Cărți

Cărțile de joc educative se adresează copiilor începând de la vârsta de 4 ani și urmăresc atât îmbogățirea cunoștințelor de cultură generală, cât și exersarea unor competențe specifice.
Fiecare pachet include 50 de carduri și conține mai multe sugestii de jocuri.

Cărțile de joc educative se adresează copiilor începând de la vârsta de 4 ani și urmăresc atât îmbogățirea cunoștințelor de cultură generală, cât și exersarea unor competențe specifice.
Fiecare pachet include 50 de carduri și conține mai multe sugestii de jocuri.

Cărțile de joc educative se adresează copiilor începând de la vârsta de 4 ani și urmăresc atât îmbogățirea cunoștințelor de cultură generală, cât și exersarea unor competențe specifice.
Fiecare pachet include 50 de carduri și conține mai multe sugestii de jocuri.

Cărțile de joc educative se adresează copiilor începând de la vârsta de 4 ani și urmăresc atât îmbogățirea cunoștințelor de cultură generală, cât și exersarea unor competențe specifice.
Fiecare pachet include 50 de carduri și conține mai multe sugestii de jocuri.

Cărțile de joc educative se adresează copiilor începând de la vârsta de 4 ani și urmăresc atât îmbogățirea cunoștințelor de cultură generală, cât și exersarea unor competențe specifice.
Fiecare pachet include 50 de carduri și conține mai multe sugestii de jocuri.

Niciodată nu e prea devreme pentru a începe să-ți dezvolți inteligența emoțională, iar cu ajutorul acestei colecții copilul va face primii pași spre a deveni o persoană mai bună.

Niciodată nu e prea devreme pentru a începe să-ți dezvolți inteligența emoțională, iar cu ajutorul acestei colecții copilul va face primii pași spre a deveni o persoană mai bună.

Niciodată nu e prea devreme pentru a începe să-ți dezvolți inteligența emoțională, iar cu ajutorul acestei colecții copilul va face primii pași spre a deveni o persoană mai bună.

Niciodată nu e prea devreme pentru a începe să-ți dezvolți inteligența emoțională, iar cu ajutorul acestei colecții copilul va face primii pași spre a deveni o persoană mai bună.

La grădinița și în clasele primare, când mintea copiilor e ca un burete, ei au nevoie de resurse și materiale care să le faciliteze setea de cunoaștere. Colecția vine în întâmpinarea celor mici, oferindu-le posibilitatea de a dobândi și dezvolta cunoștințe esențiale pentru acești ani - într-un mod distractiv.

Este unul dintre cele mai bune romane despre perioada comunistă, o epopee a literaturii carcerale care răspunde la întrebarea: ce se întâmplă, de fapt, cu călăii? Cum ajung aceștia în postura de torționari? În definitiv, și călăii pot fi niște victime ale sistemului. Nu atât victime, cât cei care trăiesc efectiv de pe urma răului celuilalt. Romanul tratează un subiect așa-zis minor – niște urme pe zăpadă care intră în închisoare și par să nu mai iasă. Însă de aici pornește o întreagă anchetă absurdă, descoperim un amalgam de indicii, jocuri de putere și nu numai, avem parte și de câteva tehnici de iluzionism. Umor negru cât încape, haz de necaz, un roman bine scris, un fel de pansament peste durerea adevărată. Scris pe un ton neutru – vina nu este a nimănui – există numai o capcană mare și unitară în care cad năvală oameni nevinovați, victime, torționari, călăi, într-un malaxor al neputinței și al nebuniei, unii au privilegii, cei mai mulți nu.

Satira enormă a aparatului de represiune, subiectul și genul romanului Urma te duc cu gândul la Ismail Kadare, un autor pe care nu mă satur să-l citesc. În Urma, Adrian Alui Gheorghe reușește pe deplin, simt eu, să surprindă chipul ascuns și esența răului pe care l-am trăit și îl mai trăim aici, în estul Europei. Ana Blandiana

Am râs, citind Urma, cum nu credeam că se poate râde vorbind despre închisorile comuniste. Romanul acesta ne-a răzbunat pe cei care am fost închiși acolo, la politici. Cartea eu o văd transformată într-un film de mare succes. Florin Constantin Pavlovici

Urma este un roman despre posibilităţile evaziunii, într-o lume nelume montată în flashuri cinematografice şi pulsiuni de un pregnant realism magic. Marius Miheț

Ceea ce impresionează, peste alte calităţi ale romanului, este disponibilitatea autorului de a crea scene de umor povestind o istorie de un tragism incomensurabil. Maria Șleahtițchi

 Romanul Urma reușește o performanță rară, aceea de a trata cu umor anii de vârf ai Gulagului românesc, păstrând atrocitatea timpurilor și a locurilor. Este o veritabilă bijuterie epică, cu un singur defect, dacă poate fi numit așa: se termină prea repede. Adrian G. Romila

La gradinita si in clasele primare, cand mintea copiilor e ca un burete, ei au nevoie de resurse si materiale care sa le faciliteze setea de cunoastere.

Colectia vine in intampinarea celor mici, oferindu-le posibilitatea de a dobandi si dezvolta si dezvolta cunostinte esentiale pentru acesti ani - intr-un mod distractiv.

Deopotrivă jurnal și document ce reflectă pulsul României interbelice, cu precădere cel al tumultuoasei lumi literare autohtone, Pe firul de păianjen al memoriei are o „distribuție” impresionantă, printre protagoniști numărându-se nume ca Mihail Sebastian, Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu. Privind în urmă cu luciditate, „fără mânie”, autoarea ne revelează atât relația sa cu lumea din jur, cât și pe cea cu propria operă și propriile personaje, lăsând să transpară în paginile ei cele mai intime, printre tensiu­nile unei epoci dominate de antisemitism și de război, același fior de tandrețe care a făcut-o cunoscută publicului larg.

„Va trebui să vorbesc și despre mine, cu detașarea pe care mi-o dau anii care au trecut de atunci. Se spune acum că eram tulburător de frumoasă. Cred că se exagerează. N-am crezut niciodată că sunt frumoasă. Și poate tocmai fiindcă eram nesigură de fizicul meu, nemulțumită, eram atât de cochetă, de preocupată să plac. Și reușeam, fiindcă eram vie, neliniștită, vibrând ca o frunză la cea mai ușoară adiere, permeabilă la tot ce e viață.”

„Nu știu la ce mă gândeam în clipa când, traversând bulevardul, m-am pomenit între două mașini. Am închis ochii, ținându-mi respirația, ca să ocup cât mai puțin loc în spațiu. Totul depindea parcă de asta. Subțire pe atunci ca o trestie, am scăpat neatinsă.

Dacă muream? Și ziua întreagă am repetat: dacă muream? Și mi-a fost frică să nu adorm, ca să nu mor în somn. Dacă aș muri, n-aș ști ce înseamnă dragostea adevărată, n-aș ști ce a simțit Anna Karenina în brațele lui Vronsky, n-aș ști cum arată Parisul, altfel decât în romane și filme. N-aș lăsa nimic în urma mea. Pentru ce m-am născut, dacă nu pot răspunde la întrebarea: pentru ce am trăit?”

 Cella Serghi, una dintre cele mai importante scriitoare din literatura română, s-a născut în 1907 la Constanța, într-o casă aflată la malul mării. A debutat în zorii celui de-Al Doilea Război Mondial cu romanul Pânză de păianjen, căruia i-au urmat, printre altele, Cartea Mironei, Gențiane sau Această dulce povară, tinerețea. În tinerețe, perioadă evocată în însemnările sale publicate în 1977 sub titlul Pe firul de păianjen al memoriei, a fost foarte apropiată de numeroase personalități ale lumii literare românești, printre care și Camil Petrescu, cu care a avut o lungă și copleșitoare idilă.

Domnul și doamna Smirth au făcut tot ce-a le-a stat în putință pentru a-i transmite lui Primo adevăratele valori ale vieții: aviditatea și egoismul. De altfel, l-au adus pe lume doar în acest scop: să le fie vrednic și unic moștenitor. Cu toate acestea, Primo se dovedește a fi un dezastru: împrumută bani și nu-i mai așteaptă înapoi! Demască escrocherii fără cusur! Într-un cuvânt, e un copil bun, ba chiar prea bun! Ce e de făcut? E nevoie de o școală pe măsură, cu un director aspru, profesori severi și colegi teribili, pe care să-i ia drept exemplu. Dar oare există o astfel de școală? Desigur: Școala Egoiștilor. Și într-o dimineață friguroasă, Primo chiar se trezește în fața porților ei. Însă, dacă vă imaginați că acesta este sfârșitul bunătății lui, vă înșelați amarnic.

Niciodată să nu subestimați schimbările (și hohotele de râs) pe care un copil bun ca pâinea caldă le poate aduce în lume!

Scriitor și artist, FABRIZIO SILEI a înființat în 2014 Atelierul „L´ornitorinco”, unde oferă cursuri și ateliere de creație pentru copii și adulți. Tot în 2014 câștigă Premiul Andersen pentru „Cel mai bun autor al anului”, iar cărțile sale sunt traduse în mai multe limbi.

E normal să simţi mai multe emoţii în același timp. Cartea aceasta te ajută să le înţelegi și să le gestionezi, ca să fii mai liniștit și mai încrezător în fiecare zi.

Parte din a fi om mare înseamnă să înţelegi felul în care te face să te simţi o emoţie. Când îţi gestionezi emoţiile, îţi este mai ușor să legi relaţii frumoase cu cei din jur și să iei decizii care îţi fac bine.

Copii încrezători te învaţă cum să faci faţă unor emoţii mari precum supărarea, gelozia, îngrijorarea, tristeţea, timiditatea și frica. Benzile desenate scurte, cu personaje care-ţi seamănă, îţi arată pas cu pas cum să te descurci acasă, la școală și cu prietenii. Emoţiile nu sunt dușmani, ci semnale importante. Iar tu poţi învăţa să le asculţi și să alegi ce faci mai departe.

Cartea include note pentru părinți și profesori şi poate fi un instrument util acasă sau la şcoală. Consultanta seriei, Sarah Davis, este specializată în psihoterapie pentru copii și adolescenți și oferă consiliere pentru copii, tineri și părinți.

E normal să ai întrebări despre bani. Află cum să-i cheltuiești, să-i pui deoparte și să-i folosești înţelept, cu un ghid prietenos care te ajută să devii mai încrezător în fiecare zi.

Banii apar peste tot în viaţa noastră: fie că îi cheltuim, îi economisim, îi câștigăm sau îi împrumutăm. De aceea, merită să învăţăm să îi folosim înţelept.

Această carte îţi explică, pe înţelesul tău: cum poţi câștiga bani, cum îţi deschizi un cont la bancă, de ce e important să economisești, ce înseamnă împrumutul și datoria, cum îţi faci un buget și cum cheltuiești cu grijă, ca să te bucuri de ceea ce îţi place. Benzile desenate scurte, cu personaje care-ţi seamănă, îţi arată pas cu pas cum să-ţi gestionezi bugetul pentru a-ţi fi bine pe termen lung.

Cartea include note pentru părinți și profesori şi poate fi un instrument util acasă sau la şcoală. Consultanta seriei, Sarah Davis, este specializată în psihoterapie pentru copii și adolescenți și oferă consiliere pentru copii, tineri și părinți.

E normal să vrei să fii „om mare”. Află cum să îţi asumi responsabilitatea cu un ghid prietenos care te ajută să devii mai încrezător în tine.

În fiecare zi faci alegeri. Să crești înseamnă să alegi bine și să îţi asumi ce ai ales. Când ești responsabil, devii mai independent, iar ceilalţi se pot baza pe tine să faci ce ai promis sau ce ţi s-a cerut. Benzile desenate scurte, cu personaje care-ţi seamănă, îţi arată pas cu pas cum să devii mai responsabil și să câștigi încrederea tuturor persoanelor din jur.

Vei găsi sfaturi clare și ușor de urmat: cum să îţi faci un plan, cum să te gândești la ce simt ceilalţi, cum să fii de ajutor, cum să ai grijă de lucrurile tale și ale altora, cum să spui „îmi pare rău” când greșești și cum să ai grijă de natură.

Cartea include note pentru părinți și profesori şi poate fi un instrument util acasă sau la şcoală. Consultanta seriei, Sarah Davis, este specializată în psihoterapie pentru copii și adolescenți și oferă consiliere pentru copii, tineri și părinți.

E normal să vrei să te simţi în siguranţă. Află cum să ai grijă de tine acasă, când ești pe afară și în mediul online, cu ajutorul unui ghid prietenos care îţi arată cum să devii mai încrezător în fiecare zi.

Fii propriul tău erou. Când știi cum să eviţi pericolul, te simţi liber să te joci, să explorezi și să impui limite sănătoase. Cartea te ajută să recunoști semnalele importante și să iei decizii bune acasă, pe stradă, la plajă, pe bicicletă sau online.

Vei învăţa pași simpli – oprește-te, gândește-te, alege – ca să ai grijă de tine și de cei din jur. Poveștile în benzi desenate, cu personaje care-ţi seamănă, îţi arată situaţii reale și cum să le gestionezi cu calm și curaj. Siguranţa nu înseamnă frică, ci încredere. Vei găsi sfaturi clare și ușor de urmat: unde să te joci și când să ceri ajutor, când să traversezi și cum să înoţi… şi multe altele.

„Odată ajunşi la putere, comuniştii trebuie să treacă drept monştri.“ — CORESPONDENŢA DINTRE MARX ȘI ENGELS

„Istoria este judecătorul, proletariatul este călăul.“ — MARX

„Când ne va veni rândul, nu ne vom deghiza terorismul.“ — MARX

„Noi purtăm război contra tuturor ideilor proeminente de religie, stat, ţară, patriotism.“ — MARX

„Comisariatul pentru justiție este «Comisariatul pentru exterminare socială».“ — LENIN

„În această revoluţie va trebui să-l trezim pe Diavol în sufletul oamenilor, să aţâţăm patimile cele mai josnice.“ — BAKUNIN

„Spiritul de distrugere e asemenea celui de creație.“ — BAKUNIN

„Cei care se opun comunismului trebuie lichidaţi. Nu e suficient să-i băgăm în puşcării, pentru că din puşcării mai pot să iasă. Trebuie împuşcaţi.“ — SARTRE

ANDREI PLEȘU s-a născut în 1948 la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei. A obţinut doctoratul în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sentimentul naturii în cultura europeană. Lector universitar (1980–1982) la Academia de Arte Plastice, Bucureşti (cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991–1997). Este fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă şi rector al Colegiului Noua Europă (1994), membru al World Academy of Art and Science şi al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, dr. phil. honoris causa al Universităţii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau şi al Universităţii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur. Scrieri: Călătorie în lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochiul şi lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului, Cartea Românească, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceză, germană, suedeză, maghiară, slovacă); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germană, maghiară); Limba păsărilor, Humanitas, 1994; Chipuri şi măşti ale tranziţiei, Humanitas, 1996; Eliten – Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin–New York, 2001; Despre îngeri, Humanitas, 2003 (trad.: franceză, maghiară, germană, engleză, polonă); Obscenitatea publică, Humanitas, 2004; Comèdii la Porţile Orientului, Humanitas, 2005; Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri, Humanitas, 2006; Note, stări, zile, Humanitas, 2010; Despre frumuseţea uitată a vieţii, Humanitas, 2011; Faţă către faţă, Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, 2012; Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări şi răspunsuri, Humanitas, 2013; O idee care ne suceşte minţile (în colaborare cu Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014; Dialoguri de duminică (în colaborare cu Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2015); Nelinişti vechi şi noi, Humanitas, 2016; Despre inimă şi alte eseuri, Humanitas, 2017; Pe mâna cui suntem?, Humanitas, 2018; Despre destin. Un dialog (teoretic şi confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor (coautor Gabriel Liiceanu), Humanitas, 2020; Capodopere în dialog, Humanitas, 2023; numeroase studii şi articole în reviste româneşti şi străine.

GABRIEL LIICEANU este filozof, eseist şi scriitor, personalitate civică şi academică. Jurnalul de la Păltiniş este un bestseller al anilor ’80, mijlocind întâlnirea cititorilor cu modelul cultural construit de Noica. Apel către lichele, Tragicul, Cearta cu filozofia, Despre limită, Despre minciună, Despre ură, Despre seducţie, Uşa interzisă, Declaraţie de iubire, Scrisori către fiul meu, Întâlnire cu un necunoscut, Nebunia de a gândi cu mintea ta, Isus al meu, Impudoare, Despre destin (împreună cu Andrei Pleşu), Ce gândește Dumnezeu?, Exitus, Înapoi la argument (împreună cu Horia-Roman Patapievici), Scrisoare către Dorothea, Chipuri ale răului în lumea de astăzi. Ficțiunea ca necesitate vitală (dialoguri cu Mario Vargas Llosa), „Am inventat Păltinișul!“ (împreună cu Constantin Noica și Andrei Pleșu) sunt o parte dintre volumele publicate de-a lungul timpului la Humanitas.

HORIA-ROMAN PATAPIEVICI – născut la 18 martie 1957 (Bucureşti). Studii de fizică (1977–1981; diplomă de specializare 1982), cercetător ştiinţific (1986–1994), asistent universitar (1990–1994), director de studii (1994–1996), membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS, 2000–2005), preşedinte al Institutului Cultural Român (ICR, 2005–2012). Preşedinte Artmark (din 2015). Cercetător privat în istoria ideilor. Scriitor. Realizator TV. Director al revistei ID – Idei în Dialog (2004–2009). A susţinut cursuri de istoria ştiinţei şi de istoria ideilor (Universitatea Bucureşti). Membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS); al Uniunii Scriitorilor din România (USR); al PEN Club. Membru fondator al Societăţii Academice Române (SAR) şi al Grupului de Cercetare a Fundamentelor Modernităţii Europene (Universitatea Bucureşti şi New Europe College). Membru de onoare al Institutului Ludwig von Mises – România. Debut în presă – 1992 (Contrapunct). Colaborări la 22, LA&I, Dilema, Orizont, Vatra, Secolul 20. Rubrici permanente la 22(1993–2003), LA&I (2003–2004) şi Dilema Veche (2004–2005), ID – Idei în Dialog (2004–2009). Editorialist la Evenimentul Zilei (2006–2010). Cărţi publicate: Cerul văzut prin lentilă, Nemira, 1995 (Premiul pentru eseu al Editurii Nemira, 1993; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, 1995); Polirom, 2002. Zbor în bătaia săgeţii, Humanitas, 1995; traducere în engleză: Flying against the Arrow, CEU Press, 2002. Politice, Humanitas, 1996. Nézz vissza haraggal. A románokról – roman szemmel (Az előszót Konrád Göyrgy írta), Pont/Kiadó, Budapest, 1997. Omul recent, Humanitas, 2001 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru eseu; Premiul revistei Cuvântul; Premiul AER pentru eseu); traducere în spaniolă: El Hombre reciente, Áltera, Madrid, 2005. Ochii Beatricei, Humanitas, 2004 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru eseu); traducere în italiană: Gli occhi di Beatrice. Com’era davvero il mondo di Dante?, Bruno Mondadori, Milano, 2006; traducere în spaniolă: Los ojos de Beatriz. ¿Cómo era realmente el mundo de Dante?, Siruela, Madrid, 2007. Discernământul modernităţii, Humanitas, 2004; Despre idei şi blocaje, Humanitas, 2007 (cu o nouă prefaţă, reluat cu titlul De ce nu avem o piaţă a ideilor, Humanitas, 2013); Ultimul Culianu, Humanitas, 2010; O idee care ne sucește mințile (în colaborare), Humanitas, 2014; Partea nevăzută decide totul (Humanitas, 2015), Două eseuri despre paradis și o încheiere (Humanitas, 2015). Traduceri (în colaborare): David Bohm, Plenitudinea lumii şi ordinea ei / The Wholeness and the Implicate Order, Humanitas, 1995. Emisiuni TV realizate: Idei în libertate, pentru TVR Cultural, 2002–2005 (Premiul Consiliului Naţional al Audiovizualului, CNA, pentru cea mai bună emisiune culturală a anului 2003; Marele Premiu al Asociaţiei profesioniştilor de televiziune, APTR, 2004); Înapoi la argument, pentru TVR Cultural, 2006–2012.

Bestseller New York Times și Sunday Times  •  Nominalizat în 2022 la British Book Awards ‒ secțiunea Best Debut Fiction –, la Authors’ Club Best First Novel Award, The Society of Authors McKitterick Prize și The Winston Graham Prize for Historical Fiction  •  Selectat între cele mai bune romane ale anului 2022 de Sunday Times și Washington Post și în Top 10 Cele mai bune ficțiuni istorice din 2022 de Book Riot  •  Tradus în peste 15 țări.

Un teatru la malul mării. O copilărie ieșită din comun. Un război care schimbă totul. În Anglia exuberanței interbelice, într-un conac cu pereți prea groși și părinți veșnic neatenți, o fetiță găsește o balenă eșuată pe coastă, din scheletul căreia își va ridica un teatru. Așa începe marea aventură a lui Cristabel Seagrave care, alături de ceilalți copii ai familiei – Flossie și Digby–, construiește un univers al poveștilor și spectacolului. Copiii devin regizori ai propriei realități și, cu toate că drumurile lor, pe parcursul maturizării, se despart, iar războiul îi trimite în direcții diferite, firele nevăzute care îi leagă sunt puternice precum oasele balenei din copilărie. Relațiile se transformă, capătă tăceri și nuanțe, dar rămân temelia unei legături care sfidează timpul, distanța și ororile războiului. O saga despre familie, cea pe care o alegi, despre libertate și puterea salvatoare a teatrului, chiar și atunci când lumea arde.

„Joanna Quinn are abilitatea remarcabilă de a reda o lume dispărută – fie că este vorba de aristocrația aflată în declin, de o școală de pregătire pentru agenți britanici sau de un teatru parizian în vreme de război – cu atâta naturalețe, încât o acceptăm pur și simplu ca decor al dramei care se desfășoară.“ — Washington Post

„O saga de familie care te captivează de la prima scenă.“ — The Times

„Un roman sortit să devină un clasic.“ — Daily Mail

„Un roman luminos, profund, când amuzant, când trist, în care fiecare pagină e îmbibată de viață și experiență. Joanna Quinn este unul dintre acei scriitori care simt pulsul umanității.“ — Sunday Times

„Un captivant roman despre formare și tărie sufletească, care reunește tot ce are mai bun literatura clasică britanică.“ — Madame Figaro

Morgan Grant și fiica ei de șaisprezece ani, Clara, își doresc același lucru: să nu semene deloc una cu cealaltă.

Morgan e hotărâtă să o împiedice pe Clara să facă greșeala pe care a făcut-o ea însăși în adolescență. A rămas însărcinată și s-a căsătorit mult prea devreme, așa că a fost nevoită să renunțe, cel puțin pentru o vreme, la visurile ei. Dar fata nu vrea să calce pe urmele mamei sale, care, în opinia ei, se complace într-o rutină sâcâitoare. Din cauza firilor opuse, celor două le este din ce în ce mai greu să locuiască împreună. Singura persoană capabilă să aplaneze conflictele din familie este Chris, soțul lui Morgan și tatăl Clarei. El reprezintă elementul de echilibru.

Însă echilibrul se destramă când bărbatul e implicat într-un tragic accident de mașină, alături de Jenny, sora lui Morgan. Într-un mod cu totul neașteptat, consecințele dureroase ale accidentului nu le vor afecta doar pe Morgan și pe Clara.

Încercând să supraviețuiască emoțional în mijlocul dezastrului și să își reclădească viața, Morgan găsește alinare lângă o persoană cu totul neașteptată, în vreme ce Clara caută sprijin la băiatul cu care i s-a interzis să aibă o relație. Fiecare zi scoate la iveală noi secrete dureroase, motive de resentimente care adâncesc prăpastia dintre mamă și fiică — neînțelegeri atât de mari, încât posibilitatea împăcării s-ar putea să nu apară niciodată.

Băiatul care nu putea iubi și fata care nu voia să fie iubită.

Pentru Ginny Murphy, o fată crescută alături de trei frați, prieteniile cu băieții au fost întotdeauna mai simple și mai naturale decât cele cu fetele. Identitatea ei s-a clădit pe un pact nescris, un echilibru fragil menținut de o singură regulă esențială: fără atașamente romantice. Atâta timp cât nimeni nu se îndrăgostea, gașca ei de prieteni îi oferea un refugiu perfect, lipsit de complicații. Însă tot acest univers atent construit este zguduit din temelii când în viața ei apare Adrian Silvas. Singurul băiat care o face să-și dorească mai mult decât o simplă prietenie și o forțează pe Ginny să își pună la îndoială toate principiile care i-au guvernat existența.

Atracția dintre Ginny și Adrian se transformă rapid în ceva amețitor, dar periculos. Relația lor amenință să distrugă convingerea pe care Adrian și-a format-o încă de la 11 ani, după ce a fost martor al suferinței mamei sale: iubirea este un risc care nu merită asumat. Însă pentru Ginny, miza este și mai mare: apropierea de Adrian amenință să-i expună secretul dureros – lupta ei cu anorexia și bulimia.

O fată de gașcă este o poveste emoționantă de o sinceritate brută despre maturizare, despre găsirea iubirii adevărate și, mai presus de orice, despre curajul de a învăța să te iubești pe tine însuți, cu toate imperfecțiunile tale.

Lucrarea de față ilustrează foarte bine ceea ce, îndeobște, istoricii cunosc, anume că cercetarea trecutului nu este deloc o misiune simplă și, mai ales, nu poate fi considerată niciodată definitiv încheiată. Astfel, în urmă cu mai bine de 27 de ani istoria opozanților anticomuniști din Munții Apuseni (inclusiv a celor din Grupul „Teodor Șușman”) putea fi făcută exclusiv pe baza mărturiilor orale ale unora dintre cei care au supraviețuit regimului totalitar încheiat prin Revoluția din 1989. Însă unii dintre cei care au fost participanți direcți sau martori la evenimente nu mai erau în viață, iar alții nu aveau încă disponibilitatea de a povesti, aflându-se încă sub imperiul temerilor trecutului. […]

O înțelegere mai profundă a fost posibilă, însă, abia după ce au putut fi accesate zecile de mii de file cuprinse în dosarele membrilor Grupului și ale susținătorilor. […] În volumul de față, dedicat „Șușmanilor”, Cornel Jurju reușește ceea ce orice istoric onest își dorește, anume să își poată dezvolta narațiunea având la bază cât mai multe surse posibile. Astfel, el pune împreună informații din documente întocmite de autoritățile vremii, din mărturii de istorie orală, presă, lucrări publicate și surse web, realizând – fără nicio îndoială – cea mai amplă și completă analiză a unui grup de luptători anticomuniști care s-a scris până acum la noi în țară. (Cosmin Budeancă)

Acest volum continuă seria „Străzi din București și numele lor”, dedicată străzilor cu nume de persoane, apărută în colecția „Planeta București”. Pentru realizarea lucrării am cercetat documente aflate la Arhivele Naționale, Primăria Municipiului București și în alte locuri. Am consultat cărți, articole, hărți și planuri ale orașului, albume, am cules informații de la urmași ai celor care au dat numele lor unor străzi din București. Toate afirmațiile inedite indică sursa de unde provin.

Primul nume de scriitor atribuit unei străzi din București a fost cel al lui Mihai Eminescu, în toamna lui 1889, la numai câteva luni după dispariția sa. Au urmat Anton Pann, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale, Gavriil Musicescu, Dumitru Florescu și alții. Numele unui om politic putea fi refuzat, al unui poet – niciodată.

Aurel Ionescu

Într-o clădire înconjurată de flori de nu-mă-uita, Gaustin, misteriosul personaj al romanului Refugiul timpului, deschide prima „clinică a trecutului", un loc unde bolnavii de Alzheimer să-și aline suferința. Camerele acestei clinici neobișnuite reproduc detalii din trecut care le îngăduie pacienților să retrăiască momente preferate din tinerețe, să recupereze scene demult pierdute datorită unor clipe care, cândva, le-au marcat viața. Asistentul lui Gaustin, vocea care-i spune povestea, e însărcinat să găsească recuzita acestui refugiu: obiecte din trecut, mobilă din anii 1960, nasturi din 1940 sau parfumuri uitate. Treptat, aura acestui adăpost crește, el începe să fie căutat și de oameni sănătoși, care încearcă să uite de prezent și să se retragă în scene din propria istorie, ba chiar națiuni întregi se îndreaptă către iluzia unor vremuri mai bune îngropate în straturile memoriei.

„Gheorghi Gospodinov este un scriitor unic... Nimeni altul nu poate armoniza în același text o idee stranie, o fantezie minunată și o scriitură fără cusur."- Olga Tokarczuk

„O terapie fără precedent care testează puterea de vindecare a nostalgiei, un roman provocator care-și merită locul alături de literatura lui Kafka." - Publishers Weekly

„Poate că în viața de zi cu zi amintirile nu ne apără de haos, dar orice e posibil în fantezia lui Gospodinov." - World Literature Today

„O carte în care timpul dispare și reapare în forme neașteptate. O satiră, dar și un roman înțelept și delicat." - The New Yorker

„Romanul meditativ al lui Gospodinov nu este atât o operă literară realistă, cât o alegorie pe marginea pericolelor explorării trecutului." - Kirkus Reviews

Gheorghi Gospodinov (n. 1968) este cel mai tradus și apreciat scriitor bulgar al momentului. Romanul său de debut, Un roman natural, a fost tradus în peste 20 de limbi. A publicat poezie, proză, eseuri, piese de teatru și a realizat scenarii de film. Scrie în mod regulat articole pentru cotidianul bulgar Dnevnik și pentru Deutsche Welle. Din opera lui, în colecția Anansi au apărut Fizica tristeții (2021) și Un roman natural (2022). În prezent trăiește la Sofia.

George Maior, descris de politologul George Friedman drept „un profesor existential" si „un om de stat care reuseste sa se pozitioneze ca un adevarat ghid", isi lanseaza cartea Manageri ai istoriei.

Studii si eseuri despre teoria si practica puterii in istorie, inainte de inteligenta artificiala.

Diplomatul analizeaza critic in noua sa carte rolul puterii in istorie, atat conceptual si filozofic, cat si ca exercitare a acesteia in mod practic, la nivel societal, statal sau international.