Cărți

Distracție pe cinste cu Elmer, elefantul multicolor!

Hai să ne distrăm LA MAXIMUM! Cu ajutorul noii și GENIALEI invenții a bunicii, Nelson și Kenny PĂTRUND în jocul lor preferat. Dar oare pot cei doi băieți să-l înfrângă la timp pe SUPER-DUȘMANUL lor MARE și RĂU, înainte de a-și pierde TOATE VIEȚILE?!

Bunica a inventat un hipno-inel! Are o putere așa de mare, că te poate face să COTCODĂCEȘTI ca o găină ori să ȚOPĂI ca o broască. Ba chiar a reușit să-l facă pe Kenny să uite că SE TEME de GĂRGĂRIȚE!!! Dar când inelul este FURAT, cum va reuși Nelson să pună capăt acestui HIPNO-HAOS?!

O tânără neobișnuită. Un profesor misterios. Un castel străvechi. Ce ar putea merge prost? Toată viața, Corvina Clemm a fost o proscrisă. Iar după ce își pierde mama, tânăra e lăsat de izbeliște. Prin urmare, când sosește o scrisoare de la enigmatica Universitate Verenmore, înștiințând-o că a fost admisă ca studentă, fata consideră că a primit un semn din partea universului. Ultimul lucru la care se așteaptă este să ajungă pe un munte, în pustietate, într-un vechi castel unde domnesc secretele, minciunile și moartea.

Continuarea bestsellerului internațional din Coreea de Sud

Când simțeam că depresia sau sentimentul de gol interior îmi dădeau târcoale, deschideam rapid ușa victimizării și intram.

Baek Sehee a început să-și înregistreze ședințele cu psihiatra întrucât spera să creeze un ghid pentru ea însăși. Nu și-a închipuit niciodată că reflecțiile ei vor ajunge la atât de mulți oameni, mai ales tineri. Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokki a devenit bestseller în Coreea de Sud, apoi în Indonezia, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, atrăgându-i pe cititori prin discuțiile sincere și vulnerabile despre depresie și anxietate.

Vindecarea este un proces inegal. În cea de-a doua carte, pe măsură ce conflictele sale interioare devin mai complexe și mai provocatoare, ședințele lui Baek se intensifică. Prin intermediul dialogurilor cu psihiatra și al microeseurilor meditative de după fiecare ședință, Baek identifică tiparele suferinței ei, înregistrează progresele făcute, se confruntă cu obstacolele întâmpinate și își împărtășește revelațiile pe care le are când este pe punctul de a-și pierde cu totul speranța.

Vreau să mor, dar tot vreau să mănânc tteokbokki este un sprijin pentru generația tânără, un prieten care știe că lupta zilnică cu disperarea face parte dintr-o călătorie de o viață.

„Cu vocea sa aparte, renumita scriitoare sud-coreeană explorează rădăcinile bolii sale mintale și luptă pentru o viață mai sănătoasă. Călătoria lui Baek prin pădurea întunecată a depresiei este uneori dureroasă, dar în cele din urmă revelatoare și inspirațională.” Kirkus Reviews

„Angajamentul admirabil al lui Sehee de a-și arăta «cele mai adânci răni interioare» va rezona cu cititorii care se luptă să-și lămurească propriile probleme de sănătate mintală.” Publishers Weekly

„«Vreau să continui să mă descopăr și să găsesc manualul potrivit pentru viața mea.» Un sfat înțelept pentru noi toți.” Booklist

„O analiză intimă a impactului profund pe care îl poate avea sănătatea mintală în viața de zi cu zi.” Book Riot

„Sincer și autentic. O încercare de autodescoperire care va rezona cu tinerii ce suferă de forme similare de depresie și anxietate.” Library Journal

„Candid. Din inimă. Misiunea lui Sehee de a normaliza conversația despre boala mintală este admirabilă.” Publishers Weekly

„Această carte va alina pe oricine s-a simțit vreodată deprimat, anxios sau doar frustrat pe el însuși.” Real Simple

Cea mai renumită operă a legendarului scriitor japonez care a inspirat Studio Ghibli, Călătorie nocturnă pe Râul Argintat al Cerului este o aventură clasică, înțesată de teme profunde.

În ajunul Festivalului Stelelor, Giovanni trece în grabă pe lângă colegii săi de clasă, ocupați cu pregătirile pentru sărbătoare. Trebuie să ajungă la lucru, la imprimeria unde, în schimbul unui singur bănuț de argint, culege cu penseta litere micuțe dintr-o cutie. Când colegii săi de clasă încep să dea drumul lampioanelor pe râul negru și scânteietor, s-a făcut deja seară. În timp ce urcă voinicește o colină, Giovanni este purtat brusc într-un compartiment al trenului galactic. În fața lui este colegul său de clasă, enigmaticul și blândul Campanella.

Așa începe o expediție ce traversează galaxia. Campanella și Giovanni, schițați în alb și negru, într-un stil gotic, străbat câmpuri cu pâlcuri de gențiane, dar și constelații, întâlnind oameni cât se poate de ciudați: paznicul unui far, un vânător de păsări, copii naufragiați. Povestea clasică a lui Kenji Miyazawa își deapănă firul misterios și îi va însoți pe cititori multă vreme – chiar și după ce nu vor mai fi copii.

Kenji Miyazawa (1896-1933) s-a născut în orașul Hanamaki din nordul Japoniei, în prefectura Iwate, într-o familie relativ bogată, care se ocupa cu cămătăria. După terminarea unei universități de profil agricol, a revenit în locurile natale ca profesor de științe agricole, dedicându-se în paralel studiului budismului și scrisului. În 1924, la doi ani de la moartea surorii sale mai mici, care l-a marcat profund, Miyazawa a publicat primul său volum de poezii, Haru to shura (Primăvara și Asura), și o colecție de povestiri pentru copii, Chūmon no ōi ryōriten (Restaurantul cu multe comenzi). În 1927 a terminat de scris cea mai cunoscută operă a sa, Ginga tetsudō no yoru (Călătorie nocturnă pe Râul Argintat al Cerului), publicată postum.

Kenji Miyazawa a rămas în memoria japonezilor ca unul dintre cei mai îndrăgiți autori de povestiri pentru copii, un credincios budist devotat, un talentat violoncelist și un activist social idealist.

„Asemenea Micului prinț de Antoine de Saint-Exupéry, cartea etalează un întreg univers ideatic și filozofic, îmbinând știința, religia și noțiuni ezoterice, care nu se lasă ușor decodificate, cu toate că în centrul narațiunii se află o poveste relativ simplă despre cum să găsim speranță în mijlocul unei tragedii.” -- The Japan Times

 

După moartea soţului, Maria Leonor, tânără mamă a doi copii, e copleşită de greutăţile administrării fermei ei din Ribatejo, de aşteptările societăţii şi de faptul că e supravegheată neîncetat de servitoarea ei. După câteva luni petrecute într-o depresie adâncă, se hotărăşte să-şi asume rolul de stăpână a moşiei, dar suferă în continuare, prinsă între tristeţea doliului şi dorinţa sexuală. Reflectând la esenţa iubirii, la trecerea timpului şi schimbările din natură, tânăra văduvă îşi petrece nopţile trează, pândind aventurile servitoarelor ei şi suferind de singurătate, până când doi bărbaţi foarte diferiţi se amestecă în viaţa ei, care ia o turnură periculoasă. Romanul Văduva, scris de tânărul Saramago, lasă să se întrevadă autorul colosal pe care îl cunoaştem. Modul lui unic de-a privi lumea şi unele particularităţi ale celor mai lăudate cărţi ale sale sunt deja vizibile în acest prim roman.

În dimineaţa de Crăciun a anului 1957, Daniel Sempere se află singur în anticariatul tatălui său, când apare un personaj misterios. Acesta îşi manifestă interesul faţă de unul dintre cele mai preţioase volume din magazin, ţinut sub cheie, un exemplar superb, cu ilustraţii unice, din Contele de Monte-Cristo. Deşi nu pare să aibă o pasiune aparte pentru cărţi, străinul insistă să cumpere această ediţie scumpă şi să i-o dăruiască celui mai bun prieten al lui Daniel, împreună cu o dedicaţie stranie. Vizita sa declanşează o serie de aventuri uluitoare, urmăriri, trădări, poveşti de iubire, evadări spectaculoase, schimbări de identitate şi întoarceri din morţi care schimbă destinele tuturor şi la care cititorii iau parte cu sufletul la gură.

Bombe ascunse in cele mai nebanuite locuri, pistoale manufacturate pe cont propriu, substante chimice letale, sageti otravite, mitraliere extrem de sofisticate, moluste-capcana, sabii poleite cu aur, lovituri fatale din artele martiale, avioane "dotate" cu explozibil, umbrele mortale si, din cand in cand, chiar si o arma obisnuita. Acestea sunt doar cateva dintre metodele care au fost folosite intre anii 1950 si 2000 pentru a grabi sfarsitul a aproximativ 4 000 de persoane importante, dintre care 40 de sefi de stat.

Psihologia medicală este o ramură a psihologiei generale care studiază aspectele psihosociale asociate actului medical, cu scopul de a reda sănătatea persoanei și de a o reintroduce în mediul social și familial. Rezultat al activității autoarei – medic psihiatru, psihoterapeut și cadru didactic –, volumul analizează principalele teme ale psihologiei aplicate în medicină: starea de sănătate și cea de boală, psihologia omului în suferință, psihologia medicului, complianța terapeutică, psihologia în cazul limitelor medicale. A doua ediție aduce în atenția celor interesați subiecte noi: preocuparea contemporană pentru îmbunătățirea calității vieții și menținerea minții în formă, importanța factorului spiritual în ameliorarea stării psihice a pacientului, problema sexualității – între normalitate și patologie –, iar la final dedică un capitol durerii și psihologiei sale, care servește ca resursă pentru înțelegerea schimbării de perspectivă asupra acesteia: de la „simplu răspuns la producerea unei leziuni” la o „experiență subiectivă multidimensională”. Profesioniștii din domeniul medical și studenții la medicină și psihologie vor găsi informații utile privind îmbunătățirea sănătății populației și a calității vieții la orice vârstă, precum și gestionarea factorilor ce țin de sănătate și boală.

Școala se apropie cu pași repezi, uniformele și ghiozdanele îi așteaptă pregătite la capul patului, dar Ilinca și Călin nu se gândesc decât la Manuscrisul Gemenilor. Și hotărăsc că mai au vreme de o aventură înainte să sune clopoţelul. Rostind descântecul învăţat de la bunicul Zosim, gemenii se lasă purtaţi din nou de vârtejul timpului și se pomenesc de astă dată într-unul dintre voievodatele din Transilvania, cotropit în parte de hoardele atrase de minele bogate de aur din regiune. Aterizând într-o galerie scundă ca un castel pentru pitici, cei doi fraţi dau peste Isidora și Adrian, care trudesc din zori până-n seară umplând cărucioarele cu bulgări de aur, căci cotropitorii îi asupresc pe oamenii locului, silindu-i să lucreze în mine chiar și pe copii. Ilinca și Călin izbutesc să iasă din mina care se surpă și în adâncul căreia află că este ascunsă vestita Școală a Solomonarilor, însă afară îi așteaptă alte peripeţii. Reușesc ei oare să afle numele gemenilor din trecut și să se întoarcă cu bine acasă?

Te temi să fii diferit de alţii? Este posibil să te împrietenești cu persoane care sunt foarte diferite de tine? Și de ce au existat atât de multe războaie de-a lungul istoriei?

„Numai marea literatură reuşeşte să surprindă nuanţele infinitezimale şi imprevizibilul tuturor transgresiunilor umane. Linia Kármán e un roman tulburător despre multiplele forme de locuire, dislocare, acomodare, nu doar în/din spaţii geografice şi biotopuri diverse, ci şi în ceea ce priveşte propriul sine, identitatea şi alteritatea, prezentul şi trecutul, realitatea exterioară şi cea psihologică, viaţa şi moartea, adevărul şi ficţiunea.” (Gabriela Gheorghişor)

Una dintre cele mai răspândite cărți ale Evului Mediu apusean, nelipsită din bibliotecile importante ale epocii și imprimată încă de la începuturile erei tiparului, Etimologiile lui Isidor de Sevilla (c. 560-636) constituie enciclopedia fără de care cu greu poate fi analizată și înțeleasă cultura medievală. Cartea a XIII-a și cartea a XIV-a, dedicate cosmologiei și geografiei, sintetizează cunoștințele științifice ale Antichității clasice și târzii regândite din perspectivă creștină. Nu citim însă doar despre forma și alcătuirea universului și ale Pământului situat în centrul acestuia, nu aflăm doar cum arăta harta cerului și a lumii locuite de om, ci și, în paralel, cum li s-au pus nume tuturor acestora și cum toate au fost înțelese grație acelor nume. Ne putem întreba dacă mai are sens lectura unor astfel de cărți în era supertehnologiei. Un răspuns afirmativ ar putea fi justificat prin argumentul „arheologiei culturale” – ca să știm cum au gândit cei dinaintea noastră. Dar poate că e mai important să le citim pentru a regăsi unul dintre pasionantele episoade ale efortului de a ne cunoaște propria lume și de a da o interpretare acestei cunoașteri.

„N‑are rost să mă mai învârt în jurul cozii. Toată problema este de fapt interioritatea mea. Este, dacă vreți, raportul cu sinele, cu ceea ce în mod impropriu se cheamă eu. Chiar dacă pentru foarte mulți oameni cel mai important lucru din lume e propriul lor eu, eul acesta nu există, pentru că el e o relație și nimic mai mult decât o relație între un punct care vede și un punct care este văzut, între o prezență care gândește și o prezență care e gândită.” (Gheorghe Crăciun)

„Biografia lui Mihail Avramescu are toate însemnele unei aventuri abrupte, plină de provocări destrămătoare, de răsturnări spectaculoase, de destin. Asumase, pe rând, și stadiile boreale ale gnozei, și mările calde ale vieții. Dar, pe vremea când l-am cunoscut, totul se absorbise într-o actualitate echilibrată, fără riduri expresioniste, fără toxine reziduale. Experiențele trecute păreau cu adevărat trecute, digerate inteligent, printr-o virilă «masticație» spirituală. Omul era atât de armonios prezent, încât se putea dispensa de biografie… Sub grafica vag ironică a chipului său nu mai era loc pentru tenebre.” (Andrei Pleșu)

În Mozambicul sfârşitului de epocă colonială, o tragedie reală – masacrarea unor soldaţi africani şi a unui militar portughez de către armata germană în 1914 – devine punctul de plecare pentru o naraţiune intensă şi profundă în care vocile celor uitaţi ies la lumină. Personajele diverse – o portugheză care pleacă în Mozambic să-şi salveze fiica, un preot care intenţionează să rescrie Biblia, un soldat mozambican care se vede nevoit să se amestece printre albi şi să lupte alături de ei, un maior şi medic german răspunzător pentru diverse ordine brutale – se intersectează treptat în paginile romanului şi trebuie să facă faţă unui eveniment fără precedent: orbirea râurilor. Mizând pe o naraţiune bogată în simboluri şi proverbe africane, cu fragmente ce alternează între personaje şi timpuri, Mia Couto ne invită într-un univers impregnat de realism magic, dar profund ancorat în durerea istoriei. Orbirea râurilor nu este doar o poveste despre colonialism şi război, ci şi despre ce înseamnă să aparţii, să iubeşti şi să ierţi. O meditaţie răscolitoare despre memorie, vinovăţie şi miracolul regăsirii – scrisă de unul dintre cei mai mari povestitori de limbă portugheză.

Amsterdam, 1892. Lydia este îndurerată de moartea părinţilor ei, care s-au stins la scurtă vreme unul după celălalt. Le-a moştenit casa din Amsterdam şi ferma din Purmerend. În ciuda pierderii suferite, Lydia îşi face multe planuri, dar cel mai mult îşi doreşte să pună în practică un proiect pe care răposatul ei tată îl schiţase înainte de-a muri: înfiinţarea unei fabrici de brânză bazate pe tehnologiile revoluţionare ale vremii, mai ales pe forţa şi eficienţa maşinilor cu abur. Dar, fiind femeie, nu i se permite să deţină de una singură o afacere, aşa că Lydia este nevoită să se asocieze cu un fermier modern din partea locului, Huib Minnes. Împreună, cei doi construiesc cea mai mare fabrică de brânză din zonă. Anvers, 1913. Nora, fiica Lydiei, află din întâmplare un secret de familie tulburător. Ca să scape de mama ei şi de tot ce o leagă de lumea în care a crescut, acceptă cererea în căsătorie a lui Ralph Reymaekers şi cei doi se stabilesc în oraşul-port. Însă fericirea casnică la care speră Nora întârzie să apară şi, în ciuda tuturor predicţiilor, peste cocheta Europă se abat norii grei ai Marelui Război. Cum va arăta viitorul acestor două femei care luptă, fiecare în felul ei şi cu mijloacele pe care le are la dispoziţie, să-şi afirme autonomia într-o lume ce le ridică mereu bariere în cale?

„Încrederea lui o uimi pe Cornelia şi o făcu să spere din nou. Chipul surâzător al lui Lucian, precum şi ceva nou în felul său de a fi îi atraseră atenţia. Ce se întâmplase în acea zi? Pe unde umblase de a ajuns aşa de târziu acasă? De unde îi venea această certitudine? Făcuse vreo înţelegere cu tovarăşii?! Aşa cum îl cunoştea, nu‑i venea să creadă că Lucian ar fi putut să accepte târgul cu comuniştii şi să‑şi vândă conştiinţa. Nici chiar de dragul ei sau al lui Dorli. Să aibe, oare, femeia aceea, Elena Daniello, noua muză, o atât de mare influenţă asupra lui încât să‑i fi redat pofta de viaţă şi de scris?! Şi ea, Cornelia, ce‑ar putea să facă dacă el se îndrăgostise de o altă femeie?! Să‑i interzică s‑o mai vadă? Nu putea! Era ca şi cum i‑ar fi cerut să nu mai scrie, să nu mai respire… Ori de câte ori apăruse o nouă iubire în viaţa lui (Domniţa, Eugenia, Coca), Cornelia retrăise cu şi mai multă intensitate perioada de început a dragostei lor. Se reîndrăgostea cu fiecare femeie care îi stârnea o nouă pasiune soţului ei. Îi recunoştea gesturile de altădată, stările, tresărirea şi tremurul, nevoia de a ieşi din casă, îi îmbrăţişa, pătimaşă, dorinţa. Îi simţea clocotul, freamătul, puterea de a crea. Şi se‑ntorcea singură, dar fericită, în trecut. În prima zi. Într‑o frumoasă zi de octombrie din anul 1916.”

Amin Maalouf este autorul bestsellerelor Periplul lui Baldassare, Stânca lui Tanios (Prix Goncourt 1993), Primul secol după Béatrice, Grădinile luminii, Leon Africanul, Scările Levantului, Samarkand și Frații noștri neașteptați. Într‑o noapte, un telefon sună la Paris, iar Adam află că Mourad, cândva cel mai bun prieten al lui, este pe moarte. Aruncă repede nişte haine într‑o valiză şi ia primul avion spre patria din care a fugit în urmă cu douăzeci şi cinci de ani. Autoexilat în Franţa, Adam duce o viaţă paşnică, fiind un istoric respectat, însă odată întors printre munţii albi ca laptele din Orient, trecutul îl ajunge imediat din urmă. Prietenii lui de altădată au apucat‑o pe căi diferite în viaţă, iar unii au acum mâinile murdare de sânge. Reîntâlnirea cu aceştia este un prilej de‑a evoca anii fericiţi ai tinereţii, dar şi alegerile făcute de fiecare de‑a lungul vieţii. Loialitatea, identitatea şi ciocnirea culturilor şi a credinţelor se află în centrul acestui roman mult aşteptat al colosului literar franco‑libanez Amin Maalouf.

Antologie de noua proze cu tematici existentialiste, scrise intr-un limbaj de-a dreptul inovator. In cele noua proze incluse in antologia de fata, personajele lui Andrei Platonov sunt indivizi simpli, din popor. Printre temele prezente in scrierile de dimensiuni diferite regasim viata, moartea, crestinismul, comunismul sau lumea satului.

Un volum despre istoria surprinzator de complexa si de bogata a Bucurestiului din perspectiva arheologiei urbane. Bucurestiul de astazi, un oras al agitatiei urbane moderne, ascunde in straturile subterane o istorie surprinzator de complexa si bogata. Inca de la primele asezari umane, spatiul actual al capitalei Romaniei a fost locuit in toate epocile mai vechi sau mai noi, fiecare generatie suprapunandu-se peste urmele celor anterioare, creand astfel o adevarata tapiserie istorica sub picioarele noastre.

Un cuceritor captiv... O vrajitoare despre care se profeteste ca ii va salva pe toti... O lume in care dragonii conduc Roma! Un dark romantasy care te tine cu sufletul la gura. Alegerea perfecta pentru fanii serialului House of the Dragon si ai romanului Din sange si cenusa.

Un volum despre politica externa a Romaniei comuniste in Sudul Global, cu precadere in Africa, una din acele carti de istorie care rescriu istoria asa cum o stiam pana in prezent. Cititorii ar trebui sa-i fie recunoscatori autorului pentru aceasta contributie deschizatoare de drumuri, oportuna si meritorie la un subiect dedicat razboaielor purtate prin intermediari. Dovada a calitatilor de cercetator ale profesorului Constantin Hlihor, volumul este cu atat mai valoros cu cat utilizeaza ca surse documente recent declasificate de catre Ministerul Afacerilor Externe din Romania si informatii distribuite in mediul on-line in alte state. - Dennis Deletant

Studiu despre statutul si rolul eunucilor in societate, de-a lungul istoriei. Prezenta "barbatilor fara barba" a constituit o mare provocare, prima din istoria omenirii, la adresa conceptiei binare a genului. Distinctia dintre barbati si femei care sta la baza modelelor sociale, politice si economice cunoscute este contestata astazi, aducandu-se in discutie concepte precum "nonbinar" si "al treilea gen", insa Istoria eunucilor arata ca aceasta provocare aparuse deja cu foarte mult timp in urma.

Biografia austriecei Maria Mandl, supraveghetoarea-sefa a lagarului de la Auschwitz-Birkenau. Captivanta biografie a uneia dintre cele mai cunoscute si mai controversate adepte ale regimului nazist, Maria Mandl, cea care, din tanara inofensiva, a devenit sefa lagarului de femei, o ucigasa cu inima impietrita.

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1930. • Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura in 1926. Un roman din literatura clasica, ce i-a adus recunoastere internationala lui Sinclair Lewis, contribuind si la obtinerea premiului Nobel. Actiunea o are in centru pe Carol Kennicott, sotia unui medic de provincie care viseaza sa initieze reforme sociale si sa introduca arta si literatura in comunitate.

Postfață de Ioana Pârvulescu

Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka este Scrisoare către tata, care se adaugă Jurnalului 1910–1923 și volumelor de corespondență. Paginile adresate tatălui, Hermann Kafka, sunt scrise în 1919, după ultima încercare eșuată a lui Franz de a se căsători. „Eternul fiu“, cum l-a numit unul dintre comentatori pe Franz Kafka, se războiește o viață întreagă cu tatăl său. Cu toate acestea, cititorul are senzația că fiul luptă fără să vrea împotriva lui însuși, doar ca să nu-l vadă pe tată, pe tatăl mitic, pierzând.

„Literatura universală datorează tatălui unele din cele mai frumoase pagini, iar scrisoarea lui Kafka este una dintre ele. Chiar dacă, așa cum se întâmplă adesea cu corespondența, ea nu conține nici cea mai mică intenție literară. În cazul lui Franz Kafka, literatura câștigă întotdeauna în fața vieții.“ — IOANA PÂRVULESCU

„Era oare un martir, sau era doar neîndemânatic? E un scriitor genial, dar n-are încredere în ce scrie. E conștient de valoarea lui, dar de o modestie nimicitoare. Femeile îl adoră, dar se înfășoară în iubiri nefericite, în care, în loc de bucurie, nu găsește decât umilințe. Apreciază viața, se poate spune că e un hedonist, și totuși duce o existență de ascet. Singuratic din fire, vrea mereu să se însoare. Face gimnastică, grădinărie, ca să-și întrețină sănătatea, doarme iarna cu fereastra deschisă, merge mult pe jos, înoată, dar e atins de timpuriu de o boală mortală. Destin emoționant. Personajul Kafka, poate mai mult decât opera lui, ne va chinui tot timpul și mă întreb dacă nu cumva aici se află adevărata lui moștenire.“ — IMRE KERTÉSZ, laureat al Premiului Nobel pentru literatură

„Această femeie a stat lângă mine și m-a ajutat atunci când țara mea se afla în război. Nu există umilință sau măreție când este vorba de iubire. Nu există diferență de rang între inimile a două femei. Nu ar trebui să fie. Loïe Fuller mi-a dăruit inima ei atunci când toți mă abandonaseră. A pribegit din oraș în oraș atunci când poporul meu avea nevoie de hrană și muniții. A fost alături de mine atunci când stăteam cu spatele la zid, a cutreierat toată America pentru a obține ajutor pentru mine… Vreau ca lumea să știe că Loïe Fuller mi-a oferit inima ei în vremuri de durere și deznădejde.“ — REGINA MARIA A ROMÂNIEI

„Printre numeroasele relații personale ale reginei Maria, care cuprindeau tot spectrul social, de la capete încoronate până la oameni de rând, prietenia «improbabilă» cu dansatoarea Loïe Fuller ocupă un loc aparte.

Variile monografii și studii dedicate fiecăreia amintesc prietenia lor, dar de regulă numai ca o glosă biografică, prețuită pentru latura senzațională și anecdotică ori tratată în tiparele favoritismului regal. Până acum nu s-a scris nici un studiu care să exploreze această prietenie în toată complexitatea ei, să-i urmărească suișurile și coborâșurile, momentele de intimitate și conflict, temele de dialog și dispută, efectele și implicațiile pentru ambele protagoniste și mediile lor.

Celebra La Fuller a influențat atât imaginea publică a reginei în diferite contexte, cât și evoluția ei ca prozatoare, scenaristă de film, memorialistă și jurnalistă, chiar colecționară de artă. Ani de-a rândul i-a fost reginei admiratoare înflăcărată, parteneră de discuție, confidentă și consolatoare în clipele grele și, totodată, o îndrumătoare neobosită, de multe ori autoritară și prea adesea pisăloagă… După cum s-a dovedit, prietenia cu Loïe a rezistat la multe turbulențe și furtuni, susținută fiind de optimismul solar al reginei.“ — STANCA SCHOLZ-CIONCA

Marea i l-a răpit. Ar putea oare tot ea să i-l dea înapoi? Este anul 1900 și Skerry, un sătuc pescăresc scoțian, are parte de o iarnă ce nu se lasă înduplecată.

În timpul unei furtuni, un băiețel este adus la mal de valurile agitate ale mării. Micuțul seamănă straniu de mult cu Moses, fiul lui Dorothy, învățătoarea din sat, răpit de mare cu mulți ani în urmă, pe când era cam de aceeași vârstă cu acest băiat, însă al cărui trup nu a fost niciodată găsit.

Satul este învăluit în zăpadă și cercetările decurg greu, așa că Dorothy acceptă să aibă grijă de copil până când se va reuși descifrarea misterului originii lui și găsirea familiei micuțului.

Însă, cu timpul, linia de demarcație dintre realitate și dorință mânată de disperare devine tot mai neclară pe măsură ce băiatul îi amintește lui Dorothy tot mai mult de iubitul fiu pe care l-a pierdut.

Apariția neașteptată a acestui băiat o forțează pe Dorothy să înfrunte adevărul despre povestea de dragoste scurtă, dar pasională dintre ea și Joseph, pescarul care l-a găsit pe băiat pe țărm și care a fost subiectul bârfelor și al șoaptelor ce au circulat printre săteni de-a lungul vremii, legându-l de dispariția fiului lui Dorothy.

Pe măsură ce trecutul iese la suprafață pentru a se confrunta cu prezentul, secrete de mult îngropate zdruncină micuța comunitate a satului, apariția băiatului fiind un catalizator pentru ceva mult mai măreț și mai important decât și-ar fi putut cineva imagina.

„O poveste frumoasă despre durere, speranță și iubire; despre nopți întunecate, misterele mării și, mai presus de toate, despre izbăvire.“ Lucy Diamond, autoarea bestsellerului Something to Tell You