Cărți

Cristian Liviu Burada este un elegiac care isi scrie poemele cu sine insusi, memoria produce realitate, inima se zbate in ritmul unei pulsiuni interioare care este asemenea unui foc care nu lasa cenusa, ci doar lumina. Poezia este, pe rand, nisipul din clepsidra, este vipera indragostita care nu mai secreta venin, este un trup de cuvinte, este umbra cazuta in genunchi...! La atatea ipostaze ale poeziei, care se configureaza intr-o carte ca un adevarat labirint, cititorul nu rezista sa nu se lase ispitit, mai ales ca si luna lumineaza a poezie. Autorul este si un confesiv, unul special, fiindca mai tot ce este in poezia din acest volum este parte din memoria colectiva, asumarea calitatii de martor care depune marturie face parte din destinul poetului dintotdeauna. De prea multe ori clipele, ca niste zaruri masluite ale celorlalti, se rostogolesc si deformeaza realitatea, din acest motiv poetul trebuie sa sape spornic in lumina ca sa dea de intunericul cald, care reconfirma intimitatea, viata insasi. Mai mult, lumea este o oglinda mare in care ne privim, fiecare in parte, atunci cand citim poezie, ca sa ne dam seama de unicitatea noastra. Neatent la modele poetice ale vremii, cu o acuitate argheziana, polemica, de abordare a realitatii imediate, poezia lui Cristian Liviu Burada din acest volum da coerenta unui portret dinamic, care se completeaza si se individualizeaza de la carte la carte. - Adrian Alui Gheorghe

Dacă sunteți în căutare de poezii românești pentru copii, colecția de versuri semnate de Elena Farago este foarte potrivită. Nu lipsesc clasicele „Cățelușul șchiop”, „Pedeapsa mâței” sau „Versurile pe care le-au învățat cei doi copilași pentru ziua mamei lor”, prezente la toate serbările și intonate la fiecare venire a lui Moș Crăciun. O mică bijuterie Arthur retro VERSURILE PE CARE LE-AU ÎNVĂȚAT CEI DOI COPILAȘI PENTRU ZIUA MAMEI LOR

Publicată postum, Cartea lui Merlyn reprezintă încheierea legendelor arthuriene, așa cum au fost ele repovestite de un mare erudit, T.H. White „Bătrânul rege îl urmărea cu o minte ce se deștepta la viață. Acum, că își visa atât de aievea prietenul de mult pierdut, începea să înțeleagă de ce Merlyn se prostea de bunăvoie. Bufoneria fusese un mijloc de a‑i ajuta pe oameni să învețe într‑o atmosferă de veselie. Parcă se mai înveseli la gândul că bunăvoința și curajul nu pier.“

In ochii mei, Andreea lulia Scridon este fenomenala in fiecare miscare poetica, am urmarit cat de flexibila e pe scena si am avut onoarea de a o avea ca invitata la diverse lansari si dialo-guri. In Asteptandu-l pe Sfantu-Asteapta este o povestasa desavarsita, o Yesterday Kind of Girl intr-un Cluj care isi inchide toate spitalele de papusi, apoi isi umple dorul intr-o Philadelphia 2003 sub petale de cires cu toate papusile ei, Mariana, Matriosca, chinezoaica Yoo si fiul ei, Cain, ca in final sa-si tradeze tristetea in fiecare gest. Taramul ei este magic, dar foarte pamantesc in acelasi timp; trecutul si prezentul se intrepatrund unde lumina cauta fericirea in intuneric. Cititi-o si bucurati-va de ea, este unica precum o faptura arhaica si efemera care ne conduce de mana intr-o lume mult mai buna decat a noastra: memoria, mintea si inima ei. - Lena Chilari

Domnul Pleașcă pleacă la plimbare cu barca și toată lumea vrea să vină cu el. Nu e prea mult loc, dar dacă pasagerii sunt înțelegători, va fi o plimbare frumoasă și liniștită pe râu. Dar… dacă nu? Această poveste, spusă cu mult umor de John Burningham, poate fi un mod foarte atractiv și ușor de înțeles de a le vorbi copiilor mici despre un aspect esențial pentru o integrare armonioasă în societate: ce drepturi și ce responsabilități avem în relațiile cu ceilalți?

Editie bilingva: romana-engleza. Prima mea carte despre culori este o carte cu activitati, conceputa astfel incat copiii mici sa poata invata culorile principale printr-un joc simplu si amuzant. Cartile sunt cartonate integral, au colturile rotunjite si un design ingenios - paginile sunt taiate pe jumatate, iar copiii trebuie sa identifice culoarea din partea de sus a fiecarei pagini, cautand printre ilustratiile din partea de jos.

Editie bilingva: romana-engleza. Prima mea carte despre casele animalelor este o carte cu activitati conceputa astfel incat copiii mici sa poata invata despre cateva animale si locul in care traiesc printr-un joc simplu si amuzant. Cartile sunt cartonate integral, au colturile rotunjite si un design ingenios - paginile sunt taiate pe jumatate, iar copiii trebuie sa potriveasca jumatatea de sus, care contine ilustratia unui cuib, stup, copac etc., cu jumatatea de jos, care contine imaginea unui animal.

Ai prefera sa mananci tocanita de paianjeni sau pireu de viermisori? Sa ajuti o zana sa faca vraji sau spiridusii sa sape dupa o comoara? Sa ai o maimuta pe care s-o gadili sau o pisica cu care sa boxezi? Sau poate, daca ai putea sa alegi sa fii oricine sau sa faci orice ti-ar trece prin cap, pana la urma ai prefera sa fii... tu?

Intr-o zi, puisorii au intrat in cartile lui Claude Ponti si nu au mai iesit. Se simt ca acasa acolo, fac o multime de nazdravanii, mai ales Vlasi, puisorul mascat. Isi traiesc propriile aventuri, uneori murdarindu-se destul de mult. O carte speciala pentru ca raspunde la toate intrebarile pe care le-ati putea avea despre puisori. Dezvaluie secretele vietii lor: cum se nasc sau ce fac ei in oul lor inainte de a se naste. Oare asteapta in timp ce citesc o carte? Unde locuiesc puisorii? Ce le place? Si cine este Vlasi? Sunt la fel de multe raspunsuri cate intrebari. Plus un raspuns la toate intrebarile care nu au fost inca puse.

Stiati ca in fiecare an in noaptea de Sanziene, florile se intalnesc in secret si sarbatoresc solstitiul de vara intr-un Festival al florilor? Doar in aceasta noapte micutele plante pot merge la fel ca oamenii, dar nu pot fi vazute. Iar daca Zana Sanzienelor iti va picura un strop de lapte de mac pe pleoape, vei deveni invizibil. Astfel, vei putea merge la petrecerea lor, vei putea sa le vezi si sa le asculti povestile. Nu-i asa ca ti-ar placea sa fii si tu acolo?

„A scrie viața lui Céline înseamnă a fi obligați neîncetat să ne sprijinim pe el – cum să-i scăpăm, cum să neglijăm această parte esențială, mereu prezentă în ceea ce vede, ceea ce trăiește, ceea ce scrie, ceea ce observă, în ceea ce-l face să sufere? – dar înseamnă, la fel de bine, a transforma acest sprijin într-o forță care să-i respingă opera, să o îndepărteze pentru că evident e doar o minciună, pentru că orice operă, oricare ar fi ea, fie și cea mai frumoasă și în măsura în care e cea mai frumoasă, e doar un travaliu de transpunere, de iluzii delicate care în cazul lui Céline sunt tăiate în materia convulsivă a propriei vieți.” (Frédéric Vitoux)

Între aceste coperți se adună două texte care au fost două cărți separate: tzara mea, publicată în 2001, și Capcanele identității, publicată în 2011. Deceniul scurs între publicarea celor două cărți e marcat de o dublă ieșire din capcana căutării identității naționale, căci capcana a fost cu un dublu mecanism de prindere: o cursă cotidiană, întinsă zi de zi, și o cursă teoretică asemenea unui văl gros pe ochi. În tzara mea deconstruiam discursurile care mă încadrau în „voi, studenții basarabeni în Romania”.

„Am citit cu mare bucurie romanul lui George C. Dumitru, cu impresia că mi-a povestit copilăria din anii 1980. Nu vă temeți, nu e o biografie romanțată despre mine. (Nici măcar eu n-aș citi așa ceva.) Tot ce rămâne este un roman despre cotidianul ceaușismului târziu, așa cum îl percepe un copil dintr-un sat dobrogean. Dar e lumea văzută nu numai prin ochii lui George, ci prin ochii unei întregi generații. Cine a trecut pe-acolo va tresări la fiecare pagină; cine nu – va avea prilejul să perceapă dinăuntru o lume complicată, cu bunele și relele ei. „Era bine. Adică era rău, cu comunismul și lipsurile și tot. Dar era bine” – așa rezumă protagonistul epoca din care s-a desprins. Și cu el, toată lumea românească. George C. Dumitru scrie o carte plină de umor, care nu schematizează, nu exotizează și nici nu idealizează comunismul târziu.” (Bogdan Crețu)

„După atmosfera mustind de senzualitate din Daphnia, mai poate fi o surpriză că Dumitra Râșnoveanu ne dăruiește acum un roman de un erotism intens? Poate că nu, dar tot nu poate să nu mă surprindă scriitura ei viguroasă, mereu proaspătă, pășirea fără efort printre stări, culori și vibrații, melodia frazei și alăturările surprinzătoare de imagini.

„Aflată, în decembrie 2024, într-un tren Cluj-Timișoara, Ruxandra Cesereanu își dă seama că «de patruzeci de ani țin în mine o autobiografie pe care nu o lăsasem să iasă și care dădea pe dinafară, nu mai voia să rămână nescrisă. Se copsese atât de tare încât năvălise peste mine ca taifunul, tornada și uraganul». În această stare de efervescență, scrie cartea de față în șase săptămâni. Nu este primul ei proiect autobiografic, dar este cel mai complex, care aduce la suprafață decenii de viață prin stări, trăiri, întâmplări considerate emblematice pentru întregul parcurs existențial. De-a lungul lui, alături se găsește constant romanul lui Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta, o carte în multe feluri întremătoare și limpezitoare. Sau, cum scrie memorabil Ruxandra Cesereanu: «Respiram viață vie cu ajutorul unei singure cărți»”. (Sanda Cordoș)

„Bunul meu prieten George Bezviconi, de care mă leagă 30 de ani și mai bine de strânsă amiciție și colaborare, cunoscut și familiei mele – nu mai este! Uimirea mea – trebuie să repet – este mare și încă nu-mi vine să cred de cele ce îmi scrieți. Într-adevăr cu stingerea sa atât de timpurie din viață, știința istorică românească pierde un mare animator, un adevărat pioner sârguitor, dotat de o rară modestie, de o erudiție și competență mare ! Dar așa se întâmplă cu noi toți ce trăim pe acest pământ. Fiecare se va duce pe neașteptate – la urma urmei noi toți nu suntem decât niște simpli muritori. Cunosc bine activitatea lui George, pe care am apreciat-o și am prețuit-o totdeauna. Tot ceea ce a scris dânsul va prezenta un monument ce va dăinui perpetuu, neputând fi distrus niciodată de nimeni. Aceasta îi va fi, așa cred, răsplata cea mai bună a zecilor săi de ani de muncă dezinteresată, împletiți cu multe necazuri și puține bucurii.” (Dimitrie N. Mincev, istoric bulgar) „Istoria nouă este scrisă de oameni noi şi din ea nu va lipsi numele acestui mare romantic al istoriei basarabene – Gheorghe Bezviconi. Iar el a fost nu doar un mare istoric, ci și un aristocrat al Istoriei.” (Iurie Colesnic)

Cartea aceasta speră să-i învețe pe copii că ceea ce e cu adevărat important se află dacă te uiți pe cer, nu în alte direcții. Dar dacă nu-i învață nimic, tot e bine: o poveste poate fi doar frumoasă. Îi e permis acest lucru. Sper că le-am putut vorbi cititorilor mici despre frumusețea lumii, a literaturii și a lejerității.

„Daniela Rațiu reconstituie cu minuţiozitate contextul anilor ‘5o, în încercarea de a afla cine a fost Ana Pauker și cum a fost posibilă ascensiunea şi decăderea ei în regimul totalitar comunist. Profund şi tulburător, romanul este o incursiune în mecanismul infernal al «banalităţii răului», în centrul căruia se află nu doar destinul individual al celei supranumite «Stalin în fustă», ci chiar eşecul umanităţii. O ficţiune documentară excelent calibrată, care ne determină să ne punem întrebări cu privire la natura responsabilităţii individuale într-un regim politic în care legea nu sancţionează crima şi violenţa împotriva celor ce gândesc şi acţionează liber.” (Carmen Muşat)

„Mi-e foarte dificil să scriu pe cartea în care personaj principal e o doamnă de care sunt îndrăgostit de zeci de ani, cum, cred, îndrăgostiți de ea sunt toți cei care au cunoscut-o. Nora, prin prezența-i plină de energie, farmec, șarm și inteligență, devine nu doar memorabilă și adorabilă, dar își potențează și poezia, încât atunci când citesc versurile ei, mai vechi ori mai noi, albe sau rimate, mi-e imposibil să n-o văd, să n-o aud în ele și să nu-mi placă și mai mult. Volumul pe care Angela Baciu ni-l propune și în care Nora Iuga îi răspunde la multe și ațâțătoare întrebări conturează și mai bine portretul acestei scriitoare și femei formidabile, care, de fapt, iese din orice ramă. Inclusiv din rama meșteșugită și prietenoasă a grozavei cărți pe care o țineți în mână.” (Robert Șerban)

„Nimic la tine nu m-a lăsat indiferentă! Nici poporul tău, atât de călduros și capabil să cucerească orice inimă odată ce a pășit peste timiditatea inițială, oameni minunați, primitori, gata să danseze hora cu orice ocazie, dacă jinu’ îi bun! Nici verdeața străzilor tale, nici parcurile tale, adevărate oaze pe timp de arșiță! Nici piața ta centrală atât de colorată și tarabele ei pline de fructe și de legume cu un gust incomparabil! Nici umbra teraselor de vară, nici curțile tale cu viața lor proprie! Nici vechile uși vopsite de zeci de ori, unele veșnic încuiate peste secrete grele, nici casele abandonate, ruine, sublime mărturii ale vremurilor dinaintea exilului, dorit sau impus! Nici măcar trotuarele tale pline de gropi care se refac de fiecare dată când revin în vizită! Și nici măcar mormanele de zăpadă la poalele copacilor după furtunile tale homerice de iarnă! Și cu siguranță nici cerul albastru pe care ni-l oferi 200 de zile pe an! Ai reușit să atingi fiecare coardă sensibilă din emoțiile mele și vei rămâne pentru totdeauna în inima mea, Chișinău, mon amour!” (Veronique North-Minca)

Gavroche si Cosette reprezinta o adaptare pentru copii a unui episod din roman, prefacere necesara, dat fiind faptul ca Mizerabilii poate fi o carte pentru copii, in masura in care complexul narativ (cadru istoric, personaje preluate din trepidatiile vietii napoleoniene, turpitudinile multiple ale vietii social-politice ale vremii) nu se mai acorda cu orizontul de competente ale preadolescentului de azi. Totusi, (foarte) tanarul cititor poate intra in posesia unor elemente de atmosfera si caracterologice hugoliene prin lectura acestei forme rezumative, care nu e doar un erzat al Mizerabililor. - Lucian Pricop

In colectia Cartile elevului smart, cititorul - elev de scoala primara, gimnaziala, liceala - are dreptul sa-si alcatuiasca propriul text, sa patrunda in poveste, sa ia la intrebari personajele. De aici vor aparea si satisfactiile, din defrisarea cararilor labirintului literaturii de raftul intai.

„Încă din secolele XV-XVII Europa se pomeneşte inundată de covoarele orientale. Conform opiniei majorităţii specialiştilor, la baza decorului acestora se află o cultură străveche, nomadă. S-a făcut aşa că, pe parcursul secolelor, covoarele orientale au devenit chiar o estetică a ambientului european. În aceste condiţii, involuntar se pune problema dacă însăşi Europa a mai păstrat pe undeva propria-i tradiţie ornamentală, atât de bogat prezentă în străvechea cultură a neoliticului şi eneoliticului european. Şi chiar dacă această tradiţie s-a păstrat pe undeva, am fi foarte curioși să aflăm cam ce prezintă ea, această tradiţie, atât sub aspect estetic, cât şi sub aspect conceptual-filozofic.

„ – Nu am chef de baie, îi spun în timp ce îl apuc de mână. – Nici eu, îmi spune el, dar mama nu o să ne lase așa. Încuviințez și îi zâmbesc. Da, pe mama nu o poți lua cu zăhărelul seara, dacă e de spălat la spălat, fără mari dulcegăreli. Rutina, bat-o s-o bată. Am încercat câteva ori să nu-i fac pe plac și m-a trezit blocat între picioarele ei și cu capul în vană. Urăsc să mă spăl. Și când te uiți la picioarele mele, nu sunt atât de murdare, așa, un pic pe margini și sub merișor, în rest, nici nu se observă. M-am întins pe pat, epuizat complet. Burta era plină de porumb fierți trupul curat. Cu mama seara nu te pui.”

Povestea personală și profund intimă a autoarei, alături de un tată abuziv, o mamă care se lasă pradă alcoolismului și o soră înstrăinată. Lidia Yuknavitch își spune povestea vieții petrecute alături de un tată abuziv, o mamă căzută pradă alcoolismului și o soră înstrăinată. Își călăuzește cititorii în mărăcinișul problemelor care țin de gen, sexualitate, violență și familie, din perspectiva unei înotătoare de cursă lungă care a devenit artistă. Scriind, explorează natura însăși a amintirilor, într-o călătorie a evoluției și a regresului, a dependenței, autodistrugerii și, în cele din urmă, a supraviețuirii și a vindecării survenite sub forma iubirii și a maternității.

Durerea cronică este larg răspândită. În S.U.A., peste 50 de milioane de oameni se luptă cu dureri de spate, cefalee sau alte tipuri de dureri care nu cedează la niciun fel de tratament. La nivel mondial, numărul este estimat la 1,2 miliarde!

O carte de parenting fundamentală, care abordează în mod inedit comunicarea și educația, ajutându-i pe părinți să clădească relații solide cu cei mici, bazate pe încredere și sinceritate. Nucleul volumului constă într-o filozofie simplă, dar extraordinar de puternică: cei mici merită același respect, empatie și înțelegere pe care le oferim adulților. Faber și Mazlish subliniază importanța recunoașterii sentimentelor unui copil, mai degrabă decât a le respinge sau minimiza.

Omar Khayyam a fost un mare cărturar persan, cunoscut de secole pentru contribuțiile importante pe care le-a avut în matematică și în astronomie. Și totuși, după aproape o mie de ani de la naștere, ne amintim de el ca poet; unul din cei mai importanți poeți care a trăit vreodată.

 „Structurat în unsprezece capitole, volumul tratează într-o manieră integrativă problematicile complexe din sfera marketingului educațional, plecând de la delimitările conceptuale specifice acestuia și explicitările terminologice operaționale ale elementelor-cheie definitorii pentru discursul de marketing (public-țintă, piață educațională, mix de marketing, cerere și ofertă) și continuând cu trecerea în revistă a principalelor aspecte ce țin de conținutul marketingului (funcții și principii ale marketingului educațional, imaginea/viziunea și misiunea instituției, serviciile/produsele și bunurile educaționale, brandingul educațional etc.). Sunt marcate, de asemenea, elemente/modalități concrete de realizare a activității de marketing precum: cercetarea în marketing (metode și instrumente de cercetare, analiza mediului intern și extern, segmentarea pieței, strategiile de marketing), comunicarea de marketing (modele și instrumente comunicaționale), elaborarea produselor de marketing (spot publicitar, pliant, broșură, scrisoare, flyere, fluturaș, poster, afiș, site-ul instituțional, blog etc.). Caracteristicile marketingului educațional, necesitatea abordării acestuia și modalitățile de asigurare a condițiilor de eficiență în marketing sunt evidențiate de-a lungul întregului volum ca un fir roșu ce susține interdependența conținuturilor abordate.

Marketingul educațional este un suport informativ pentru manageri și cadre didactice care se confruntă cu problema asigurării școlarității funcționale și eficiente – educație de calitate, inserția socială și profesională a tinerilor și a adulților pe piața muncii, pregătirea dezirabilă a fiecărui educabil (elev/student/cursanți diferiți) – în acord cu nevoile și posibilitățile lor reale de dezvoltare, facilitând dobândirea independenței personale și profesionale.” (Coordonatorii)

Marketingul educațional. Noțiuni introductive • Principiile și funcțiile marketingului educațional • Școala ca instituție furnizoare de servicii educaționale • Viziunea, misiunea și valorile organizației școlare • Marketingul ca promovare a realităților vieții școlare • Marketingul intern • Comunicarea în activitatea de marketing • Brandingul educațional. Crearea și promovarea brandului școlar • Cercetarea de marketing educațional • Calitatea și eficiența în marketing. Strategii de marketing educațional • Modalități practice de realizare a marketingului educațional

Numeroase premii i-au răsplătit activitatea lui Matei Vișniec, începînd cu Premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România, în 1984, pentru volumul Înțeleptul la ora de ceai. El a mai obținut Premiul Academiei Române, precum și premiul pentru întreaga activitate a Uniunii Teatrale din România (UNITER). În Franța i-a fost decernat de mai multe ori Premiul presei la Festivalul internațional de teatru de la Avignon, Premiul european acordat de Societatea Autorilor și Compozitorilor Dramatici (SACD), precum și Premiul de literatură europeană „Jean Monnet” pentru romanul Negustorul de începuturi de roman. Piesele lui Matei Vișniec sunt traduse în peste 30 de limbi și s-au aflat pe afiș în numeroase țări. Unele dintre ele au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stockholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Național din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatrul Național din Sofia, Teatro Stabile din Torino, Teatrul Amalia din Salonic…