Cărți

Roman finalist la International Booker Prize 2023 Premiul Òmnium pentru cel mai bun roman catalan al anului Lui Boulder îi place să ducă o viață pe potriva poreclei sale: aspră, liberă, străină de orice constrângeri. Vrea să o trăiască intens, cu toate simțurile, frământând-o în palme cum face cu mâncarea pe care o pregătește la bordul vasului pe care lucrează. Ca să poată fifi alături de iubita ei, Samsa, Boulder hotărăște să renunțe la o parte din această libertate. Cele două se mută împreună în Reykjavík și încep aici o nouă viață, previzibilă, așezată și adeseori anostă pentru spiritul neliniștit al lui Boulder. Dar, deși se simte deja sufocată de rutina traiului domestic, tânăra se vede pusă în curând în fața unor responsabilități și mai mari, căci Samsa își dorește nu doar un cămin alături de ea, ci și o familie: vrea să fifie mamă. Într-o proză densă, de o mare forță evocatoare, Eva Baltasar explorează ambiguitățile maternității și potențialul ei coroziv într-o relație construită pe un echilibru deja fragil între două forțe contrare: independența și intimitatea.

„Dragoste la prima vedere, Kafka-style." John Banville „Pentru mine, cel mai bun mod de viață ar fi să stau încuiat, cu lucrurile necesare scrisului și cu o lampă, în ultima încăpere a unei hrube vaste. Mâncarea ce mi s-ar aduce ar fi depusă de fiecare dată la mare distanță de odaia mea, dincolo de ușa cea mai îndepărtată a hrubei. Drumul într-acolo ar fi singura mea plimbare și l-aș parcurge în halat, trecând pe sub toate bolțile hrubei. Apoi m-aș întoarce la masa mea, aș mânca încet și cu băgare de seamă și aș reîncepe numaidecât să scriu. Ce aș scrie atunci! Din ce profunzimi aș smulge rândurile mele! Fără efort! Căci maxima concentrare nu cunoaște efortul. Numai că poate n-aș face asta mult timp, iar la primul eșec, pesemne inevitabil tocmai într-o asemenea situație, aș izbucni într-un grandios acces de demență. Ce zici, iubito? Să nu te ții departe de locuitorul hrubei! "

O cursă aeriană fără probleme. Zbor lin, aterizare în siguranță. Însă celor care au urcat la bord li se va întâmpla ceva extraordinar: află cum și când vor muri. Pentru mulți, ziua morții e departe. Dar pentru șase dintre ei lucrurile stau cu totul altfel. Deși printre pasageri se găsesc oameni mai interesanți, niciunul nu va deveni la fel de faimos ca „Doamna Morții“. Mai târziu, nimeni nu își va aminti că a observat-o suind în avion. Nu ieșea în evidență prin nimic, dar, în cursul călătoriei, a făcut ceva remarcabil. După câteva luni, un pasager moare exact așa cum a prezis ea. Apoi încă doi. Curând nu i se mai pare nimănui că totul e numai o poveste amuzantă. Dacă ți s-ar spune cât timp mai ai de trăit, ai acționa diferit? Ai încerca să-ți păcălești destinul? Un roman construit genial, despre liberul-arbitru și destin, durere și iubire, precum și despre lupta nesfârșită de a-ți păstra certitudinile și controlul într-o lume nesigură. Ca o Jane Austen a vremurilor noastre, Moriarty ironizează moravurile sociale, țese o rețea de mistere și pune întrebări dintre cele mai profunde.

Cum ne putem ajuta clienții să trăiască pe deplin o anumită situație, să poată aprofunda procesul intern până când se cristalizează sensul simțit, trăit și corporal, nu doar cognitiv? Examinând procesul real al terapiei, Eugene Gendlin descrie modalități specifice prin care terapeuții pot genera o mișcare eficientă, în special în acele perioade dificile din terapie în care pare că nu se întâmplă nimic. Cartea se concentrează pe relația continuă dintre client și terapeut și pe modalitățile prin care răspunsurile terapeutului pot stimula și permite capacitatea clientului de a experimenta direct și de a se „focaliza”. Pe tot parcursul lucrării, este subliniată importanța relației client-terapeut, atât ca factor ce oferă constanță, stabilitate, cât și ca element care poate determina schimbarea. De asemenea, autorul arată cum anumite răspunsuri relaționale pot transforma impasurile în momente de terapie relațională.

La începutul anilor '90, un tânăr genial care poartă numele unui celebru gânditor, Georges Bataille, renunță la pasiunea pentru filosofie și se înscrie la o școală de afaceri. Astfel obține primul lui loc de muncă în Béthune, la o sucursală a Băncii Franței. În acest oraș cufundat în plictiseală și în criza produsă de închiderea minelor, viața Trezorierului-șef, căci așa va fi cunoscut de clienți, capătă o turnură pasionantă: protejat de directorul băncii, Charles Dereine, el îi apără la rândul său pe clienții îndatorați ai băncilor, descoperă vertijul vieții sexuale alături de Annabelle, o librăreasă pasionată de Rimbaud, se înscrie într-o asociație caritabilă și întâlnește iubirea vieții, o tânără cu nume de floare, pe Lilya Mizaki. Un roman despre criza vremurilor pe care le trăim, Trezorierul-șef povestește cum poți fi anarhist lucrând într-o bancă, cum e cu putință ca, prin grija față de aproape și erotism, să reziști din interior lumii calculelor.

Care informații sunt adevărate? Compania a fost înființată de un tâmplar danez în 1932 Numele vine de la doua cuvinte daneze care înseamnă „joacă-te bine”Toate cele de mai sus! Află mai multe din această carte frumos ilustrată!

Despre libertate ne poartă într-o călătorie intelectuală fascinantă. Bazându-se pe lucrări ale unor filosofi și disidenți politici, pe conversații cu gânditori contemporani și propriile experiențe formative din perioada excepționalismului american, Snyder identifică acele practici și atitudini care ne vor permite să proiectăm o guvernare în care noi și generațiile viitoare vom putea prospera. Ajungem să apreciem importanța tradițiilor (promovate de dreapta), dar și rolul instituțiilor (apanajul stângii). Cu accente personale, dar și ambițioasă, această carte contribuie la realizarea unui nou consens, ce își are rădăcinile într-o politică a belșugului, generozității și grației.

Un băiat dispărut • Un criminal în serie • O poveste de iubire În 1975, America e în schimbare. Războiul din Vietnam se încheie. Muhammad Ali se luptă cu Joe Frazier. Iar în orășelul Monta Clare, Missouri, fetele dispar. Când fiica unei familii bogate este vizată, apare cel mai puțin probabil erou – Patch, un adolescent care o salvează pe fată, dar lasă multă durere în urma lui. Patch și cei care îl iubesc descoperă curând că linia dintre triumf și tragedie nu a fost niciodată mai fină. Vor ajunge la adevăruri care ar putea însemna să se piardă unii pe alții.

O poveste extraordinară despre război, prietenie și loialitate În 1914, Joey, un tânăr cal de ferma, este vândut armatei și aruncat în haosul devastator al Primului Război Mondial. Asistând la oroarea bataliei de ambele părți ale tranșeelor, Joey spune o poveste puternică a celor mai adevărate prietenii care au supraviețuit în vremuri teribile și descrie puterea războiului și frumusețea păcii. Calul de razboi a fost adaptată de către Teatrul Național britanic în 2007 și a ramas opt ani în programul spectacolelor, perioada în care a fost văzuta de 2,7 milioane de oameni în Londra și 7 milioane în întreaga lume. De asemenea, în 2011 cartea a fost ecranizată de către Steven Spielberg, producția fiind nominalizată la numeroase premii, inclusiv șase Oscaruri și cinci premii BAFTA.

Prix Oceanos 2016 „Una dintre revelațiile literaturii portugheze.” - José Saramago Căderea unui meteorit tulbură apocaliptic liniștea așezării Galveias într-o noapte de ianuarie. Un miros pătrunzător de sulf invadează locul, urmat la scurtă vreme de o ploaie care nu se mai termină. Incidentul provocat de „chestia fără nume“ e o poartă deschisă către viața comunității din Alentejo: frații Cordato, care nu și-au mai vorbit de decenii, sau brazilianca Isabella, care conduce bordelul local, dar și brutăria, sau poștașul Joaquim Janeiro, care cunoaște secretele tuturor, ori Miau, idiotul satului, dar și câinii, care prin lătratul lor își desenează în amănunt harta străzilor. Toate aceste personaje alcătuiesc universul Galveias, un portret în detaliu, o dioramă a realității portugheze.

Imaginează-ți că te pierzi complet! Habar n-ai unde ești. Din fericire, există oameni amabili care te pot ajuta să-ți găsești drumul spre casă. De asemenea, e bine să ai și un pic de noroc. Sunt multe lucruri frumoase și ciudate de văzut pe parcurs, lucruri pe care nu le-ai mai întâlnit niciodată. Vino într-o aventură care te va duce într-o călătorie printr-un peisaj fantastic și bogat, în care vei dori să rămâi mult, mult timp.

Distracție pe cinste cu Elmer, elefantul multicolor!

Hai să ne distrăm LA MAXIMUM! Cu ajutorul noii și GENIALEI invenții a bunicii, Nelson și Kenny PĂTRUND în jocul lor preferat. Dar oare pot cei doi băieți să-l înfrângă la timp pe SUPER-DUȘMANUL lor MARE și RĂU, înainte de a-și pierde TOATE VIEȚILE?!

Bunica a inventat un hipno-inel! Are o putere așa de mare, că te poate face să COTCODĂCEȘTI ca o găină ori să ȚOPĂI ca o broască. Ba chiar a reușit să-l facă pe Kenny să uite că SE TEME de GĂRGĂRIȚE!!! Dar când inelul este FURAT, cum va reuși Nelson să pună capăt acestui HIPNO-HAOS?!

O tânără neobișnuită. Un profesor misterios. Un castel străvechi. Ce ar putea merge prost? Toată viața, Corvina Clemm a fost o proscrisă. Iar după ce își pierde mama, tânăra e lăsat de izbeliște. Prin urmare, când sosește o scrisoare de la enigmatica Universitate Verenmore, înștiințând-o că a fost admisă ca studentă, fata consideră că a primit un semn din partea universului. Ultimul lucru la care se așteaptă este să ajungă pe un munte, în pustietate, într-un vechi castel unde domnesc secretele, minciunile și moartea.

Continuarea bestsellerului internațional din Coreea de Sud

Când simțeam că depresia sau sentimentul de gol interior îmi dădeau târcoale, deschideam rapid ușa victimizării și intram.

Baek Sehee a început să-și înregistreze ședințele cu psihiatra întrucât spera să creeze un ghid pentru ea însăși. Nu și-a închipuit niciodată că reflecțiile ei vor ajunge la atât de mulți oameni, mai ales tineri. Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokki a devenit bestseller în Coreea de Sud, apoi în Indonezia, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, atrăgându-i pe cititori prin discuțiile sincere și vulnerabile despre depresie și anxietate.

Vindecarea este un proces inegal. În cea de-a doua carte, pe măsură ce conflictele sale interioare devin mai complexe și mai provocatoare, ședințele lui Baek se intensifică. Prin intermediul dialogurilor cu psihiatra și al microeseurilor meditative de după fiecare ședință, Baek identifică tiparele suferinței ei, înregistrează progresele făcute, se confruntă cu obstacolele întâmpinate și își împărtășește revelațiile pe care le are când este pe punctul de a-și pierde cu totul speranța.

Vreau să mor, dar tot vreau să mănânc tteokbokki este un sprijin pentru generația tânără, un prieten care știe că lupta zilnică cu disperarea face parte dintr-o călătorie de o viață.

„Cu vocea sa aparte, renumita scriitoare sud-coreeană explorează rădăcinile bolii sale mintale și luptă pentru o viață mai sănătoasă. Călătoria lui Baek prin pădurea întunecată a depresiei este uneori dureroasă, dar în cele din urmă revelatoare și inspirațională.” Kirkus Reviews

„Angajamentul admirabil al lui Sehee de a-și arăta «cele mai adânci răni interioare» va rezona cu cititorii care se luptă să-și lămurească propriile probleme de sănătate mintală.” Publishers Weekly

„«Vreau să continui să mă descopăr și să găsesc manualul potrivit pentru viața mea.» Un sfat înțelept pentru noi toți.” Booklist

„O analiză intimă a impactului profund pe care îl poate avea sănătatea mintală în viața de zi cu zi.” Book Riot

„Sincer și autentic. O încercare de autodescoperire care va rezona cu tinerii ce suferă de forme similare de depresie și anxietate.” Library Journal

„Candid. Din inimă. Misiunea lui Sehee de a normaliza conversația despre boala mintală este admirabilă.” Publishers Weekly

„Această carte va alina pe oricine s-a simțit vreodată deprimat, anxios sau doar frustrat pe el însuși.” Real Simple

Cea mai renumită operă a legendarului scriitor japonez care a inspirat Studio Ghibli, Călătorie nocturnă pe Râul Argintat al Cerului este o aventură clasică, înțesată de teme profunde.

În ajunul Festivalului Stelelor, Giovanni trece în grabă pe lângă colegii săi de clasă, ocupați cu pregătirile pentru sărbătoare. Trebuie să ajungă la lucru, la imprimeria unde, în schimbul unui singur bănuț de argint, culege cu penseta litere micuțe dintr-o cutie. Când colegii săi de clasă încep să dea drumul lampioanelor pe râul negru și scânteietor, s-a făcut deja seară. În timp ce urcă voinicește o colină, Giovanni este purtat brusc într-un compartiment al trenului galactic. În fața lui este colegul său de clasă, enigmaticul și blândul Campanella.

Așa începe o expediție ce traversează galaxia. Campanella și Giovanni, schițați în alb și negru, într-un stil gotic, străbat câmpuri cu pâlcuri de gențiane, dar și constelații, întâlnind oameni cât se poate de ciudați: paznicul unui far, un vânător de păsări, copii naufragiați. Povestea clasică a lui Kenji Miyazawa își deapănă firul misterios și îi va însoți pe cititori multă vreme – chiar și după ce nu vor mai fi copii.

Kenji Miyazawa (1896-1933) s-a născut în orașul Hanamaki din nordul Japoniei, în prefectura Iwate, într-o familie relativ bogată, care se ocupa cu cămătăria. După terminarea unei universități de profil agricol, a revenit în locurile natale ca profesor de științe agricole, dedicându-se în paralel studiului budismului și scrisului. În 1924, la doi ani de la moartea surorii sale mai mici, care l-a marcat profund, Miyazawa a publicat primul său volum de poezii, Haru to shura (Primăvara și Asura), și o colecție de povestiri pentru copii, Chūmon no ōi ryōriten (Restaurantul cu multe comenzi). În 1927 a terminat de scris cea mai cunoscută operă a sa, Ginga tetsudō no yoru (Călătorie nocturnă pe Râul Argintat al Cerului), publicată postum.

Kenji Miyazawa a rămas în memoria japonezilor ca unul dintre cei mai îndrăgiți autori de povestiri pentru copii, un credincios budist devotat, un talentat violoncelist și un activist social idealist.

„Asemenea Micului prinț de Antoine de Saint-Exupéry, cartea etalează un întreg univers ideatic și filozofic, îmbinând știința, religia și noțiuni ezoterice, care nu se lasă ușor decodificate, cu toate că în centrul narațiunii se află o poveste relativ simplă despre cum să găsim speranță în mijlocul unei tragedii.” -- The Japan Times

 

După moartea soţului, Maria Leonor, tânără mamă a doi copii, e copleşită de greutăţile administrării fermei ei din Ribatejo, de aşteptările societăţii şi de faptul că e supravegheată neîncetat de servitoarea ei. După câteva luni petrecute într-o depresie adâncă, se hotărăşte să-şi asume rolul de stăpână a moşiei, dar suferă în continuare, prinsă între tristeţea doliului şi dorinţa sexuală. Reflectând la esenţa iubirii, la trecerea timpului şi schimbările din natură, tânăra văduvă îşi petrece nopţile trează, pândind aventurile servitoarelor ei şi suferind de singurătate, până când doi bărbaţi foarte diferiţi se amestecă în viaţa ei, care ia o turnură periculoasă. Romanul Văduva, scris de tânărul Saramago, lasă să se întrevadă autorul colosal pe care îl cunoaştem. Modul lui unic de-a privi lumea şi unele particularităţi ale celor mai lăudate cărţi ale sale sunt deja vizibile în acest prim roman.

În dimineaţa de Crăciun a anului 1957, Daniel Sempere se află singur în anticariatul tatălui său, când apare un personaj misterios. Acesta îşi manifestă interesul faţă de unul dintre cele mai preţioase volume din magazin, ţinut sub cheie, un exemplar superb, cu ilustraţii unice, din Contele de Monte-Cristo. Deşi nu pare să aibă o pasiune aparte pentru cărţi, străinul insistă să cumpere această ediţie scumpă şi să i-o dăruiască celui mai bun prieten al lui Daniel, împreună cu o dedicaţie stranie. Vizita sa declanşează o serie de aventuri uluitoare, urmăriri, trădări, poveşti de iubire, evadări spectaculoase, schimbări de identitate şi întoarceri din morţi care schimbă destinele tuturor şi la care cititorii iau parte cu sufletul la gură.

Bombe ascunse in cele mai nebanuite locuri, pistoale manufacturate pe cont propriu, substante chimice letale, sageti otravite, mitraliere extrem de sofisticate, moluste-capcana, sabii poleite cu aur, lovituri fatale din artele martiale, avioane "dotate" cu explozibil, umbrele mortale si, din cand in cand, chiar si o arma obisnuita. Acestea sunt doar cateva dintre metodele care au fost folosite intre anii 1950 si 2000 pentru a grabi sfarsitul a aproximativ 4 000 de persoane importante, dintre care 40 de sefi de stat.

Psihologia medicală este o ramură a psihologiei generale care studiază aspectele psihosociale asociate actului medical, cu scopul de a reda sănătatea persoanei și de a o reintroduce în mediul social și familial. Rezultat al activității autoarei – medic psihiatru, psihoterapeut și cadru didactic –, volumul analizează principalele teme ale psihologiei aplicate în medicină: starea de sănătate și cea de boală, psihologia omului în suferință, psihologia medicului, complianța terapeutică, psihologia în cazul limitelor medicale. A doua ediție aduce în atenția celor interesați subiecte noi: preocuparea contemporană pentru îmbunătățirea calității vieții și menținerea minții în formă, importanța factorului spiritual în ameliorarea stării psihice a pacientului, problema sexualității – între normalitate și patologie –, iar la final dedică un capitol durerii și psihologiei sale, care servește ca resursă pentru înțelegerea schimbării de perspectivă asupra acesteia: de la „simplu răspuns la producerea unei leziuni” la o „experiență subiectivă multidimensională”. Profesioniștii din domeniul medical și studenții la medicină și psihologie vor găsi informații utile privind îmbunătățirea sănătății populației și a calității vieții la orice vârstă, precum și gestionarea factorilor ce țin de sănătate și boală.

Școala se apropie cu pași repezi, uniformele și ghiozdanele îi așteaptă pregătite la capul patului, dar Ilinca și Călin nu se gândesc decât la Manuscrisul Gemenilor. Și hotărăsc că mai au vreme de o aventură înainte să sune clopoţelul. Rostind descântecul învăţat de la bunicul Zosim, gemenii se lasă purtaţi din nou de vârtejul timpului și se pomenesc de astă dată într-unul dintre voievodatele din Transilvania, cotropit în parte de hoardele atrase de minele bogate de aur din regiune. Aterizând într-o galerie scundă ca un castel pentru pitici, cei doi fraţi dau peste Isidora și Adrian, care trudesc din zori până-n seară umplând cărucioarele cu bulgări de aur, căci cotropitorii îi asupresc pe oamenii locului, silindu-i să lucreze în mine chiar și pe copii. Ilinca și Călin izbutesc să iasă din mina care se surpă și în adâncul căreia află că este ascunsă vestita Școală a Solomonarilor, însă afară îi așteaptă alte peripeţii. Reușesc ei oare să afle numele gemenilor din trecut și să se întoarcă cu bine acasă?

Te temi să fii diferit de alţii? Este posibil să te împrietenești cu persoane care sunt foarte diferite de tine? Și de ce au existat atât de multe războaie de-a lungul istoriei?

„Numai marea literatură reuşeşte să surprindă nuanţele infinitezimale şi imprevizibilul tuturor transgresiunilor umane. Linia Kármán e un roman tulburător despre multiplele forme de locuire, dislocare, acomodare, nu doar în/din spaţii geografice şi biotopuri diverse, ci şi în ceea ce priveşte propriul sine, identitatea şi alteritatea, prezentul şi trecutul, realitatea exterioară şi cea psihologică, viaţa şi moartea, adevărul şi ficţiunea.” (Gabriela Gheorghişor)

Una dintre cele mai răspândite cărți ale Evului Mediu apusean, nelipsită din bibliotecile importante ale epocii și imprimată încă de la începuturile erei tiparului, Etimologiile lui Isidor de Sevilla (c. 560-636) constituie enciclopedia fără de care cu greu poate fi analizată și înțeleasă cultura medievală. Cartea a XIII-a și cartea a XIV-a, dedicate cosmologiei și geografiei, sintetizează cunoștințele științifice ale Antichității clasice și târzii regândite din perspectivă creștină. Nu citim însă doar despre forma și alcătuirea universului și ale Pământului situat în centrul acestuia, nu aflăm doar cum arăta harta cerului și a lumii locuite de om, ci și, în paralel, cum li s-au pus nume tuturor acestora și cum toate au fost înțelese grație acelor nume. Ne putem întreba dacă mai are sens lectura unor astfel de cărți în era supertehnologiei. Un răspuns afirmativ ar putea fi justificat prin argumentul „arheologiei culturale” – ca să știm cum au gândit cei dinaintea noastră. Dar poate că e mai important să le citim pentru a regăsi unul dintre pasionantele episoade ale efortului de a ne cunoaște propria lume și de a da o interpretare acestei cunoașteri.

„N‑are rost să mă mai învârt în jurul cozii. Toată problema este de fapt interioritatea mea. Este, dacă vreți, raportul cu sinele, cu ceea ce în mod impropriu se cheamă eu. Chiar dacă pentru foarte mulți oameni cel mai important lucru din lume e propriul lor eu, eul acesta nu există, pentru că el e o relație și nimic mai mult decât o relație între un punct care vede și un punct care este văzut, între o prezență care gândește și o prezență care e gândită.” (Gheorghe Crăciun)

„Biografia lui Mihail Avramescu are toate însemnele unei aventuri abrupte, plină de provocări destrămătoare, de răsturnări spectaculoase, de destin. Asumase, pe rând, și stadiile boreale ale gnozei, și mările calde ale vieții. Dar, pe vremea când l-am cunoscut, totul se absorbise într-o actualitate echilibrată, fără riduri expresioniste, fără toxine reziduale. Experiențele trecute păreau cu adevărat trecute, digerate inteligent, printr-o virilă «masticație» spirituală. Omul era atât de armonios prezent, încât se putea dispensa de biografie… Sub grafica vag ironică a chipului său nu mai era loc pentru tenebre.” (Andrei Pleșu)

În Mozambicul sfârşitului de epocă colonială, o tragedie reală – masacrarea unor soldaţi africani şi a unui militar portughez de către armata germană în 1914 – devine punctul de plecare pentru o naraţiune intensă şi profundă în care vocile celor uitaţi ies la lumină. Personajele diverse – o portugheză care pleacă în Mozambic să-şi salveze fiica, un preot care intenţionează să rescrie Biblia, un soldat mozambican care se vede nevoit să se amestece printre albi şi să lupte alături de ei, un maior şi medic german răspunzător pentru diverse ordine brutale – se intersectează treptat în paginile romanului şi trebuie să facă faţă unui eveniment fără precedent: orbirea râurilor. Mizând pe o naraţiune bogată în simboluri şi proverbe africane, cu fragmente ce alternează între personaje şi timpuri, Mia Couto ne invită într-un univers impregnat de realism magic, dar profund ancorat în durerea istoriei. Orbirea râurilor nu este doar o poveste despre colonialism şi război, ci şi despre ce înseamnă să aparţii, să iubeşti şi să ierţi. O meditaţie răscolitoare despre memorie, vinovăţie şi miracolul regăsirii – scrisă de unul dintre cei mai mari povestitori de limbă portugheză.

Amsterdam, 1892. Lydia este îndurerată de moartea părinţilor ei, care s-au stins la scurtă vreme unul după celălalt. Le-a moştenit casa din Amsterdam şi ferma din Purmerend. În ciuda pierderii suferite, Lydia îşi face multe planuri, dar cel mai mult îşi doreşte să pună în practică un proiect pe care răposatul ei tată îl schiţase înainte de-a muri: înfiinţarea unei fabrici de brânză bazate pe tehnologiile revoluţionare ale vremii, mai ales pe forţa şi eficienţa maşinilor cu abur. Dar, fiind femeie, nu i se permite să deţină de una singură o afacere, aşa că Lydia este nevoită să se asocieze cu un fermier modern din partea locului, Huib Minnes. Împreună, cei doi construiesc cea mai mare fabrică de brânză din zonă. Anvers, 1913. Nora, fiica Lydiei, află din întâmplare un secret de familie tulburător. Ca să scape de mama ei şi de tot ce o leagă de lumea în care a crescut, acceptă cererea în căsătorie a lui Ralph Reymaekers şi cei doi se stabilesc în oraşul-port. Însă fericirea casnică la care speră Nora întârzie să apară şi, în ciuda tuturor predicţiilor, peste cocheta Europă se abat norii grei ai Marelui Război. Cum va arăta viitorul acestor două femei care luptă, fiecare în felul ei şi cu mijloacele pe care le are la dispoziţie, să-şi afirme autonomia într-o lume ce le ridică mereu bariere în cale?

„Încrederea lui o uimi pe Cornelia şi o făcu să spere din nou. Chipul surâzător al lui Lucian, precum şi ceva nou în felul său de a fi îi atraseră atenţia. Ce se întâmplase în acea zi? Pe unde umblase de a ajuns aşa de târziu acasă? De unde îi venea această certitudine? Făcuse vreo înţelegere cu tovarăşii?! Aşa cum îl cunoştea, nu‑i venea să creadă că Lucian ar fi putut să accepte târgul cu comuniştii şi să‑şi vândă conştiinţa. Nici chiar de dragul ei sau al lui Dorli. Să aibe, oare, femeia aceea, Elena Daniello, noua muză, o atât de mare influenţă asupra lui încât să‑i fi redat pofta de viaţă şi de scris?! Şi ea, Cornelia, ce‑ar putea să facă dacă el se îndrăgostise de o altă femeie?! Să‑i interzică s‑o mai vadă? Nu putea! Era ca şi cum i‑ar fi cerut să nu mai scrie, să nu mai respire… Ori de câte ori apăruse o nouă iubire în viaţa lui (Domniţa, Eugenia, Coca), Cornelia retrăise cu şi mai multă intensitate perioada de început a dragostei lor. Se reîndrăgostea cu fiecare femeie care îi stârnea o nouă pasiune soţului ei. Îi recunoştea gesturile de altădată, stările, tresărirea şi tremurul, nevoia de a ieşi din casă, îi îmbrăţişa, pătimaşă, dorinţa. Îi simţea clocotul, freamătul, puterea de a crea. Şi se‑ntorcea singură, dar fericită, în trecut. În prima zi. Într‑o frumoasă zi de octombrie din anul 1916.”