Cărți

Această lucrare reprezintă un demers cu totul ieșit din comun, mai întâi prin caracterul lui interdisciplinar, altfel spus, multidisciplinar, însumând mai multe domenii, ca istorie, arhitectură, etnografie și altele. Este de remarcat că la alcătuirea lucrării au fost folosite mai toate izvoarele istorice, începând cu sursele arhivistice și cartografice, până la cele bibliografice, referitoare la contextul socioeconomic, demografic și juridic; se încadrează aici și prezentarea zonei locuite de secui, sub aspectul așezărilor rurale și urbane.

Descoperirea, consolidarea, conservarea și restaurarea imobilului din str. Plantelor nr. 4 constituie un caz benefic de recuperare a unui patrimoniu mai puțin cunoscut din istoria arhitecturală și artistică a Bucureștiului. Toate operațiunile de intervenție și restaurare au condus la (re)descoperirea unui obiect arhitectural autentic, ce constituie o mărturie a unui model de locuire reprezentativ pentru burghezia mijlocie de la sfârșitul secolului al XIX-lea a Bucureștiului.

„Cine au fost naziştii? Ce i-a motivat pe cei care le-au transformat proiectul în realitate? Ce s-a întâmplat cu busola lor morală? Au fost în vreun fel oameni denaturaţi, tulburaţi mintal sau degeneraţi? Au fost gangsteri care au acţionat cu intenţii criminale? Sau «bărbaţi obişnuiţi» (şi câteva femei) ori, poate, mai exact, «germani obişnuiţi»? Proveneau de la periferia societăţii, erau nişte paria sau făceau parte, într-un fel, din corpul societăţii germane? Ce i-a determinat pe nişte oameni, de altfel normali, să comită sau să aprobe atrocităţi ucigaşe cumplite împotriva inamicilor reali şi presupuşi? Sau poate că n-au fost normali? În plus, de ce atâţia germani proeminenţi şi responsabili, aflaţi în funcţii înalte în instituţiile-cheie ale societăţii, au acceptat dictatura, războiul şi genocidul? Şi ce-au gândit aceia dintre ei care au supravieţuit războiului despre comportamentul lor din timpul celui de-Al Treilea Reich? Au adoptat vreo perspectivă morală în ce-i priveşte, au avut remuşcări, au reuşit să înţeleagă ce-au săvârşit?” (Richard J. Evans)

Carte magica cu 11 povesti indragite de cei mici, repovestite si adaptate. Textul este insotit de ilustratii sugestive, mari si viu colorate, de o calitate superioara. Copiii se vor amuza urmarind imaginile si citind ei insisi povestile sau ascultandu-le lecturate de un parinte.

In cazul lui Sergiu Nicolaescu, viata nu bate, ci surclaseaza filmul, chiar daca e vorba de regizorul roman ale carui productii au depasit un miliard de spectatori. Dupa o adolescenta tulburata in care a incercat sa se sinucida de trei ori ("Mi-era lehamite de tot... Am apasat pe tragaci, dar nu a fost sa fie!"), Nicolaescu a ajuns la Buftea, insa nu a urmat parcursul clasic, venind de la IATC, ci de la... Politehnica. Printre filmele de lung metraj de inceput se numara Dacii, Mihai Viteazul si seria de filme Comisarul Moldovan.

Volumul Poezii, de Mihai Eminescu, face parte din colectia de Bibliografie scolara recomandata, coordonata de prof. Mariana Badea. Utila pentru cunoasterea principalelor opere literare studiate la scoala, colectia se remarca printr-o atenta ingrijire a textului, astfel incat copiii carora li se adreseaza aceste titluri sa beneficieze de o experienta a lecturii folositoare, menita sa accentueze aplecarea spre literatura romana si scriitorii care au marcat diversele perioade si curente.

In paginile acestei carti inedite, autorii realizeaza o analiza aprofundata a anumitor aspecte istorice asociate cu infiintarea Tarii Romanesti. Astfel, sunt prezentate documente care indica faptul ca exista o legatura intre Ordinul Templier si infiintarea Tarii Romanesti. In acelasi timp, autorii il identifica pe Negru Voda drept primul care a descalecat la Campulung, inainte de anul 1215.

„Klaus Bernath a plecat din Lindenfeld foarte de tânăr, pe când satul încă mai trăia. A străbătut lumea în lung şi în lat, a cunoscut mizeria, dar, în cele din urmă, a ajuns un om de afaceri de succes şi un miliardar pe măsură. Atât de bogat, încât tot ce‑i mai rămăsese de făcut era să se întoarcă acasă, în micul sat sărac unde se născuse. Scriitorul Otto von Romanoff, care îi devenise şi prieten, urma să‑i scrie biografia, iar revederea pământului natal după atât amar de vreme, în onorurile oficialităţilor şi în luminile presei, ar fi fost capitolul final perfect. Lindenfeld era însă un sat părăsit şi biograful descoperă, pentru prima dată în cariera lui, că are nevoie de ficţiune pentru a da realităţii un sens. «Biografia sa nu suportă reîntoarcerea în pustietate», spune el. În complicitate cu fiul miliardarului va renova satul, îl va popula cu actori şi, pentru o săptămână, îl va readuce artificial la viaţă.” (Marius Chivu)

„Romanul lui Ioan T. Morar este una dintre cele mai inteligente puneri în abis pe care le‑am citit în ultimii ani. De fapt, nu o punere în abis, ci o constelaţie de asemenea artificii, în care fiecare element este legat în sistem prin pârghii susţinute diabolic de un Păpuşar abil. O carte excepţională, susţinută aproape exclusiv prin inteligenţa şi talentul de povestitor ale scriitorului.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)

„Lindenfeld este un roman dinamic, cu o naraţiune care curge uşor, o piesă bine gândită şi regizată, o oglindă a vieţii româneşti la sfârşitul anilor ’90, început de anii 2000 în care trecutul şi prezentul se unesc.” (Dana Dumitru)

O poveste emoționantă și imprevizibilă, care reușește să surprindă durerea și furia unor adolescenți condamnați încă de la naștere, Înverșunat a primit în 2024 premiul Eugène-Dabit.

Jules Bonneau e delincvent de mic: de foame, a furat. E soi rău – mama l-a părăsit, bunicii nu-l vor. E obișnuit să nu primească ajutor decât de la cei ca el, orfani sau abandonați. Adulții – dinăuntrul sau din afara închisorii – sunt cei din cauza cărora suferi, atât de mult încât violența îți devine singurul limbaj. Jules crede că își va găsi scăparea departe, dar se va găsi pe sine cu ajutorul celor care vor ști să îi fie aproape.

„Nu-l veți uita prea curând pe Jules, cu accesele sale de furie, cu impulsurile lui ucigașe, cu dorința lui de răzbunare. Sorj Chalandon l-a adoptat pe acest copil pe care familia l-a alungat pe o insulă în mijlocul valurilor.“ — Le Figaro

„O carte despre lumină, despre fisurile prin care se strecoară aceasta, despre întâlnirile fericite și nefaste care ajung să alcătuiască un om. Un roman despre răspântiile vieții, despre speranță și omenie. “ — La Page des libraires

Ilustrații de Alicia Teba

Universul emoțiilor: o nouă serie de Álex Rovira și Francesc Miralles pentru a stimula stima de sine și fericirea celor mici.

Carla a avut o zi groaznică și nu poate dormi: prietena ei cea mai bună nu vorbește cu ea, învăţătoarea a certat-o pentru că a predat tema cu întârziere, iar la cină, atmosfera n-a fost deloc plăcută...  În timp ce stă întinsă în pat, apare un pisoi cu blăniţa strălucitoare, care o invită într-o călătorie în spaţiu, pe șase planete, unde va învăţa mai multe decât și-a imaginat vreodată. În această călătorie prin Universul emoţiilor, Carla va învăţa să identifice și să gestioneze abilităţi precum atitudinea pozitivă, empatia sau încrederea în sine.

Ghid pentru părinţi

După fiecare poveste, părinţii vor descoperi pagini cu sfaturi și activităţi, iar la finalul cărţii, cele 6 secrete ale inteligenţei emoţionale.

Nu toti cei care s-au aflat - ca sa spunem asa - in umbra Maresalului Antonescu l-au "vazut" din acelasi unghi sau au dat aceeasi forta impresiilor consemnate; pe deasupra, unii s-au incredintat jurnalelor lor de indata dupa intalnirile si discutiile cu Antonescu, in vreme ce numerosi au preferat s-o faca dupa cativa ani ori cateva decenii, atunci cand, deci, figura Maresalului a putut sa le apara "alterata" de scurgerea timpului, iar insemnarile celor in cauza sa fie "viciate" de extrem de bogata literatura istorica aparuta in lume si consacrata epocii sau problemelor celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cu mentiunea ca, din motive asupra carora nu consideram ca se impune sa mai insistam, am preferat sa-l introducem pe cititor in perioada cea mai importanta, cea mai dificila, cea mai controversata din viata si activitatea lui Ion Antonescu - aceea cat timp el a indeplinit functia de conducator al statului roman, imprimand, in consecinta, ritmul si convingerile sale desfasurarii istoriei romanesti, si nu numai atat -, ne exprimam convingerea ca este preferabil sa-l lasam suveran pe cititor, facand el singur selectia fericita dintre numeroasele "piese" sau "argumente" pro si contra ce i le ofera in continuare voluminosul, grandiosul si inca deschisul "dosar Ion Antonescu"! - Gh. Buzatu

Ziarul meu! Am şi eu un ziar!... Şi când mă gândesc că nu mai departe decât azi-dimineaţă nu ştiam încă nici adevăratul înţeles al cuvântului ziar! Eu credeam că ziar sau jurnal se numesc numai gazetele pe care le citesc domnii. Aşa auzisem de la toată lumea pe care o cunosc şi nici în cărţile Duduiei n-am găsit vreo altă desluşire.

Cartea Mari răzbionici ai lumii antice înmănunchează viețile și faptele de arme ale unora dintre cei mai de seamă generali, căpitani, și conducători de oști, dar și a unor despoți din Orientul antic.
Prezentarea acestor personalități este făcută amănunțit și se bazează pe datele ce au fost culese din largul câmp al arheologiei și din lucrările unor istorici de seamă ca: Titus Livius, Plutarh, Dio Cassius, Appianus și
alții. În această lucrare științifico-istorică consacrată celor mai strălucite figuri militare ale antichității, iubitorii genului îi vor întâlni pe: Alexandru Macedon, Cezar, Hannibal și Spartacus precum și pe Tutmes al III-lea și Nabucodonosor etc. Dar descrierea vieții și a faptelor lor mărețe nu se poate face fără a nu aminti și de alte figuri, importante și ele, cu care ei au făcut alianțe sau împotriva cărora au luptat. Triumfuri grandioase, trădări, sinucideri, iubiri mistuitoare, otrăviri și uneltiri mârșave, toate se împletesc pentru a crea o atmosferă de poveste –, dar o poveste reală, trăită – care îl va fascina pe cititor.

Documente SSI despre crimele comise de NKVD asupra populaţiei româneşti din Basarabia şi Bucovina • Purtarea „mizerabilă“ a evreilor comuniști din Basarabia la retragerea Armatei Române • Atentatori legionari dirijaţi de NKVD • Organizarea şi funcţionarea SSI • Documente, instrucţiuni şi metodologii despre organizarea, structura, mijloacele, metodele şi tehnicile folosite în activitatea de informaţii și contrainformații

    Ion Lissievici (1896-1974), eroul acestei cărți, a fost ofiţer de elită al Armatei Române şi a condus serviciile de spionaj în cel de-al Doilea Război Mondial. După prăbuşirea regimului antonescian a îndeplinit funcţia de director general al Serviciului de informaţii din Ministerul de Război. Timp de 15 ani, a fost deţinut în temniţele regimului comunist din România pentru „vina” de a fi făcut parte din serviciile secrete „burghe- zo-moşiereşti”.

    Şi dacă nu am reuşit până acum să le ridicăm încă tuturor eroilor câte un monument – pentru că adevărata libertate şi prosperitate a unui popor înseamnă a ne bucura şi de acest drept –, atunci să le mutăm soclurile din pieţele publice, încă inaccesibile pentru ei, în sufletele noastre, spre a dovedi cu adevărat că noi, românii, ne preţuim înaintaşii, pentru că ştim să fim uniţi şi să învăţăm din istorie.

Prof. univ. Cristian Troncotă

Imposibilul nu exista, e randuiala in Univers si randuiala nu poate emana decat de la o inteligenta. Universul este deci opera unei inteligente. Aceasta randuiala rezulta din implinirea uneia sau a mai multor legi adunate laolalta; legile sunt totdeauna si, cu necesitate logica, opera unei vointe inteligente.

Dumnezeu, autorul Universului, fiind o inteligenta, desigur ca, creand acest Univers, a avut un scop. Acest scop a fost sa faca fiinte fericite; dorintele noastre, puterile noastre, in tot ceea ce au ele mai inalt, ne afirma aceasta. Toate fiintele inzestrate cu simtire sunt chemate la fericire. In realitate, vedem ca intr-o anumita masura toate fiintele sunt fericite, fiindca toate iubesc viata, ii asigura durata si o apara pana la extrem chiar. Dar fericirea nu e asemanatoare pentru toate fiintele vii. Mai ales este o deosebire hotarata intre fericirea harazita animalelor si cea harazita oamenilor. Una este o fericire inchisa in limite stramte, o simpla fericire data, cealalta este o fericire care ia proportiile cele mai mari si imbraca un alb caracter. Este o fericire meritata.

Personalitate complexă și puternică, Regina Maria a fost o mare iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie de personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum și a unor romane, povești și versuri pentru copii.

Cartea aceasta, alcătuită din două părți, cuprinde în prima parte două povestiri: Cele patru anotimpuri din viața unui om și Crinul vieții, prin care pune  în atenția cititorului un subiect de mare sensibilitate și întâlnit adesea în scrierile Reginei Maria: sacrificiul suprem în numele iubirii, iar în partea a doua o tulburătoare prezentare a familiei regale și a ținuturilor cele mai dragi inimii sale. Aceste scurte amintiri au aparut în diverse publicații ale vremii sau în Calendarul Reginei Maria. Scrierile sale memorialistice au în primul rând o valoare documentară, de restituire a unor evenimente istorice la care a participat direct.

Prin aceste daruri ale ei neasemuite, Regina Maria a ştiut să cucerească sufletul poporului românesc şi dreptul la întreaga lui recunoştinţă. Acum, când mai trăieşte doar în amintirea celor rămaşi, scrierile Ei vor spune generaţiilor viitoare măreţia sufletului Reginei.

Adolescent fiind, Radu Mănăilă s-a îndrăgostit, printr-un ciudat joc al sorții, chiar de fiica celui care i-a ucis tatăl, frumoasa Ingrid. După fuga din țară a iubitei, viața lui Radu a fost bântuită de amintirea acesteia. Așa se face că, mai târziu, când maiorul Mănăilă a devenit tată, i-a dat propriei fiice numele fostei iubite.

Cum ajung cele două, micuța Ingrid și iubita tatălui ei, să se întâlnească, de ce a revenit Ingrid-cea-mare în țara din Occident, cum arată întâlnirea dintre ea și Radu Mănăilă și cât de tragic se finalizează ea, totul se ascunde într-o cheie feminină care nu este alta decât „Doamna în mov".

Theodor Constantin a fost un prozator român. El a scris poezii, nuvele, proză fantastică, scenarii de film, piese de teatru, memorii de călătorie și cărți pentru copii, fiind însă cunoscut ca autor de romane polițiste

Revăd, revăd mereu, această oribilă lume a răului; şi cititorii o vor vedea şi ei de aproape, în povestirile ce urmează, şi mă revăd pe mine luptând o întreagă viaţă, în mijlocul micii mele armate de vânători de hoţi, veșnic la pândă, veșnic aşteptând în calea fiarei cu chip de om, ce trebuie să se ivească de undeva, sau urmărind-o prin drumurile întortochiate prin care se refugiază către vizuinile ei salvatoare.

Pornirile rele, pornirea de a ucide, de a maltrata, de a fura, de a minţi şi a înşela, de a jefui, de a face altuia tot ce nu i-ar plăcea să-i facă altul lui, sunt uneori înnăscute în om, moştenite odată cu sângele strămoşilor lui. Sunt adormite la unii de o educaţie îngrijită, sunt anevoie stăpânite de alţii cu sisteme nervoase uşor de iritat, sunt ascuţite la foarte mulţi de lipsa unei educaţii şi de contactele rele sau de alte condiţii de viaţă nenorocite. Sunt trezite câteodată brusc de împrejurări neprevăzute, sunt trezite alteori cu încetul, metodic, cultivate şi perfecţionate, fie de întreg ansamblul vieţii sociale, fie de scrieri anume alcătuite, cum sunt broşurile de propagandă ale anarhiştilor şi ale altor terorişti. În marea majoritate a cazurilor, însă, criminalii şi hoţii păşesc pe nenorocitele lor căi din primii ani de copilărie, din acele momente când creierul n-are nici un amestec în acţiune, mica vietate omenească ascultând numai de instinctele sale. 

Citind povestirile din lucrarea de faţă, cititorul va face de altminteri singur aceste constatări, şi multe altele încă, şi se va putea încredinţa că hoţia şi criminalitatea, pentru a fi stârpite, nu e nevoie numai de o poliţie vigilentă, de o justiţie foarte bine cumpănită, de închisori cu totul altfel organizate, ci mai ales este nevoie de o conlucrare rodnică a întregii societăţi, care nu va putea fi în siguranţă câtă vreme nu se va supraveghea singură, începând de la educaţia copiilor în familie şi în şcoli, şi terminând cu înălţarea morală a vieţii largi sociale, economice, cetăţeneşti. Şi dacă această scriere va îndruma cât de puţin spiritul public pe o asemenea cale, scopul publicării ei va fi atins.

Cartea lui Felix Aderca își propune să aducă în atenția cititorilor săi câteva nume care pentru unii s-ar putea să nu spună mare lucru, iar altora să le provoace nostalgie sau unora chiar să le redeschidă răni încă necicatrizate . Sunt totuși niște nume care și-au asigurat locul în istorie pentru ceea ce au făcut în domeniile lor de activitate. Scriitori, compozitori, artiști, conducători de țări sau politicieni vestiți, și-au gasit locul între copertele acestei cărți, cu bunele și relele prin care s-au remarcat. Dacă greșelile unora sunt scuzabile și le putem trece cu vederea cele ale „politicienilor sunt crime, căci de pe urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări și pentru zeci de ani înainte viitorul ei“ spune Mihai Eminescu. Cu precizie de chirurg Felix Aderca disecă fiecare personaj în parte și-l supune judecății noastre. O carte interesantă, care cu siguranță va îmbogăți cultura celui care îi va parcurge filele.

Volumul de față cuprinde două părţi. În prima partea am strâns la un loc mai multe legende şi basme mitologice, prelucrate după scriitorii clasici greci şi romani, iar în partea a doua o serie de povestiri — legende în înţelesul etimologic al cuvântului — traduse liber după scriitorul grec Lucian din Samosata.

Trăind prin veacul al II-lea după Hr., în timpul când noua religie se înfiripă în tot Imperiul Roman, şi pe alocuri prindea rădăcini adânci, iar panteonul grecesc cu zeii săi îmbătrâniţi şi decrepiţi începea să se prăbuşească, Lucian, deşi nu s-a făcut dovada că ar fi fost şi el creştin, găseşte prilejul să persifleze şi să satirizeze, ca un al doilea Momus, pe zeii păgânităţii şi toate credinţele religioase şi pline de naivităţi ale lumii greco-romane.

În partea întâi a acestui volum cititorul va găsi deci o serie de legende mitologice în care Antichitatea greco-romană viază de-a binele, iar în partea a doua mai multe povestiri care caută să ia în derâdere aceleaşi legende mitologice.

Dar, atât prima parte, care urmăreşte prin fiecare legendă un scop moral, tinzând astfel la orientarea noastră etică — nicio faptă mare nu se poate face fără credinţă în zei, zice Vergiliu — cât şi partea a doua care persiflează cu fineţe şi cu umor idealurile religioase ale păgânităţii, nu însă şi înseşi fundamentele eticii, deschid orizonturi noi şi ne procură, pe lângă o lectură distractivă, şi o lectură folositoare, utile dulci, transpunând pe cititor în lumea plină de avânturi ideale a clasicităţii greco-romane. 

G. Popa-Lisseanu

Alpheus Hyatt Verrill se bucura de un succes rasunator la nivelul international, cu zeci de mii de exemplare vandute din fiecare carte.

Felul in care scrie si contureaza personajele reprezinta principalele atuuri ale Alpheus Hyatt Verrill.

Autorul descrie modul în care Inchiziția a influențat nu doar viața religioasă, ci și politica și cultura Europei, prezentând mărturii despre persecuțiile asupra evreilor, musulmanilor și altor minorități religioase și etnice.

Alpheus Hyatt Verrill folosește o abordare bazată pe documente istorice, reușind să ofere o privire echilibrată asupra motivelor religioase și politice din spatele acestei instituții, dar și asupra consecințelor sale psihologice și sociale pentru cei afectați.

Considerat unul dintre cei mai mari jurnaliști ai secolului al XIX-lea și un pionier al jurnalismului modern, F. Petruccelli della Gattinna oferă prin cartea sa profund documentată din 1867, Memoriile lui Iuda Iscariotul, o altă perspectivă a evenimentelor care au planat în jurul trădării și răstignirii lui Iisus.

Numele de Iuda a intrat în multe culturi ca sinonim pentru trădător, iar Iuda a devenit arhetipul trădătorului în arta și literatura occidentală.

În opera lui Petruccelli, Iuda este văzut ca un lider al revoltei evreiești împotriva conducerii romanilor. Cel mai intrigant e faptul că pe baza documentării amănunțite a surselor biblice ale vremii, Ferdinando della Gattinna îi atribuie lui Iuda un rol cu totul aparte, de apostol indispensabil și în același timp salvator. Astfel, deși narațiunea se vrea a fi pe alocuri una fictivă, presărată cu detalii izvorâte din imaginația autorului, dar și din vechi documente, finalul apoteotic ne oferă premisa unui permanent semn de întrebare.

Arta de a guverna nu este numai o artă de a face, dar şi arta de a te preface. Principele, spune Machiavelli, nu e necesar să aibă toate calităţile pe care oamenii le preţuiesc ca făcând podoaba domnitorului, dar e necesar să pară că le are.

    Coruperea Statului începe cu slăbirea simţului de legalitate atât la guvernanţi cât şi la guvernaţi: fie că cei care fac legile nu le aplică drept, fie că cei pentru care sunt făcute le eludează. Nu e pildă mai rea într-o republică decât să faci o lege şi să nu o observi, mai ales când nu e observată de cei care au făcut-o. Legile pot fi oricât de bune; dacă nu sunt observate, ori nu sunt observate decât când sunt comode, Statul e bolnav. Un semn sigur al corupţiei incipiente este contrastul între legile bune şi relele obiceiuri. La aceeaşi disoluţie duce şi slăbirea simţului de solidaritate între cetăţeni.

    Un conducător cum e mai bine: să fie iubit sau temut? Desigur oricine ar dori să fie şi iubit şi temut. Dar amândouă nu pot merge totdeauna împreună. Şi dacă e de ales, care din două? Dată fiind natura perversă a oamenilor, temerea e mai sigură decât iubirea. Legătura din iubire se rupe lesne, când interesul propriu al obligatului este în joc; pe când temerea, născută din frica de pedeapsă, e mai trainică şi mai eficace. 

    Ca să fii iubit nu depinde numai de tine, dar mai ales de ceilalţi; ca să fii temut depinde mai ales de tine. Principele trebuie însă să se facă temut în aşa fel încât dacă faptele lui nu-i aduc iubire să nu-i aducă nici ură, dar mai presus de orice să se abţină de la bunul altuia; căci oamenii uită mai curând moartea părinţilor decât pierderea averii...

„Medic neconvenţional şi cercetător, cabalist, astrolog remarcabil, poliglot erudit, alchimist şi profet. Un om al viitorului într-o epocă clocotitoare şi contradictorie, unde ideile noi intrau în contradicţie cu conformismul şi chiar cu integrismul.“ Astfel îl descriu pe Nostradamus autorii, doi pasionaţi de ezoterism, tradiţii şi vechi civilizaţii. Nostradamus este un formidabil roman istoric, viu, vizual, realist şi trepidant. Dar şi o splendidă lucrare de iniţiere, profundă, captivantă. Personajul principal este unul ieşit din comun, iar cartea se dovedeşte a fi o adevărată mină de informaţii ştiinţifice şi culturale. O foarte frumoasă frescă istorică despre cel mai mare mag din toate timpurile, autorul faimoaselor Centurii.