Cărți

Istanbul, 1538. Cel mai mare dintre sultanii otomani se află la apogeul puterii mondiale, în timp ce familia și viitorul său sunt la mila propriilor legi dinastice: oricare dintre cei cinci fii ai săi îi va succeda va trebui, în cele din urmă, să-i ucidă pe ceilalți. În aceste condiții, de ce să nu furi startul?

În următorii 15 ani, în timp ce Suleyman Magnificul și teribilul său căpitan pirat Barbarossa înfruntă dușmanii imperiali din două emisfere, blestemul otomanilor, care se împlinește de la sine, capătă un avânt de neoprit.

De la rugurile în flăcări din Paris la munții biciuiți de ploaie din Transilvania, de la Buda la Basra, din Crimeea la coasta Indiei, Tronul de aur este o reconstituire intens captivantă, dar în întregime istorică, a vieții și a lumii celui mai temut și mai puternic om al secolului al XVI-lea, dezvăluind prețul succesiunii și costul teribil al succesului.

„Ritmul, limbajul și narațiunea sunt pur și simplu magnifice.“ - Victoria Hislop

„Divertisment palpitant creat pe baza unei istorii cercetate meticulos.“- Robert Peston

„Fascinant, superb, imposibil de lăsat din mână.“ - Simon Sebag Montefiore

„Minunat și extrem de plăcut.“ - Margaret MacMillan

„O lucrare de istorie narativă meticulos documentată... palpitantă... La fel ca Mantel, de Bellaigue își prezintă povestea într-un amestec de limbaj colocvial contemporan și descrieri splendide... Rămânând fidel documentelor scrise, el folosește talentul de romancier pentru a da viață arhivelor într-un mod palpitant.“ - Guardian

CHRISTOPHER DE BELLAIGUE este autorul premiat al cărții The Lion House: The Rise of Suleyman the Magnificent, care a fost aleasă cartea anului de către The Times, Sunday Times, Spectator și New Yorker, printre altele, precum și al altor cinci cărți, inclusiv al The Islamic Enlightenment, care a fost nominalizată la Premiul Baillie Gifford pentru nonficțiune și la Premiul Orwell pentru scrieri politice în 2017. În calitate de reporter, a acoperit subiecte legate de război, politică, societate și mediu pe cinci continente pentru Economist, New York Review of Books, Guardian și BBC. Este fondatorul Festivalului de Carte Lake District din Cartmel, Cumbria, membru onorific al Universității St Andrews, iar în 2026 va deveni profesor invitat la All Souls College, Oxford.

Pentru ca Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatal care M-a trimis, Acela Mi-a dat porunca ce sa spun si ce sa vorbesc; si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. Deci cele ce vorbesc Eu, precum mi-a spus Mie Tatal, asa vorbesc” (In. 12, 49-50)

Aduce aminte poporului iudeilor cele ce i s-au propovaduit inainte prin Moise despre El si, aratandu-le lipsa de evlavie, in mod cuvenit ii mustra pe fata ca niciun indemn nu i-a facut sa respecte Legea, desi s-a crezut ca a fost data de Dumnezeu. Ceea ce a spus Moise despre Hristos e cunoscut tuturor, dar, din necesitatea de a fi inteles, voi repeta si eu: „voi scula din mijlocul fratilor lor, ca pe tine”, adica Datator de Lege si Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni (Deut. 18, 18). „Si voi pune cuvintele Mele in gura Lui si El va grai tot ce-I voi porunci Eu. Iar cine nu va asculta cuvintele Mele pe care prorocul Acela le va grai in numele Meu, aceluia ii voi cere socoteala” (Deut. 18, 18-19). In acelasi text, Domnul nostru Iisus Hristos invinuieste norodul ingamfat al iudeilor, ca pe unul ce se opune lui Dumnezeu Tatal. Si, spunand ca a primit porunca de la El sa nu graiasca de la Sine, Se arata pe Sine Insusi ca fiind prorocul cel vestit mai inainte prin Lege si anuntat de mai inainte prin glasul lui Dumnezeu Tatal.

O fată dispărută. Un orfelinat plin de secrete.

Hazel își dorește o viață nouă. Are treizeci de ani, este singură, iar businessul ei ca detectiv particular este la un pas de faliment. Norocul îi surâde când Madeline Hemsley, o femeie misterioasă din înalta societate, îi face o vizită, cu o ofertă greu de refuzat.

O orfană a dispărut dintr-un cămin de copii – Orfelinatul de lângă lac, cum îl numesc localnicii – și, în schimbul unei sume impresionante, care i-ar rezolva toate problemele, Madeline o angajează pe Hazel ca s-o găsească.

La prima vedere, pare a fi un caz obișnuit de fugă din orfelinat, dar pe măsură ce Hazel se afundă în anchetă, apar semne că lucrurile sunt mult mai complicate: pete de sânge inexplicabile, simboluri criptice, figuri sinistre care îi urmăresc fiecare mișcare.

Cu cât sapă mai mult, cu atât își dă seama că Orfelinatul de lângă lac ascunde secrete terifiante; la fel și Madeline.

 

 

Daisy s-a săturat să tot aibă ghinion în dragoste. Și, de când primarul Kelly a declarat, ca urmare a uneia dintre notoriile sale premoniții, că mult iubita ei florărie este blestemată, afacerile merg din ce în ce mai prost.

Recent sosit în Dream Harbor, Elliot se adaptează la viața într-un oraș mic după traumele propriei relații încheiate. Și, până acum, a evitat florăria cu orice preț. Dacă primarul are dreptate, nu-i trebuie și mai mult ghinion decât are deja. Dar, cum familia lui urmează să vină în vizită, Elliot ajunge să calce, cam fără tragere de inimă, pragul florăriei Coronița de Margarete. Nu se așteaptă însă ca acest mic pas să-i schimbe viața. Și totuși, pe măsură ce petalele se deschid sub razele soarelui, este, oare, posibil ca el și cea mai puțin norocoasă femeie din Dream Harbor să descopere, în sfârșit, că iubirea apare atunci când te aștepți mai puțin?

Melcul Fulger și puterea dragostei este o poveste despre iubire și nenumăratele ei chipuri, fiecare mai frumos decât celălalt.

O carte despre dragostea părinților pentru copii – cea mai puternică forță din lume. Despre iubirea dintre doi parteneri care întâmpină împreună răsăritul și rămân alături până la apusul vieții. Despre felul în care iubirea ne crește, ne transformă și ne aduce mai aproape unii de ceilalți. Dar și despre cât de departe pot ajunge doi prieteni unul pentru celălalt.

Este o carte scrisă de un tată din iubire pentru fiica lui. O poveste care va rămâne în inimă.

Și, poate, cea mai frumoasă carte de dragoste pentru copii.

Plină de întorsături, tensiune și atracție de netăgăduit, această carte trebuie citită. E perfectă pentru cei cărora le plac Gilmore Girls, Pretty Little Liars şi seria Dream Harbor.

Primăvara e înfloritoare în micuțul și pitorescul oraș Cinnamon Falls, iar Jubileul Narcisei, mult așteptatul festival ce se desfășoară anual, e în plină desfășurare.

Morgan Taylor, o tânără care își ajută părinții să găzduiască evenimentul la Daffodil Inn, nu își dorește decât să scape de toată nebunia și să fie lăsată în pace să viseze cu ochii deschiși la Will, un tată singur și periculos de atrăgător pe care nu și-l poate scoate din minte.

În timpul dansului de final din cadrul jubileului, Morgan se găsește, în sfârșit, față în față cu Will, însă momentul lor magic este rapid spulberat de un țipăt care străpunge văzduhul și le îngheață tuturor sângele în vene. Un oaspete a fost găsit mort în labirintul din grădină și șoaptele care circulă prin mulțime spun: „Crimă!“.

Cum viitorul afacerii părinților ei este în pericol din cauza scandalului iscat, Morgan face echipă cu Will pentru a rezolva misterul ce învăluie crima din labirint.

Oare vor putea descoperi adevărul înainte de a fi prea târziu sau căutarea lor va avea drept rezultat o mare dezamăgire?

Într-o dimineață de primăvară, un străin sosește în micul oraș Golden din sudul Statelor Unite. Nimeni nu știe de unde a venit… sau de ce… Numele lui este Theo. Și pune mult mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.

La cafeneaua din centru, Theo descoperă o expoziție cu nouăzeci și două de portrete în creion – portrete ale locuitorilor din Golden, realizate de un artist local. Începe să le cumpere, unul câte unul, și să le returneze „proprietarilor de drept“. De fiecare dată se spune o poveste, se naște o prietenie și o viață este schimbată.

Scris cu talent și empatie, cu o narațiune care aprofundează semnificația darului – oferit și primit – și a firelor invizibile de bunătate care ne leagă unii de alții, Theo din Golden este un roman despre puterea generozității creative și despre importanța mirării într-o viață trăită cu sens.

„Poate că nu are noimă, dar ca un lucru să fie bun, cu adevărat bun, trebuie să conțină dragoste. Nici măcar nu sunt sigur că știu ce înseamnă asta, dar cu cât îmbătrânesc, cu atât sunt mai convins. Trebuie să existe dragoste pentru darul însuși, dragoste pentru subiectul reprezentat sau pentru povestea spusă și dragoste pentru public. Indiferent despre ce fel de artă e vorba – sculptură, agricultură, profesorat, avocatură, medicină, muzică sau creșterea unui copil –, dacă nu conține dragoste chiar în miezul ei, poate fi făcută cu pricepere, vandabilă sau populară, dar mă îndoiesc că este cu adevărat bună. Nimic nu este ceea ce trebuie să fie dacă nu are dragoste în miez.“ - Theo din Golden, Allen Levi

ALLEN LEVI – avocat, judecător, cântăreț și compozitor, scriitor – administrează vasta proprietate funciară a familiei, situată lângă un orășel din centrul statului Georgia, unde și locuiește. Theo din Golden este primul său roman.

Sybil Van Antwerp a recurs toată viața la scrisori pentru a înțelege lumea și locul pe care-l ocupă ea însăși în aceasta.

În majoritatea dimineților, în jurul orei 10.30, se așază să scrie – fratelui ei, celei mai bune prietene, decanei facultății care nu-i permite să audieze un curs la care își dorește cu disperare să participe, lui Joan Didion și Larry McMurtry, ca să le spună ce părere are despre ultimele lor cărți, precum și unei persoane căreia i se adresează des, dar nu-i trimite niciodată scrisoarea.

Sybil se așteaptă ca lumea ei să continue așa cum a fost întotdeauna; ca mamă, bunică, soție, femeie divorțată, juristă distinsă, nu a avut prea mult răgaz pentru introspecție.

Dar când mesajele de la o persoană cu care i s-a încrucișat drumul la un moment dat o obligă să examineze una dintre cele mai dureroase perioade din trecutul său, își dă seama că nu poate merge mai departe până nu găsește puterea de a ierta.

Corespondenta este un roman-bijuterie despre alinarea adusă de literatură și de relația cu oameni pe care s-ar putea să nu-i întâlnim niciodată față în față. Viața epistolară a lui Sybil Van Antwerp poate fi „ceva foarte mic“, dar Sybil s-ar putea să fie unul dintre cele mai memorabile personaje cu care vă veți intersecta vreodată.

VIRGINIA EVANS este originară de pe Coasta de Est a Statelor Unite. A urmat cursurile Universității James Madison din Virginia, unde a obținut licența în literatură engleză, și ale Trinity College din Dublin, Irlanda, unde și-a susținut masteratul în filosofie și în scriere creativă. În prezent locuiește în Winston-Salem, Carolina de Nord, împreună cu soțul său, cei doi copii și labradorul ei roșcat, Brigid.

„Trezește-te! Nu vrem să fim treji, pentru că ar trebui să ne schimbăm.”

Cu acest avertisment provocator, Anthony de Mello ‒ preot iezuit, psihoterapeut și unul dintre cei mai influenți maeștri spirituali ai secolului al XX-lea[RN1] ‒ ne invită să evadăm din somnul cotidian în care trăim fără să ne dăm seama.

Conștiența este testamentul său spiritual: o conferință vie, transcrisă cuvânt cu cuvânt, în care de Mello împletește înțelepciunea creștină, parabolele budiste, exercițiile hinduse de respirație și intuițiile psihologiei moderne într-o sinteză surprinzătoare. Prin povești scurte, întrebări incomode și un umor dezarmant, el ne arată cât de adânc suntem prizonierii propriilor iluzii.

Nu este o carte de citit în grabă. Fiecare capitol scurt este o oglindă, o palmă blândă, o invitație la observare lucidă. Iar întrebarea care le străbate pe toate este una singură: cine ești tu, cu adevărat, dincolo de tot ceea ce crezi că ești?

Bestseller internațional, tradus în peste 25 de limbi și recomandat de profesori spirituali de pretutindeni, Conștiența rămâne, la decenii după moartea autorului, o carte care schimbă vieți.

Pentru cititorii care simt că trăiesc pe pilot automat. Pentru cei care caută libertatea reală. Pentru oricine este gata să se trezească.

 

Ultrasonografia modernă între performanță tehnologică, interpretare clinică și diagnostic multiparametric

Creație a unui colectiv de autori coordonat de Prof. Dr. Radu Badea, una dintre personalitățile de referință ale școlii românești de ultrasonografie, Ultrasonografie multiparametrică. Aplicații centrate pe tehnici, aborduri și specialități depășește structura convențională a unui manual sau a unei monografii. Atât conținutul, cât și succesiunea capitolelor reflectă direct experiența clinică vastă acumulată de autori, în contexte medicale diverse și complexe.

Statisticile globale arată că investigațiile ultrasonografice efectuate anual reprezintă cel puțin 25–30% din totalul explorărilor cu imagini, datorită faptului că metoda este accesibilă, neinvazivă și performantă. Volumul evidențiază stadiul actual al ultrasonografiei, atât din perspectivă tehnologică, cât și informațională, subliniind în același timp complexitatea interpretării imaginilor obținute și necesitatea corelării acestora cu date clinice, anatomice, funcționale și biochimice. Autorii accentuează importanța unei înțelegeri integrate a imaginii ultrasonografice și rolul furnizării unor informații diagnostice relevante, capabile să orienteze o conduită terapeutică precisă și adecvată.

Necesitatea unei actualizări continue a informației în domeniul ultrasonografiei derivă atât din caracterul operator-dependent al metodei, cât și din diversificarea rapidă a echipamentelor și aplicațiilor disponibile. Evoluția tehnologică a permis miniaturizarea aparaturii fără compromiterea performanței imagistice, precum și integrarea unor moduri avansate de reprezentare, precum elastografia sau imagistica armonică. Toate aceste tipuri de reprezentare oferă clinicianului informații complementare, uneori subtile, care, integrate în contextul clinic, contribuie la alegerea celor mai potrivite soluții terapeutice.

În același timp, literatura de specialitate trebuie să țină pasul cu transformările continue ale medicinei moderne și cu extinderea aplicațiilor ultrasonografiei. De la explorarea unidimensională de început, metoda a evoluat către sisteme complexe, capabile să furnizeze informații multiparametrice într-o examinare dirijată clinic. În practica actuală, examinatorul utilizează integrat multiple moduri ultrasonografice — scară gri, TM, Doppler și variantele sale, elastografie, imagistică armonică și alte tehnici avansate — pentru a obține o evaluare cât mai completă și mai relevantă diagnostic.

Volumul este structurat în cinci părți, care reunesc un total de 22 de capitole:

• I Introducere în ultrasonografia multiparametrică. Principii, tehnici, moduri și recomandări de bună practică
• II Ultrasonografia intra- și perioperatorie. Aplicații în urgențe, traumatologie și stări critice
• III Ultrasonografia multiparametrică în aplicații personalizate. Evaluarea eficienței terapiilor în oncologie Și imagistică intervențională
• IV Ultrasonografia multiparametrică centrată pe organe și sisteme
• V Studii de caz

„Monografia Ultrasonografie multiparametrică. Aplicații centrate pe tehnici, aborduri și specialități elaborată de un colectiv național multidisciplinar, sub coordonarea științifică a domnului profesor Radu Badea, aduce în fața noastră importanța diagnostică a ecografiei multiparametrice într-o patologie complexă și diversă, exemplificată prin studii de caz ilustrate. Iată de ce prezentarea integrată, unitară, a unei patologii atât de vaste și diverse, așa cum regăsim în lucrarea de față, sub o coordonare care reflectă experiența și simțul clinic al domnului profesor Radu Badea, reprezintă nu numai o realizare științifică deosebită, dar și un instrument de diagnostic extrem de util multor generații de medici de acum înainte.” — Ion Rogoveanu, Fac. Medicină – UMF Craiova

O analiză esențială a amenințărilor digitale la adresa democrației în secolul XXI.

O lucrare fundamentală în peisajul politic actual, o analiză profundă și urgentă a transformărilor prin care trec democrațiile contemporane sub influența copleșitoare a tehnologiei.

Într-o eră a hiperconectivității și a inteligenței artificiale, temerea că noile tehnologii vor submina democrația nu mai este o ipoteză, ci o realitate concretă. Profesorul Radu Carp explorează modul în care populismul, odinioară un fenomen politic, a evoluat într-o formă mai sofisticată, mai invizibilă și mai insidioasă: Tehno-populismul.

Cartea disecă mecanismele prin care rețelele sociale, algoritmii de micro-targetare și Inteligența Artificială devin instrumente cheie în remodelarea peisajului politic. Autorul arată cum promisiunea inițială a democratizării online s-a transformat într-o „balcanizare digitală”, unde „bulele de filtrare” erodează adevărul bazat pe fapte, alimentând o „politică cuantică” a convingerilor subiective și o polarizare afectivă intensă.

• Evoluția populismului: De la manifestările tradiționale la formele sale digitale, exacerbate de „dezintermediarea” specifică mediului online.
• Politica identitară: Cum identitatea a devenit un pilon central al discursului populist, fragmentând societățile și subminând valorile universale.
• Tentația democrației iliberale: O analiză a regimurilor care mențin aparențele democratice (alegeri), dar erodează sistematic drepturile fundamentale și statul de drept, navigând în „zona încețoșată” dintre democrație și autoritarism.
• Mecanismele tehno-populismului: Dezinformarea, deepfake-urile, astroturfing-ul și „jocul oglinzilor paralele” prin care se creează și se amplifică realități alternative.
• Rolul „inginerilor haosului” și al „tehno-monarhilor”: Gânditori și actori care folosesc tehnologia pentru a submina democrația liberală, promovând idei neo-reacționare și forme de „tehno-fascism”.
• Cazul concret al „fenomenului Călin Georgescu”: O ilustrare detaliată a modului în care tehno-populismul s-a manifestat în România, arătând cum o „mașinărie de rezonanță” externă poate orchestra un „jihad informațional” și influența „mintea alegătorului”.

Studiul istoriei recente a României, și în special a istoriei regimului comunist instaurat după cel de-Al Doilea Război Mondial, nu poate fi realizat fără o analiză minuţioasă a mecanismelor represive prin care puterea politică și-a asigurat dominația asupra societății. În centrul acestor mecanisme complexe s-a aflat, indiscutabil, Securitatea – instituția creată în august 1948 și concepută ca „scut și sabie” ale Partidului Comunist Român.

• Geneza și Structura: De la contextul înființării Securității, motivațiile și modelele sale, până la organizarea internă complexă, ierarhii și cine erau „oamenii din vârful piramidei”.
• Obiective și Metode: O analiză clară a direcțiilor de acțiune în plan național și extern (spionaj economic, contraspionaj, urmărirea emigrației, operațiuni valutare), precum și a metodelor infame de lucru: rețeaua de informatori, filajul, tehnica operativă și sistemul dosarelor.
• Traseul Represiunii: Modul în care un „suspect” ajungea din vizorul Securității în fața Justiției, cu descrierea etapelor de urmărire, arestare și anchetare, inclusiv abuzurile și tortura.
• Controlul Politic: O examinare a relației Partidului Comunist cu Securitatea – cine pe cine controla și cum s-a menținut această subordonare prin pârghii complexe și o ideologizare excesivă.
• Relații Inter-instituționale: Dinamica dintre Securitate și celelalte instituții de forță ale regimului (Miliția, Trupele de Securitate, Grănicerii, Justiția și Armata) – de la alianțe la rivalități.
• Arhivele și Adevărul Istoric: Un ghid esențial al surselor documentare disponibile la CNSAS și ANR, subliniind importanța unei cercetări critice și etice pentru reconstituirea trecutului.

Această carte este mult mai mult decât un ghid despre cum să amesteci băuturi; este o incursiune profundă în istoria, cultura și arta care definesc fiecare sorbitură, transformând actul de a bea într-o experiență profundă și informată.

Jane Peyton, scriitoare premiată și expertă recunoscută în băuturi alcoolice – prima Pommelier acreditată din Marea Britanie și autoare a succeselor Filosofia Ginului și Filosofia Berii – vă ghidează într-o explorare captivantă. Aflați cum cocktailurile au evoluat de la elixiruri medicinale antice la simboluri de eleganță și rebeliune. De la influența distilării asupra civilizațiilor timpurii la rolul lor în abolirea Prohibiției americane și glamorizarea lor pe marile ecrane de la Hollywood, fiecare capitol dezvăluie fațete surprinzătoare ale acestor băuturi.

Cartea abordează teme variate și captivante:

• Originile misterioase: Cine a inventat cuvântul „cocktail” și cum a evoluat arta distilării?
• Mari personalități ale mixologiei: De la „Profesorul” Jerry Thomas la Harry Craddock, Harry MacElhone și Dale DeGroff, cunoașteți geniile din spatele artei băuturilor mixte.
• Impactul cultural și social: Descoperiți cum Prohibiția, femeile flapper și epoca Tiki au modelat gusturile și obiceiurile unei națiuni.
• Iconuri cinematografice: Cum au devenit Martini-ul lui James Bond și Cosmopolitan-ul din „Sex and the City” simboluri culturale definitorii.
• Glosar detaliat și rețete clasice: Un instrument esențial pentru a înțelege terminologia și a vă inspira propriile creații.

Filosofia Cocktailurilor este o invitație la a privi dincolo de lichidul din pahar, la a înțelege ritualul, inovația și povestea ce se ascund în spatele fiecărui cocktail. O lectură obligatorie pentru oricine dorește să aprofundeze arta și istoria uneia dintre cele mai rafinate forme de expresie a culturii noastre.

Cui se adresează această carte? Această carte este un must-read pentru:

• Pasionații de istorie: Cei dornici să înțeleagă complexitatea Războiului Civil Grec (1946-1949) și impactul său.
• Iubitorii Greciei: Cei care vor să descopere o altă față a istoriei contemporane elene.
• Cercetători și studenți: Oferă o perspectivă unică asupra fenomenului exilului politic și a relațiilor româno-elene în perioada comunistă, bazată pe documente de arhivă inedite.
• Generația a doua și a treia a emigranților greci: O sursă prețioasă pentru a înțelege parcursul părinților și bunicilor lor.
• Oricine este interesat de destinele umane: O poveste despre traumă, adaptare, idealuri și deziluzii.

Ce veți descoperi în carte:

• Contextul istoric detaliat: De la rezistența anti-nazistă la Războiul Civil Grec, cu luptele fratricide și rolul forțelor externe.
• Drama evacuării copiilor: O analiză obiectivă a controversatei decizii de „salvare” sau „răpire” a zeci de mii de copii greci, mulți dintre ei ajungând în România.
• Viața intelectualilor greci în exil: 30 de micromonografii captivante ale unor scriitori, jurnaliști, artiști, profesori, ingineri și medici, care au trăit și activat în România. Veți afla despre adaptarea lor la o societate nouă, despre provocările impuse de regimul comunist și despre contribuțiile lor culturale.
• Paradoxurile integrării: Procesul prin care comuniștii greci au fost forțați să adere la Partidul Muncitoresc Român și să devină cetățeni români, și impactul acestei decizii.
• Mărturii din arhive: Cartea se bazează pe o cercetare exhaustivă a „dosarelor foștilor membri PCR emigranți politici greci” de la Arhivele Naționale ale României, oferind informații inedite și surprinzătoare.
• O perspectivă obiectivă: Autorul abordează subiectul cu o rigoare documentară și o delicatețe remarcabilă, evitând părtinirea și oferind o imagine echilibrată.

Despre autor – Apostolos Patelakis: Născut în 1951 la Craiova, din părinți greci refugiați politic, Apostolos Patelakis este el însuși o punte culturală româno-elenă. Formarea sa de istoric în România și activitatea ulterioară în Grecia, ca promotor al limbii și culturii române, îl recomandă ca pe cea mai potrivită voce pentru a scrie această poveste. O „voce calmă, echilibrată, care aduce împreună două culturi unite nu doar prin istorie, ci și prin oameni.” (Carmen Theo Făgețeanu).

În mijlocul violenței, personajele Shivei Rahbaran descoperă tandrețea în gesturi mărunte, în familie și în amintiri. Un roman intens despre darul oamenilor de a-și păstra inocența și de a găsi iubirea și speranța într-o viață mai bună chiar și în vremuri tulburate de revoluție și pierdere.

„Shiva Rahbaran construiește o narațiune de o forță impresionantă: povestea unei tinere care traversează copilăria, ideologiile și iubirea într-o lume unde inocența se transformă în vinovăție. Familia, credința și politica se împletesc într-un univers fragil, în care fiecare alegere sau refuzul de a alege pot deveni fatale. O operă profundă, un roman de o frumusețe gravă și hipnotică, deopotrivă politic și intim, Numele meu e Nevinovăție reconstituie nu doar destinul unei fete, ci drama unei întregi generații și, dincolo de ea, condiția universală a celor cărora li s-a refuzat dreptul de a fi liberi. Căci acolo unde istoria închide, literatura deschide.“ — FATMA YILMAZ

„Numele meu e Nevinovăție e un roman despre o familie iraniană sfâșiată de politică. Shiva Rahbaran ne propune o reflecție despre alianța stângii revoluționare cu șiismul, dar și despre felul cum ura seceră vieți în numele unor ficțiuni politice precum uzurpatorii națiunii, dușmanii de clasă ori exportarea revoluției. Nu voi putea uita secvența în care o comunistă rămasă gravidă se deghizează în oarbă și se înfășoară în chador, pentru ca nu cumva Gărzile Revoluționare s-o prindă și s-o ucidă, deoarece nu le împărtășea opinia cu privire la Statul lui Dumnezeu.“ — CRISTIAN PREDA

Parisul de sus strălucește. Parisul subteran devorează.

Uneori, primul pas spre dezastru seamănă perfect cu libertatea.

Bun-venit în Néant – locul în care golul devine experiență premium.

 S-au regăsit în Paris. S-au pierdut în Néant.

Anghel Dorneanu pleacă din România cu sentimentul că nu a emigrat, ci a fost evacuat din propria viață. Ca mulți dintre cei alungați de corupție, compromis și nedreptate, ajunge la Paris împreună cu soția lui, Letiția, convins că un oraș străin le poate oferi ceea ce propria țară le-a refuzat: demnitate, libertate, un nou început.

Parisul li se arată în toată splendoarea lui: rafinat, strălucitor, irezistibil. Dar frumusețea aceasta ascunde adâncuri întunecate. Cu fiecare pas făcut dincolo de masca orașului, printre cluburi libertine, întâlniri seducătoare și nopți fierbinți, Parisul devine erotic, toxic, sufocant. Un abis care nu îți cere să te prăbușești, ci te convinge s-o faci de bunăvoie.

Néant este un thriller psihologic despre fascinația golului, despre eros și cădere, despre farmecul primejdios al unui oraș care te primește cu brațele deschise doar ca să te înghită și despre prăpastia dintre confortul resemnat al Estului și mirajul imoral al Vestului.

Ajută-mă, Debbie! Ce sfat îmi dai?

Debbie Mullen simte că pierde controlul. Ani la rând, și-a adunat cele mai bune sfaturi în rubrica ei, „Dragă Debbie”, locul unde soțiile din New England veneau pentru înțelegere, alinare și un îndemn de la o femeie care pare să știe mereu ce are de făcut.

Prin scrisorile primite, Debbie a ascultat nenumărate povești ale unor femei ignorate, umilite, reduse la tăcere sau chiar abuzate de propriii soți. Iar ea a încercat, de fiecare dată, să le îndrume spre decizia corectă.

Acum, însă, viața ei se destramă cu o viteză uimitoare. Tocmai și-a pierdut slujba. Ceva ciudat se întâmplă cu fiicele ei adolescente. Iar soțul ei ascunde lucruri pe care Debbie începe să le descopere cu ajutorul aplicației de localizare instalate pe telefonul lui. Doar că Debbie nu mai are chef să fie femeia matură, rezonabilă, care trece totul cu vederea. Nu mai vrea să fie practică și calmă.

Așa că a decis să-și urmeze propriul sfat: fiecare trebuie să primească exact ce merită. Nici mai mult, nici mai puțin.

Totul pare dulce în viața lui April. Până tai prima felie și vezi ce se ascunde înăuntru.

April Masterson a cucerit internetul cu deserturile ei: știe exact cum se fac negresele perfecte, moi, dense și lipicioase. Știe cum să pregătească și prăjiturele delicioase cu lime, care ți se topesc în gură. Iar în fața tuturor pare genul de femeie care nu ar greși niciodată o rețetă, o replică sau un zâmbet.

Dar după ce oprește filmarea s-ar putea să descoperi niște secrete... greu de digerat.

De exemplu, unde s-a dus fiul ei în noaptea în care s-a strecurat afară din casă?

Ce făcea ea cu antrenorul local de fotbal, în spatele geamurilor aburite?

Și ce este îngropat în curtea ei?

Toată lumea are secrete. Dar ale lui April conțin ingredientele perfecte pentru un dezastru de proporții: ceva dulceag, câteva minciuni bine dospite și otravă cât să strice toată rețeta.

Viața ca un carambol este un volum omagial, publicat postum, care adună poeziile și povestioarele cu tâlc ale actorului Teodor Corban – un suflet profund acordat la vibrația artei.

Cartea este nu doar o întâlnire cu scrisul său, ci și cu vocea sa: unele texte sunt însoțite de coduri QR ce deschid accesul la interpretările filmate ale autorului, păstrând vie emoția și autenticitatea prezenței și inspirației sale.

„Undeva, cândva, trăiam în formă de sferă. Și toți din jur eram sfere. Eram viu colorat și îmi zburdam rostogolul țanțos, ca orișicine care la tinerețe se dă rotund. Odată, o sferă neagră mi-a spus: „Ai grijă, viața nu e chiar așa… rondă. Viața, pentru noi sferele, e un biliard”. Am văzut-o pe Madam. Și-a suflecat mânecile și, cu coada coasei, ca un tac, a lovit o sferă anunțând: „Bila 8 la gaură!” Eram foarte tânăr și 8 era prietenul meu; tânăr și el. Apoi, vremea tot trecea și tacul tot băga, una câte una, cu sarcastică precizie, și alte sfere: prietene, rude ori cunoștințe din carambolurile vieții. Într-o zi, Madam a anunțat: „Azi, timeout! Nicio bilă la gaură!”. Și, un pic istovită, și-a pus coasa pe umăr, și-a potrivit gluga mai bine și… a dat să plece în weekend… În urmă, din răsucire, colțul coasei a atins ușor o bilă. Bila s-a rostogolit încet, încet spre mantă, s-a oprit mirată, cu ochii ațintiți la gaura ce se căsca lângă ea. O boare de primăvară a adiat peste ea, fluturându-i șuvițele albe, apoi, discret, fără să scoată un sunet măcar, s-a scurs alene în gaură. Era… sfera din a cărei circumferință mă născusem. Era mama. Azi, mi-au rămas doar nopțile. Mă uit spre cer și văd sfere mici și luminoase, care se învârt alene deasupra noastră. Și parcă aud un glas bătrân, cu barbă albă, care, cu toiagul ca un tac împresurat de flori le mână, și șoptește în răstimpuri: „Bila albă, la viață”. Și bila albă, ascultătoare, suspinând, gângurește iar a viață.” (Viața ca un carambol, Poezie din volum)

„Teo a fost cel mai important actor român al ultimilor 20 de ani. Fără dubiu. Și n-o spun doar acum, când lumea poate înțelege, privind în urmă, ce mare actor a fost. Pentru mine este, de ani buni, referința în actorie. Omul era de a dreptul transparent, înțelegeai prin ce trece personajul cu foarte puține mijloace de expresie, fără să apese nuanțele sau să abuzeze de tehnică. Nu scotea actorul în față, ci împrumuta din sensibilitatea lui personajului pe care l avea de jucat și, prin tipul ăsta de transfer empatic, îl făcea uman și memorabil. Teo era un om cu adevărat special. Avea umor, sensibilitate, chef de joacă și de lucru, verticalitate. O să mi lipsească mult.” (Interviu din Filmsinframe – Radu Muntean)

În România ultimilor 36 de ani, a fi antreprenor a însemnat adesea să joci un joc fără instrucțiuni, cu zaruri strâmbe și cu tabla înclinată în direcția greșită. Și totuși, mii de oameni s-au încăpățânat să joace. Unii au câștigat, alții au pierdut spectaculos, iar mulți au continuat să încerce, convinși că pot influența jocul.

În „Imperiul Roman de Dâmbovița”, un amestec de epopee, autoironie și realism balcanic, nu avem Colosseum, dar avem ghișee; nu avem Senat, dar avem comisii; nu avem zei, dar avem deadline-uri. Și totuși, în acest decor improvizat, oamenii au construit afaceri, au inventat soluții și au supraviețuit unui climat economic care, de cele mai multe ori, părea scris de un scenarist cu simțul umorului negru.

Adrian Christescu povestește despre cei care au pornit afaceri în garaje, bucătării, birouri improvizate sau în spații care miroseau simultan a vopsea proaspătă și a speranță, despre cei care au învățat contabilitate pe repede înainte, au descoperit birocrația ca pe un sport extrem și au făcut networking înainte să existe cuvântul.

“Nu cred că am mai citit demult ceva mai complet, mai uman, mai adevărat, mai dureros și real, mai vesel si mai trist decât aceste rînduri. E drept, din două lumi total opuse, dar cu similitudini.”

“Senzațional scris!”

“Tulburător!”

“Terapie curată! Mi-a atins sufletul.”

(Din comentariile cititorilor revistei “Dilema veche”, unde corespondența a fost parțial publicată)

„Avem aici doi autori minunați. Dialogul lor este fascinant – o spun cu toată convingerea –, este impresionant. Această carte este plină de observații spirituale, ironice, dar și de povești tragicomice despre România și Germania, dând mărturie despre o cunoaștere profundă a Estului și a Vestului.”  Mircea Cărtărescu

Iubitorii de cărți urcă scările în universul celebrului anticar Norbert Paulini. Acest domn popular și curtenitor trăiește printre cărțile care s-au revărsat din încăperile magazinului în apartamentul său. Ca străjer al literaturii, el încearcă să întruchipeze o alternativă la societate. O greșeală fatală oare?

„Am vrut să scriu o poveste despre citit și cititori cu întrebarea dacă lectura te poate face să-ți distrugi viața sau de ce există cititori care brusc par să trădeze ceea ce a fost important pentru ei toată viața. Dar, mai presus de toate, am vrut să scriu și o declarație de dragoste pentru cartea pe hârtie. Numai prin literatură putem recunoaște mai bine vremurile în care trăim.” Ingo Schulze

 În centrul poveștii se află Norbert Paulini, un anticar din Dresda, un om devotat cărților, care creează de-a lungul anilor un adevărat refugiu pentru literatură și dialog intelectual. Însă, odată cu schimbările sociale de după unificare, ajunge să fie acuzat de implicare în acte xenofobe. Romanul ridică o întrebare esențială: cum poate un om integru să devină radical?

Volumul prezintă istoria „nazistului” Max Schulz, care, la sfârșitul războiului, riscă să fie tras la răspundere ca membru al SS și se ascunde sub identitatea unui prieten de copilărie evreu, Itzig Finkelstein, cu care a urmat împreună cursurile unei școli de frizerie. După câteva peripeții în perioada imediat următoare războiului, în 1948, el emigrează în cele din urmă în Israel, pentru a dobândi acolo statutul de cetățean respectat, ca erou al războiului de independență. El, care învățase meseria de frizer ca ucenic invidios și fără resurse, alături de adevăratul Itzig, într-un salon evreiesc, este acum, ca fost criminal nazist, mândrul și de succes proprietar al propriului salon de coafură în Israel. Din această poziție, el își scrie amintirile fără niciun remușcare.

Ceea ce este cu adevărat obscen în acest roman este umorul nestăpânit, uneori chiar negru, cu care Hilsenrath face cititorul să râdă, dar care, având în vedere inversarea amară a binelui și răului, uneori rămâne blocat în gât. „Der Nazi und der Friseur” este o burlescă cu aspect anarhic, fără morală. Reflectarea ororilor Holocaustului cu umor sarcastic era o perspectivă complet nouă în 1971, mai ales că faptele îngrozitoare ale criminalului SS rămân nepedepsite.

„Doar eu pot să-mi scriu povestea” este o biografie postumă tulburătoare, concepută ca autoportretul unei femei incomode. Volumul reunește pagini de jurnal, însemnări intime, corespondență și fragmente esențiale din operele Orianei Fallaci. Cartea demonstrează cum refuzul ei categoric de a lăsa pe altcineva să-i dicteze destinul a transformat-o într-o forță de neoprit a jurnalismului mondial.

Scriitura ca scut

Oriana ne conduce pe firul experiențelor sale trăite la intensitate maximă, de la fetița care înfrunta bombardamentele în Florența, până la corespondentul de război neînfricat din Vietnam. Din paginile autobiografiei sale reiese clar modul în care reportajele din tranșee, interviurile dure cu liderii lumii și dramele personale i-au modelat caracterul de fier. Refuzul ei de a se pleca în fața puterii sau de a adopta jumătăți de măsură a transformat-o dintr-o simplă observatoare a istoriei într-o voce care a definit secolul XX.

Esența unei femei incomode

Această antologie nu este doar o cronologie a succeselor, ci o mărturisire profundă despre prețul libertății de exprimare. Poveștile pe care le-a trăit și le-a scris au fost chiar cărămizile cu care și-a construit propria legendă. Volumul oferă imaginea completă a unui „scriitor”, așa cum își dorea să fie numită, care a transformat cuvintele în arme și vulnerabilitățile în putere absolută.

Oriana Fallaci (29 iunie 1929 – 15 septembrie 2006), jurnalist de origine italiană, a început studiile la Universitatea din Florența, în medicină și chimie, dar ulterior s-a transferat în domeniul artei, însă fără a absolvi.

La îndemnul unchiului său, el însuși jurnalist, Oriana Fallaci a început cariera de jurnalism, devenind corespondent special pentru ziarul italian Il mattino dell`Italia centrale (1946). Începând cu anul 1967, a fost corespondent de război în Vietnam, Orientul Mijlociu și America de Sud. Un personaj controversat, cu un curaj feroce și o determinare ieșită din comun, Oriana Fallaci a fost un adversar al Islamului, considerându-l noul fascism, și contestând modul în care erau tratate femeile musulmane. Interviurile sale absolut remarcabile au vizat prin întrebările sale incomode numeroase personalități: Yasser Arafat (om politic palestinian), Golda Meir (prim-ministru în Israel), Indira Gandhi (prim-ministru în India), Haile Selassie (împăratul Etiopiei), Deng Xiaoping (politician în China), Henry Kissinger (secretar de stat american). După ce a pierdut o sarcină, a devenit o militantă activă împotriva avortului. Astfel s-a născut cartea Scrisoare pentru un copil niciodată născut.

Nu a fost căsătorită, însă a trăit timp de trei ani alături de activistul politic grec Alekos Panagoulis, care a murit în condiții suspecte și despre care Oriana Fallaci a scris în cartea sa Un Om. După atentatele din 11 septembrie 2001, Oriana Fallaci a publicat două cărți care au devenit bestselleruri în Italia: Furia și mândria, o critică adusă occidentului pentru atitudinea mult prea conciliantă față de pericolul islamizării, și Puterea rațiunii, în care a pledat pentru superioritatea civilizației occidentale. Cărțile sale au fost traduse în peste 21 de limbi. A primit numeroase premii de-a lungul carierei sale pentru contribuțiile culturale notabile, dar și pentru curajul de a fi un simbol în lupta împotriva fascismului: în anii 1967 și 1971 a primit premiul pentru jurnalism „St. Vincent”.

Anul 1970 i-a adus premiul Bancarella pentru cea mai bună carte Nothing, and So Be It, iar nouă ani mai târziu, premiul internațional pentru pace, progres, cultură, „Viarregio-Versilia”, îi revine datorită volumului Un Om. În 2005, la New York, un alt premiu, „Annie Taylor”, i-a fost oferit pentru curajul neobișnuit în condiții nefavorabile și de risc major, de către Centrul pentru Studiul Culturii Populare. Președintele Republicii italiene, Carlo Azeglio Ciampi, i-a acordat, în anul 2005, o medalie de aur pentru contribuțiile sale culturale, însă din cauza problemelor de sănătate, Oriana Fallaci nu a putut participa la ceremonie, a fost însă profund mișcată de recunoașterea meritelor sale.

În anul 2006, a primit din nou, la New York, o medalie de aur din partea Consiliului Toscanei, oferită de către președintele Riccardo Nencini pentru aportul său cultural; în timpul ceremoniei, Oriana Fallaci a afirmat că va face o caricatură a lui Mohammed.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu este doar un simbol al curajului, ci și un ajutor viu pentru cei care i se adresează cu credință. Ajutorul Sfântului Gheorghe în diferite împrejurări ale vieții s-a arătat prin izbăvire din primejdii, alteori prin vindecări neașteptate, prin ocrotire în momente de cumpănă sau prin întărirea credinței în clipe de încercare. Puterea lui nu izvorăște din forța omenească, ci din harul lui Hristos, pe care îl împărtășește celor ce îl cheamă în rugăciune. Astfel, fiecare rugăciune devine o punte între viața noastră de zi cu zi și curajul, credința și jertfa sfântului. Sfinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dacă veţi revărsa aroma bunei miresme a lui Hristos, co­piii voştri vor fi bineînmiresmaţi înaintea oamenilor, vă vor fi bucurie şi mângâiere. Să vă educaţi copiii prin puterea exemplului personal! - Sf. Luca al Crimeei Dacă copilul nu învaţă să iubească în familie, de la părinţii săi, unde va învăţa să iubească? Dacă nu s‑a deprins din copilărie să caute fericirea în fericirea reciprocă, în ce porniri rele şi vicioase o va căuta când va ajunge la vârsta adultă?

Dac-ar fi să ne închipuim viața ca pe un tren - copii frumoși, care-mi citiți povestea -, un tren care ne poartă pe drumuri lungi și uneori foarte întortocheate, un tren care ne trece prin tuneluri întunecoase sau pe margine de prăpăstii, un tren în care se poate întâmpla să ne simțim singuri sau să ne fie foarte, foarte teamă, să nu uităm niciodată că Dumnezeu, Tatăl nostru, al tuturor, e întotdeauna în ultimul vagon! Stă acolo, veghează și nu așteaptă decât să fugim spre El, cerându-I ajutorul.

Monahii au jucat un rol hotărâtor în formarea concepției despre viața duhovnicească în Răsăritul creștin. Încă de la originile sale, viața monahală a fost imaginea vieții creștine autentice. Dornici să păzească toate poruncile lui Hristos, monahii sunt, așadar, adevărații și autenticii creștini. În zilele noastre, creștinul modern face o deosebire mult prea mare între „mântuire” și „desăvârșire”. Or, zice Sfântul Ioan Hrisostom: „Sfintele Scripturi nu spun nimic despre o atare deosebire, ci tuturor li se cere să ducă viața monahilor, chiar dacă sunt căsătoriți”. Fidel Sfinților Părinți, Răsăritul nu cunoaște paralelismul tipic occidental între „poruncile” și „sfaturile” evanghelice, primele obligând pe toți creștinii, iar celelalte doar pe monahi. Instrumente ale virtuții, mijloace de dobândire a „virtuților duhovnicești”, făgăduințele sărăciei, castității și ascultării sunt necesare deci pentru toți creștinii. Monahii se deosebesc de restul creștinilor doar prin radicalismul asumării lor. Fuga de lume, ascetismul riguros, rugăciunea și munca de zi cu zi a monahilor tind de fapt spre realizarea spirituală a Botezului: curățirea în om a chipului lui Dumnezeu care a fost întinat de păcat și redarea strălucirii sale originare în comuniune cu Arhetipul său divin.

„În ultimii ani prietena mea nu era de acord cu mine în multe privințe. Poate că încă avea iluzia că istoria universală este progresul în conștiința libertății (de la Hegel citire). Poate că o astfel de vedere asupra lumii este proprie tuturor căuzașilor care nu au fost călcați de tren. Încă. E clar, trecerea în alt stadiu al vieții pe pământ, îmbătrânirea, în cazul meu, te face să vezi lumea cu limitele și determinismele ei. Ești mai puțin intransigent în privința cauzelor tale, odată ce vezi bine că ele pot să fie ucise, uneori in nuce. Apreciezi arta compromisului pentru conviețuire. Politic o faci pentru pluralism, căci fără el te paște doar deșertul dictaturii. Sau, pur și simplu, în cazul meu bătrânețea, în sens ecumenic, s-a instaurat foarte devreme. Am ocolit oamenii care gândeau radical diferit doar când deveneau insultători și agresivi. Abia atunci credeam că nu mai am ce face. Ce să mai vorbim de violență, inclusiv de cea politică? Violența este un stadiu turbat al mâniei și indignării.” (Mihaela Miroiu)

„O carte răscolitoare și necesară, care se mișcă între jurnal intim și reflecții aproape taumaturgice «despre experiența trăită a îmbătrânirii» și, în definitiv, asupra condiției umane. Mihaela Miroiu reușește să recupereze teme absente, pe care literatura, chiar și cea memorialistică, tinde să le trimită mai degrabă în teritorii necunoscute și înspăimântătoare, cartografiate drept «hic sunt leones» («aici sunt lei»). Nu îmi amintesc să fi citit un text similar, atât de dens, de încăpător, metafizic și, în același timp, atât de plin de speranță, de tandru și de mundan, care impresionează și prin polifonia de voci absente. Este, în mod fundamental, o carte despre iubirea pentru celălalt.” (Roxana Dumitrache)

„Memoriile Mihaelei Miroiu sunt summum-ul scrisului ei de până acum. Toate temele ei academice devin aici înțelepciune umană caldă. Trecut uman edificat asupra umanului – îmbrățișând orice viitoruri umane. Dar ele nu compun doar o carte înțeleaptă – ci și una curajoasă. Nici nu știi ce să admiri mai mult: curajul cu care scrie despre îmbătrânire; despre boală; despre răutatea bolii de a lovi exact atunci când e așteptată noua viață senină; despre răutatea umană care vrea să distrugă ce e diferit; despre prietenia intra- și inter-specii; despre cei iubiți dinăuntrul familiei; despre cei iubiți din afara familiei; despre natura din miezul erei digitale. O carte necesară. Și folositoare. Și adevărată. Și hrănitoare – pentru orice viitor care mai crede în uman.” (Radu Vancu)

„Când vlădica intra în altar - își amintește o fiică duhovnicească a Sfântului Serafim Sobolev -, parcă ne uneam cu toții și ne înălțam la Dumnezeu”. Se întâmpla chiar ca unii credincioși să-l vadă în timpul slujbelor înconjurat de o lumină, ce-l făcea asemenea unui om fără de trup. Odată, în timpul Liturghiei, un copil a exclamat: „Vlădica, miroși a Rai!” Prin cuvintele sale nevinovate, copilul exprimase ceea ce era aproape cu neputință de redat în cuvinte...