Cărți

O nouă aventură a prietenilor din grupul Reparabile Tempus

Dora, Filip, Clara, Luca și Raul termină școala și pleacă opt zile în tabără la Haleș. Fiecare poartă cu sine ecoul pasiunilor, grijilor și așteptărilor sale și fiecare are un plan de acțiune.

Surpriza este ingredientul neștiut din orice plan – vorba Dorei, „este cineva acolo, în spațiu, sau poate în stratul de ozon, care se uită în jos, spre pământ, și brusc are chef de glumă.” Uneori scenariul pregătit pică și ești nevoit să fii... natural. Oare asta va duce la destrămarea grupului Reparabile Tempus?

PULITZER PRIZE 2015 — Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction 2015 — Australian International Book Award 2015 — roman finalist la National Book Award 2014 — bestseller nr. 1 New York Times — cartea anului 2014 la Hudson Booksellers — cartea anului 2014 la New York Times Book Review — una dintre cele mai bune cărţi ale anului 2014 la Powell’Books, Barnes & Noble, NPR’s Fresh Air, San Francisco Chronicle, The Week, Entertainment Weekly, Washington Post, Christian Science Monitor, Daily Beast, Slate.com, Seattle Times, Oregonian, Guardian — bestseller nr. 2 pe Amazon.com — tradus în peste 40 de limbi.

Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a două personaje, Marie-Laure – o tânără franţuzoaică lipsită de vedere – şi Werner – un orfan de origine germană – , care ajung să se întâlnească în timp ce amândoi încearcă să depăşească suferinţa fizică şi psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Marie-Laure se va refugia, dintr-un Paris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga Europă, în Saint-Malo, unde locuieşte unchiul ei care suferă de agorafobie. Werner, orfan pasionat de tehnică, şi în special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germană în Franţa şi, în cele din urmă, la Saint-Malo. Deşi întâlnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va fi hotărâtoare pentru destinele personajelor, afectând inclusiv vieţile generaţiilor viitoare. Povestea lor e însă şi a unui misterios diamant, în căutarea căruia se află ofiţerii germani şi despre care se spune că îi va oferi posesorului viaţă veşnică, dar niciodată fericire. Dincolo de farmecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii şi a iubirii aproapelui.

„Lumina din titlu este legată de ceea ce auzise Werner într-o emisiune radiofonică de la sfârşitul anilor ’30: creierul uman are capacitatea de a crea lumină în întuneric. Ideea reverberează cu atât mai puternic, cu cât înaintează acţiunea romanului.“ (New York Times Book Review)

„O meditaţie despre soartă, liberul-arbitru şi felul în care, în vreme de război, micile alegeri pot avea consecinţe majore.“ (New Yorker )

„O poveste superb spusă, minunat scrisă. Fiecare element al ei revelează o informaţie care încarcă naraţiunea cu semnificaţie, până ce, la final, cutia magică a romanului se deschide dând la iveală comoara ascunsă înăuntru.“ (Washington Post)

Premiul Iasnaia Poliana 2016

„Din cer au căzut trei mere este o minunată saga despre locuitorii unui sat armean. Însă povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Și aici stă talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plină de tandrețe și umor, subtilitate și genul acela de măiestrie rară, atât de firească, încât nici n-o remarci.“ — EVGHENI VODOLAZKIN

O lume în care personajele și întâmplările conturează o realitate simbolică, extrasă din amănuntele vieții de zi cu zi, o iubire târzie care salvează lumea, un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Cu o somptuoasă imaginație și o atenție deosebită pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construiește un univers în care cititorul își dorește să zăbovească mult după ce povestea s-a sfârșit.

În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. Războiul și dezastrele naturale au zdruncinat în nenumărate rânduri pacea fragilă a oamenilor. Anatolia, a cărei viață, nu mai puțin decât a celorlalți, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale și semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări din vârf de munte. Și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit, fără să știe că va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. Iar timpul este învins.

„Am vrut să scriu o carte al cărei sfârșit să ofere speranță. Omenirea are mare nevoie de speranță, de povești despre bine.“ — NARINE ABGARIAN

„Citiţi acest roman. Este balsam pentru suflet.“ — Ludmila Uliţkaia

„Un murmur blând, ușor nedeslușit, te atrage ca o vrajă în interiorul acestui spațiu, unde este atât de bine, cald și liniște, încât până și evenimentele triste (deloc puține în Maran) par ceva organic, care nu stârnește nici o împotrivire interioară.“ — Galina Iuzefovici

„Un roman încântator, cu personaje ale căror ciudățenii sunt uneori amuzante, alteori sfâșietoare. O poveste plină de duio¬șie despre familie, prietenie și comunitate.“ — Foreword Reviews

Opt povești de iubire, opt femei surprinse în căutarea pasionată a fericirii. Povestirea Odette Toulemonde din volumul de față a fost ecranizată în 2006 de către autor, avându-i în rolurile principale pe Catherine Frot, Albert Dupontel și Jacques Weber.

De la vânzătoarea modestă pasionată de literatură la miliardara arogantă cu trecut misterios, de la soția dezamăgită care descoperă că soțul ei duce o viață dublă la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deținuta politică la prințesa nonconformistă ce străbate desculță străduțele unei cetăți medievale mediteraneene, în cele opt povestiri din acest volum chipurile dragostei se schimbă, deși nevoia de fericire rămâne întotdeauna aceeași. Balthazar Balsan pare să fi obținut totul de la viață: succesul literar, o soție frumoasă și un fiu exemplar, o existență lipsită de griji într-un apartament luxos din centrul Orașului Luminilor. Cu toate acestea, scriitorul suferă. Lui Odette Toulemonde norocul nu i-a surâs. Bărbatul vieții ei, Antoine, a murit de ani buni. Și totuși, în micuțul ei apartament din Namur, alături de fiul și fiica ei, Odette este mereu cu zâmbetul pe buze. Când întâmplarea îi va aduce față în față, Balthazar va afla care este secretul prețios al acestei femei.

„Gândurile nu sunt periculoase pentru simplul motiv că gândirea însăşi este o întreprindere periculoasă… Cred că a nu gândi este şi mai periculos.“ – Hannah Arendt

Convorbirile reunite în acest volum se întind de-a lungul unui deceniu, între 1964 şi 1973, când Hannah Arendt a acordat ultimul său interviu. Gânditoarea americană de origine germană abordează în ele o mare varietate de teme: de la situaţia politică în urma celui de-al Doilea Război Mondial la statutul refugiatului în lumea contemporană; de la ecourile reportajului privitor la procesul lui Adolf Eichmann la mişcările studenţeşti din anul 1968 în SUA şi Europa; de la afacerea Watergate şi Războiul de Yom Kippur la situaţia statului Israel şi identitatea evreiască în zilele noastre. În ciuda acestei diversităţi, răspunsurile sale se remarcă întotdeauna prin coborârea la esenţe, în căutarea trăsăturilor definitorii ale fenomenelor lumii contemporane. Cititorul va recunoaşte astfel pretutindeni adânca înţelegere, curajul intelectual şi intransigenţa gândirii celei care a pus în lumină pentru prima dată înrudirea fundamentală a celor două sisteme totalitare ale secolului XX: nazismul şi comunismul.

„Trăim încă în lumea Hannei Arendt… Greu de găsit între gânditorii secolului XX unul care să ne fie mai necesar pentru a ne călăuzi printre dilemele secolului XXI.“ – Adam Kirsch, The New Yorker

IOAN PETRU CULIANU: 75 DE ANI DE LA NAȘTERE

Strălucit profesor de istoria religiilor, consecvent adversar al superstiţiilor tribaliste şi al furiilor naţionaliste, Culianu a fost ucis în clădirea Divinity School din campusul Universităţii din Chicago, pe 21 mai 1991. Temerile cărturarului asasinat cvasiritualic, cu peste trei decenii în urmă, sunt de o dureroasă şi primejdioasă actualitate. VLADIMIR TISMĂNEANU

Apariția lui Culianu printre noi a fost un miracol; părea că exemplul său ne poate face mai buni, mai profunzi, mai îndrăzneți, mai temeinici. Dispariția sa a fost o catastrofă; fără emulația stârnită de extraordinara sa reușită, am redevenit ce eram, și chiar mai puțin decât atât. O cultură nu trăiește (numai) din buchiseală, ci (mai ales) din străpungeri și iluminări. După entuziasmul stârnit de revelațiile lui Mircea Eliade, a urmat emoția stârnită de revelațiile lui Ioan Petru Culianu. Primul ne-a arătat că abso lutul filozofiei se trage din existența ontologiilor arhaice, iar acestora le-a redat actualitatea. Al doilea ne-a inițiat în absolutul cunoașterilor revolute și viitoare, cărora le-a etalat epistemologia. Amândoi s-au ocupat de religii și au căutat realul absolut în toate formele de realitate cotidiană. Amândoi au biruit lumea, ajungând mari savanți recunoscuți de toți; și amândoi au încercat să realizeze în mod subversiv absolutul – unul cu îndrăzneala savantului universal, celălalt cu străfulgerarea geniului revoluționar. Descoperirile lor ar fi putut schimba din temelii o cultură. Dar după dispariția lor nu a urmat nimic. Străpungerile și iluminările prilejuite de creația lor au rămas, în țările care le-au dat naștere, lipsite de orice consecințe. Odată ei plecați, noi am recăzut în întuneric. Bâjbâim, complet lipsiți de geniu. HORIA-ROMAN PATAPIEVICI

Cărui tip de om îi adresează ultimul Culianu iluminările sale? se întreabă Horia-Roman Patapievici. O întrebare gemelară: cărui tip de om i se adresa Giordano Bruno înainte ca întregul proiect al Renaşterii, cu a sa mundus imaginalis, să fie blocat de Reformă şi Contrareformă? Portretul acestei umanităţi este portretul ultimului Culianu, un portret de reflex utopic, cum observă şi autorul, la antipodul omului recent: „…este omul cu cap de savant, inimă de adolescent, curiozitate de experimentator, acribie de filolog, vastitate de computer, rapiditate de microprocesor, claritate de matematician şi putere de a trăi orice fel de viaţă ca pe o formă de tehnologie avansată proprie cyborg-ului“. 

Cartea mi se pare exemplară nu numai prin argument şi acribie, ci şi prin faptul că restituie o personalitate atât de complexă precum Ioan Petru Culianu spaţiului culturii române, o cultură care nu a ştiut să valorifice intuiţiile celor câteva personalităţi prestigioase care o consacră universalităţii. ANGELO MITCHIEVICI

„Viaţa rezervă surprize. Una dintre cele mai neaşteptate - pentru mine - s-a dovedit excepţionala primire de care s-a bucurat cartea, îndată după apariţia ei în mai 1997. A devenit subiect predilect de discuţie în mediile intelectuale. Au elogiat-o nume de primă mărime ale culturii româneşti. Cartea ţintea până la urmă chiar mai departe decât îmi fusese intenţia. Nu doar istoria era în discuţie, ci cultura românească în ansamblu şi conştiinţa de sine a românilor. Am scris o carte onestă despre istorie, nu o carte partizană sau de conjunctură." (LUCIAN BOIA)

Serbarea comemorativă a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, 2/15 iulie 1904: ilustrată cu desenul-acuarelă al lui Alexandru Asachi (1861) pentru un proiect de statuie a domnitorului; fotografie cu participanţi la reconstituirea istorică purtând stindardul lui Ștefan cel Mare.

Părerea editorului: Poate că inocenţa e vârsta la care ar fi trebuit să rămânem pentru a da un dram de decenţă speciei umane. Cartea aceasta, frumoasă ca un basm adevărat, este povestea unei lumi de copii în care „căderea“ n-a avut încă loc. Citind-o, ne legănăm cu gândul că am fi putut fi altfel. E o bunătate în aceste pagini, care trezeşte în noi nostalgia unei lumi pierdute.

Părerea redactorului: Un oraş plin de istorie, o stradă plină de evenimente, o casă cu personalitate, o fetiţă care află că totul poate să devină spectaculos pe lume. Şi o scriitoare care o poate dovedi. Cu inocenţă.

Părerea autoarei: Un roman despre cum se poate înota în timp şi în timpuri fără să te îneci. Ar fi bine să fie citit fără grija vârstei proprii. Şi fără orice alte griji, de altminteri. Aceasta e o urare!

Părerea lui Vlad: Inocenţa e singura cale prin care timpul devine reversibil. Despre asta e vorba aici.

Părerea neoficială a PR-ului: Se citeşte cu încordare. Aş fi vrut să nu se mai termine.

Părerea mamei-mari, personaj principal: Totul e cu chin în viaţă.

Părerea bizară a anticarului, personaj secundar: Câştigă cine ajunge ultimul la linia de sosire.

Două viziuni asupra lumii: cea a unei fetiţe care vede lucrurile într-un fel extrem de personal şi cea a femeii care descoperă secretele înecate în trecut. Naivitatea comică a primei voci învinge melancolia celei de-a doua.

Casa de pe strada Maiakovski (fostă şi viitoare Sfântul Ioan) din Braşov devine un surprinzător personaj cu memorie şi conştiinţă.

Inocenţii e al treilea roman publicat de Ioana Pârvulescu, după Viaţa începe vineri (2009) şi Viitorul începe luni (2012). Viaţa începe vineri a obţinut Premiul Uniunii Europene pentru Literatură; romanul este tradus în peste zece limbi europene.

„Dennis Deletant cunoaște România de aproape 60 de ani și tot de atâta vreme călătorește dinspre Vest spre Est pentru a înțelege, pentru a scrie, pentru a ajuta, pentru a pune reflectorul asupra istoriei noastre recente, pe care adesea o știe mai bine decât noi. Suntem întâi de toate în fața unor memorii scrise cu empatie și umor despre acest du-te-vino al său între Londra și București, despre piedicile descurajante puse de Securitatea lui Ceaușescu tânărului cercetător englez dornic să studieze limba și istoria României în anii ’60, despre cât de greu a fost în anii ’70 să obțină un pașaport cu viză de ieșire pentru proaspăta sa soție româncă, despre dosarul de 1.500 de pagini pe care i l-a întocmit Securitatea. Apoi, cartea descrie bucăți de istorie necunoscute în profunzime, pe care Dennis Deletant le elucidează datorită unor întâlniri și conversații importante, dacă nu cumva providențiale. Volumul conturează, de asemenea, portretele unor personaje care au jucat diferite roluri în ultimii 30 de ani și pe care autorul le-a cunoscut bine – Corneliu Coposu, cel care avea să devină liderul opoziției postdecembriste, sau Mircea Răceanu, diplomatul român condamnat la moarte în 1989 pentru că spionase în favoarea Washingtonului. În căutarea României ne ajută să nu uităm, ne povestește de unde venim și ce drum lung am făcut în ultimii 60 de ani. Totul este văzut prin lentila celui care are și destulă distanță, și suficientă apropiere pentru a ne arăta doar detaliile care contează.“ — SABINA FATI

„Nici un universitar străin nu a urmărit în ultimele decenii ororile și bogăția istoriei României din secolul XX așa cum a făcut-o Dennis Deletant.“ — ROBERT D. KAPLAN

„Dennis Deletant este poate cel mai important specialist în istoria României, începând cu perioada întunecată a lui Nicolae Ceaușescu, când a dat dovadă de un curaj remarcabil, ridicându-se împotriva dictaturii… Relația lui cu România este fascinantă, iar această carte e o lectură esențială pentru oricine vrea să o înțeleagă.“ — JOHN SIMPSON, BBC News

„O carte extraordinară a unui istoric remarcabil, care înțelege România mai bine decât mulți români.“ — RADU IOANID 

„O carte de căpătâi a civilizaţiei europene.“ — ANDREI PLEŞU

„Cu ani în urmă am cumpărat o ediţie veche din Marc Aureliu care purta următoarea dedicaţie: «Să-ţi fie prieten în ceasurile grele şi să te sprijine cum m-a sprijinit pe mine.» Nu cred că i se poate face unei cărţi un elogiu mai frumos decât acest «prieten în ceasurile grele».“ — CIORAN

„Marcus Aurelius a fost primul personaj care s-a aventurat sistematic pe teritoriul eului, care l-a vizitat şi care a scris de fapt un tratat despre tehnici de ameliorare şi de ţinere în frâu a eului propriu.“ — GABRIEL LIICEANU

„O veritabilă comoară de înțelepciune, absolut exemplară și astăzi.“ — DAN C. MIHĂILESCU

Având la bază o documentare întinsă pe zece ani, inclusiv în arhive din ţară şi din străinătate sau în presa vremii, cartea istoricului vienez Oliver Jens Schmitt este prima biografie fundamentată ştiinţific a conducătorului mişcării legionare. Cu acest volum, Schmitt umple un gol important în istoriografia românească. Dar o face într-un fel care nu îl pierde nici o clipă din vedere pe cititorul nespecializat: istoria autoproclamatului mântuitor al neamului românesc se desfăşoară în faţa ochilor noştri cu o fluenţă şi naturaleţe ce integrează parcă fără efort minuţioasa cercetare a istoricului. Ascensiunea şi căderea lui Corneliu Zelea Codreanu devin pe deplin inteligibile abia pe fondul unui climat social-politic tumultuos, în care intrigile elitei politice bucureştene se conjugă, la celălalt capăt al spectrului, cu fenomene de masă precum cel declanşat de „minunea“ de la Maglavit.

„Rolul lui Codreanu în istoria României nu a fost niciodată evaluat cu luciditate, nici în context cultural, nici istoriografic. Biografia lui Oliver Jens Schmitt este un pas important în această direcție, dar doar în măsura în care… va declanșa o dezbatere onestă, lipsită de patos naționalist.“ (Irina Nastasă-Matei)

„Oliver Jens Schmitt așază evoluția acestui personaj complex în contextul mai larg al istoriei României între primul și al doilea război mondial, într-o analiză penetrantă și comprehensivă. Profesorul Schmitt îl redescoperă pe Zelea Codreanu nu doar în contextul istoriei interbelice românești, ci și în cel al evoluțiilor europene.” — EMIL HUREZEANU

Confruntati cu o adevarata invazie musulmana in Europa, dispunem astazi de putine studii de specialitate pe tema islamului. Iar marea parte a celor existente e mai mult decat arida. Lipsa aceasta este suplinita in mod remarcabil de ambitia marelui scriitor Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) de a nara o viata si, totodata, de a dezvalui semnificatia mesajului pe temeiul caruia o intreaga civilizatie – una dintre cele mai bogate din istorie – s‑a raspandit in lume.

Om cu un temperament profund religios, pasionat de tot ceea ce tine de credinta, C.V. Gheorghiu este, totodata, un teolog abil, care dispune de deschiderea de spirit necesara pentru a intelege si a descrie profilul spiritual al oricarei religii pe care ar aborda-o, descriind resorturile interioare ale acesteia, climatul in care a aparut si s‑a dezvoltat, forma marturisirii de credinta.

O carte a eruditiei pline de rabdare, animata de acea caldura care confera o autentica sete de cunoastere. Carte a unui poet si vizionar, Viata lui Mahomed este o fresca a conditiei umane dintre desertul celest si desertul nemarginit al nisipului. Conectati astfel la fluxul captivant al evenimentelor – prigoane, exiluri, intrigi, razboaie –, prin acel lirism violent, consacrat deja, sub expresii diferite, in celebrul roman Ora 25, descoperim una dintre cele mai pasionante povesti de aventuri, prezentata intr‑un mod cat se poate de original: povestea islamului.

Ochiul american e un roman de actiune si suspans. Autorul ne poarta intr-un port abandonat de mare, dintr-o tara subdezvoltata, unde locuitorii traiesc, precum somnambulii, sub ochiul vigilent al unui vapor-spion, ancorat in larg. In apropierea portului, intr-o insula din delta, are loc o drama. Angoasa face inimile tuturor cat un purice: Cine a ucis-o pe frumoasa Akantha? Locuitorii si autoritatile locale habar nu au de crima, dar Ochiul american a vazut asasinul turnand otrava in paharul victimei. Aventura teologica a umanitatii s-a incheiat. Ochiul american a inlocuit Ochiul lui Dumnezeu. Niciodata autorul Orei 25 n-a demonstrat, nici denuntat cu mai multa acuitate mecanismele si ororile universului materialist-stiintific, opunandu-le lumea tainei, a dragostei si spiritualitatii. Virgil Gheorghiu ramane, fara doar si poate, asa cum critica l-a prezentat inca de la fabulosul sau debut literar in Occident, "martorul cel mai incrancenat, dar in acelasi timp lucid al epocii noastre".

Alaturi de Ora 25, Nemuritorii de la Agapia e una dintre capodoperele scriitorului-sacerdot Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992). Cartea - la prima vedere cu trama politista - are mai degraba o miza sociala sub raportul problematicii abordate, cu profunde implicatii religioase. Urmasii Nemuritorilor din Carpati, in plin veac XX, traind un crestinism popular, prefac naratiunea intr-o cuprinzatoare apologie a Ortodoxiei romanesti de astazi. Sub pana maiastra a lui Gheorghiu, lumea Adevarului si Dreptatii, sub imperiul grelei poveri a Istoriei, nu e dispusa nicicum sa faca vreun compromis cu veacul de acum, lucrand spre mantuirea unui intreg neam. Neintrecutul scriitor al exilului romanesc - ale carui opere sunt traduse astazi in aproape toate limbile pamantului - ne propune, prin fresca de fata, o adevarata carte a regasirii de sine la cumpana de milenii.

Dr. Gladys McGarey, centenara considerată mama medicinei holistice, ne invită să ne vindecăm viața, nu doar bolile, cu ajutorul celor 6 secrete ale longevității și vitalității identificate la capătul unei vieți și al unei cariere extraordinare. Cofondatoare a Asociației Americane de Medicină Holistică, ea împletește în această carte lecții din filozofia orientală și cunoștințe din medicina occidentală alopată pentru a oferi recomandări practice tuturor celor care își doresc să își cultive forța vitală și să-și mențină sănătatea la orice vârstă.

Inspirat de mai bine de un secol de experiență, acest volum este o pledoarie pentru vindecarea ființei umane ca întreg, un adevărat ghid pentru îngrijirea corpului, a minții și a sufletului.

„În multele sale decenii de practică, Dr. Gladys McGarey a înțeles că abordarea specifică medicinei clasice, cea predată

în școli, care este pur bazată pe vindecarea bolilor trupului, nu este întotdeauna și cea mai eficientă. Tratarea pacientului ca un întreg, nu doar a simptomelor bolii de care suferă, este de multe ori răspunsul spre vindecare.” - Acad. Prof. Dr. Leon Dănăilă

Nu mi-am propus aici sa dau nimanui sfaturi in baza observatiilor personale. Scopul cartii este cu totul altul: corelarea opiniilor crestine referitoare la problema sexuala cu abordarile medico-psihologice. Este important ca cititorul sa primeasca informatiile necesare ­pen­tru reflectie, spre a vietui cumpatat si intelept, chiar si in cazurile complicate cu care se poate confrunta in viata. Vom incerca sa analizam ­aceasta chestiune din trei puncte de vedere: spiritual, genetic si fiziologic.

Etica crestina a dragostei este data acum la o parte. In locul acesteia vedem tot mai mult cum se face propaganda "libertatii sexuale" si "dreptului" fiecarui om de a se rasfata, satisfacandu?si toate dorintele... Cultura dragostei este intai de toate o cultura spirituala. Trebuie sa retinem ca aceasta cultura a dragostei este dubla, atat trupeasca, cat si duhovniceasca.

Aceasta carte cuprinde cuvintele duhovnicesti rostite de catre Preacuviosul Arhimandrit Efrem, Staretul Sfintei Mari Manastiri Vatoped, cu prilejul vizitei sale in Arhiepiscopia Iasilor la sfarsitul Postului Nasterii Domnului in 2022. La invitatia si cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Parinte Teofan, Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, insotit de acesta, Parintele Efrem a tinut 2 sinaxe monahicesti la Manastirile Agapia si Zosin, a vorbit credinciosilor adunati la concertele de colinde din Iasi si Botosani si a tinut o predica la Sfanta Liturghie arhiereasca in Catedrala Mitropolitana din Iasi, in Duminica dinaintea Nasterii Domnului.

Aceste cuvinte, graite din adancul inimii cu cateva zile inainte de marele si luminosul praznic al Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, au fost darul de Craciun al Parintelui Efrem dreptslavitorului popor din Arhiepiscopia Iasilor si acum, datorita Editurii Isihia, vad lumina tiparului pentru a se indulci de ele si ceilalti frati ai nostri dreptslavitori si de-Dumnezeu-iubitori. 

Charlotte e o orfana crescuta in casa unui pastor si logodita de cinci ani cu Karl-Artur Löwensköld. Tanarul si-a descoperit vocatia preotiei si a devenit vicarul pastorului in casa caruia a descoperit-o pe Charlotte. La un moment dat, parandu-i-se ca logodnica sa ar fi impotriva vocatiei lui, Karl-Artur rupe logodna, lasand-o pe Charlotte expusa oprobriului public. Pentru a nu-i afecta prestigiul si relatia cu parintii, fata prefera sa se sacrifice si tace, ba chiar accepta o casatorie care o compromite definitiv pe ea insasi, cu Schagerström, un om bogat.

Este jertfa suprema pe care o poate face dragostea ei pentru Karl-Artur. Fata pricepe in cele din urma ca nu poate iubi un om care nu stie sa iubeasca decat pe Dumnezeu si care, iubind, nu stie decat sa raneasca. Pasiunea lui isterica pentru divinitate nu are nimic omenesc, iar Charlotte cauta dragostea acolo unde o poate afla, in casatoria cu bunul, delicatul si generosul Schagerström.

Selma Lagerlöf – prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatura.  

Dintre femeile de mare talent sau geniale, nici una, in opinia mea, nu o depaseste pe Selma Lagerlöf. - Marguerite Yourcenar                           

Stiu bine ca pe vremuri se gaseau, in lumea larga, numerosi barbati care nu stiau ce inseamna frica. Ma intreb totusi daca macar vreunul din acestia ar fi avut destul curaj sa-si puna pe deget teribilul inel ce apartinuse odinioara batranului general Löwensköld din Hedeby. - Selma Lagerlöf

Un inel misterios de aur ornat cu un agat superb, un dar regal furat de pe degetul unui mort, trezeste pasiuni, dorinte si lacomie, atata imaginatia si provoaca o serie de nenorociri si crime. Fantoma generalului va urmari cu inversunare, generatii dupa generatii, atat pe faptuitori, cat si pe cei care au ghinionul sa fie in posesia inelului fara sa stie.   

O calatorie in spatiu si timp, o poveste pasionanta, care dovedeste exceptionala arta narativa  a autoarei, inspirata din legendele si istoria meleagurilor sale natale. 

Batranul Ambrozie este unul dintre cei mai vestiti stareti si parinti duhovnicesti ai Manastirii Optina. Pentru marea sa smerenie, Domnul l-a binecuvantat cu multe harisme duhovnicesti, pe care el le-a pus necontenit in slujba tamaduirii sufletelor suferinde. Avand darul de a vedea prin Duhul Sfant trecutul, prezentul si viitorul, era cautat necontenit de mii de oameni, carora, neobosit, le daruia binecuvantarea, rugaciunile, ajutorul si calauzirea sa. A intors la Ortodoxie multi necredinciosi, a fost cercetat de intelectuali, de scriitori, precum F. M. Dostoievski si Lev Tolstoi. Celui dintai parintele Ambrozie ii va fi pilda pentru staretul Zosima din celebrul roman Fratii Karamazov.
Dragostea sa de oameni era adanca, neprefacuta. Uneori, chipul lui frumos, placut si plin de mangaiere se umplea de lumina la rugaciune, stralucind de harul ceresc. Minunatele sale vindecari, inainte-vederea, dar si viata traita in simplitate l-au facut iubit de credinciosi.
Cartea de fata – a cunoscutului arhimandrit Serafim Alexiev, cel mai mare teolog bulgar al secolului al XX-lea – ramane una dintre cele mai indragite si de folos scrieri dedicate marelui ascet si calauzitor de suflete al vestitei lavre.