Cărți

Într-o seară luminată de focul din șemineu, în timp ce citește povestea lui Pinocchio, un bărbat simte că lângă el se ivește fiul pe care nu l-a avut niciodată.

Se înfiripă astfel un dialog între un tată și copilul său imaginar, căruia naratorul i se confesează, povestindu-i despre marile teme ale existenței sale: Napoli, relația cu părinții, angajamentul social și politic, nevoia de libertate și literatura.

Fiul mut prinde glas și devine o prezență cât se poate de vie, materializată prin forța cuvântului și a credinței povestitorului în magia scrisului.

Concepută ca un monolog care se transformă progresiv într-o conversație reală despre parcursul și destinul naratorului, cartea lui Erri De Luca prezintă o explorare intimă a trecutului și a întrebărilor esențiale.

ERRI DE LUCA este un scriitor, scenarist, traducător și poet italian. S‑a născut la Napoli în 1950 și de la debutul său de autor din anul 1989 a scris mai mult de șaizeci de cărți traduse în peste treizeci de limbi din întreaga lume. Pentru romanele sale i‑au fost decernate numeroase premii, printre care se numără Prix France Culture, Prix Laure Bataillon, Prix André Malraux și Prix Femina étranger, precum și Petrarca‑Preis și Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. Debutul său ca scenarist a avut loc odată cu scurtmetrajul Di là dal vetro, difuzat pentru prima oară la Festivalul de Film de la Veneția în 2011. Un an mai târziu a scris scenariul pentru Il turno di notte lo fanno le stelle, film în care a și primit un rol. A tradus cărți din Biblie și a învățat singur limbile idiș, swahili, rusă și ebraică, fiind o prezență constantă în publicații precum La Repubblica, Il Manifesto, Corriere della Sera și Avvenire.

Dincolo de cariera lui impresionantă de scriitor, Erri De Luca a fost întotdeauna implicat în acțiuni civice. În tinerețe a aderat la mișcarea politică de stânga Lotta continua, făcând el însuși parte din colective muncitorești până la vârsta de patruzeci de ani. A fost mult timp constructor și șofer pentru camioane umanitare în zone de război, iar în 2013 s‑a asociat mișcării NO TAV din nordul Italiei, care luptă împotriva construcției unei linii de mare viteză potențial dăunătoare pentru mediul înconjurător. Deși a fost mereu o voce puternică pentru drepturile semenilor lui și este recunoscut în toată lumea, preferă să aibă o viață tihnită, așa că locuiește la țară, în apropiere de Roma.

Într-o dimineață oarecare, doi călători se întâlnesc pe traseu în Munții Dolomiți. Unul dintre ei alunecă într-un hău, iar celălalt anunță autoritățile și devine automat suspect într-o anchetă plină de tensiune.

Când interogatoriul ne dezvăluie că suspectul și victima au fost prieteni la cataramă, ce credeam că este real începe să ne scape printre degete.

Imposibil este deopotrivă un roman al dragostei pentru natură și al interogației existențiale.

Erri De Luca strecoară în dialogul din închisoare pasaje în care admirația reciprocă și suspiciunea interlocutorilor lasă să se întrevadă un exercițiu retoric de excepție.

Trecutul și prezentul se întâlnesc într-o cursă de-a șoarecele și pisica în care fiecare pagină ne duce mai aproape de adevăr.

ERRI DE LUCA este un scriitor, scenarist, traducător și poet italian. S‑a născut la Napoli în 1950 și de la debutul său de autor din anul 1989 a scris mai mult de șaizeci de cărți traduse în peste treizeci de limbi din întreaga lume. Pentru romanele sale i‑au fost decernate numeroase premii, printre care se numără Prix France Culture, Prix Laure Bataillon, Prix André Malraux și Prix Femina étranger, precum și Petrarca‑Preis și Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. Debutul său ca scenarist a avut loc odată cu scurtmetrajul Di là dal vetro, difuzat pentru prima oară la Festivalul de Film de la Veneția în 2011. Un an mai târziu a scris scenariul pentru Il turno di notte lo fanno le stelle, film în care a și primit un rol. A tradus cărți din Biblie și a învățat singur limbile idiș, swahili, rusă și ebraică, fiind o prezență constantă în publicații precum La Repubblica, Il Manifesto, Corriere della Sera și Avvenire.

Dincolo de cariera lui impresionantă de scriitor, Erri De Luca a fost întotdeauna implicat în acțiuni civice. În tinerețe a aderat la mișcarea politică de stânga Lotta continua, făcând el însuși parte din colective muncitorești până la vârsta de patruzeci de ani. A fost mult timp constructor și șofer pentru camioane umanitare în zone de război, iar în 2013 s‑a asociat mișcării NO TAV din nordul Italiei, care luptă împotriva construcției unei linii de mare viteză potențial dăunătoare pentru mediul înconjurător. Deși a fost mereu o voce puternică pentru drepturile semenilor lui și este recunoscut în toată lumea, preferă să aibă o viață tihnită, așa că locuiește la țară, în apropiere de Roma.

O colecție de căutări botanice și experimente culinare inspirate de flora spontană, cu asocieri de gusturi și tehnici de gătit din alte vremi.

„Aparent paradoxal, volumul Monei Petre se poate citi atât ca studiu de istorie culinară, cât și ca schiță pentru o Nouă Bucătărie Românească, urbană și modernă. Autoarea construiește prin acest volum o versiune autohtonă de cucina povera, reabilitând o serie de ingrediente vegetale (sălbatice sau din grădinile țărănești) pe care paradigma dogmatică și uniformizatoare a Bucătăriei Naționale (festivă, opulentă, centrată pe carne) le alungase în colțul obscur al bucătăriei de post. Volumul nu este doar o carte de rețete, ci o cercetare de arheologie culinară, prin care autoarea extrage ingrediente, instrumentar, tehnici de preparare și rețete istorice, le distilează printr-un imaginar cosmopolit de chef și le proiectează pe o scenă globală foarte actuală de New Cuisines: eclectice, oneste, minimaliste.” - Monica Stroe, specialistă în antropologia alimentației

"Vă încurajez să luați această carte drept sursă de inspirație pentru un alt fel de a găti, care să pornească nu de la rețete, așa cum se întâmplă cu majoritatea cărților de bucate, ci de la ingredientele pe care le aveți la îndemână. Gătitul nu ar trebui să aibă reguli care țin de convenții sociale, de tradiție, de obișnuință sau de statut. Actul de a găti, așa cum îl înțeleg și îl practic, este unul de continuă creație, de explorare a imaginației, de eliberare. Hrana și prepararea ei mă învață în fiecare zi despre natură, despre echilibru și îmi întărește respectul pentru toate formele de viață.” - Mona Petre

Cu aproape un veac înainte ca Tronul de Fier să devină miza disputelor din Urzeala tronurilor, prin Westeros cutreierau doi eroi stranii: un cavaler rătăcitor și un băiat al cărui destin era ascuns sub mantia anonimatului.

Sir Duncan, numit „cel Înalt“, nu strălucește prin noblețe sau prin averi, ci prin statură, devotament și curaj. Iar lângă el se află Egg, un scutier mic de statură, dar purtător al unui secret care poate zdruncina întregul regat.

Aceste trei nuvele reunite într-un singur volum pun în lumină aventurile lor prin regate măcinate de intrigi, speranță, trădare și amintiri despre dragoni ce au zburat pe deasupra orașelor distruse. În timp ce tronurile se conturează în umbră, destinele lui Dunk și Egg urcă pe scara legendelor.

Iar când rivalitățile și comploturile din Westeros alunecă pe tăișul sabiei, ei trebuie să învețe, cu prietenie și umilință, că uneori măreția nu se naște din sânge, ci din inimă.

„Trei povești despre prietenie și onoare, spuse cu melancolia unui cântec vechi. George R. R. Martin ne întoarce în timp, acolo unde visele erau încă posibile, iar amintirea dragonilor nu era stinsă. O lectură esențială pentru oricine iubește Westerosul.“ - Marian Coman

Caftul - Un roman de dragoste cu invective. În plin comunism.

În socialism, studenții bucureșteni de la Medicină Militară sunt trimiși în Bărăgan pentru muncile agricole patriotice. Fiecare escapadă de la ferma Dragalina, pe ruta Ciulnița – Slobozia – Ograda, poate fi o gură de aer proaspăt, care eliberează și alimentează, dar și una care poate încătușa. Protagonistul cărții, Secundo, va simți asta pe propria piele. Pentru că, alături de „tovarășii lui de suferințe“, cu gândul constant la Baca, cea care n-are pereche, intră constant în tot soiul de… buclucuri.

Un roman al dragostei și al confruntărilor, Caftul ne spune povestea unor tensiuni permanente: între iubire pasională și sex, între putere și neputință, între brutalitate și fragilitate, între sens și lipsa acestuia, între idei și fapte, între conspirații și ideologii. Între lupte – verbale, emoționale, simbolice sau fizice.

„Apăsând și mai accentuat pedala oralității, cu forța-i literară binecunoscută, Florin Chirculescu revine cu un nou roman, unul (aproape) de dragoste, dar și unul în care lumea poate fi privită prin lentila unui (pseudo-)ring de luptă, unde fiecare gest se poate transforma într-un caft. O încăierare și un act sexual destabilizează, de altfel, unitatea, deopotrivă la propriu și la figurat. Iar în anii ’80, când mecanismele politice deformează realitățile personale și adevărurile individuale, repercusiunile pot fi de-a dreptul tragice. Chiar și când intervin forțe externe, chiar și când (re)apar personaje influente, chiar și când violența e latentă, chiar și când iubirea traversează ca un fior, ca o undă, ca un laitmotiv întreaga carte. O poveste intensă, așadar, pe care nu v-aș dori s-o ratați.“ - Eli Bădică

„Eu nu știu dacă dragostea nu e un concept inventat. Sunt clipe în care cred că cineva a pus bazele conceptului de iubire, de parc-ar fi întemeiat o ideologie, că a îmbrăcat în speculații ceea ce, altminteri, e o condiționare biologică, și că cei mai slabi și mai fragili dintre noi cad în patima îndrăgostirii, fiindcă au fost învățați că nu-s totuna cu vitele, porcii, maimuțele.“

Romanul care a stat la baza filmului Blade Runner.

În memoria sa, în 1983 a fost înființat premiul care-i poartă numele, ce recompensează cea mai valoroasă carte SF publicată pentru prima dată în SUA ca original în format paperback (inițiatorul premiului, Thomas M. Disch, a dorit să-l onoreze pe Dick, care și-a publicat în această formă majoritatea romanelor). Premiul este sponsorizat de Philadelphia Science Fiction Society și se acordă anual, în luna martie, la convenția Norwescon.

Gustav Klimt avea o muză secretă. Aceasta este povestea ei.

Elizabeth Hickey s-a născut în Louisville, Kentucky, și a absolvit Masteratul în Arte la Universitatea Columbia. Debutul editorial cu Sărutul pictat (The Painted Kiss), roman dedicat lui Gustav Klimt, a entuziasmat criticii și cititorii, deopotrivă. Acestuia i-a urmat, în 2007, The Wayward Muse, o carte de ficțiune istorică dedicată lui Dante Gabriel Rossetti. În prezent locuiește în Portland, Oregon.

Josie Silver e o romantică nerușinată, care l-a cunoscut pe cel ce avea să îi devină soț în clipa în care l-a călcat pe picior din greșeală, chiar când el împlinea 21 de ani. Locuiesc împreună cu cei doi fii și cu pisicile familiei într-un orășel din Anglia.

Când nu poți să cucerești, alegi să distrugi.

E ultima șansă a lui Hitler să salveze Al Treilea Reich.

Nenumărați soldați ai trupelor aliate au debarcat în Normandia. Ordinele sunt clare: Sven și camarazii săi, deja întăriți de războiul sălbatic dus în stepele de pe frontul de Est și la Monte Cassino, trebuie să se retragă din Strasbourg și să distrugă Parisul.

Au 12 zile pentru a lichida Parisul.

„La câțiva metri, am văzut un soldat englez lipit de pământ, la fel ca mine. M-a văzut și el în aceeași clipă. Și pot spune că tot în aceeași clipă ne-a venit un singur gând – să ne ucidem reciproc. Eu nu voiam să ucid și, personal, nu simțeam ură față de el, dar, pe de altă parte, nu voiam nici să fiu eu cel ucis. Fără doar și poate, el simțea la fel. Legile războiului cereau ca unul dintre noi să moară și nu era timp atunci să stai și să cugeți dacă legile erau înțelepte și bune. Se punea problema ca tu să omori un alt om ca să poți trăi.“

Sven Hassel a publicat mai multe volume de mare succes internațional, printre care: Blindatele morții, Monte Cassino, Camarazi de front, Imperiul iadului, Gestapo, General SS, Moarte și viscol, Comisarul, Curtea Marțială și Drum sângeros către moarte, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai importanți scriitori de ficțiune istorică despre război din lume.

Trupele SS în fața rezistenței eroice a polonezilor.

Sven Hassel a publicat mai multe volume de mare succes internațional, printre care: Blindatele morții, Monte Cassino, Camarazi de front, Imperiul iadului, Gestapo, General SS, Moarte și viscol, Comisarul, Curtea Marțială și Drum sângeros către moarte, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai importanți scriitori de ficțiune istorică despre război din lume.

Sir Anthony Hopkins își explorează cu onestitate și emoție cariera remarcabilă din film și teatru, copilăria dificilă și drumul spre vindecare.

Născut și crescut în Port Talbot – un mic oraș galez al oțelăriilor – Hopkins a trăit printre bărbați duri, care respingeau orice formă de vulnerabilitate. Era considerat un elev mediocru, fără viitor, dar destinul i s-a schimbat într-o seară de sâmbătă, când a văzut adaptarea din 1948 a piesei Hamlet. Acela a fost momentul care i-a aprins pasiunea pentru actorie.

Cu o sinceritate dezarmantă, Hopkins rememorează momentele definitorii ale carierei sale: debutul la Royal Academy of Dramatic Art, sub aripa lui Laurence Olivier, întâlnirile cu Richard Burton, rolurile legendare precum Hannibal Lecter sau Regele Lear, în care a transformat tăcerea și stoicismul tatălui său în emoție pură.

El vorbește deschis și despre prăbușiri: dependența care i-a ruinat prima căsnicie și aproape că i-a curmat viața – o luptă ce l-a condus către sobrietate, pe care o păstrează de aproape cincizeci de ani. În singurătate și reflecție, se confruntă cu întrebările despre fragilitatea umană și despre ceea ce tatăl său numea Marele Secret.

Îmbogățită cu o selecție de fotografii personale, Hai că am reușit, puștiule este confesiunea sinceră și profundă a unui om complex, care a redefinit arta actoriei și a inspirat generații, timp de peste șase decenii.

„E multă putere și multă fragilitate în cartea asta, care nu e doar povestea unui mare actor, ci anatomia unui spirit cu adevărat extraordinar.“ -- Marian Coman

Sir Philip Anthony Hopkins este unul dintre cei mai cunoscuți și mai prolifici actori britanici. Și-a început cariera pe scenă, sub îndrumarea lui Laurence Olivier, înainte de a juca în numeroase filme apreciate de critici. Printre cele mai cunoscute apariții ale sale se numără Tăcerea mieilor (The Silence of the Lambs), Rămășițele zilei (The Remains of the Day), Thor, Tatăl (The Father) și multe altele. Cel mai recent rol al său este în seria Those About to Die, iar în viitorul apropiat va apărea în filmul biografic despre familia Maserati, regizat de Bobby Moresco. De-a lungul carierei sale, a primit numeroase premii, inclusiv două premii Oscar, patru premii BAFTA, două premii Primetime Emmy și un premiu Laurence Olivier. În prezent, locuiește în Los Angeles alături de soția sa, Stella.

A treia parte din seria ȘCOALA SOLOMONARILOR.

• Finalist Locus (2023)
• Finalist Goodreads Choice Award for Fantasy (2022)

Naomi Novik s-a nascut in 1973, la New York, intr-o familie de imigranti polonezi. A studiat literatura engleza la Universitatea Brown, pe care a absolvit-o in 1995. A urmat un masterat in informatica la Universitatea Columbia si a lucrat o vreme ca programator. Scris in doar doua luni, la inceputul anului 2004, primul ei roman, Dragonul Maiestatii Sale, care deschide seria Temeraire, a fost publicat in martie 2006. A fost urmat de Throne of Jade (Tronul de jad), Black Powder War, Empire of Ivory (2007) si Victory of Eagles (2008) (in pregatire la Editura Nemira). In iulie 2010 va aparea Tongues of Serpents, dupa care sunt proiectate inca trei volume.

In anul 2007, Naomi Novik a obtinut Premiul John W. Campbell pentru cel mai bun tanar autor, precum si premiile Compton Crook si Locus, pentru cel mai bun roman de debut. In acelasi an, a fost nominalizata si pentru Premiul Hugo. Cartile sale au fost traduse in 23 de limbi si vandute in milioane de exemplare. Inca din anul 2006, Peter Jackson, cunoscutul regizor al trilogiei Stapanul inelelor, a achizitionat drepturile de adaptare cinematografica pentru seria Temeraire. Naomi Novik locuieste in Manhattan, impreuna cu sotul ei, scriitorul si editorul Charles Ardai, si cu un numar impresionant de computere – opt pana in prezent.

Cărțile din seria Dar motan ne aduc în prim-plan un motan simpatic, negru, norocos, sofisticat: Dar e un motan de librărie, iar alături de prietenul și stăpânul său Toto, dar și de alte pisicuțe, se aventurează să cunoască tot ce are lumea să îi ofere.

Ce învață micii cititori:

• Bunătatea e cel mai de preț dar
• Uneori, lucrurile la care ne pricepem cel mai bine sunt cele mai potrivite să fie dăruite altora
• Prietenii au mereu soluții, chiar și de Crăciun
• Rivalitatea se poate transforma oricând în prietenie și grijă

Povestea:

În acest deja al șaselea volum din serie, Dar motan întreabă și se întreabă care sunt cele mai frumoase daruri de Crăciun. Să vedem, vor fi coronițele, turta dulce sau altceva, mult mai cald și mai prețios?

Recomandarea editorului:

Dar motan e un personaj foarte ușor de transformat în prieten. Universul lui e format din librării, cofetării, cărți, alte pisici, care mai de care mai înțelepte, sau mai simpatice, iar viața lui e plină de aventuri de tot felul. Copiii se vor putea bucura de un ritm al poveștii punctate pe alocuri cu versuri, îi vor simți muzica și își vor dori să colecționeze aceste cărți. Ilustrațiile splendide care însoțesc și animă povestea aduc un strop în plus de umor, dar și de joacă, cât se poate de colorată.

Legături cu programa școlară/Activități:

• Vizite în librării, pe urmele motanului Dar
• Discuții despre darurile interioare pe care le are fiecare
• Atelier de decorațiuni de Crăciun, inspirate de ilustrațiile din carte

Bănuiești de la început: e vorba de dinamica iubirii. Femeie devii, nu te naști, spune Simone de Beauvoir, iar acest traseu e urmărit din poem în poem. Fiecare dedicație – un bărbat iubit. Fiecare bărbat iubit – o carte din bibliotecă, un autor, un artist, un gânditor. Fiecare autor – o poezie. Fiecare poezie – o sobră, mascată declarație de dragoste. Un drum prin bibliotecă, artă, cultură (completat splendid de inițiaticele desene cu metamorfoze ale lui Constantin Cioc). Rutele intime sunt infinite și fiecare femeie parcurge una anume, care o definește. Cristina Bogdan o dezvăluie pe a ei. Pleacă de la Rilke, Mircea Ivănescu, Cehov și ajunge – pe un traseu al libertății, care îi include, între mulți alții, pe Magritte, pe pictorul bisericii Kretzulescu și pe Apostolul Pavel – la linia de sosire, unde femeia îl (re)găsește pe bărbatul ei real. În care se adună câte ceva din toți ceilalți. El este deznodământul. Cred în debuturile poetice târzii. Ioana Pârvulescu

Mișcarea înseamnă viață, uneori inima bate repede, din diverse motive, poate din graba de a fi fericit(ă), poate pentru a desăvârși frumusețea dragostei. Și asta se întâmplă în această carte a clarității sufletului, prima enumerare de minuni semnată de Cristina Bogdan. O serie de dedicații culturale și în final și personale, intime, care construiesc fragmente de lume ce poartă încântările vieții în miezul lor, printr-o tehnică poetică de redare, asamblare și sublimare fără condiționarea sonorității și fără nimic suplimentar dincolo de surprinderea stării de grație. Un rotocol de fum vrăjit, o aromă a „bucatelor frumos aranjate” în cuvinte, o ordine a sentimentelor care se impune cu grație și eleganță. Cehov, Dostoievski, Tarkovski, Saramago și mulți alții devin interlocutori naturali ai poetei într-o dezvăluire a propriei ei lumi, de lumină și speranță, în care învinge îndoiala și teama, topindu-și în final aurul în iubitul real, pe făgașul unor versuri cu un perfect echilibru de respirație și intonație. Bogdan O. Popescu

Cristina-de-hârtie scrie poeme – lui Mircea Ivănescu, lui Paul Celan, lui Brâncuși, Micului Prinț, zugravului bisericii Kretzulescu și altor câteva zeci de băieți, printre care și tatăl ei și „cel mai real dintre iubiții ei imaginari”, Bogdan. Ceea ce mi-a amintit, firește, de scrisorile lui Herzog al lui Bellow către o galerie de prieteni și inamici imaginari la fel de bogată; însă admirabila diferență specifică a Cristinei Bogdan e că, spre deosebire de Herzog cel cu inima frântă al lui Bellow, ea e convinsă că „inima e adevăratul organ reproducător”. Că totul se produce în inimă – și totul se reproduce în inimă. Iată, cu adevărat, o poezie care nu ne mai lasă să uităm că avem inimă. Radu Vancu

Într-o epocă în care înaintăm cu toții prin propriile cețuri, acest volum ne înseninează frunțile. Cugetările lui Tadeus pun într-o nouă lumină acele ancore de care omul a avut nevoie dintotdeauna pentru a naviga cu mai multă claritate și ușurință prin viață. Versurile lui Tadeus sunt acele faruri care ne reamintesc că încă există atâtea lucruri minunate pentru care să fim recunoscători. După orice suferință, (re)apare bucuria de a înainta prin viață. La orizont, se întrezărește mereu, chiar și timid, acea luminiță de la capătul tunelului. Acest volum poate fi considerat o hartă a reperelor necesare omului contemporan în vremuri tulburi. -- Andrada Badea, minutul de poezie.

Romanul Carbo de Andrei Ciobotaru se desfășoară la granița dintre luciditate și vis, dintre ordinea rațiunii și fascinația haosului. Povestea unui tânăr inginer naval trimis într-o misiune tehnică în estul Siberiei devine treptat un drum inițiatic, un test al propriei umanități.

Sub pretextul unei aventuri profesionale, autorul construiește un roman de introspecție, scris cu o rigoare aproape inginerească și o sensibilitate confesivă, în care logica și neliniștea metafizică se împletesc într-un limbaj rafinat, poetic și ironic în același timp. În romanul Carbo, naratorul cultivă o voce interioară care se dezvăluie prin observații precise și dialoguri tensionate, menținând un echilibru fragil între confesiune și distanță, între detaliul material și simbolul ascuns.

Adrian Lesenciuc are toate darurile. Poet, romancier, autor de eseuri, critic și teoretician al literaturii, el lucrează la harta propriului ținut cu fervoare și eficiență. Scrisul lui se distinge prin buna acoperire a realităților beletristice pe care le scrutează cu un ochi de strateg care dispune contingente noționale și conceptuale într-un câmp al dezbaterilor pe care tot el l-a delimitat.

Este un soi de partidă de șah oriental, jucat de mai mulți parteneri, unii îndrăzneți, alții inteligenți, alții de-a dreptul înțelepți, în care remizele survin după caz, glorificându-l când pe unul, când pe altul dintre cei angajați în confruntare. Acest aspect agonal rămâne în esența sa ludic, dar jocul este serios și pasionează pe cititorul care îndrăznește să se avânte pe urma celui ce scrie. Indiferent de rezultat, la urmă se dovedește că victoria este și a discursului care triumfă, și a autorului dindărătul său, și a cititorului care l-a urmat printre volute, pe sub și peste nori, în baletul ideilor și al intuițiilor pe care acestea le traduc.

Barometrul Puterii Geopolitice si Noua Ordine Mondiala reprezinta o lectura esentiala pentru oricine vrea sa inteleaga adevaratele jocuri de putere ale secolului XXI, intr-o lume a carei geopolitica este definita de lupta pentru resurse critice, rute comerciale strategice, capabilitati geomilitare si influenta civilizationala.

Noua Ordine Mondiala (NOM) se construieste astazi, in principal, din interactiunea dintre SUA, China si Rusia, fiind obiectivata in plan public prin negocierile dintre Donald Trump, Xi Jinping si Vladimir Putin. Pe acest fond transpare, in mod evident, faptul ca Occidentul colectiv isi pierde brusc aura de tip hegemonic, iar in spatele discursurilor publice despre ordine internationala, democratie, libertati si alte valori universale, se organizeaza, de fapt, o confruntare rece, cu accente preponderent geomilitare, pentru controlul si impartirea lumii in sfere de influenta.

Aceasta carte deconstruieste miturile agreate in mod curent in analizarea interactiunilor geopolitice si analizeaza, in mod concret, fortele definitorii care vor agrega Noua Ordine Mondiala, oferind, in premiera, si un instrument de evaluare denumit Barometrul Puterii Geopolitice. Veti afla astfel cine anume si in ce masura poate domina militar, controleaza rutele de transport global, impune tehnologia sau moneda de schimb, poate decide in crizele regionale s.a.m.d., dar, mai ales, cine va capata dreptul de a trasa noile sfere de influenta.

De la prezentarea Europei care si-a pierdut suveranitatea, a Africii reactivata de jocul dintre marile puteri, la o Asie transformata in mod dinamic de catre Rusia si China, pana la o America Latina disputata intre SUA si ceilalti pretendenti, aceasta carte ofera o analiza lucida, directa si fara complezente, incercand sa raspunda marilor intrebari geopolitice ale prezentului, printre care:

• Cum isi vor imparti SUA, China si Rusia noile sfere de influenta?
• In ce fel influenteaza globalizarea si tehnologia clasamentul marilor puteri geopolitice?
• Cine defineste si controleaza pietele de resurse naturale?
• Care vor fi consecintele confruntarii dintre Orient si Occident?
• Ce scop si finalitate au conflictele din Orientul Mijlociu?
• Cum se va pozitiona Europa intr-o lume post-occidentala?
• Ce rol mai poate juca Romania in noul context geopolitic?

Meditaţiile ascetico-teologice cuprinse în cele trei părţi din Cuvintele Sfântului Isaac Sirul, reprezentant de vârf al tradiţiei spirituale siro-orientale – alături de figuri proeminente precum Sahdona Martyrius, Ioan de Dalyatha, Iosif Hazzaya ş. a., la scrierile cărora apelăm punctual, în  funcţie de contextul tematic – , nu pot lăsa cu siguranţă cititorul indiferent. Poate nu atât de „filosof ” precum unii dintre exponenţii de vază ai patristicii de limbă greacă, nu atât de înclinat spre extensiile speculative ale discursului, Sf. Isaac impresionează înainte de toate printr-un limbaj direct, ataşant, reieşit din încercările unei experienţe îndelungate.

Ceea ce nu înseamnă că abordările sale ale unor teme extrem de variate nu ating niveluri de inegalabilă profunzime, iar acestea se reflectă expresiv în virtutea creşterii lor organice din faptul trăit, fiind resimţite ca atare drept mărturii dincolo de orice îndoială. Chiar şi în luarea în discuţie a unor probleme de gnoseologie, deşi urmează un model tripartit tradiţional în gândirea mistică siro-orientală, acesta e trecut prin filtrul unei meditaţii profund originale, ca experiere concretă, asumată personal drept simţ al prezenţei lui Dumnezeu.

Trăsătura distinctivă care îi singularizează vocea este tocmai cunoaşterea adâncă a ceea ce spune, simţirea descoperirii darului divin, tainica inspiraţie pe care o insuflă unui discurs căruia îi e dat să respire aerul adevărului, iar aceasta în cel mai firesc mod cu putinţă. Este miracolul unei supreme donaţii care întoarce curgerea spre izvor.

Dorin Ștefănescu

Sirena Ratacitoare este o poveste delicata si profund vizuala, plasata intr-o lume imaginara in care mecanismele, rotile dintate si robotii coexista firesc cu emotiile umane.

In orasul Cog, printre baloane cu aer cald si masinarii ingenioase, il intalnim pe Alexandru Aburian, un mester ratacitor care reconditioneaza obiecte uitate si da viata lucrurilor aparent fara rost.

Calarind o creatura mecanica spectaculoasa, Sirena Ratacitoare, el ajunge intr-o comunitate in care curiozitatea si nostalgia se amesteca subtil.

Viata lui se schimba cand primeste o invitatie misterioasa la conacul Aramarescu.

Acolo o cunoaste pe Sofia, o femeie eleganta al carei suflet pulseaza odata cu o inima mecanica aflata in suferinta. Intre ceaiuri, fursecuri si seri tacute, cei doi descopera nu doar originile unei piese pierdute, ci si fragilitatea legaturilor umane.

Peste lunile in care Alexandru cauta componenta rara ce i-ar putea salva viata, intre ei se tese o apropiere discreta, incarcata de sensibilitate.

Cu ilustratii care completeaza perfect atmosfera steampunk si cu o naratiune calda, cartea devine o meditatie despre vindecare, loialitate si speranta care se naste acolo unde mecanismele inimii par sa se opreasca.

Când realitatea adoarme, începe bătălia magiei. Dar ce este vis și ce este real?

 

Unul este măcinat de vinovăție, altul de rușine. Vânătoarea unui criminal în serie duce direct în cercurile literare din Stockholm. Este sfârșitul anilor 1980, iar Dag, care a moștenit niște bani, cumpără un BMW Cabriolet roșu și pornește cu prietenul său Pompe prin Europa. Petrec și discută despre Céline, Hemingway și Leonard Cohen cu aceeași viteză cu care traversează Franța până în Țara Bascilor. Pompe dezvăluie treptat o latură violentă și întunecată, iar Dag e din ce în ce mai îngrijorat că totul scapă de sub control.

Vara e pe sfârșite, se schimbă anotimpul, iar o femeie conduce ore în șir în creierii nopții fără să știe că se apropie de Betania, o casă izolată, aproape un tărâm în afara lumii. Un loc necunoscut și locuit exclusiv de femei care par să o cunoască. Acestea se îmbracă la fel, ca adeptele unui cult ancestral, și desfășoară ritualuri și sărbători ciudate. Un spațiu în care caprele sunt stăpâne peste tot ce nu este păzit de câinii fără număr care trăiesc acolo și în care o stâncă imensă ascunde lumina soarelui și domină peisajul. Un spațiu în care, în fundal, un lac delimitează granițele terenului, survolat în permanență de păsări. Aici trăiesc, de asemenea, o femeie oarbă pe care toate celelalte o adoră și o fetiță care aleargă dintr-o parte în alta fără să fi ieșit vreodată din acel loc. Un colț de pământ, apă și copaci unde nou-venita nu vrea să se afle, deși acesta poate fi locul în care să descopere, în sfârșit, ce înseamnă să faci parte din ceva.

Acest volum a fost publicat cu sprijinul Ministerului Culturii din Republica Cehă.

(fragment)

Neamul Amzăreștilor era unul vechi, bine cunoscut în partea de sud a județului Argeș, unde, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, deținea moșiile dintre Bradu Mare și Cerșani (foste Budișteanu), precum și pe cea de la Gliganu. Cerșaniul era o străveche localitate; o cruce amplasată târziu, în 1971, atestă existența localității încă din 1520, dar cu siguranță că, aflată pe calea ce lega Ardealul de Dunăre, ea data de mult mai mult timp. Căci „Cerșanii sau Cerșanele, cum se spunea mai demult, au fost decenii întregi, înainte și după 1800, centru pentru schimbul de mărfuri între Ardeal și «baltă», adică părțile Dunării“.

Amzăr și Amzărescu erau unul și același neam. Înainte ca starea civilă să treacă în seama primăriei, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nașterile, căsătoriile și morțile erau înregistrate în registrele de stare civilă parohială. Copilul primea un nume de botez și era înregistrat drept fiul lui… Astfel, fiul lui Ion era Ionescu, fiul lui Popa era Popescu etc. Aidoma, fiul lui Amzăr era Amzărescu. Mai multe acte din arhiva lui Dumitru Amzăr sunt emise pe numele de Amzărescu. De pildă, diploma de bacalaureat este emisă pe numele „Amzărescu“, care este tăiat și adăugat deasupra „Amzăr“; iar semnătura elevului însuși este D. C. Amzărescu. Un certificat de identitate, emis de Primăria Comunei Cerșani la 21 octombrie 1926 (probabil, la înscrierea la Universitate, unde a prezentat diploma cu numele Amzărescu), prin care se atestă că cei ce foloseau numele de Amzăr sau de Amzărescu erau una și aceeași persoană, arată că situația nu mai putea dura: Dumitru va semna întotdeauna de aici înainte Amzăr și toate documentele lui sunt emise pe acest nume.

Un loc întunecat este povestea cu accente autobiografice a lui V.S. Naipaul – dureroasă și hilară în același timp, profundă și ponderată – despre prima vizită în India, țara strămoșilor săi. Avea douăzeci și nouă de ani și a rămas acolo un an. Din momentul sosirii în Bombayul afectat de prohibiție, cu whisky și coniac ieftin în bagaje, a simțit o înstrăinare culturală față de subcontinent, care a devenit pentru el o țară a miturilor, un loc întunecat care i se închidea în urmă pe măsură ce înainta. În călătoria din mlaștina birocratică a Bombayului către frumusețea eterică a Cașmirului, de la o peșteră sacră de gheață din Himalaya la un templu abandonat lângă Madras, Naipaul parcurge un drum prin inima umanității, unde întâlnește funcționari publici timizi, servitori obraznici, un sfânt suav și egoist, o americancă în căutare de revelații religioase… Un loc întunecat cuprinde și răspunsul surprinzător pe care și-l dă Naipaul la întâlnirea cu sistemul de caste paralizant al Indiei, la acceptarea aparent senină a sărăciei și mizeriei și la conflictul dintre dorința de autodeterminare și nostalgia pentru dominația britanică. Rezultatul este probabil cea mai elegantă și pasionantă carte scrisă vreodată despre subcontinent.

Pe parcursul vieții, ai fost îndoctrinat să crezi că banii reprezintă singurul tip de bogăție. În realitate, o viață îndestulată poate implica și bani, dar în final viața ta va fi definită de cu totul alte lucruri.După trei ani de cercetări, experimente personale și mii de interviuri realizate peste tot prin lume, Sahil Bloom a creat un plan inovator de viață bazat pe cinci tipuri de bogăție: temporală, socială, mentală, fizică și financiară. O viață cu adevărat împlinită angrenează toate cele cinci tipuri într-o interacțiune dinamică.Citind această carte, vei învăța:• Cum să îți ierarhizezi activitățile pentru a câștiga timp pe parcursul zilei • Cum să creezi legături mai profunde și să-ți construiești o rețea socială puternică• Cum să te implici în scopul vieții tale, pentru a te dezvolta continuu• Cum să îți maximizezi sănătatea și vitalitatea • Cum să obții independența financiară și să-ți definești propria noțiune de „a avea destul”

(fragment Cuvânt înainte)

Paginile de față au la bază un curs de filosofie românească, de un semestru, ținut la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, în ultimii trei ani (2021–2024).

Ele încearcă o inițiere în gândirea românească, pornind de la ideile esențiale ale câtorva filosofi români, unsprezece la număr.1 Desigur că numărul lor ar putea fi extins, ca și operele luate în discuție; am ales însă aceste figuri reprezentative în scopul de a oferi o introducere adresată studenților de anul I și, de asemenea, oricui s-ar arăta interesat de filosofia românească din ultimele aproape două secole.

Am ales să elimin fișele bio-bibliografice, pentru a lăsa doar comentariile și prezentările textelor și ideilor filosofice. Există astăzi numeroase surse electronice care pot oferi date despre viața și opera filosofilor discutați aici.

În Seoulul contemporan, un muncitor concediat organizează o grevă în vârful coșului de fum al unei fabrici de șaisprezece etaje. În timpul nopților lungi și singuratice, el vorbește cu strămoșii, meditând la sensul vieții și la înțelepciunea transmisă de-a lungul generațiilor. Prin viețile acestor strămoși, trei generații de muncitori feroviari, Mater 2-10 descrie cu realism luptele coreenilor obișnuiți împotriva ocupanților japonezi, începând cu era colonială japoneză, continuând cu Eliberarea și până în secolul XXI. Romanul este în același timp o relatare plină de pasiune a dorinței unei națiuni de a se elibera de opresiune, un basm liric care reflectă sângele, sudoarea și lacrimile vărsate de muncitorii industriali moderni și punctul culminant al carierei lui Hwang Sok-yong – o capodoperă la care a lucrat treizeci de ani.

Volumul al VI-lea al Operelor complete ale lui Marie-Louis von Franz explorează viziunile profunde a doi sfinți inovatori ai Bisericii Catolice, Fratele Klaus și Perpetua. Sf. Niklaus von Flüe, ocrotitorul Elveției, era respectat în cea mai înaltă măsură atât de C.G. Jung, cât și de Marie-Louise von Franz. Jung îl declarase chiar Sfântul Ocrotitor al Psihoterapiei datorită reflecțiilor introspective și experiențelor lui profunde. Se spune că viziunile sfântului începuseră încă din pântecul mamei și au continuat până la moartea sa. Una dintre ultimele lui viziuni a fost o imagine terifiantă a figurii lui Dumnezeu. Von Franz l-a considerat pe Niklaus fratele-umbră al lui Hristos și l-a descris drept Anthropos alchimic, un om universal. Viziunile acestuia au reprezentat o evoluție în misticismul creștin.