Cărți

Nu există plantă care să aibă un trecut mai bogat în întâmplări interesante ca tutunul. Adus în Europa acum vreo 400 şi ceva de ani, cultivat mai întâi prin grădini pentru frumuseţea lui, mai apoi ca o plantă miraculoasă de leac, ajunge, la vreo 100 de ani după introducerea lui în Europa, să fie întrebuinţat aproape numai pentru fumat şi prizat, întrebuinţare care s-a răspândit cu o repeziciune extraordinară. Paralel cu răspândirea întrebuinţării tutunului, au început şi măsurile represive contra celor ce îl întrebuinţau, măsuri care, în unele ţări, ajunseseră până la pedeapsa cu moartea. Patima tutunului a fost însă mai tare chiar decât groaza morţii; ea a pus stăpânire pe oameni, s-a răspândit în toată lumea, iar conducătorii Statelor, în loc de a mai închide pe fumători sau de a le tăia nasurile sau chiar de a-i spânzura, au găsit mai nimerit să impună tutunul la dări grele, sub motivul de a stăvili răspândirea lui, dar în realitate spre a crea, pentru visterie, izvoare noi de venituri. În primele pagini ale acestei lucrări, cititorul va vedea peripeţiile prin care a trecut tutunul în lumea întreagă, de la descoperirea Americii şi până în zilele când întrebuinţarea lui s-a generalizat. În ce priveşte ţara noastră, notele şi însemnările vechi privitoare la tutun şi la fumat, deşi sunt puţine şi acelea răzleţite în diferite publicaţii istorice, totuşi constituie un material documentar destul de bogat spre a arunca puţină lumină în trecutul introducerii şi răspândirii tutunului prin meleagurile noastre.

(Petre E. Mihăescu)

Nu dăm aici viaţa, mai mult sau mai puţin romanţată, a moştenitorului Franz Ferdinand, nici amănuntele dramei sângeroase, care, atât de năprasnic, i-a pus capăt. Am încercat să desprindem atmosfera în care a trăit principele habsburgic, şi care, fatalmente, i-a curmat acţiunea. Căci atentatul – şi mai cu seamă reuşita lui – este o întâmplare; dar deznodământul trebuia să vină în orice caz, în ziua aceea sau într-alta, în felul tragic de la Saraievo sau în alt fel – putea fi mai blând şi chiar banal de tot –, dar de venit trebuia să vină. 

Austro-Ungaria înfăţişa un anahronism absurd. Nu conglomeratul de neamuri pricinuia tot răul. Oameni serioşi, oameni cumpăniţi şi practici, pe care nicio himeră nu i-a bântuit vreodată, au crezut – şi cred – în putinţa statelor unite ale Europei, a tuturor statelor Europei. Cu atât mai viabilă, prin urmare, trebuia să fie alcătuirea care sub numele de Austria – apoi Austro-Ungaria – exista de atâtea veacuri, înfăţişând înlăuntru o bogată viaţă economică şi un intens focar de cultură, iar în afară un factor diplomatic şi militar hotărâtor în destinele lumii. Cum s-a putut prăbuşi într-o singură clipă această putere formidabilă? Căci, virtualmente, totul s-a produs într-o clipă: aceea în care un singur glonte, al lui Prinkip, a pătruns în corpul unui singur om, al lui Franz Ferdinand.

Aceste trei încercări despre Balzac, Dickens şi Dostoievski, cu toate că au fost alcătuite într-un răstimp de zece ani, nu sunt totuşi reunite în mod întâmplător într-o carte.

În intenţia mea unitară, am căutat să-i înfăţişez pe cei trei mari scriitori, pe care îi consider ca singurii romancieri ai secolului al nouăsprezecelea, ca tipuri care se întregesc unul pe altul tocmai prin contrastul dintre personalităţile lor şi care înalţă, poate, la o formă limpede noţiunea romancierului, a aceluia care dă lumii o expresie epică

Prin personajele pe care le plăsmuieşte din belşug, fiecare dintre aceşti artişti scoate atât de unitar în evidenţă o lege a vieţii, o concepţie despre viaţă, încât aceasta devine printr-însul o nouă formă a lumii. Şi a prezenta această lege lăuntrică, acestă formaţiune a caracterului în ascunsa lui unitate este principala străduinţă a cărţii mele, al cărei subtitlu ar putea fi: Psihologia romancierului.

Fiecare dintre aceşti trei romancieri are sfera sa proprie. Balzac, lumea societăţii; Dickens, lumea familiei; Dostoievski, lumea individului şi a Totului. Comparaţiile dintre aceste sfere vădesc deosebirile lor, dar autorul n-a încercat niciodată să dea alt înţeles acestor deosebiri, să facă din ele criterii de judecată în ceea ce priveşte valoarea operelor cercetate sau să accentueze elementele naţionale ale unui artist pentru a-şi arăta simpatia faţă de ele sau să le respingă. Fiecare creator mare este o unitate care conţine în sine, în propriile sale măsuri, limitele şi greutatea sa.

La aceste mari figuri ale unui francez, unui englez şi unui rus, aş fi adăugat bucuros şi portretul unui romancier german reprezentativ, al unui epic plăsmuitor al lumii, în sensul cel înalt pe care îl pretind pentru cuvântul romancier. Însă nu găsesc, nici în prezent, nici în trecut, măcar unul care să se fi ridicat la rangul acesta suprem.

Stefan Sweig

Emil Ludwig a fost un jurnalist si prozator renumit, mai ales pentru biografiile sale care se caracterizeaza prin abundenta si minutiozitatea detaliilor, dar si prin finetea observatiilor. In aceasta carte, Ludwig a portretizat 3 mari personalitati fundamentale ale omenirii pe care le-a unit sub titlul 3 Titani.
Prima biografie este a lui Michelangelo, de la a carui nastere se implinesc anul acesta 545 de ani - considerat simbol al artei universale si geniu al Renasterii italiene.
Urmeaza Rembrandt, maestrul cu peste 600 de picturi, 2000 de desene si 300 de gravuri.
Al treilea titan este Beethoven - de la a carui nastere se implinesc anul acesta 250 de ani - acest geniu care a ramas in memoria multora mai ales pentru Oda bucuriei si Simfonia a IX-a, Toti pe lume, frati noi suntem.

Imaginea pe care mi-am făcut-o despre americani, în călătoriile mele precedente în Statele Unite, a fost numai întărită prin apariţia primului lor cetăţean, căci el are cele mai multe din calităţile şi slăbiciunile poporului său. Pe cât este Roosevelt, prin spiritul său, cetăţean al lumii − pe atât este el american prin natura sa. Aşa apare el şi în paralelele pe care, după pilda maestrului meu Plutarh, le-am trasat între el şi anumiţi contemporani. Firea sa deschisă, precum şi ocaziile deosebite pe care mi le-a oferit pentru a studia persoana sa în timp ce-şi împlinea funcţiile în cadrul variat al ţării, mi-au înlesnit cunoaşterea caracterului său. Am controlat această cunoaştere cu judecăţile colaboratorilor şi ale potrivnicilor săi, pe care i-am chestionat în cursul celor două călătorii făcute în 1937. Roosevelt ştia, din biografiile mele precedente, în ce sens tind cercetările mele − şi a dat mână liberă portretistului, să-l studieze în plină acţiune, ceea ce nu mi-a fost niciodată cu putinţă până acum. Emil Ludwig

„Interesante creionari ale atmosferei psihice din razboiul pentru intregire, ale unui ochi ce stie sa surprinda dramaticul si sa dozeze rece umanitatea, sunt in File rupte din cartea razboiului de Gh.I. Bratianu. Portret moral inedit al lui Ionel Bratianu. Se povesteste anecdota care va forma tema din Catastrofa lui Liviu Rebreanu.“- George Calinescu, Istoria literaturii romane

Ion Iachim – născut la 1 ianuarie 1950 în satul Cornova, raionul Ungheni. Mama, Elena Jianu, ţărancă din Cobâlca (Codreanca), raionul Străşeni; tatăl – Eudochim Iachim, felcer, fost ostaş de gardă la Palatul Regal din Sinaia, participant la operaţiile militare pe frontul de est, în cadrul Armatei Române, 1942-1944. Ion Iachim a absolvit facultatea de filologie a Universităţii Pedagogice „Ion Creangă” din Chişinău. Profesor de română. Ziarist. Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul pedagogiei. A scris peste 40 de cărţi (romane, povestiri, publicistică, piese de teatru, versuri).

Portrete si Tipuri Parlamentare de George Panu este o incursiune fascinanta in viata politica a Romaniei din secolele XIX si XX. Cartea ne poarta prin culisele parlamentului, pictand portrete vii si pline de nuante ale unor figuri emblematice care au marcat istoria politica a tarii. Aceasta colectie de portrete politice nu este doar o trecere in revista a personalitatilor care au contribuit la formarea Romaniei moderne, ci si o analiza profunda a tipologiilor umane, a ambitiilor si intrigilor care au definit epoca respectiva. Fiecare personaj prezentat de Panu devine o poveste in sine, dezvaluind atat punctele forte, cat si stabiciunile acestor figuri istorice, surprinse in momentele lor de triumf si esec. Portretele descrise de George Panu sunt mai mult decat simple descrieri: ele sunt oglindiri ale caracteretor complexe si ale ideologiilor care se ciocneau in arena parlamentara. De la diplomatia calma a lui Lascar Catargiu, la energia debordanta si vizionara a lui Tache Ionescu, de la intelectualismul rafinat si eleganta discursului lui Titu Maiorescu, pana la viziunea pragmatica si incisiva a lui P.P. Carp si influenta notabila si ambitioasa a lui Alexandru Marghiloman, cartea contureaza un tablou viu al vietii politice din Romania acelor vremuri. Este un tablou plin de contraste, in care ideile conservatoare se intalnesc cu impulsurile modernizatoare, iar discursurile patetice se impletesc cu calcule pragmatice, intr-un joc continuu de putere si influenta. Scrisa intrun stil captivant si plin de ironie fina, cartea reuseste sa ne apropie de personajele istorice intr-un mod intim si direct, oferind atat detalii biografice, cat si perspective inedite asupra caracterului si ambitiilor fiecaruia.

Cartea aceasta cuprinde rezultatul studiilor mele de peste un sfert de secol. Mi-am dat silinţa, ca să fie scrisă în aşa chip ca să poată fi citită şi înţeleasă cu uşurinţă de orice om.. Am făcut-o din dorinţa de a face cunoscute faptele glorioase ale marilor noştri Domni şi sacrificiile lor pentru apărarea pământului strămoşesc în cercuri cât mai largi. Cruzimea de care a dat uneori dovadă era caracteristică vremurilor în care trăia, căci cei mai mulţi şefi de state erau pe acea vreme cruzi. Dar toate acestea n-avem indicii ca el să le fi comis din cruzime, din capricii, ci numai dictate de interesul de stat. Singurele decapitări constatate sunt ale celor trei boieri, Vornicul Isaia, paharnicul Negrită şi stolnicul Alexe, care au făcut acte de trădare. Avem convingerea că patriotismul adevărat nu se dezvoltă decât prin cunoaşterea istoriei noastre naţionale. Numai când cineva cunoaşte sforţările, pe care le-au făcut eroicii noştrii Domni pentru apărarea țării, numai când va vedea spiritul lor de sacrificiu pentru patrie, numai atunci se va considera ca o verigă din lanţul strămoşilor şi va dobândi sentimentul iubirii de ţară. Când se va constata hotărârea cu care strămoşii mergeau la moarte pentru ţară şi sacrificiile de orice natură, pe care erau gata să le facă în orice moment pentru patrie, se vor trezi fără de voie sentimentele nobile, care au dispărut astăzi la o bună parte din compatrioţii noştrii, copleşiţi de concepţia materialistă, care coboară pe om în rândul fiinţelor conduse de instincte şi îl dezonorează. Numai exemplul marilor noştrii strămoşi, care s-au sacrificat pentru ideal, mai poate trezi din amorţire sentimentele frumoase. Numai amintirea eroicilor luptători pentru ţară şi lege mai poate răspândi o rază de idealism.

Nicolae Stoicescu încearcă reconstituirea reală a personalităţii acestui domnitor, atât de controversat prezentată în literatura ştiinţifică, ca şi în cea beletristică. Cu o răbdare de benedictin, Nicolae Stoicescu a reexaminat izvoarele istorice, le-a confruntat între ele şi şi-a putut da seama, pe baza analizei lor critice, de fondul de adevăr pe care-l cuprind, ca şi de adaosurile subiective. Înlăturând cu grijă stratul fals de informaţii ce denatura chipul domnitorului şi acţiunile lui, autorul lucrării de faţă ni-l redă pe Ţepeş ca pe un conducător de stat al epocii lui, în tot ce a avut ea măreţ, dar şi reprobabil.

Raţiunea de stat i-a dictat acţiunile, iar mijloacele folosite au fost cele ale vremii. Situaţia din ţară şi poziţia ei internaţională cereau măsuri hotărâte şi urgente. Mai uşor de observat decât înţelegerea mobilului măsurilor întreprinse de domn şi a efectului acestora pentru viitorul ţării, asprimea manifestată de domn a dat naştere la o mulţime de speculaţii literaro-fantastice. Ele n-au păstrat de la domnul român decât numele, luat de la tatăl său, „Dracula”, nume căruia i-au asociat cele mai incredibile poveşti.

Cartea lui N. Stoicescu nu are nimic ocazional. Bogăţia faptelor prezentate, logica prezentării lor, sobrietatea de stil îl câştigă pe cititor şi îl asociază anchetei întreprinse în vederea luminării adevărului despre Ţepeş. Dându-se la o parte mitul, apare în toată grandoarea figura lui Ţepeş, despre care nu poate fi rostit un elogiu mai mare decât acela pe care Chalcocondil l-a pus în gura lui Mahomed al II-lea „că nu poate să ia ţara unui bărbat care face lucruri aşa de mari şi mai presus de fire ştie să se folosească aşa de domnia şi supuşii lui”.

Prof. Ștefan Ștefănescu

“De mult scriitorii de anale slave în Balcani, pornind de la împăraţii romani şi bizantini şi trecând pe la țarii bulgari şi sârbi, ajungeau la domnii români ca la continuatorii autorităţii lor. Supuşi unor prelaţi greci, ca Dionisie Rali al Târnavei, din care Mihai făcu capelanul său în Ardeal şi în Moldova, reorganizatorul canonic al Bisericii locale, bulgarii cerură prin aceştia, prin tot soborul acestor şefi religioşi ai lor, libertatea de la Mihai. Iar sârbii, care, o clipă, crezuseră în Sigismund, proclamându-l ca rege al lor, pentru a-l vedea părăsind, ruşinos, asediul, îndelungat şi zadarnic, al Timişoarei turceşti, puseră bandele lor, sub Baba-Novac, ars apoi de unguri pentru cauza, învinsă, a lui Mihai, şi sub atâţia alţii, în serviciul eroului, care era şi al lor, alături cu ţăranii şi boierii munteni şi moldoveni care înconjurau pe şeful firesc al rasei lor.

Valoarea politică a lui Mihai Viteazul, după tot ce s-a găsit în timpul din urmă cu privire la spusele şi faptele lui, nu mai poate fi tăgăduită. Ea face dintr-însul, biet bastard domnesc, lăsat fără instrucţie, crescut prin străini, fără țară ani de zile, ajuns întâmplător Domn al unei ţări fără tezaur, fără armată, fără alianţe ca şi fără mijloace de acţiune, una din marile personalităţi ale veacului al XVI-lea. Acela pe care, pentru vitejia şi martiriul său, ai săi îl consideră drept un sfânt şi mucenic, se ridică astfel şi în stima cercetătorului străin al politicii universale.”

N. IORGA

Prințul Barbu Alexandru Știrbey este o personalitate strâns legată de istoria noastră. Lucrarea aceasta oglindește pe bază de documente, etapele biografice ale prințului, descendent după bunică din neamul Brâncovenilor și nepot dinspre tată al domnitorului Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbey. După cum se știe, domnitorul Cuza abolise rangurile boierești, dar Știrbey, prin acțiunile sale, a rămas un prinț în bunul sens al cuvântului, angrenat puternic în viața țării.

Constantin Constantinescu, autorul lucrării, paralel cu viața plină uneori de peripeții a prințului Știrbey, descrie și principalele etape ale activității sale politice ca sfetnic principal al regelui Ferdinand. A fost un prieten devotat al tronului, atât până la moartea regelui survenită la 1927, cât și în timpul domniei lui Mihai I (1927-1930 și 1940-1947). A fost un colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu. Deși au susținut monarhia, au fost adversari ai regelui Carol al II-lea (1930-1940). Cartea este împărțită în 21 de capitole care se lecturează ușor, ca un roman polițist, unde istoria familiei se îmbină cu cea națională și chiar cu cea mondială. Sunt descrise amănunțit lucrările Păcii de la Buftea, sunt amintite unele evenimente ale vieții politice dintre cele două războaie legate de viața și activitatea lui Știrbey, precum și acțiunile sale diplomatice de la Cairo și Moscova ca emisar al lui Iuliu Maniu și ca mijlocitor al încheierii armistițiului cu Aliații. A semnat cu durere Armistițiul de la Moscova. Lucrarea cuprinde multe detalii și alte probleme mai puțin cunoscute din viața și activitatea prințului, pe care cititorul le va descoperi acum, în anul în care se împlinesc 150 de ani de la nașterea sa. Barbu Știrbey rămâne o figură luminoasă în galeria marilor patrioți români, dar mult prea lăsată în anonimat.

Prof. univ. dr. Nicolae Ciachir

Această carte nu este un album cu creațiile lui Nicolae Grigorescu. Este povestea vieții unui singuratic, îndrăgostit de natură și de tot ceea ce este românesc. Despre marele nostru pictor s-a scris puțin. Textele biografice din această carte urmăresc împletirea dintre activitatea artistică și momentele importante din viața marelui artist. Alexandru Vlahuță, prietenul de-o viață al artistului, avea să-i închine multe pasaje nostalgice în această monografie apărută pentru prima dată în 1910. „În opera lui se oglindește viața lui. Toată viața lui. O viață simplă, mai curată, mai cucernic închinată artei și mai frumos trăită în prietenie cu natura nu se poate concepe. Dacă vorbele n-ar avea nevoie de explicații, din două vorbe ne-am înțelege asupra personalității lui Grigorescu: sincer și simplu, și la o adică din una singură: sincer.“

Dimitrie R. Rosetti, cunoscut si sub porecla "Max", a fost una dintre figurile remarcabile ale epocii sale in istoria romaneasca. Nascut in 1837 intr-o familie influenta, el a jucat un rol crucial in miscarea pentru unirea principatelor romane si in dezvoltarea societatii romanesti din secolul al XIX-lea. Rosetti a fost un politician, jurnalist si om de cultura deosebit de activ si influent.

A fost un sustinator fervent al idealurilor nationale romanesti si a militat pentru modernizarea si democratizarea societatii romanesti.

El a fost un lider in lupta pentru emanciparea taranilor si pentru imbunatatirea conditiilor de viata ale populatiei romanesti. Ca jurnalist si editor, Rosetti a fost o voce puternica in presa vremii, folosindu-si influenta pentru a promova cauza nationala si pentru a critica nedreptatile sociale si politice.

In plan politic, Rosetti a detinut diverse functii importante in guvern si in Parlamentul roman. El a fost un sustinator al modernizarii institutiilor statului si al consolidarii independentei nationale a Romaniei. Contributiile sale au fost deosebit de valoroase in perioada de tranzitie de la statutul de principate sub suzeranitate otomana la cel de stat national independent. Un alt aspect notabil al activitatii sale a fost lucrarea sa De la Capsa la Palat, in care a oferit o privire detaliata asupra intrigilor politice si a culiselor puterii din acea perioada.

Fara sa doresc sa dau verdicte, punandu-mi mereu semne de intrebare, dand voie indoielii sa ma framante, apreciez ca necesara o revedere a problematicii [raporturilor romano-sovietice/ruse n.a.] si prin includerea in cercetare si in analiza a unor masuri si atitudini politico-diplomatice romanesti, care, privite din anumite perspective, pot fi apreciate si ca erori, unele dintre ele grave. Relatia Romania-China a avut profunzimea si continuitatea specifica unor parteneri strategici, in acceptiunea sa de astazi, partile acordandu-si sprijin reciproc si manifestand solidaritate in momente dificile. Aceasta relatie bi si multilaterala, adoptata de regimul socialist de stat de la Bucuresti, a depasit limitele unui joc politic menit sa erodeze hegemonia sovietica, prin sustinerea unui al doilea pol de putere in cadrui sistemului socialist de stat mondial. Partea romana a promovat pe parcursul mai multor generatli de lideri o relatie de prietenie cu China, care a fost preluata si in mentalul colectiv. - Corvin Lupu

„Nu știu o altă carte de istorie a civilizației europene care, asemeni celei a lui Huizinga, să fi strâns laolaltă atâta rafinament, erudiție și har narativ. După cum nu știu nici o altă epocă în care strămoșii noștri să fi atins o temperatură afectivă asemeni celor care au trăit în secolele XIV și XV, în «crepusculul Evului Mediu».

Niciodată emoțiile nu au fost atât de mult însoțite de expresia lor exacerbată. Niciodată lacrimile și disperarea nu au fost mai convingătoare, niciodată bucuria și veselia, mai exuberante. Niciodată cruzimea și mila nu s-au ținut mai strâns de mână, oferind un spectacol deopotrivă grotesc și înspăimântător. Și niciodată formele pe care le-a îmbrăcat viața nu au fost conturate cu o linie mai precisă. A fost nevoie de toate acestea pentru ca noul să apară în istorie cu surâsul Renașterii pe chip.“ — GABRIEL LIICEANU

Editie bilingva: franceza-romana Louis, un tanar de saisprezece ani, si cainele sau devotat, Vasco, sunt prinsi de jandarmi in timp ce fac contrabanda cu chibrituri si arestati. Singura sansa de a-l salva pe Vasco de la o condamnare la moarte este sa-l incredinteze Serviciului pentru Caini de Razboi. Louis se inroleaza in armata si devine conductor de caini.

Aceasta carte este un dar pentru visatori, pentru cabalisti, pentru meditatori si pentru intreaga lume. Printre trairile fascinatiei pentru Cabala, cautatorii au fost vesnic insetati dupa o cale de a patrunde in experienta mistica. Cabala de Lumina este chiar acea cale de intrare in aceasta dimensiune. - Rabinul Jill Hammer, Doctor in Filozofie (Ph.D), autorul cartii Secretele Torei

Cele mai noi informatii despre flota spatiala. A sosit momentul sa fie dezvaluite unele dintre cele mai mari secrete ale lumii. Persoane din interior si informatori curajosi aduc la lumina informatii incredibile si socante despre evenimen­tele ascunse care se desfasoara in prezent pe scena mondiala. In centrul acestei conspiratii milenare se afla lupta dintre bine si rau, si viitorul destin al omenirii. Fiinte extraterestre si interdimensionale sunt implicate intr-un paradoxal razboi al liniilor temporale ale planetei Pamant. Acum, lumea a ajuns la un punct crucial in istoria umanitatii, in care are loc o mare transformare, iar diferite linii temporale se intersecteaza. Dar ce inseamna acest lucru cu adevarat si ce cale ni se asterne inainte?

Mic ghid de medicina energetica. Ghidul esential pentru echilibrarea energiilor corpului tau. Este un ghid de buzunar simplu si usor de utilizat pentru una dintre cele mai puternice practici alternative de sanatate existente in prezent, de la vindecatoarea de renume mondial, Donna Eden. In aceasta carte, Eden se bazeaza pe mai mult de trei decenii de experienta pentru a le oferi cititorilor o introducere simpla in exercitiile de baza ale medicinei energetice pe care le recomanda pentru a va simti mai tineri, mai fericiti, mai activi si mai putin anxiosi.

Sa indraznesti sa fii tu insuti este o adevarata aventura. Daca ti-ai dorit vreodata sa devii cea mai buna varianta a ta, probabil ca ai cautat raspunsurile la ceilalti. Insa poate ca deja ai realizat pana acum ca nu toate sfaturile lor functioneaza pentru tine.

Heidi, fetita muntilor este un roman clasic pentru copii, care urmareste povestea unei fetite orfane si pline de viata, trimisa sa locuiasca cu bunicul ei retras intr-un sat din Alpii elvetieni. Desi la inceput pare o situatie dificila, Heidi ajunge sa se indragosteasca de natura, munti si de oamenii din jur. Cand este dusa la oras pentru a fi tovarasa unei fete bolnave, dorul de munti si libertate o copleseste. Cartea este o oda adusa simplitatii, iubirii de natura si bunatatii sufletesti.

Mihai Eminescu a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII si XIX, si-a asimilat viziunile poetice occidentale, creatia sa apartinand unui romantism literar relativ intarziat.

Razbunarea lui Stea Inalta este o poveste care n-a mai fost spusa niciodata pana acum, dezvaluind misteriosul trecut al celui care urmeaza sa devina liderul Clanului Vantului. Aceasta aventura de sine statatoare careia Erin Hunter ii dedica una dintre super editiile Pisicile Razboinice reprezinta, de fapt, prima incursiune in tainele Clanului Vantului. Actiunea se petrece inainte de evenimentele din primul volum al seriei principale, In inima padurii. Modul de portretizare al personajelor si ritmul naratiunii sunt si de aceasta data demne de titulatura de New York Times Bestseller.

Povestea lui Dunga Cenusie ilustrata in stil manga ofera o perspectiva unica asupra parcursului unuia dintre cei mai indragiti razboinici din universul fantastic creat de Erin Hunter.

Dar întâmplarea e întâmplare, o știe, chiar dacă a uitat de unde ; o fi fost la Studion sau la altă mănăstire, atonită sau nu, poate și pe vreun drum, la un han, într-o crâșmă ; oamenii povestesc de toate în călătorie, și bune și rele, știu că n-au să se mai întâlnească niciodată cu cine-i ascultă și-și dau drum la gură ca la curea burduhoși de vorbă, tinerețe și bătrânețe la fel chef și mai și cântă. Ba i-a și cântat și tare i-a plăcut, de mai multe ori, cum i-a cerut el să cânte, și ce frumos, Doamne, ce frumos, a învățat și a cântat și el ; împreună, cu cine ? - nu mai știe ; unde ? - nu mai știe, dar cântarea, aceea, ia s-o mai încerce ! Și se lumină, și nu se mai gândi la altceva, o știe, o aude, n-a mai cântat-o de nu mai știe când, și tuși. Irmos ori axion?

Visurile spre care tînjim trădează cine sîntem. Firea noastră împreună cu inteligența și gusturile noastre dau calitatea unui vis, a unui țel spre care țintim. Cumva, avem fix visurile pe care le merităm, ele sînt cu adevărat cartea noastră de vizită.

pentru ce plange am cantat, si am cantat, si am cantat, noi ne-am luptat cu visul greu, noi ne-am luptat cu Dumnezeu noi am fost cei de canturi beti, dorul amar de frumuseti, dorul sublim de cer si hau, noi ne-am luptat cu Dumnezeu Nu pot face nicio deosebire intre lacrimi si muzica... - Friedrich Nietzsche (Ecce Homo)

Ce ai face dacă, dintr-odată, mama și tata n-ar mai fi lângă tine să-ți poarte de grijă? E întrebarea care îi frământă pe Kryštof, Ema, Kristýna și Samuel în dimineața când descoperă că părinții lor au căzut într-un somn adânc. Un fenomen ciudat face ca toți adulții care au avut vreodată copii să doarmă profund. Curând, lumea e cuprinsă de haos: electricitatea se întrerupe, străzile devin periculoase, orașul se umple de personaje bizare care încearcă să profite de situație și, treptat, se instalează anarhia. Lipsiți de ocrotire, cei patru frați trebuie să găsească o cale de a supraviețui. Mai ales când mezinul e răpit, iar ceilalți trei pornesc într-o călătorie prin necunoscut pentru a-l salva.

Puiu și Vulpoi nu se înțeleg întotdeauna, dar rămân de fiecare dată prieteni. Vulpoi are o fire calmă: îi place să citească, să picteze și să gătească. Puiu este neastâmpărat, imprevizibil și intră mereu în bucluc.