Cărți

Ilustrații de Andrei Măceșanu

Al șaselea volum din seria Rostogol

Cum orice comunitate care se respectă are nevoie de un lider, și pentru zglobia noastră așezare a venit vremea alegerii unui primar. Și cine altul mai potrivit decât bursucul Ulric, singurul cu capul pe umeri și judecată sănătoasă? Puțin importă că bietul bursuc nici nu vrea să audă, rața Grațian e hotărâtă: comunitatea va avea primar bursuc!

De aici la haos nu-i cale lungă, căci Rostogol, purcelul nostru întreprinzător, preia numaidecât inițiativa în calitate de prim și destoinic voluntar, dornic să-și bage peste tot codița roz.

Să înceapă campania electorală!

Iubire sub capitalism extraterestru

O tăioasă satiră distopică

Apreciezi un lucru doar atunci când nu mai este

Peisajul se schimbă văzând cu ochii odată cu aterizarea vuvienilor pe Pământ. Adam Costello, pictor în devenire, privește neputincios cum monedele oamenilor nu pot să țină piept monedei vuvienilor și tehnologia extraterestră îi lasă pe cei mai mulți fără locuri de muncă. Tatăl lui a plecat de acasă din cauza sentimentului de frustrare, iar mama se află în continuă căutare a unui job. De-acum nu mai există o clasă de mijloc; pe de o parte, se află cei mai bogați, care au reușit să facă afaceri cu vuvienii, și, pe de alta, toți ceilalți – care se luptă să supraviețuiască de la o zi la alta.

În încercarea de a supraviețui, Adam și Chloe decid decid să participe la o emisiune pentru vuvieni care presupune să-și înregistreze relația de iubire. Doar concursul interplanetar de artă al tinerilor umani mai poate fi o șansă pentru Adam și familia sa.

„Noua realitate inospitalieră este reprezentată magistral în descrieri scurte intitulate ca niște opere de artă plastică... Sclipitoare prin umorul sec și înțepător tipic lui Anderson, cartea este un comentariu social usturător și o interogare a economiei de piață.“  Kirkus Reviews

„Amintește de Kurt Vonnegut aflat pe culmile inspirației sarcastice.“ San Francisco Chronicle

 

Coșmarul începe când nu-ți amintești nimic

Majoritatea poveștilor fericite nu sunt reale.

Tânărul Yu-jin, fost înotător de performanță, se trezește într-o dimineață descoperind că are hainele pline de sânge. Nu-și amintește decât că a renunțat de curând să-și ia medicamentele și că în noaptea precedentă e ieșit să alerge. Căutarea frenetică pentru a afla ce s-a întâmplat are ca efect devoalarea în mod șocant a unor secrete întunecate despre el și familia lui, prin explorarea misterelor minții și ale memoriei, precum și a relației întortocheate dintre mamă și fiu.

Uitarea e singura soluție ce pune ordine în tot ce scapă de sub control, însă eu n-am uitat ce s-a întâmplat noaptea trecută.

„Jeong reușește să mențină până la final suspansul referitor la soarta protagonistului ei.“ The Wall Street Journal

„O ingenioasă răsturnare de situație.“ Entertainment Weekly

„Îi va pune pe gânduri până și pe cei mai experimentați cititori de romane polițiste.“ CrimeReads

„Jeong scrie cu precizie clinică unele dintre cele mai sângeroase scene și o face fără candoare. Inteligent, direct, terifiant, romanul este tot ce-și poate dori cititorul amator de gen.“ crimebythebook.com

„Până la un punct, cartea pare un scenariu de film. Ușile de la dormitoare care ascund secrete se închid imediat ce sunt apăsate clanțele… personajele se suspectează reciproc… O lectură care absoarbe atenția și oferă o soluție mulțumitoare.“ worldliteraturetoday.org

„O poveste înfiorătoare, perfidă, îmbibată de sânge, în care aproape nimic nu este ceea ce pare.“ kirkusreviews.com

„Regina crimei, You-jeong Jeong, cutremură lumea suspansului.“ Glamour

O poveste despre dragostea adevărată, aventuri, piraţi, prinţese, uriaşi, vraci şi tot felul de creaturi fioroase - Mireasa Prinţului este un basm clasic într-o interpretare modernă.

În timp ce statele Florin şi Guilder războiul este pe cale sa izbucnească, Prinţesa Buttercup se luptă cu deznădejdea pierderii iubitului său, este răpită de către un mercenar şi acoliţii acestuia, din mâinile cărora o salvează un pirat, iar mai apoi este obligată să se mărite cu Prinţul Humperdinck. Pe parcursul acestei aventuri care te ţine cu sufletul la gură, îi va întâlni pe Vizzini, machiavelicul criminal care ar face orice pentru o pungă de galbeni, pe Fezzik, uriaşul prietenos, pe Inigo, spadasinul a cărui sabie este însetată de răzbunare şi pe Contele Rugen, păpuşarul diabolic care trage toate aţele.

O carte veselă și îndrăzneață, ilustrată spectaculos

Ziua lui Baltazar e tare plină, căci nu-i treabă ușoară să inventezi fel de fel de lucruri importante și trebuincioase, precum pârșul, guma de mestecat, roata și fericirea, chit că te trezești dis-de-dimineață. Unde mai pui că totul trebuie cumpănit și aranjat cum se cuvine și poate da mari bătăi de cap: păi cu școala și frigul iernii cum rămâne? Or fi ele bune la casa omului sau mai bine le băgăm rapid sub preș? Rămâne de văzut, căci Baltazar, un perfecționist în toată regula, își ia creația în serios.

„Lumea lui Baltazar e o lume veselă, expansivă și caldă, pretexte foarte bune pentru mine să folosesc galbenul. E o poveste ca o vară lungă din copilărie, unde grija cea mai mare era să mă gândesc cu ce vreau să mă joc și ce vreau să desenez. Asemenea lui Baltazar, căutam să îmi umplu lumea. Nu exista timp, exista doar loc pentru voință”, spune ilustratorul Ștefan Georgescu într-un interviu pe blogul Editurii Arthur.

O bandă desenată clasică, în care se întâlnesc umorul inconfundabil al lui Goscinny și ilustrațiile fermecătoare ale lui Tabary

În vremurile în care magnificul Bagdad era condus de un calif îngăduitor și naiv, pe nume Harun el Grăsun, marele vizir Iznogud urzea fără-ncetare planuri de uzurpare a puterii. Cea mai fierbinte dorință a lui Iznogud era să devină calif în locul califulu, iar pentru asta se dădea în lături de la nimic. Poțiuni magice, covoare fermecate, instrumente muzicale vrăjite, până și obiecte ciudate din viitor – la toate va apela Iznogud încercând cu disperare să-și atingă scopul. Dar, urmărit de ghinion, pare că soarta îi e mereu împotrivă.

În Iznogud și covorul fermecat, afurisitul vizir vrea să folosească un covor zburător vrăjit pentru a scăpa de calif, dar cum lucrurile nu merg conform planului, își va mai încerca norocul și cu alte idei, care mai de care mai trăsnite.

Descoperă aventura plină de umor a lui Sam și a celui mai enervant elefant din lume!

Scrisă de îndrăgitul autor britanic David Walliams și superb ilustrată de Tony Ross, cartea Elefantul cam sâcâitor este o poveste haioasă pentru copii, ideală pentru lectură de seară sau pentru momentele de distracție în familie.

Ce te faci când adopți un elefant de la zoo și te pomenești cu el la ușă?
Dar când elefantul ține morțiș să se instaleze confortabil la tine acasă și, pe deasupra, să-și mai invite și prietenii? Hotărât lucru, n-o să ai viață ușoară!

Ce se întâmplă atunci când semnezi un formular fără să citești ce scrie cu litere mici?
Exact asta pățește Sam, un băiețel obișnuit care, într-o zi, se trezește cu un oaspete neașteptat – un elefant uriaș, cu maniere discutabile și... destul de enervant!
Dar elefantul nu doar că intră pe nepoftite în casă – vrea să rămână!

Cu umorul inconfundabil al lui David Walliams și ilustrațiile expresive ale lui Tony Ross, această poveste este o lecție subtilă despre responsabilitate, empatie și... cum să faci față unui elefant în sufragerie.

De ce să alegi Elefantul cam sâcâitor?

✔️ Cartea perfectă pentru copiii între 3 și 8 ani

✔️ Text amuzant și ușor de citit

✔️ Ilustrații atractive

✔️ Promovează lectura prin distracție

✔️ Un cadou excelent pentru micii cititori

În plină revoluție științifică, un fenomen de amploare lua cu asalt societatea occidentală din secolul al XIX-lea, reflectând tensiunile și valorile epocii: apariția circurilor itinerante și goana oarbă după „ciudățeniile“ umane menite să atragă spectatori.

Considerată o ciudățenie a naturii din cauza semnelor ei din naștere, Nellie Moon este răpită din sânul familiei și ajunge în circul lui Jasper Jupiter, a cărui ambiție este să cucerească Londra și să depășească prestigiul vestitului circ american Barnum&Bailey. Povestea incredibilă a lui Nellie este un bun prilej pentru a devoala lipsa de scrupule a circarilor și dramele ce se ascundeau dincolo de luminile spectacolelor. Aceste drame sunt greu de digerat astăzi, dar vorbesc despre o realitate care a marcat istoria divertismentului. Julia Pastrana, femeia cu hipertricoză, tânărul cu nanism Charles Stratton sau siamezii Chang și Eng Bunker sunt printre figurile reale a căror memorie este celebrată în această carte.

Textele şi desenele din această antologie au fost selectate în urma concursului de creație pentru copii „Locuiește în poveste!“ (Ediția a XII-a, 2024)

Ce poate fi mai rău ca un personaj negativ care nu caută decât să pună bețe-n roate, să semene haos pe unde trece, delectându-se cu stricăciunile și suferințele lăsate în urma lui? Iar în paginile cărții noastre personajele negative ocupă centrul scenei: dragoni și vrăjitoare, umbre malefice, șefi diabolici și zmei care mai de care!

Dar asemenea creaturi nefaste pot oare ascunde și trăsături demne de laudă? Pot ele să ne surprindă arătându-ne că adevărata lor față nu e chiar atât de cumplită? Ar putea fi uneori chiar băieți buni sub acoperire? Citiți și veți afla!

Artificii de tactică prozodică? Nu, cunoașterea unor principii psihologice esențiale. Sinceritatea, dimpotrivă, e absolută. Ori, mai bine zis absolută este buna ei conviețuire cu o structurare estetică impecabilă. Unii poeți, și nu dintre cei mărunți, văd un zid între candoare și estetic. Igna însă nu. La adăpostul frumosului, el realizează că sinceritatea își poate îngădui să fie totală, nepiezișă, stabilind în cuprinsul cuplului creator–cititor acea desăvârșită încredere care-i secretul eliminării oricărui gând ascuns, oricăror viscerale bănuieli: autorul se predă întreg și în chibzuitele lui versuri nu-i loc pentru prefăcătorie ori șovăieli. Nu există cuadratură a cercului pentru poezie. - N. STEINHARDT 1988

Derulate cu voce „obiectivă“, peisajele-meditații ale lui Vasile Igna insinuează de-a dreptul cu delicatețe schije de angoasă în ceremonia descriptivă, făcând peisajele să vibreze din perspectiva unui lirism existențial panicat, în pofida calmului recitativ. Ceea ce vede el afară e, de fapt, ceea ce e înlăuntrul său. - AL. CISTELECAN 2023

Bine ați venit la Agenția de voiaj Lumi stranii, unde fiecare valiză te transportă într-o altă lume. Fă-ți bagajul și pornește într-o aventură magică!

În clipa în care Flick Hudson, o fetiță de 12 ani, e invitată să facă parte din societatea secretă Lumi Stranii, este din cale-afară de încântată - dar își dă repede seama că în multiversul magic ceva nu e tocmai cum trebuie.

Viscole se dezlănțuie în toiul verii, străzi întregi din oraș se evaporă, iar una dintre valize o poartă într-o lume care a fost complet abandonată.

Curând, Flick încalcă toate regulile și forțează limitele magiei ca să înțeleagă ce se petrece. Nu are de ales: trebuie să pună lucrurile în ordine înainte ca toate lumile, inclusiv a ei să dispară cu desăvârșire.

„Inteligentă, amuzantă și ingenioasă. O carte care va deveni clasică” - The Guardian

„Portaluri și aventuri care dezlănțuie imaginația... Un parcurs picaresc, la finalul căruia este clar că miza poveștii e foarte mare." - Kirkus Reviews

De la apariție, Alchimistul a fost tradus în 81 de limbi, a stabilit recorduri absolute de vânzări și a schimbat nenumărate vieți.

Alchimistul, extraordinarul roman al lui Paulo Coelho, a inspirat milioane de cititori din întreaga lume. Cartea, uluitoare prin simplitatea și înțelepciunea ei, este povestea unui păstor andaluz pe nume Santiago care își părăsește casa din Spania, aventurându-se în deșertul egiptean pentru a găsi o comoară îngropată în Piramide. Nimeni nu știe care este comoara sau dacă Santiago va avea puterea să depășească obstacolele întâlnite în drumul prin deșert. Dar ceea ce începe ca o călătorie în căutarea unor bunuri lumești se transformă treptat în descoperirea comorii ascunse înlăuntrul său. Plină de culoare, evocatoare și profund umană, povestea lui Santiago este o mărturie etern valabilă despre cum ne putem schimba urmându-ne visele și despre cât este de important să ne ascultăm inima.

„Paulo Coelho stăpânește secretul Alchimiei literare.“ (Kenzaburō Ōe, Premiul Nobel pentru literatură)

Septembrie este unul dintre cele mai bune romane ale lui Rosamunde Pilcher, fapt confirmat de uriașul succes la public.Odată cu venirea primăverii, când dealurile Scoției prind parcă viață,încep pregătirile pentru o petrecere care va avea loc în luna septembrie.Invitațiile îi cheamă acasă pe oamenii la care Violet Aird ține cel mai mult.Alexa, nepoata sensibilă și delicată, e pentru prima oară îndrăgostită, în timp ce Edmund e pe cale să se despartă de Virginia, din pricina dorinței lui încăpățânate de a-l trimite pe băiețelul lor la o școală-internat. Mai este și Pandora, frumoasa, strălucitoarea fiică rătăcitoare, plecată din acele locuri cu douăzeci de ani în urmă. Cu toții se vor întâlni în Scoția, în septembrie.

La varsta de saizeci si patru de ani, Penelope Keeling, personajul central al cartii, are in urma ei o viata bogata si agitata: o copilarie petrecuta in lumea boema din Londra si Cornwall alaturi de tatal ei, pictorul prerafaelit Lawrence Stern; o casatorie nefericita in timpul razboiului si o unica dragoste adevarata, curmata de moartea barbatului iubit. si-a crescut cei trei copii, pe care a invatat sa ii accepte asa cum sunt.

În volumul 10 al îndrăgitei serii, eroina noastră ni se dezvăluie, de data aceasta, în rolul de mamă. De la Green Gables, o regăsim acum pe Anne la Ingleside, în casa ei caldă unde împreună cu soțiorul ei drag, își crește proprii copii, care îi seamănă atât de mult și care ne vor încânta cu gingășia, naturalețea, spontaneitatea și farmecul lor.
Suflete pe care Anne le umple de nădejde, de căldură, de dragoste și de bucurie cu aceeași ușurință cu care a făcut-o cu toți prietenii și mai ales cu toți cititorii ei cale de nouă volume.
„Asta-i viața. Bucurie și durere, speranță și frică și… schimbare. Mereu schimbare! N-ai cum să te împotrivești. Trebuie să uiți ce-a fost și să te apropii de ce e nou… să înveți să-l îndrăgești și să-l accepți.’’
Timpul a trecut, dar Anne stăpânește în chip minunat arta de a rămâne neschimbată în adâncul inimii sale. Căci după cum se amuză Gilbert: „Soția asta a mea nu și-a pierdut încă simțul ăsta al speranței. Ea crede că mărăcinii pot în orice clipă să facă smochine.”
Roadele lecturii nu vor înceta să apară, pentru că Anne trăiește, iubește și se roagă cu adevărat: „Doamne, Dumnezeule, ajută-l pe copil și pe mama lui… ajută-le pe toate mamele din lume. Avem așa de mare nevoie de ajutor, cu toate sufletele și mințile atât de sensibile și iubitoare care caută de la noi călăuzire, iubire și înțelegere.”
Iar rugăciunea trece dincolo de filele cărții, făcându-ne să ne dorim să fim și noi pe vaporul la a cărui cârmă e nimeni altul decât Cel a-toate-ocârmuitor! „Lui Anne îi bătea mereu inima ceva mai tare
când privea un vapor îndepărtându-se de țărm. Îl înțelegea foarte bine pe căpitanul Franklin Drew, pe care l-a auzit odată spunând: «Doamne, ce rău îmi pare de oamenii ăștia care rămân pe uscat!»” oamenii aceștia, atât de triști, care nu pot crede că tot drumul vieții poate fi inundat de frumusețe atunci când din inimile lor fac lăcaș în care să ardă dragostea, cea curată și luminoasă.

Sfântul Ioan Botezătorul rămâne pentru credincioși un mijlocitor al pocăinței și un sprijin în încercările vieții. Rugăciunile adresate lui nu se limitează la soluționarea problemelor exterioare; ele devin o puternică chemare la îndreptarea sufletului, la recunoașterea păcatelor și la vindecarea relațiilor cu cei dragi. 
Prin ajutorul și mijlocirea Înaintemergătorului Ioan, oamenii primesc curajul de a se smeri, răbdarea și înțelepciunea de a face alegeri care transformă viața. 
Pentru toți cei care se apropie cu credință, Sfântul Ioan Botezătorul este sprijinul care transformă încercările în lecții de viață, apropiindu-i de Dumnezeu și de calea cea strâmtă spre Împărăție.
Sfinte Ioan Botezătorul,roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Revelații am avut cu toții: ieșind din insignifianța cotidiană, ele singure, de neuitat, decid viața noastră. Dar ce înseamnă revelația nu știm, pentru că nu se poate nici comanda, nici reproduce ca un obiect. Rămânem astfel muți în fața a ceea ce ne afectează cel mai mult. Ignorându-le, ne ignorăm. Cartea de față ar vrea să le facă accesibile.
Locul privilegiat al revelației se află în tradiția iudaică și creștină care a primit-o și meditat-o plecând de la cele două Testamente. Ne-am dus aici ca să vedem.
Înainte de asta însă am fost nevoiți să deconstruim. Pentru că niciun termen biblic nu corespunde exact conceptului modern de revelație. Încă și mai uimitor: termenul însuși s-a impus târziu (Toma d’Aquino) prin opunerea cunoașterii raționale cunoașterii inspirate de Dumnezeu. Modernității Luminilor până la Kant i-a fost ușor să recuze Revelația biblică în numele concepției ei foarte înguste de raționalitate. Mulți teologi au menținut termenul fără precauții.
De aceea am fost nevoiți să încercăm să-l re-gândim plecând de data asta de la fenomenalitate. Fiindcă textele biblice oferă mai întâi și mai cu seamă relatări ale unor fenomene, atât simple, cât și ieșite din comun: manifestări, apariții, semne, miracole, străluciri orbitoare, întunecimi adânc și o Înviere. Putem din principiu să le eliminăm ca basme. Strict filozofic și fenomenologic, înainte de a emite o judecată despre existența sau inexistența a orice ar fi, tot ce se arată trebuie să fie descris.
De unde încercarea de față de a descrie ceea ce textele biblice vor cu încăpățânare să facă să se vadă. Se deschide astfel o nouă definiție a cunoașterii: nu doar să acceptăm ceea ce am crezut mai întâi că am înțeles, ci de a vedea (sau nu) ceea ce mai întâi acceptăm (sau refuzăm) să privim, răsturnând ordinea intelectului și voinței. Ceea ce Augustin a tematizat prin formula: „Nu se intră în adevăr decât prin iubire.”
Și atunci chiar ființa și timpul se pot primi așa cum se dau: nu în închiderea lumii noastre, ci ca un dar de altundeva. Fiindcă în acest altundeva suntem vii, ne mișcăm și suntem. - J.-L. M.

„Această carte are cutezanța de a promite și de a oferi rețeta unei adevărate fericiri: Fericirea altfel.
Dar pentru ca să descoperi această rețetă, mai întâi ea te cheamă într-o călătorie. Trebuie să parcurgi un drum lung dar spectaculos. Un drum cu oferte ideatice insolite, cu scurtături impresionante pe traseele marilor biblioteci, cu salturi și tumbe prin teritoriile operelor grandioase ale timpului, cu mirări pe itinerariile întortocheate ale sapienței, cu răsfoiri de grele fragmente din adânca filosofie antică, cu popasuri odihnitoare prin tainițe de gânduri și rugăciuni de pustie și prin bucuria ascultării tainicelor ecouri ale gnozelor și revelațiilor patristice.
Și tot așa, până acolo unde vei afla sigur că fericirea nu este doar un cuvânt, ci este o existență incontestabilă.
Fericirea altfel despre care vorbește această carte nu se cumpără, nu se cucerește, nu se învață ca o tehnică oarecare. Ea se primește, asemenea harului, printr-o deschidere unică și neașteptată a inimii.”

Eseist, publicist și romancier, redactor șef, director, membru fondator și președinte în importante ONG-uri și asociații interne și internaționale, profesor, întemeietor și manager de unități media, al primelor radiouri particulare în anii 90, cunoscut realizator radio-tv, premiat în cadrul a numeroase evenimente culturale.
Iată, laconic, o mică parte din ceea ce se regăsește în vasta biografie a scriitorului Cornel Constantin Ciomâzgă.

„Am numit aceste pagini Elogii nu ca pe o formă de laudă goală, ci ca pe o încercare de a ridica, prin cuvânt, imne către acele realități de dincolo de noi. Elogiul, în forma lui riginară, nu este o superficială flatațiune, ci este o rară înălțare: o încercare de a urca, prin cuvinte fragile, la măsura celor lăudate.
Imnul este rugăciune și contemplație. Este cântare și suspin. Este bucurie și lacrimă. De aceea, aceste scrieri ale mele se trag din sămânța psalmilor lui David. Nu sunt de sorginte poetică, nu sunt nici miniaturi ale unor tratate de morală. Sunt rugă, sunt strigăt și sunt mângâiere deopotrivă.
Numărul imnelor determină un anume rost: douăzeci și unu este deopotrivă multiplu al desăvârșirii - șapte, și al Treimii - trei.”

Eseist, publicist și romancier, redactor șef, director, membru fondator și președinte în importante ONG-uri și asociații interne și internaționale, profesor, întemeietor și manager de unități media, al primelor radiouri particulare în anii 90, cunoscut realizator radio-tv, premiat în cadrul a numeroase evenimente culturale.
Iată, laconic, o mică parte din ceea ce se regăsește în vasta biografie a scriitorului Cornel Constantin Ciomâzgă.

Cheile Raiului, cartea ieromonahului Macarie Markiș, un autor popular în mai multe țări orto­doxe, e un dialog deschis și sincer cu cititorii... O ­lucrare dedicată „tainelor” vieții duhovnicești care, de multe ori, rămân ascunse până și credincioșilor ce merg la biserică de mai mulți ani. Pentru a‑i ajuta pe cei care o cercetează, ­Bise­­rica le înmânează creștinilor toate cheile, dă­ru­­indu‑le întreg tezaurul său de nestemate, nenumăratele ei bogății... 
Un îndrumar duhovnicesc nespus de folositor,  tratând îndeaproape subiecte legate de nevoința fiecăruia dintre noi pe calea către Dumnezeu – îndoielile și greșelile, dependența și libertatea, tot ceea ce ne ajută să pășim pe acest drum până la capăt și să deschidem porțile ­Raiului.

„Este deosebit de important să înțelegem că adevăratul câmp de luptă rămâne sufletul omului. Pe acest câmp de luptă are loc bătălia decisivă între Bine și Rău, între diavol şi Hristos. Acesta este Armaghedonul fie­cărui om în parte, lupta căreia nimeni nu i se poate sustrage.”

Acest duh de rugăciune din catacombă, binecunoscut mie de la slujbele monahale athonite, pe care îl simt mereu în timpul rugăciunii euharistice a părintelui Flavian în faţa Sfintei Mese a modestei noastre biserici „Acoperământul Maicii Domnului”, este duhul care umple Meteorele, care iradiază din Cuvuclionul Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim, care îţi face inima să bată mai repede în faţa moaştelor Sfântului Serghie de la Lavra Sfintei Treimi! Totul aici este cât se poate de real...
Ținând cont de sfaturile duhovnicului de a renunța la orice reflecţie și de a alunga gândurile atunci când inima vibrează pătrunsă de comunicarea cu Dumnezeu, i‑am dat sufletului posibilitatea de a se umple de duhul de rugăciune din jur, să intre într‑o stare de pace, tăcere, pocăință pentru propria natură păcătoasă și bucuria liniștită și strălucitoare întru Domnul și dragostea Lui cea nemărginită şi atotcuprinzătoare!
„Doamne! Iisuse Hristoase! Fiul lui Dumnezeu! Miluiește‑mă pe mine, păcătosul! – repetam eu, simțind că El mă aude, mă iubește și, ca de fiecare dată, mă miluieşte! Doamne! Slavă Ţie pentru toate!”

O, Adevăr, Care ești Veșnicie! Și Dra­gos­te, Care ești Adevăr! Și Veș­ni­cie, Care ești Dragoste! Tu ești Dum­nezeul meu, către Tine suspin noap­tea și ziua. - Fericitul Augustin

Pentru viața liturgică ortodoxă răsăriteană Fericitul Augustin și aproape toți ceilalți sfinți apuseni au rămas asemenea unor „dezmoșteniți”, fiind nevoie de deschiderea duhovnicească a unui sfânt precum Arhiepis­copul Ioan Maximovici spre a‑i introduce în sluj­bele ortodoxe. Astăzi, semințele sădite de Arhiepiscopul Ioan au prins rădăcini în destule locuri, mai ales printre convertiții ortodocși de pe tărâmurile apusene. Apărarea Fericitului Augustin de către părintele ­Serafim Rose este semnul rodnicei lucrări duhovnicești a Arhiepiscopului Ioan.

Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă se dovedește o prețioasă contribuție la Ortodoxia Răsăriteană a unui convertit apusean. Apărarea lui Augustin scoate în evidență valoarea autenticei Ortodoxii Apusene în ceea ce are mai de preț, căreia atât Ar­hi­epis­copul Ioan, cât și părintele Serafim s-au dedicat cu toată ființa lor. - Pr. Gherman

Părintele Elefterie Mihail a fost cu adevărat un „om al lui Dumnezeu”, dăruit vremii în care a trăit pentru a ridica duhovnicește viața credincioșilor. Părintele Elefterie și-a prefăcut îndelungata viață – adeseori zbuciumată, plină de necazuri și prigoane aduse de vremuri – într-o ucenicie perpetuă în slujba vieții veșnice, ceea ce i‑a dat puterea de a trece peste toate greutățile. Întreaga sa viețuire, bogată în roade duhovnicești, s‑a întemeiat pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Toți cei care vor voi să trăiască evlavios în Hristos vor fi prigoniți”.

Părintele Elefterie a fost „vasul ales” pe care bunul Dumnezeu l-a umplut de multe daruri, precum: harul înainte‑vederii, al tămăduirii, al iubirii de oameni, al postirii și al multor alți talanți. Conștient de bogăția cu care l‑a înzestrat Dumnezeu, părintele Elefterie cu vrednicie a înmulțit harurile și darurile primite, pu­nân­du‑le în slujba semenilor săi, spre folos duhovnicesc și tru­pesc. De aceea a și fost atât de iubit de credincioși! Pentru că se dăruia celorlalți cu inima deschisă, trăia pentru ei și împreună cu ei necazurile, dar și bucuriile, însoțind pe fiecare spre limanul credinței, al nădejdii în Dumnezeu și al dragostei. - Mănăstirea Dervent

„Părintele Elefterie Mihail te vindeca şi de boli sufleteşti, şi de boli de oase. (...) Îşi dădea imediat seama de ce suferi, chiar dacă nu‑i spuneai. Era de o bunătate nemaipomenită. Stătea cu noi, nişte copii, două, trei ore, la taifas duhovnicesc, şi ne ospăta din belşug. Ne răspundea la întrebări şi ne vorbea despre capcanele care apar în urcuşul spiritual. Faptul că un părinte ca el ne acorda atâta atenţie însemna foarte mult pentru noi. Iar când plecam, de fiecare dată, ne dădea câte un ban de drum, chiar dacă noi nu ceream şi nici nu ne aşteptam. Avea harisma omeniei!” - Pr. Gheorghe Holbea

Cartea dr. Galina Răduleanu evocă momente din activitatea Spitalului Clinic de Psihiatrie „Profesor Doctor Alexandru Obregia”. Cum, în acea perioadă, am colaborat îndeaproape cu domnia sa, am citit acest jurnal cu atenție și cu o justificată curiozitate. A fost prilej pentru multe surprize și reamintiri. Autoarea are talent nu numai literar, dar și istoric-documentar.
Un ilustru predecesor, dr. C. Belciugățeanu, mi-a spus odată: „Spitalul ăsta e o moară perfectă, nu poți schimba nimic în el”. Autoarea evocă momente dramatice, cu greșeli din toate părțile. A fost o epocă tulbure, cu nesfîrșite lupte ale unor mediocri pentru preluarea conducerii, au fost multe greșeli ale unui personal needucat, necontrolat și uneori abuziv.
Informațiile cuprinse în acest jurnal poartă amprenta caracterului autoarei, o pildă de luptătoare pentru dreptate și adevăr, de la care viitorul psihiatru poate lua un exemplu de profesionalism, devotament, implicare și… optimism! - prof. univ. dr. Aurel Romila

Nu sînt naivă. Mă aștept ca și acest semnal de alertă, cum consider că este Jurnalul meu, să aibă soarta atîtor altor voci care cer „deșteptarea României“, în toate domeniile, și cărora vigilența dezumanizantă a corectitudinii politice le aplică, maladiv, mutilant și metodic, pedeapsa ei pre­ferată: ignorarea. Cu toate acestea, nimeni și nimic nu mă poate împiedica să sper… - Galina Răduleanu

Iubirea conjugală nu obligă pe nici unul dintre soți să accepte necondiționat orice atitudine nepotrivită, insultă ori răutate din partea celuilalt. Nicidecum! Dar într-o iubire creștină, în duhul Jertfei lui Hristos, soțul sau soția care iubește cu adevărat, hristic, nu vrea să ajungă în Rai neînsoțit de celălalt, drept care e gata de orice sacrificiu.

Astfel s-a arătat și Sfânta Tomaida, care, deși iubea călugăria, s-a căsătorit, din ascultare față de părinții tru­pești, recunoscând în căsătoria ei condiția unică și sigură a mântuirii sale și a celuilalt. Asumându-și ca țel veșnicia, n-a încetat să gândească: „Ținta e Raiul; și în Rai trebuie să intrăm împreună!”.

„Era deplin convinsă că prin mijlocirea soțului își asumase lupte și încercări de dragul Mirelui Hristos. Ca o martiră a lui Hristos. Făclia virtuților ei strălucea din ce în ce mai tare. Venirea Mirelui Ceresc devenea tot mai dorită. Pregătirea pentru întâmpinarea Lui era tot mai fierbinte. Cu cât pătimea mai mult, cu atât pornirea sa de a intra în noi bătălii duhovnicești creștea. Cu cât i se puneau opreliști dragostei față de săraci, cu atât această dragoste sporea. Cu cât i se puneau piedici iubirii de Dumnezeu, cu atât aceasta se întețea în inima ei.”

Cartea pe care tocmai o tii in mana contine noua povesti pline de zambete si de tandrete, numai bune de citit in familie seara, inainte de culcare. Afla ce comoara minunata gaseste iepurasul si cum este intampinat vulpoiul care viziteaza scoala puisorilor de gaina, fa cunostinta cu Patrick, catelul cu inima mare, calatoreste in noaptea instelata pe aripile bunicului-bufnita, razi in hohote asistand la concursul de barbi si invinge-ti temerile impreuna cu Super-Miau, pisoiul cel curajos. Pagina dupa pagina, lasa-te fermecat de aceste povesti captivante si pline de duiosie, care ii pot face sa viseze atat pe cei mici, cat si pe cei mai mari.

Cartea reuneste opt povesti pline de farmec, numai bune pentru a fi citite impreuna cu familia seara, inainte de culcare. Faceti cunostinta cu Marele Cerb care, cu ajutorul prietenei sale, soricica Arpagica, reuseste sa-si stranga din nou la piept cartea sa de povesti, cu mama-iepure si tata-iepure, care confectioneaza papucei pentru dragalasii lor pui, cu batranul si singuraticul urs, care descopera cu uimire ca in cutia sa postala s-a instalat o familie de privighetori, dar si cu multe alte personaje minunate. Lasati-va leganati de povestile pline de duiosie ale bunicii, care vor fi atat pe placul celor mici, cat si al celor mari!

Volumul conţine şase poveşti pline de farmec şi duioşie, numai bune pentru a fi citite în familie, la umbra deasă şi răcoroasă a unui copac. Alătură-te bunicului ibex Aron şi tuturor prietenilor săi la marea sărbătoare a primăverii, ajută-l pe Rili să găsească drumul spre casă, porneşte în căutarea celei mai parfumate şi mai gustoase frăguţe şi sărbătoreşte naşterea unui puişor de cinteză. Pe măsură ce întorci paginile, descoperă aceste poveşti deosebite, care pot însenina deopotrivă inimile celor mici, dar şi ale celor mari.

Ilustrații de Oana Gîrneț

Publicat acum 150 de ani în revista Convorbiri literare, Făt-Frumos din lacrimă, unul dintre cele mai frumoase basme culte din literatura română, e locul unde imaginaţia populară se întâlneşte cu rafinamentul scriiturii lui Eminescu.

Născut dintr-o lacrimă şi luându-şi asupra sa o misiune care îi va pune la încercare curajul şi loialitatea, Făt-Frumos porneşte într-o călătorie iniţiatică la capătul căreia îşi va întâlni destinul.\De-a lungul ei, se luptă cu forţele răului, cunoaşte iubirea, se face frate de cruce cu împăratul vecin şi, în semn de credinţă, i-o aduce mireasă pe fata Genarului, vorbeşte cu sălbăticiunile şi înfăptuieşte multe alte minunăţii care fac din el un erou de poveste.

Şi dacă e adevărat că pentru eroii din basme vremea nu vremuieşte, atunci nu-i de mirare că Făt-Frumos din lacrimă, călătorind neobosit prin lume pe armăsarul său cu şapte inimi, a ajuns până la noi ca să-şi spună povestea.