Cărți

Află răspunsurile la toate întrebările pe care ți le-ai pus despre plante.

De ce au copacii frunze?

Care este cea mai urât mirositoare floare?

De ce înțeapă urzicile?

Descoperă mai multe informații despre o mare varietate de plante, de la frumoasele flori tropicale și până la copaci impozanți sau ciuperci ciudate. Această carte fascinantă cuprinde numeroase întrebări, însoțite de răspunsuri succinte și accesibile, precum și de ilustrații sugestive și distractive. Este ideală pentru toți copiii curioși care vor să afle mai multe despre diverse specii de plante, copaci și flori.

Află răspunsurile la toate întrebările pe care ți le-ai pus despre animale.

De ce nu pot pinguinii să zboare?

Ce pește poate să se cațere în copaci?

Cât de repede poate să alerge un ghepard?

Descoperă mai multe informații despre diverse specii de animale din întreaga lume, printre care balenele, rechinii, cangurii, iepurii, șerpii, gheparzii etc. Această carte fascinantă cuprinde numeroase întrebări, însoțite de răspunsuri succinte și accesibile, precum și de ilustrații sugestive și distractive. Este ideală pentru toți copiii curioși care vor să afle mai multe despre regnul animal.

Află răspunsurile la toate întrebările pe care ți le-ai pus despre planeta noastră.

Din ce este alcătuit pământul?

Când plouă în pădurile tropicale?

Ce este efectul de seră?

Descoperă mai multe informații despre minunile lumii naturale, de la peșteri magice, ascunse adânc în subteran, până la păduri tropicale și deșerturi. Această carte fascinantă cuprinde numeroase întrebări, însoțite de răspunsuri succinte și accesibile, precum și de ilustrații sugestive și distractive. Este ideală pentru toți copiii curioși care vor să afle mai multe despre minunile naturale ale planetei noastre.

O carte minunata cu care sa te joci acasa, in masina sau in vacanta. Contine tot ce ai nevoie ca sa te distrezi impreuna cu familia sau cu prietenii.

O carte minunata cu care sa te joci acasa, in masina sau in vacanta. Contine tot ce ai nevoie ca sa te distrezi impreuna cu familia sau cu prietenii.

Află răspunsurile la toate întrebările pe care ți le-ai pus despre diverse mijloace de transport.

Care este cea mai rapidă mașină din lume?

De ce mașinile au roți?

Sunt mașinile electrice mai bune pentru planeta noastră?

De ce nu sar trenurile de pe șine?

Descoperă mai multe informații despre cele mai rapide vehicule din lume, cât de prietenoase cu mediul sunt automobilele electrice, de ce au nevoie mașinile de combustibil sau cum se scufundă submarinele. Această carte fascinantă cuprinde numeroase întrebări, însoțite de răspunsuri succinte și accesibile, precum și de ilustrații sugestive și distractive. Este ideală pentru toți copiii curioși care vor să afle mai multe despre mașini, avioane, trenuri, nave etc.

O provocare pentru minti curioase. Aceasta carte iti propune o calatorie in timp, din Preistorie pana in zilele noastre, iar in fiecare epoca te provoaca sa rezolvi un joc care iti pune la incercare logica, spiritul de observatie sau abilitatile de calcul. Astfel, pe langa jocuri, vei putea descoperi detalii interesante din Istorie.

Descoperiți poveștile adevărate și cutremurătoare ale unora dintre cei mai înfricoșători criminali în serie din istorie.

Criminalii în serie au exercitat întotdeauna o fascinație macabră, acţiunile și impulsurile lor fiind aparent de neînțeles pentru societatea civilizată. Unii dintre ei au căpătat o notorietate atât de mare, încât au devenit subiectul unor documentare, al unor cărţi și al unor filme de succes, în timp ce alţii au rămas nişte monştri ascunşi în umbră.

Chipurile răului prezintă crimele comise de douăzeci dintre cei mai infami ucigaşi în serie din ultimii șaizeci de ani, dezvăluind mijloacele folosite de aceştia, motivele din spatele acţiunilor săvârşite de ei și metodele la care au apelat pentru a-şi duce planurile la bun sfârşit. De asemenea, cartea de faţă încearcă să înțeleagă pasiunile bolnave care le-au alimentat acestor criminali setea de a ucide.

Descopera uimitoarea putere a apei magice! Umple carioca cu apa si coloreaza-i pe Mowgli si prietenii sai din jungla pentru a-i face sa prinda viata. Apoi, in timp ce pagina se usuca, vei vedea cum dispar din nou culorile ca prin magie. Poti umple carioca de cate ori vrei: distractia nu se termina niciodata!

6 planse cartonate + 1 creion special

Descopera uimitoarea putere a apei magice! Umple carioca cu apa si coloreaza-o pe Cenusareasa pentru a o face sa prinda viata. Apoi, in timp ce pagina se usuca, vei vedea cum dispar din nou culorile ca prin magie. Poti umple carioca de cate ori vrei: distractia nu se termina niciodata!

6 planse cartonate + 1 creion special

Descopera uimitoarea putere a apei magice! Umple carioca cu apa si coloreaza-i pe Alba-ca-zapada si cei sapte pitici pentru a-i face sa prinda viata. Apoi, in timp ce pagina se usuca, vei vedea cum dispar din nou culorile ca prin magie. Poti umple carioca de cate ori vrei: distractia nu se termina niciodata!

6 planse cartonate + 1 creion special

Cu toții avem tendința să credem că emoțiile noastre depind de ale celorlalți sau de circumstanțele vieții. Că tristețea noastră este consecința unei critici, că furia noastră este într-adevăr justificată, din moment ce am fost trădați, umiliți sau tratați pe nedrept... Ei bine, nimic mai greșit! Emoțiile noastre nu depind decât de noi. Fie că ne simțim sprijiniți sau respinși, fie că viața este frumoasă sau ne pune în fața unor probleme, indiferent dacă avem succes sau nu, putem să ne oferim singuri ceea ce avem nevoie și să alegem să fim fericiți.

Bazându-se pe cercetările din neuroștiințe și pe vindecarea celor cinci răni, autoarea lucrării de față ne pune la dispoziție instrumente pentru a dobândi independența emoțională și pentru a ne elibera, în sfârșit, de felul în care ne privesc ceilalți, dar și de nevoia de a fi iubiți.

O carte deosebit de valoroasă pentru a-ți recăpăta controlul asupra vieții tale interioare și a menține direcția aleasă, orice s-ar întâmpla!

Cum face capra? Cine are corpul acoperit de lana?  Afla din aceasta carte sonora cu 20 de butoane raspunsul la aceste intrebari, plus alte informatii interesante.

Cum se numeste un grup de broaste? De ce se tavalesc mistretii africani in noroi? Afla din aceasta carte sonora cu 20 de butoane raspunsul la aceste intrebari, plus alte informatii interesante.

Povestea adevărată a omului care a înotat în iad!

Câștigătorul Premiului Antoine Blondin 2023

Roman aflat pe lista scurtă a Marelui Premiu Literar al Societății Membrilor Legiunii de Onoare

 „UN ROMAN TULBURĂTOR, EMOȚIONANT ȘI FOARTE BINE DOCUMENTAT DESPRE UN MARE CAMPION FRANCEZ LA ÎNOT.”

Sylvain Merle, Le Parisien

Înotătorul de la Auschwitz este povestea adevărată a lui Alfred Nakache, campion mondial și olimpic la înot. Alfred Nakache, un evreu din Constantine, Algeria, a reprezentat Franța la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936.

În decembrie 1943, în timpul Regimului de la Vichy, a fost arestat și apoi deportat la Auschwitz. Soția și fetița lor în vârstă de doi ani au fost arestate și deportate într-un alt lagăr.

Nakache va trece prin iadul lagărului nazist, animat de o voință de neclintit: să înoate împotriva tuturor obstacolelor și să-și găsească familia.

„Autoarea a strâns un buchet de hărți vechi pe care le prezintă pe înțelesul tuturor, încercând să atragă un public cât mai divers spre muzeul în care activează. Volumul de față ilustraza perfect nu numai dimesiunea științifică, dar și pe cea educațională a Muzeului Hărților din București, singurul muzeu cu profil cartografic din România.” Prof. univ. dr. Laurențiu Rădvan, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași

„Cartea și cercetarea științifică din spatele acesteia sunt excelente. Ele oferă publicului larg o perspectivă culturală asupra hărților, traducând câteva dintre ideile esențiale ale cercetării cartografice contemporane într-o poveste accesibilă, captivantă și plăcută.” Prof. univ. dr. Ingrid Baumgärtner, Universitatea din Kassel, Germania

IOANA ZAMFIR este muzeografă la Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi din București. A urmat studii de Istoria Artei, continuând cu specializări în Studii Culturale. A beneficiat de burse Erasmus și DAAD la universități din Tübingen, Paris și Kassel și este doctor în Filologie. A avut intervenții la conferințe prestigioase dedicate cartografiei istorice, precum ICHC sau ISHMap, și prezentări la instiutuții precum Biblioteca Națională a Franței (Departamentul de Hărți și Planuri). A participat la expoziții care valorifică dimensiunea culturală a hărților vechi, aducând-o în dialog cu alte domenii ale patrimoniului material sau imaterial. Printre acestea menționăm curatorierea mai multor expoziții la muzee naționale, printre care „Orașul nevăzut. Cristina Bobe” (Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi, 2024-2025) sau „Hărțile Naturii” (Muzeului Național de istorie Naturală „Grigore Antipa”, 2022), și contribuția în calitate de cercetătoare la proiecte expoziționale internaționale precum „Human Scale”, care a reprezentat România la Bienala de Arhitectură de la Veneția în 2025.

Citeste povestile tale preferate, frumos ilustrate:

Hansel si Gretel, Ratusca alba, Rapunzel, Motanul incaltat, Lampa lui Aladin, Ali Baba si cei patruzeci de hoti, Alba-ca-Zapada, Condurii printeselor, Printesa si bobul de mazare, Frumoasa din padurea adormita, Cenusareasa si Riquet Motatul.

Prefață de Gabriel Liiceanu

„În urmă cu câteva luni, am primit, pe computer, scrise cu un singur deget și fără diacritice, cele nouăsprezece povești adevărate care alcătuiesc volumul Vărul Alexandru. Autorul, care a împlinit 78 de ani, mă ruga să-i spun ce părere am. Primindu-le, am surâs. Nu i-am dat nici o șansă. Nici cea mai mică. Nimeni pe lume, mi-am spus, începând să scrie la o asemenea vârstă, nu a putut da ceva literar valabil. Cultura lui umanistă se reducea de altfel la istorici și politologi francezi. Cu literatura nu avusese niciodată o bună întâlnire. Afară de epistole ocazionale, scrise cu haz, nu știam să fi produs vreodată ceva. Știam că seara, târziu, îi plăcea să facă focul în căminul din living și să se uite la jocul flăcărilor, sorbind un Côtes du Rhône și trăgând dintr-o pipă. Dar nu știam că se apucase de scris. L-am întrebat de unde i se trage. Am scris pentru ca mi se părea că am ceva de spus. De unde a învățat să scrie, la peste 70 de ani? Cu această întrebare în minte, m-am grăbit să dau cartea la tipar. Ce carte superbă!“ — GABRIEL LIICEANU

„Am citit multe cărți de memorii foarte bine scrise și de-a dreptul emoționante. Una din ele a fost Vărul Alexandru, de Adrian Oprescu, care fusese arestat când avea 20 de ani și era student în anul întâi. Și-a scris memoriile după 60 de ani, deci la optzeci de ani, și le-a povestit cu o minunată prospețime. Eroii principali ai filmului meu, Poarta Albă, Adrian (Adrian Oprescu) și Ninel sunt preluați din această carte. Tot aici era relatată și scena cu copilul de trei ani care a adormit în baraca de scule. Am simțit că este un final bun de film!“ — NICOLAE MĂRGINEANU

„Avusesem, nu demult, 20 de ani. Ar fi trebuit să fiu la facultate, dar nu mai eram. Soarta decisese pentru mine să fiu unul dintre deținuții politici care trebuia să contribuie la construirea socialismului prin săparea Canalului.“ — ADRIAN OPRESCU

Introducere de John Dicey

Metoda ușoară a lui Allen Carr este un fenomen global – un tratament dovedit clinic, 100% fără medicamente, împotriva dependenței de nicotină. Inițial creată ca metodă revoluționară pentru a renunța la fumat, cu rezultate spectaculoase în întreaga lume, această abordare inovatoare vizează acum și cel mai răspândit sistem modern de livrare a nicotinei: vapatul. Spre deosebire de metodele tradiționale, menite să bage spaima în dependenții de nicotină sau care impun restricții dureroase, metoda ușoară a lui Allen Carr dezvăluie pas cu pas mecanismele din spatele dependenței tale. Astfel este eliminată complet dorința de a vapa – fără efort, fără a apela la voință și fără sacrificii. Tot ce trebuie să faci este să citești cartea până la capăt și să urmezi toate instrucțiunile. Iar eliberarea va veni de la sine.

„Credeam că vapatul este plăcerea mea, dar cartea aceasta mi-a arătat că era de fapt capcana în care eram prins. Urmând instrucțiunile lui Allen Carr am devenit liber.“ — The Guardian

„Am cumpărat cartea, am urmat instrucțiunile și – minune – n-am mai vapat de atunci.“ — The Times

ALLEN CARR, de profesie contabil, fumător de până la 100 de ţigări pe zi, a încercat zadarnic, de nenumărate ori, să se lase de fumat, până când, în 1983, a descoperit METODA UŞOARĂ (EASY WAY) care îi poartă astăzi numele. A înfiinţat o reţea internaţională de clinici Allen Carr pentru vindecarea fumătorilor de adicţie, a extins METODA UŞOARĂ la alte situaţii (controlul greutăţii, dependenţa de alcool etc.), a publicat cărţi – traduse ulterior în peste 20 de limbi –, însoţite adesea de versiuni audio sau video. Printre bestsellerurile sale se numără Allen Carr’s Easyweigh to Lose Weight, Allen Carr’s Easy Way to Stop Smoking, The Only Way to Stop Smoking Permanently, How to Stop Your Child Smoking şi The Easy Way to Enjoy Flying. Editura Humanitas a publicat În sfârşit nefumător (2004; apărută sub formă de audiobook, în 2009, la Humanitas Multimedia), Greutatea ideală (2011), În sfârşit nefumătoare (2013), În sfârșit fără alcool (2016), Gata cu frica de avion (2018). 

Prefață de Prof. Univ. Dr. Dumitru Constantin-Dulcan

Au colaborat: Dr. med. Alin Faur, Elisabeta Catrinoi, tehnician nutriționist, Simona Georgeta Borchescu, tehnician nutriționist

Despre carte:

Lucrarea este un ghid al pacientului diagnosticat cu diabet și nu numai, bazat pe studii științifice. Găsim aici sfaturi, informații și rețete utile despre cum, când și ce să mâncăm ca să ne echilibrăm glicemia și tensiunea arterială, prin aplatizarea curbei glucozei.

„Fă din bucătăria ta sediul central de sănătate!”, ne îndeamnă autoarele.

Cartea Adio, diabet! Adio, obezitate! este un Mare Adevăr. Lectură plăcută! (Dumitru Constantin-Dulcan)

Oare știm ce înseamnă, cu adevărat, diabetul?

Dacă privim spre trecut, aflăm că diabetul poate mutila corpul. Acum însă, din fericire, dragă cititorule, ne aflăm în prezent și te invităm să privești spre viitor și să vezi că tu ești cel care îl poate controla.

Și, până la sfârșitul cărții, vei primi o mare parte din resursele necesare și vei simți că puterea este la tine.

Știința a demonstrat că în corpul nostru există un parametru care influențează toate sistemele componente ale organismului. Acest parametru este cantitatea de glucoză din sânge. Reglarea glucozei este importantă pentru toți, fie că avem sau nu diabet. Vârfurile glicemice au urmări negative. Cu cât curba glicemică este mai liniară, cu atât e mai bine. Cu cât variabilitatea glicemică este mai mică, cu atât starea de sănătate va fi mai bună. (Virginia Faur, Larisa Dumbravă)

Ai neamului român sfinţi mucenici!
Voi aţi căḑut! — Idea se înalţă! (GHIȚĂ POPP)

Conflictul fundamental pe care piesa îl reliefează, cu tensiunea dramatică cuvenită, era menit să resusciteze la nivelul sfârșitului de secol XIX o nouă atitudine luptătoare, ale cărei rădăcini mergeau în timp până la răzmirița pusă la cale de acest brav și neînfricat produs al Munților Apuseni, anticipând lupta de mai târziu a lui Avram Iancu. Imaginea de martir a curajosului luptător, cu sfârșit atât de tragic și de înălțător, reprezintă un fel de merinde sfântă, un viaticum transformat într-un simbol esențial al luptei românilor pentru drepturi, prin readucerea în actualitate a cauzei pentru care el și-a dat viața de martir. Implicarea activă, curajoasă și fără compromisuri, era mesajul nobil al piesei, pe care ea îl transmitea luptătorilor politici ai vremii, chemați să redescopere o dimensiune sublimă, de un tragism copleșitor, identificată în acțiunea lui Horia și a tovarășilor săi, Cloșca și Crișan, care și-au asumat lupta, chiar dacă aceasta presupunea riscul suprem. În orizontul eforturilor politice pentru dreptatea socială și națională ale elitelor românești conduse de PNR, drama Horia a lui Ghiță Popp înscrie una dintre cele mai importante reacții publice vizavi de moștenirea testamentară pe care marele martir de la 1784 a lăsat-o postumității. (MIRCEA POPA)

Prefață de Academician Mihai Bărbulescu
Text însoțitor de Ion Taloș

Lucrarea evidențiază impactul major pe care l-a avut latinitatea în cristalizarea conștiinței naționale și modul în care, mereu de-a lungul secolelor, aceasta a constituit un reper, un factor de coeziune pentru românii din toate provinciile istorice. Și, nu în ultimul rând, argumentele aduse subliniază importanța latinității în toate acțiunile românilor de justificare a dezideratului de a se alinia celorlalte state civilizate europene. (MIHAI MUNTEANU)

Noua carte a lui Mihai Munteanu ne dezvăluie încă o dată complexitatea preocupărilor autorului: profesor universitar la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, totodată doctor în Istorie (cu o teză de numismatică) al Universității Babeș-Bolyai. Ceea ce ar putea fi surprinzător pentru mulți nu este pentru cei care-l cunosc îndeaproape: pasiunea pentru istorie i s-a inoculat din adolescență, poate chiar din copilărie, într-o familie de reputați intelectuali.

 Cu cartea lui Mihai Munteanu vedem ideea romanității românilor cum trece prin secole, din Evul de Mijloc și până azi, uneori expusă explicit, alteori doar simțită, cu ilustrarea ei majoră în limba românească, cu atâtea alte impulsuri felurite, imagini și simboluri, mai tenace ori mai modeste, spre menținerea memoriei. Și, dacă citind-o, ne împrospătăm și ne îmbogățim neuitarea, înseamnă că această carte și-a îndeplinit menirea. (MIHAI BĂRBULESCU)

Rara împerechere dintre cercetarea istoriei și practicarea ingineriei în viața și în profesia autorului a înlesnit crearea unei opere originale, care surprinde nu o dată prin dezvăluirea unor fațete necercetate până acum ale latinității noastre. Pe lângă comentarea părerilor unor savanți străini și ale mediilor cultivate ori ale celor rurale din România cu privire la limba română, Mihai Munteanu analizează rolul Columnei lui Traian, atitudinea monarhiei față de latinitate, deviațiile unora de la romanitate (protocronismul, denigrarea limbii române), cercetează emisiunile bancare, numismatica, urme ale latinității în infrastructură (poduri, drumuri); totodată stabilește locul latinității în perioada guvernării comuniste și identifică urme contemporane ale acesteia, oferind prilejul unei plăcute lecturi. (ION TALOȘ)

Tabel cronologic și Portret biografic de Alina Hucai

Pe copertă: Ioan Slavici, pictură în ulei de Sever Frențiu, 1978, Muzeul Memorial „Ioan Slavici și Emil Monția” din Șiria

OMAGIU EDITORIAL LA 100 DE ANI DE LA TRECEREA ÎN ETERNITATE A UNEI MARI PERSONALITĂȚI A TRANSILVANIEI, IOAN SLAVICI (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, jud. Arad – d. 17 august 1925, Crucea de Jos, loc. Panciu, jud. Vrancea)

APĂRUT SUB EGIDA CENTRULUI MUNICIPAL DE CULTURĂ ARAD

Lucrare dedicată de autor și editură Profesorului LIVIU MAIOR, la împlinirea venerabilei vârste de 85 de ani

IOAN BOLOVAN: „Ioan Slavici a fost un titan al literaturii române și nimeni nu îl poate detrona din locul câștigat prin muncă în Panteonul Culturii Naționale. Opțiunile dictate de crezul său moral și implicarea sa civică și politică, prin statutul de ziarist, reprezintă alegeri deliberate, motivate prin convingerea fermă că astfel slujește mai bine interesele națiunii sale, deopotrivă ale românilor din Transilvania aflați în cadrul Imperiului Austro-Ungar, cât și ale fraților din Vechiul Regat.

Articolele deloc comode ale lui Slavici la adresa unor mari politicieni ai vremii, atât înainte, cât și după încheierea Marelui Război, puteau să genereze orgolii mărunte care să-i fi determinat pe mai-marii zilei, liberali sau conservatori, să încerce să-l pedepsească pe Slavici pentru tonul lui critic. 

Atunci când a debordat din acțiunile lui loialismul prohabsburgic visceral, specific mai tuturor românilor transilvăneni până la 1918, a făcut-o cu sufletul curat, crezând că doar o orientare a României spre Austria și Germania poate salva Vechiul Regat și pe românii de aici de pericolul rusesc.

În orientarea sa filohabsburgică, Slavici nu s-a dovedit un habotnic fără discernământ. El a apreciat «binefacerile» aduse de Curtea de la Viena românilor din Transilvania după 1700, dar a fost onest și a recunoscut modul agresiv și ilegal în care Austria a obținut/a ocupat Bucovina în anul 1775, dezmembrând Moldova.

Este posibil ca lucrările sale în manuscris, confiscate în momentul arestării, să fi fost cu adevărat pierdute în timpul evacuării autorităților guvernamentale de la București la Iași, în vara lui 1916, după cum nu se poate exclude nici că acestea au fost «pierdute» cu bună știință de cineva nemulțumit de atitudinea politică și comportamentul rectiliniu al marelui scriitor.

Referitor la avatarurile prin care a trecut Ioan Slavici în anii Marelui Război mai rămân numeroase aspecte controversate care merită să fie reevaluate și cunoscute mai bine. Să fi suferit scriitorul arădean de bipolarism sau aprecierile încadrabile unui spectru larg care variază între «trădător» și patriot derivă din interpretarea unilaterală a biografiei sale? Poate că la finalul lecturii acestor pagini vom putea să-i apreciem mai detașat devotamentul față de națiune, dar și să-i acceptăm și să-i înțelegem mai bine opțiunile geopolitice, care i-au atras atâtea animozități în epocă și catalogări mult prea dure în timpul vieții, dar și ulterior.”

EUGEN SIMION: „Slavici este, în mod cert, un spirit chibzuit, omul ordinii, un legalist, [...] indiscutabil patriot, ține cu neamul său și luptă, în modul lui dârz de a fi, pentru drepturile lui... Este, politicește și moralmente, un naționalist (cu semnificația pe care o are termenul în secolul al XIX-lea), un naționalist «în marginile adevărului». Nu-i șovin, iar pe șovinii maghiari îi tratează cu asprime, dar fără prejudecăți xenofobe. Este fidel, în toate împrejurările, față de Curtea de la Viena și asta l-a pus, la sfârșitul vieții, în situația cu totul absurdă, inaccepta- bilă pentru el, luptător pentru idealul național, de a fi socotit de contemporanii săi «un trădător». Opera lui a izbăvit însă creatorul de slăbiciunile omului, într-un moment al existenței sale, cum spune un critic.”

Omagiu editorial la 90 de ani de la nașterea scriitorului DUMITRU RADU POPESCU (19 august 1935, Păușa, Bihor – 2 ianuarie 2023, București), sub egida Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” Cluj-Napoca și a Fundației Transilvania Leaders
Ediție îngrijită și selecția textelor de Constantin Cubleșan și Radu Constantinescu
Studiu introductiv de Constantin Cubleșan
Repere biobibliografice și Notă asupra ediției de Radu Constantinescu

Fie că scrisul ne transpune nemijlocit în viața unei epoci, fie că ne oferă comentariile la toate faptele vieții noastre, el rămâne, deci, în primul rând, o mărturie prin care un popor se definește pe sine în lungul istoriei sale. (DUMITRU RADU POPESCU)

Personajele povestirilor, nuvelelor, romanelor sau ale pieselor de teatru semnate de Dumitru Radu Popescu evoluează într-un perimetru de culpă morală în care nimeni și nimic nu este imaculat; ei nu caută însă neapărat un țap ispășitor pentru toate nedreptățile ce se abat asupra lor, pentru toate tragediile în care sunt implicați, ci vor să afle, înainte de orice, adevărul; adevărul despre ceea ce li se întâmplă, scormonind unii în biografia altora și, cu toții împreună, în biografia epocii, a sistemului social-politic pe care îl judecă aspru, judecându-se pe sine – cel mai adesea dintr-o perspectivă dialectică lăuntrică, personală, de înțelegere a lumii, a vieții. De aici haloul de deschidere spre o tratare mitologică a dramelor existențiale, capabil a împinge cazul particular în universalitate. (CONSTANTIN CUBLEȘAN)

Dumitru Radu Popescu propune texte care invită la curaj. El nu încheie o cercetare, ci deschide un dialog. Așezat în perioada acestor schițe și nuvele într-o provincie care putea să-și reclame statutul de capitală culturală, scriitorul își trăiește excelența nu doar prin sine, ci prin apartenența la un grup literar capabil să elaboreze o nouă literatură. Prozatorul și dramaturgul de la Steaua voia să confirme prin scrisul său stilul de a fi al unei publicații și al unui oraș cultural. Dumitru Radu Popescu voia să realizeze demetropolizarea culturii. În aceste pagini, el afirmă creativitatea polemică a Clujului cultural. (CORNEL UNGUREANU)
 

Pe cer, acum, nicio stea. Parcă se întorseseră .toate cu fața dinspre lume. Parcă și ele intraseră sub pământ, cu lume cu tot, cu păduri cu tot. Iarba se făcuse de sticlă, păsările de pământ ars, reci și moarte. Răsuna a gol, ca într-o sală părăsită. Totul împietrise. Și dimineața nu se arăta. Adormi. Și se trezi într-un fel de vuiet înăbușit. Pocnea departe ceva. De parcă noaptea se spărgea încet ca o gheață. Ceva părea că se dezlipește greu de pământ. Nu era decât somnul de dimineață, greu. Când te scoli și adormi și iar te trezești. Ea privi, privi, și întâi văzu obiectele fără culoare. Vedea cum vine greu dimineața peste somnul ei nu prea dormit. Și cum se ridică și ea din pat și plecă spre lumina mai înaltă de la fereastră, văzu și afară întâi marginile lucrurilor, tot ce era fără culoare, și de abia cu timpul, încet, lumina începu să prindă culori, și ea să vadă culorile. (DUMITRU RADU POPESCU)

În loc de prefață de Nae Antonescu

Ilustrații de Picu Pătruț

Pe copertă: Picu Pătruț, Botezul lui Iisus Hristos (detaliu) (din manuscrisul Stihos adecă viers, Colecția Muzeului Național al Țăranului Român)

Cartea este o cercetare temeinică cu tendințe exhaustive și a cărei investigație acoperă veacuri de istorie românească: perioadele secolelor XVII-XX, cele mai frământate din punct de vedere al subiectului ales, urmate în desfășurarea lor cronologică, asigurând astfel studiului o privire comparativă, precum și posibilitatea de a constata revirimentul sau numai declinul temporar al deprinderilor de pietate, în funcție de vicisitudinile veacurilor din spațiul românesc. Doru Radosav a scris o carte mare, senină și liniștită, din perspectiva cercetătorului savant care nu uită să dovedească orice afirmație, cât de neînsemnată ar părea ea, care nu s-a înnămolit în aburii confesionalismului agresiv și, ceea ce se poate încă o dată lesne observa, este cât de apropiate sunt cele două  confesiuni creștine: cea ortodoxă și cea greco-catolică. (Nae Antonescu)

Discursul istoriografic privind sentimentul religios este articulat de câteva repere problematice: cunoaşterea adevărurilor creştine (nivelul de instrucție religioasă al individului şi al societății), practicile sacramentale şi devoțiunea individuală (rugăciune, botez, cununie, împărtăşanie), devoțiunea colectivă (participarea la liturghie, cultul sfinților, cultul icoanelor, pelerinajele etc.). Toate acestea pot aproxima gradul şi intensitatea trăirii religioase a individului şi comunității. Întrucât sentimentul religios este expresia duratei lungi în istorie, reconstituirea lui este relevantă doar dacă se apelează la un segment cronologic, derulat pe mai multe secole. În cercetarea de față, această reconstituire porneşte din secolul XVII şi se încheie în prima jumătate a secolului XX, mai exact în 1935, anul minunii de la Maglavit.  Lucrarea nu are decât pretențiile unei tentative de abordare a unui asemenea subiect de istorie, oricând aşezat pe un „nisip mişcător”, iar încercarea doreşte să delimiteze o anumită perspectivă de analiză, o lectură „religioasă” a istoriei, care îşi mărturiseşte de la bun început atât carențele documentare, cât şi inevitabilele scăpări şi inabilități interpretative. În întregul ei, cartea este doar un punct de vedere, asumat şi în consecințele sale, supuse, precum toate care sunt, atotputerniciei judecății lui Dumnezeu. (Doru Radosav)

Fragment din poemul Deschide pumnul!

„Poezia, o armă peste contraste,
un atac peste lipsa de înțelegere,
se strânge-n sâmbure – care-i pe dinafară.

Descruntă-te, pumnul deschide-l,
lasă poezia, cel mai liber lucru din lume,
să lumineze, chiar îndoindu-se,
chiar ezitând.”

Ilustrații: Emilia Persu 

GRETE TARTLER (TĂBĂRAȘI). Scriitoare, traducătoare, orientalistă, s-a născut în 23 noiembrie 1948, la București. După căsătorie a purtat numele Tăbărași. A absolvit Universitatea din București, Limbi romanice, clasice și orientale (arabă–engleză) și Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, secția instrumentală. A obținut Doctoratul în Filosofie, în 1995, cu o teză despre tema însingurării în evul mediu islamic, publicată în 2006, cu titlul Înțeleptul singuratic. A lucrat ca profesor (Universitatea din București, SNSPA și Universitatea Națională de Muzică), redactor la revista de limbă germană Neue Literatur și diplomat. Deține premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române ș.a., cel mai recent fiind Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, Botoșani, 2024. După debutul editorial (Apa Vie, 1970), a publicat volume de versuri, eseuri și critică literară (cel mai recent, Voci feminine de redescoperit, 2023), literatură pentru copii (cel mai recent, antologia Lucruri de ținut minte și alte poezii, 2018) și proză (cel mai recent, Povestiri din Orient, 2024). A publicat, de asemenea, studii de orientalistică și muzicologie în reviste de specialitate și volume colective. A tradus numeroși autori din și în germană, ca și din arabă clasică și persană, engleză, franceză, italiană, spaniolă, greacă, daneză. A publicat antologii multilingve de poezie (mai recent, Poezie și știință). Propriile ei scrieri au fost traduse și publicate în engleză, germană, suedeză și alte limbi europene. A conferențiat pe teme legate de poezie și interculturalitate în România, Austria, Germania, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Danemarca, Suedia, Grecia, Turcia, Emiratele Arabe. De asemenea, a participat la numeroase festivaluri de literatură.

În cea mai recentă carte a sa, „Confidence: 8 pași pentru a-ți cunoaște valoarea”, „regina manifestării” Roxie Nafousi demontează mitul conform căruia stima de sine trebuie câștigată prin realizări externe. Ea oferă un ghid practic pentru a dezvolta o încredere profundă și de durată, prezentând opt pași esențiali, printre care:

·        Stăpânește-ți gândurile: Învață cum să îți rescrii dialogul interior și să reduci la tăcere îndoiala de sine.

·        Acționează deliberat: Descoperă cum obiceiurile și autodisciplina îți pot întări sentimentul propriei valori.

·        Nu mai încerca să fii pe placul tuturor: Eliberează-te de nevoia de validare externă și îmbrățișează-ți autenticitatea.

·        Renunță la comparații: Scapă de capcana comparației care îți fură bucuria.

Încrederea nu înseamnă să nu te simți niciodată speriat sau să nu ai îndoieli. Înseamnă să ai convingerea profundă că poți face față oricărei provocări pe care viața ți-o aduce.

Bestseller New York Times, Wall Street Journal și Usa Today

Știm cu toții că piețele cresc și scad, dar cum decidem când să ieșim din joc și când să rămânem? Răspunsul nu este niciodată simplu, însă putem să-l aflăm printr-o înțelegere profundă a motivelor din spatele acestor fluctuații. Încrederea cu privire la poziția din cadrul unui ciclu apare atunci când învățăm tiparele suișurilor și coborâșurilor care influențează nu doar economia, piețele și companiile, ci și psihologia umană și comportamentele investiționale care decurg din ea.

Urmând perspectivele lui Marks – extrase parțial din scrisorile lui emblematice adresate de-a lungul anilor clienților Oaktree – putem să recunoaștem aceste tipare recurente și să avem astfel șansa de a ne îmbunătăți rezultatele. Vom deveni conștienți și pregătiți, în timp ce alții vor fi luați prin surprindere de evenimente neașteptate sau vor cădea pradă emoțiilor, precum frica și lăcomia.

Scrisorile primite de la Howard Marks sunt primul lucru pe care-l deschid și citesc. Învăț întotdeauna ceva nou, iar asta se aplică de două ori în cazul acestei cărți. Warren Buffett, Președinte și CEO, Berkshire Hathaway

Economiile, companiile și piețele funcționează conform unor cicluri, care apar din simplele suișuri și coborâșuri ale psihologiei și comportamentului uman. Aceste influențe psihologice fundamentale – inclusiv lăcomia și frica – pot să afecteze profund investitorii. Dacă studiem cu atenție ciclurile trecute, le înțelegem originile și semnificația și rămânem vigilenți pentru următorul ciclu ascendent sau descendent, nu va mai fi nevoie să reinventăm roata, ca să înțelegem fiecare mediu investițional. Și e mult mai puțin probabil să fim luați prin surprindere de evenimente neașteptate.

Howard Marks (n. 1946) este președintele și cofondatorul companiei Oaktree Capital Management, o firmă de investiții cu sediul în Los Angeles, care gestionează fonduri de 80 de miliarde de dolari. Marks este licențiat în finanțe la Wharton School și deține un MBA în contabilitate și marketing de la Universitatea Chicago.

„Noul roman al lui Dumitru Crudu – Tu și alte femei – adună toate trăsăturile prozei lui de până acum, împingându-le însă spre o caricaturizare diabolică. Circularitatea gogoliană (în lectura lui Nabokov), lipsa coșmarescă a oricărei satisfacții (fie ea erotică, sentimentală, artistică), excesul sau hiperabundența sexualității, goana continuă după o figură feminină aflată în continuă metamorfoză, un dinamism psihotic, toate acestea semnalizează existența unui fond profund melancolic, a unui dor de liniște aproape metafizic. Romanul lui Dumitru Crudu este, în această lectură, unul al protestului, pentru că toată viermuiala umană pe care o pune în scenă nu este decât negativul filmului pe care și-l dorește a-l proiecta: unul al absenței războiului, al existenței iubirii și al artei revalorizate. Prin natura aceasta militantă a prozei sale, Dumitru Crudu să dovedește a fi, încă o dată, ce a fost, romantic.” Bogdan-Alexandru Stănescu

„Oxana, Iulia, Nina, Livia. Tanța, Sveta, Gagarin, Artur, Serhii sunt doar o parte dintre eroii lui Dumitru Crudu, la fel cum Flutura, Chișinău, Tbilisi, Stepanakert, Brașov, Balcic, Odesa sunt doar câteva dintre orașele în care se desfășoară numeroasele povești ale acestui roman atipic, aluvionar, cu scene dramatice, cu observații acut poetice, cu o chestionare permanentă asupra celui captiv într-un spațiu sfâșiat de conflicte, cu pagini care rămân în mintea cititorului mult după închiderea cărții. De la iubirea candidă, superb prinsă în capitolele despre adolescență, se ajunge la dragostea contorsionată din studenție, când bandele de interlopi fac legea, sau la cea sfâșietoare din căminul studențesc devenit peste noapte teatru de război, unde se moare nu doar de foame, ci și în urma violurilor și a bestialității greu de închipuit. Eroul, când Mircea, când Dumitru, alunecă prin măruntaiele unei realități pe care n-o poate ocoli, precum soldatul de hârtie dintr-un cântec de Bulat Okudjava, încercând să rămână la suprafață, luptându-se să nu «ardă» cu totul. Iar cititorul, dornic să afle deznodământul, nu lasă cartea din mână.” Ioana Nicolaie

”Unde se ascunde adevăratul eu al ființei umane? E întrebarea pe care era simulacrelor o face și mai acută, și mai plină de temei. Scena vizibilă a vieții noastre pare să nu aibă culise, totul se vede pe social media. Dar cât adevăr e în expresiile vizibilului? Până unde trișăm pentru a arăta bine? Constantin Cheianu săvârșește un extraordinar act de curaj. Dincolo de imaginea de prozator confirmat, de jurnalist de temut, de publicist și dramaturg intrat deja în canon, dezvăluie eul său intim – vulnerabil, cuprins de temerea bolii și a morții, fragil, dar și nemaipomenit de puternic prin onestitatea și necruțarea cu care-și chestionează viața și-și confruntă propriile neputințe. Parcursul existențial al artistului și scriitorului într-un spațiu plin de impostură, încărcat de perfidie, cu o moștenire sovietică dezastruoasă,  nu poate fi unul ușor de înțeles, simplu de evaluat. Suntem cu toții suma traumelor noastre, suntem purtătorii ecourilor din vocile celor care ne-au însoțit și ghidat existența. Adevărul lui Constantin Cheianu este și adevărul nostru. În expunerea lui de o sinceritate șocantă, răscolitoare, ne simțim rușinați de propriile lașități, ne simțim atenționați asupra propriilor dependențe, ne întâlnim cu angoasele și poate marile noastre regrete. De aceea, lectura este incomodă, stânjenitoare, dar și terapeutică. Gustul amar pe care-l trezesc aceste confesiuni este însoțit de recunoștința și admirația pentru o lecție învățată despre demnitate și curaj.” (Nina Corcinschi)