerul devine irespirabil, iar flăcările sunt singura ta companie. Nu știi cum ai ajuns aici, dar știi un singur lucru: cineva a vrut ca tu să arzi.

În cartierul Lower Ignis, Margot este regina absolută. Fostă vedetă pop, acum mamă și soție model, ea deține controlul asupra fiecărui detaliu din viața sa imaculată. Dar Margot nu știe că în casa de vizavi, Anna o urmărește.

Anna este vecina timidă, inofensivă, umbra care îi soarbe fiecare cuvânt. Dar sub masca ei de supunere mocnește o furie veche de un sfert de secol. Anna nu caută prietenie, ci plata unei datorii dintr-un trecut îndepărtat, când focul a mistuit tot ce iubea.

Atunci când Liv, o nou-venită sofisticată, se mută lângă ele, echilibrul se transformă într-un triunghi toxic de invidie și manipulare. Într-o lume a „măștilor”, solidaritatea este o armă, iar un „bună ziua” peste gard poate fi începutul sfârșitului.

Când cel de lângă tine nu te ascultă... vei vedea că vocea celui pe care l-ai ucis o va face. Într-un joc de-a șoarecele și pisica unde miza este însăși viața, vei fi forțată să alegi: ghicești cine minte sau devii următoarea victimă?

Uneori, lucrurile pe care le iubești cel mai mult sunt chiar cele care te pot distruge. Charlie are 23 de ani, este singură și de curând angajată la o editură importantă din Londra. Richard Aveling are 56 de ani, este căsătorit și cel mai prestigios autor din portofoliul editurii. Charlie îl idolatrizează de multă vreme pe fermecătorul și ilustrul scriitor, dar, pe măsură ce se angajează într-o aventură ilicită și acaparatoare, este nevoită să ascundă relația de toți cei la care ține. Curând, nu-și mai poate imagina viața fără Richard și înțelege prea târziu că pierderea lui le-ar sfărâma nu doar relația, ci și pe ea însăși. Tandră și emoționantă, Și dulce, și amar este o explorare intimă a puterii, a vulnerabilității, a ceea ce înseamnă să iubești o altă persoană și să te iubești pe tine însuți.

Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre c

Este anul 1939. Germania nazistă.

Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi.

Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi.

Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

ele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

Noul thriller al Freidei McFadden e despre sânge din sângele tau. N-ai cum să nu-l iubești! Povestea începe cu un trecut pătat și cu o femeie care știe prea bine cum arată răul, pentru că a crescut în umbra lui. Erika și-a jurat că nu va repeta greșelile tatălui ei, și că fiul ei va crește altfel. Și chiar a crescut... ALTFEL. Așa că, atunci când poliția îi bate la ușă și îi spune că fiul ei de 17 ani a fost ultimul care a văzut o fată dispărută în viață, lumea ei nu se prăbușește din cauza acuzației, ci din cauza unei frici pe care o cunoaște prea bine. Pentru că înainte să fie mamă, Erika a fost fiică... și doar ea știe prin câte a trecut.

????De ce au toți răufăcătorii chip de înger și ochi calzi?

????De ce par atât de fragili când spun „Mamă, tu mă crezi, nu?”

????De ce ne e mai ușor să iubim un monstru frumos decât un adevăr urât?

????De ce ne atrage pericolul atunci când e ambalat în frumusețe?

Liam este băiatul perfect al mamei. Frumușelul liceului, campion la dezbateri. Zâmbetul lui topește profesoarele. Nu ridică vocea, nu pare periculos.

Și tocmai asta e problema. Psihologii spun că empatia se simte, dar ce faci când cineva a învățat să o mimeze perfect încă de la vârste fragede?

Erika a fost acolo pentru el la fiecare serbare, la fiecare febră, la fiecare dezamăgire. A făcut ce fac toate mamele bune: l-a protejat cum a știut ea mai bine

Apoi sună soneria.

Și într-o singură propoziție, tot ce credea că știe despre copilul său începe să se clatine: „Doamnă Cass, speram ca fiul dumneavoastră să poată răspunde la câteva întrebări despre fata care a dispărut aseară…”

Erika a simțit dintotdeauna că aparent perfectul ei copil are o latură întunecată. Dar chiar să fie el un monstru?

În cartea de față, Mel te învață cum să începi să dai high 5 cu cea mai importantă persoană din viața ta, cea care te privește din oglindă: TU! Folosind o combinație de informații științifice, povești profund personale și rezultatele din viața reală pe care principiul The High 5 Habit le aduce în viața oamenilor din întreaga lume, Mel te va învăța cum îți formezi obiceiul de a crede în tine, astfel încât să-ți poți atinge obiectivele și visele. The High 5 Habit este un instrument simplu, dar profund, care te poate ajuta să-ți schimbi atitudinea, mentalitatea și comportamentul.

„Dacă ne gândim la Lolita lui Nabokov, recunoaștem gestul unui adult atotputernic care scoate o ființă vulnerabilă din lumea copilăriei, forțând-o să intre în lumea lui, alcătuită din durere, alcool și jazz. (...) Un roman tulburător despre maturizare, susținut de proza senzorială și rafinată a Gabriellei Zalapì.“

În esența sa o terapie scurtă, psihoterapia pozitivă are la bază o concepție umanistă, susținută de cercetări transculturale și materializată printr‑o abordare psiho‑ dinamică. Toate acestea o fac extrem de actuală și de utilă în contextul contemporan al intersectărilor continue între culturi extrem de diverse, adesea pe fondul unor traume și neînțelegeri majore. Cartea se adresează psihoterapeuților din orice orientare, psihiatrilor, medicilor în general, dar și publicului larg, ce va găsi în ea perle de înțelepciune orientală și o perspectivă diferită asupra propriilor probleme.

Dorința interzisă țesută cu fiecare cusătură... Niamh Ó Conchobhair nu și-a îngaduit niciodata să-și dorească mai mult. Magia din sângele ei, care-i permite să coasă emoții și amintiri în veșminte, este aceeași care, în cele din urmă, o va ucide. Hotarâtă să asigure o viață mai bună familiei sale, Niamh profită imediat de oportunitatea de a se ocupa de garderoba prințului Kit Carmine cu ocazia nunții sale regale.

„Bătrânețea este o boală și, prin urmare, e tratabilă." - David A. Sinclair PhD, profesor de genetică la Harvard Medical School, unul dintre primii 100 cei mai influenți oameni din lume Faptul că îmbătrânim pare a fi un adevăr incontestabil. Dar dacă tot ceea ce am fost învățați să credem este greșit? Ce-ar fi dacă ne-am putea alege de fapt durata vieții?

Premiul Nobel pentru Literatură 2023

Un bărbat se urcă la volan și conduce la întâmplare, fără o țintă anume. După o vreme, se trezește în fața unei păduri, pe un vechi drum forestier plin de șleauri. Soarele a apus, ninge și e foarte frig: altcineva s-ar fi întors, căutând un drum mai sigur, o cale liniștită. Dar protagonistul acestei

aventuri a pătruns deja în adâncul pădurii, iar mașina nu mai poate înainta. În timp ce caută ajutor în pădure, rătăcind, cuprins de oboseală și frig, în inima întunericului zărește o strălucire ciudată...

„Opera lui Fosse este o enigmă care insuflă speranță celor care o citesc. Ea luminează sufletul uman așa cum numai cei aleși o pot face.“ - Manuel Vilas

„Fosse se joacă adesea cu absurdul, estompând granița dintre real și imaginar. Protagonistul face o coborâre lentă, dantescă, în vid, iar Strălucirea explorează tocmai acest teritoriu liminal.“ - World Literature Today

„Marea frumusețe a ficțiunii lui Fosse stă tocmai în respingerea unei interpretări singulare; pe măsură ce lectura înaintează, povestea nu continuă pe o singură notă, ci se dezvoltă mai degrabă într-un acord în care răsună simultan toate interpretările posibile.“ - The Guardian

„Proza lui Fosse urmează fluxul conștiinței, nu știi niciodată cu adevărat încotro te îndrepți.

Dar nu contează: vrei să mergi mai departe, să te miști în ritmul cuvintelor.“ - The Financial Times

Jon Fosse (n. 1959) este prozator, poet și dramaturg norvegian, unul dintre marii scriitori ai vremurilor noastre. Cariera sa prolififică a debutat în 1983, odată cu romanul Roșu, negru. A început să scrie teatru în 1993, iar piesele sale au cunoscut un succes nemaiîntâlnit, fifiind jucate pe scenele din toată lumea. Titlurile lui sunt traduse în mai bine de 50 de limbi, iar în 2023 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Din opera lui Jon Fosse au apărut, în Anansi.World Fiction, romanele ce alcătuiesc Septologia: Numele celălalt (2022), Eu este un altul (2024) și Un nume nou (2025).

Autoarea bestsellerului Liberă

Când Lea Ypi descoperă o fotografie a bunicii sale, Leman, în luna de miere în Alpi, în 1941, postată de un străin pe rețelele de socializare, se confruntă cu întrebări tulburătoare. În timpul copilăriei, i s-a spus că fotografiile din tinerețea bunicii sale au fost distruse în primele zile ale comunismului în Albania. Dar iat-o pe Leman împreună cu soțul ei, Asllan Ypi: proaspăt căsătoriți și plini de farmec, în timp ce Al Doilea Război Mondial făcea ravagii. Urmează o reconstituire palpitantă a trecutului, care ne transportă în lumea dispărută a aristocrației otomane, în perioada formării Greciei și Albaniei moderne, a crizei financiare globale, a ororilor războiului și a începuturilor comunismului în Balcani.

În timp ce investighează adevărul despre familia sa, Lea Ypi se luptă cu incertitudinile. Cine este adevărata Leman Ypi? Ce a determinat-o să se mute la Tirana în tinerețe și să se căsătorească cu un socialist care simpatiza cu Frontul Popular, în timp ce tatăl lui conducea un guvern colaboraționist? Și de ce zâmbea în iarna anului 1941?

„O realizare literară magică și una dintre cele mai emoționante cărți pe care le-am citit anul acesta... Mi-a amintit în diverse feluri de Kafka și Bulgakov în momentele lor cele mai vulnerabile..“ The Spectator

„O călătorie captivantă a imaginației și dorului, și o dezvăluire delicată a unei istorii adânc îngropate, care ajunge până în miezul identității, printr-o narațiune strălucită.“ Philippe Sands

„Lea Ypi se adâncește în trecutul uitat al Europei încercând să afle cine deține povestea unei vieți și cine are dreptul să o spună. O poveste captivantă despre poliția secretă, familii destrămate și loialități nemuritoare, aceasta este, de asemenea, o reflecție remarcabilă asupra modului în care se scrie istoria și asupra a ceea ce se întâmplă cu oamenii care sunt lăsați în urmă.“ David Runciman

„Dezonoare este o carte captivantă, evocând opera Elenei Ferrante prin invocarea adolescenței febrile, a căsătoriei, a prieteniei și a dezbaterilor intelectuale în contextul familiei, al luptei de clasă și al politicii...“ The New York Times

Lea Ypi ocupă catedra Ralph Miliband de politică și filosofie la London School of Economics. Prima sa carte, Liberă: Un copil și o țară la sfârșitul istoriei, a câștigat premiul Ondaatje și premiul Slightly Foxed pentru cea mai bună biografie de debut și a fost nominalizată la Premiul Baillie Gifford și Premiul Costa pentru biografie. Cărțile ei au fost traduse în peste treizeci de limbi.

Cartea urmărește călătoria unui băiețel în căutarea culorii bunătății. În strânsă legătură cu natura, protagonistul vorbește cu păsările, cu fluturii și chiar cu Soarele... Fiecare are un răspuns diferit, niciunul greșit. În final, el realizează că bunătatea nu poate fi înscrisă într-un tipar – ea este peste tot și o putem recunoaște oriunde privim cu zâmbet și optimism. O poveste plină de poezie despre bunătate, care ne arată cum aceasta se manifestă sub diferite forme și poate fi exprimată în multe feluri.

Acest volum colectiv este o invitație la introspecție și descoperire. Autorii au fost provocați să scrie o poveste reprezentativă pentru generația lor, privită prin filtrul orei de aur, acel moment al zilei când lumina devine seducătoare, iar speranța pare să învingă orice umbră. Rezultatul este o colecție de fragmente de viață intense, uneori dureroase, alteori luminoase, care explorează umanitatea în toată complexitatea ei.

„Aceasta nu este o carte cuminte. Este o carte despre lucruri care s-au întâmplat cu adevărat: visuri care au trecut prea repede, alegeri care au durut, momente care au schimbat destine și speranțe ce refuză să dispară.

Poveștile din acest volum vin de la scriitori de vârste diferite, dar se întâlnesc într-un singur punct: nevoia de a spune ce a contat pentru fiecare generație. Unele texte sunt luminoase, altele incomode, câteva chiar greu de dus.

În paginile acestea nu vei găsi lecții și nici răspunsuri. Vei găsi întrebări, fragmente de viață și aventuri.

Deschide cartea! Cu siguranță una dintre poveștile ei seamănă cu a ta mai mult decât îți poți imagina.” - Adrian Petru Stepan, scriitor

Vocile care au făcut acest volum posibil:

Paula Aldescu • Adrian Petru Stepan • Tudor Crețu • Liviu Galasiu • Mugur Ioniță • Geo Moisi • Goran Mrakić • Bogdan Munteanu • Corina Ozon • Patricia Lidia • Bogdan Piticariu • Diana Radovan • Alexandra Samoilă • George Schimmerling • Andreea Sepi • Beatris Serediuc • Claudia Tănăsescu • Daniel Timariu • Cristian Vicol

#1 bestseller New York Times

#1 bestseller Washington Post

Tuberculoza a fost legată de istoria umanității milenii la rând. Cândva boala romantică a poeților, astăzi este recunoscută drept boală a sărăciei, scoțând în evidență nedreptățile și inechitatea de care noi înșine suntem responsabili. În 2019, John Green l-a întâlnit pe Henry Reider, un tânăr pacient cu tuberculoză, la Spitalul Guvernamental Lakka din Sierra Leone. John s-a împrietenit repede cu băiatul cu picioare subțiri și zâmbet mare, caraghios. În anii care au urmat acelei prime vizite la spital, Green a devenit un susținător activ al accesului echitabil la tratament și al conștientizării inegalităților din sistemele de sănătate. Deși poate fi prevenită și vindecată, tuberculoza rămâne boala infecțioasă cu cea mai mare rată de mortalitate din lume, provocând peste un milion de decese anual.

În Totul e tuberculoză, John Green spune povestea lui Henry, împletind-o cu relatări științifice și sociale referitoare la umanitatea configurată de tuberculoză și explorând felul în care alegerile noastre pot modela viitorul bolii 

„Adevărata magie a scrisului lui Green constă în atenția profundă și umană acordată fiecărui cuvânt.” - The Associated Press

„Totul e tuberculoză nu este despre o boală din vechime. Este despre ce înseamnă să fii om, despre cum înțelegem suferința, cum reacționăm la ea și ce se întâmplă atunci când privim în altă parte.” - Psychology Today

„În aceste vremuri dificile, comunitatea medicală globală este norocoasă să se poată baza pe Green și pe activismul său inspirator.” - The Lan

John Green este un scriitor ale cărui cărți sunt premiate și devin rapid bestsellere #1. Împreună cu fratele său, Hank, a creat nume roase proiecte video online, inclusiv Vlogbrothers și canalul educațional Crash Course. Autorul face parte din consiliul de administrație al organizației globale nonprofit de sănătate Partners In Health și a fost unul dintre vorbitorii de la reuniunea la nivel înalt a Organizației Națiunilor Unite privind lupta pentru eradicarea tuberculozei. Locuiește împreună cu familia sa în Indianapolis, SUA. Poate fi găsit la www.johngreenbooks.com sau la www.tbfighters.org, o organizație care luptă pentru a pune capăt tuberculozei. De același autor, la Editura Trei au apărut, printre altele: Căutând-o pe Alaska, Sub aceeași stea, Un șir infinit de țestoase, Antropocenul acum.

Premiul Nobel pentru Literatură 2020

Poeziile lui Louise Glück surprind prin faptul că se opun antologării. Cu fiecare nouă carte, dorința de a lăsa în urmă ceea ce a fost a devenit tot mai puternică, privirea ei fixându-se asupra lucrului neimaginat. A inventat o formă care să răspundă acestei nevoi, secvența de poeme de dimensiunea unei cărți, ca un peisaj văzut de sus, un roman cu lacune care se deschide către ceea ce nu poate fi exprimat. Elementele reiterate, dar transfigurate la nesfârșit în acest peisaj, Persefona, un fag roșu, o mamă, un tată și o soră, o grădină, un soț și un fiu, un cal, un câine, un câmp în flăcări, un munte, apar și reapar cu insistență, cu energia întunecată a inevitabilului, străbătute de aspectul luminos al lucrurilor nou create. De la bun început și până la ultimul poem, vocea lui Glück ne-a vorbit cu o simplitate înșelătoare, versurile fiind atât de clare, încât „nu vedem profunzimile ce intervin“.

Singură, privind cum răsare luna:

în noaptea asta, un cerc perfect,

ca un ochi de femeie admirând belșugul.

Nu va fii niciodată mai mult de atât.

Deasupra străzii pustii, imperfecțiunile

mascate de noapte.

Să citești toate aceste volume unul după altul înseamnă să înțelegi paradoxul care guvernează o viață trăită în trup și munca smulsă acestuia, unul sortit să moară, cealaltă să dăinuie.

„Această antologie a doamnei Glück, care acoperă întreaga sa carieră, este un eveniment major, poate chiar cel mai important al anului... Laolaltă, aceste volume compacte au coerența unui mare roman și o intensitate morală zdrobitoare. Ele dezvăluie o minte flexibilă și acuzatoare, care

interoghează nu doar propria viață, ci și natura senzuală și politică a lumii care se învârte în jurul ei.“ - Dwight Garner, The New York Times

„Antologia lui Glück este o carte mare scrisă de o poetă care apreciază, mai presus de toate, intensitatea exprimării, sobrietatea sentimentelor și precizia limbajului... [Ea este] una dintre cele mai emoționante poete ale epocii noastre... Inovația lui Glück, în cele mai bune poezii ale sale din perioada de început, a fost aceea de a împrumuta stilul american cel mai cool și de a-l aplica celor mai serioase teme: ea era o obiectivistă a emoțiilor... Această voce nu va dispărea niciodată.“ - The  New Yorker

Louise Glück (n. 1943-2023) a fost una dintre cele mai importante voci ale poeziei contemporane. A scris paisprezece volume de poezie, două volume de eseuri și un roman. Louise Glüück a fost laureata celor mai prestigioase premii literare de peste ocean și din Europa: Premiul Nobel pentru Literatură 2020,

Premiul Tranströmer 2020, National Humanities Medal 2015, National Book Award 2014, Premiul Bollingen 2001, Premiul Pulitzer 1993, National Book Critics Circle Award 1985.

Chipurile Întunericului adună povești inspirate din realități trăite, fragmente de vieți marcate de abuz, tăcere și supraviețuire. Nu sunt confesiuni spectaculoase și nici exerciții de șoc, ci texte care lasă loc adevărului, așa cum este el: incomod, greu de dus, imposibil de ignorat.

Traficul de persoane nu arată mereu așa cum ne imaginăm. Uneori nu are lanțuri vizibile. Alteori nu strigă. De cele mai multe ori, e ascuns la vedere.

Aceasta nu este o carte care oferă soluții rapide sau concluzii liniștitoare. Este o invitație la ascultare. La a vedea dincolo de clișee. La a înțelege că tăcerea, chiar și atunci când pare neutră, are consecințe.

Câte chipuri ale Întunericului suntem dispuși să vedem înainte să alegem să nu mai întoarcem privirea?

Într-o lume aflată permanent într-un vârtej de neoprit, curajul de a spune NU a devenit azi o virtute civică, politică și socială. Este expresia unei forme de rezistență la strategiile care ne seduc cu apelurile pentru o viață „autentică” și „împlinită”, dar care ne fac să fim obedienți de bunăvoie, gata să mergem „cu valul". Ciprian Mihali descrie multiplele forme de supunere voluntară (cognitivă și afectivă, deopotrivă) și felul în care ne lăsăm în voia unor rețete de viață promițătoare sau chiar miraculoase. Dar nu judecă această obediență ca pe o decădere, ci o vede ca pe un mod de a ne integra, de a fi „în rând cu lumea“, fără să ridicăm prea multe întrebări și fără să mai facem un pas înapoi, ca să sesizăm toată țesătura politico-economică în care ne-am lăsat prinși. Acestei tendințe de resemnare și retragere din spațiul public, autorul îi contrapune curajul de a spune NU limitărilor lumii de azi și de a participa activ la un viitor comun, mai just și mai bun pentru cât mai mulți dintre noi.

CIPRIAN MIHALI este profesor de filosofie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Printre cele mai recente lucrări ale sale se numără Dicționar ilustrat de educație socială (Humanitas, 2023), Om precar, om suveran. Rostul filosofiei în societatea digitală (Trei, 2023), precum și traduceri din Michel Foucault, Discursul filosofic (Trei, 2024), respectiv Achille Mbembe, Comunitatea terestră (Idea, 2024).