Cărți

Prefață la ediția în limba română de Dumitru Constantin-Dulcan

Prefață la ediția în limba franceză de Robert W. Wilson (Premiul Nobel pentru Fizică)

Ediție ilustrată color

Obiectivul acestei cărți constă în prezentarea unei panorame a dovezilor actuale ale existenței lui Dumnezeu, favorizându-le pe cele rezultate din recentele descoperiri științifice. (MICHEL-YVES BOLLORÉ, OLIVIER BONNASSIES)

În concordanță cu cunoștințele științifice actuale, această carte explorează ideea unei minți sau a unui Dumnezeu creator, idee pe care o regăsim în numeroase religii. Este cert că dacă sunteți religioși, în sensul stabilit de religia iudeo-creștină, nu văd o altă teorie științifică mai potrivită care să corespundă descrierilor din Geneză decât cea a Big Bang-ului și a originii Universului. Într-un anumit sens, aceasta lasă încă o dată deoparte chestiunea originii ultime. Cum a apărut acest spirit sau acest Dumnezeu? Și ce proprietăți are?

Uneori, când îmi ridic ochii spre miile de stele care strălucesc în noapte, mă gândesc la toate persoanele, asemeni mie, care au ridicat în același fel privirea către cer și s-au întrebat cum a început totul. Cu siguranță, eu nu cunosc explicația. Dar poate că unii cititori vor avea șansa de a găsi un început de răspuns în această carte. (ROBERT W. WILSON)

Autorii afirmă că demersul lor se sprijină mai întâi pe un proiect rațional, pe cunoștințe științifice actuale, dar și pe evenimente cu implicare religioasă. Scopul pe care și-l propun este acela de a aduce în discuție ultimele date științifice care pledează pentru existența unei rațiuni divine.
În esență, în virtutea concepției materialiste despre lume, Universul este văzut ca fiind staționar. Nu are început și nici sfârșit. În consecință, nu se impunea ideea prezenței unui creator. Existența sa ar fi rezultatul unei simple întâmplări, prin care s-ar explica și sursa noastră.
Dar o altă întâmplare (!) este menită să conducă la o nouă viziune despre Univers. În 1964, doi cercetători, Robert W. Wilson și Arno Penzias, descoperă prezența unei radiații cosmice de fond, egală în toate direcțiile. Vârsta acesteia conduce până la 13,8 miliarde de ani și se apreciază că este ecoul, relicva începutului de Univers prin ceea ce a fost numit Big Bang (Marea Explozie). Implicațiile acestei descoperiri sunt multiple, de la cele de ordin științific, până la cele de ordin religios.
Personal, aș numi această carte ca fiind o „Nouă Biblie”. De data asta nu este Biblia evenimentelor de la Început – când nu exista știința capabilă să explice, fiind dominante doar credința și „miracolul” unor vindecări –, în care Dumnezeu putea doar să fie imaginat, fără argumentele cunoașterii de astăzi. (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN)

Despre carte:

Trei ani de muncă împreună cu douăzeci de oameni de știință și de specialiști de nivel înalt și iată că, în sfârșit, dovezile moderne ale existenței lui Dumnezeu sunt revelate!

Timp de aproape patru secole, de la Copernic până la Freud, trecând prin Galilei și Darwin, descoperirile științifice s-au acumulat într-un mod spectaculos, dând impresia că universul poate fi explicat fără a trebui să se invoce un Dumnezeu creator. Și, astfel, la începutul secolului al XX-lea, materialismul triumfa din punct de vedere intelectual.

Neașteptat și surprinzător, pendulul științei a acționat, cu o forță incredibilă, în sens invers. Au urmat, una după alta, descoperirile relativității, mecanicii cuantice, expansiunii Universului, morții sale termice, Big Bang-ului, reglajului fin al Universului sau complexității materiei vii.

Aceste noi informații au ajuns să spulbere certitudinile înrădăcinate în mentalitatea colectivă a secolului al XX-lea până la punctul în care, astăzi, putem spune că materialismul, care nu a fost niciodată altceva decât o credință ca oricare alta, devine, treptat-treptat, o credință irațională.

Folosind un limbaj accesibil tuturor, autorii cărții reflectă, într-un mod fascinant, istoria acestor progrese și oferă o panoramă minuțioasă a noilor dovezi ale existenței lui Dumnezeu.

În zorii secolului al XX-lea, credința într-un Dumnezeu creator părea a se împotrivi științei. Astăzi, lucrurile nu stau oare invers?

Iată o invitație la reflecție și la dezbatere!

Despre colecție:

Noua Spiritualitate este emanația unei Noi Științe care s-a conturat îndeosebi către sfârșitul secolului abia încheiat. Sunt aduse tot mai multe argumente care pledează pentru originea spirituală a Universului.

Viziunea materialistă asupra lumii a permis crearea unei civilizații tehnologice avansate, cu indubitabile avantaje pentru ameliorarea condiției umane. În același timp însă, filosofia care a motivat-o nu a reușit să evite actuala criză globală. Suntem tot mai nesiguri pe destinul nostru, mai angoasați, mai aproape de autodistrugere.

Colecția noastră se deschide, așadar, tuturor cărților menite să propună o soluție de ieșire din impasul lumii contemporane, să avanseze o ipoteză coerentă sau să adauge o nouă valență demersului spre o lume mai bună. Nimic nu se va schimba în drama lumii actuale dacă rămânem la aceeași gândire. Acesta este motivul pentru care toți comentatorii fenomenului social optează pentru o Nouă Spiritualitate. Respectul pentru viață, nevoia de schimbare a fiecăruia dintre noi în acord cu Legea fundamentală a Universului, care postulează înfăptuirea binelui, a frumosului, a armoniei, și nu a urii și a dezbinării, constituie esența Noii Spiritualități. (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN)

Prefață de Ion Buzași

Postfață de George Achim

Proiect editorial apărut la 60 de ani de la moartea lui Dariu Pop (n. 16 aprilie 1887, Măgura Ilvei – d. 20 martie 1965, Cluj), sub egida: Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare

Suntem prea departe de vatra țării și căldura ei nu răzbește până la noi, la copiii nimănui. Pentru aceasta, ne-am hotărât să facem o vetrișoară aici, în Țara de Sus, și să ne încălzim la focul aprins din truda noastră, fără să așteptăm ajutorul, care nu ne mai sosește. (Dariu Pop)

Bine documentată și expresiv scrisă, cu un condei de poet, care știe însă să-și tempereze entuziasmul liric, când este vorba, ca aici, de o pagină de istorie literară, monografia alcătuită de Ioan Nistor este o restituire obiectivă a unui cărturar polivalent care, cu modestie și tenacitate de ardelean, cum spunea Lucian Blaga, a realizat pe plan cultural lucruri remarcabile pentru epoca sa. (Ion Buzași)

Suntem în fața unei întâlniri fericite a două spirite creatoare: personalitatea proteică și în permanentă ebuliție a lui Dariu Pop este așezată sub lentilele critice serioase, competente, comprehensive și, cel mai adesea, temperat-empatice ale lui Ioan Nistor. Rezultatul: o monografie amplă, credibilă, necesară, scrisă cu seriozitate și talent, într-un demers științific în care cercetătorul este dublat cu folos de către scriitor. (George Achim)

Privind retrospectiv viața și activitatea lui Dariu Pop, pot fi remarcate realizări însemnate în variate domenii. A fost profesor și revizor școlar, gazetar, director de publicații, polemist remarcabil, autor dramatic, romancier, pictor, sculptor, dirijor de coruri, folclorist, compozitor, istoric etc. Și, dincolo de toate acestea, așa cum rezultă din textele care i s-au dedicat, s-a remarcat printr-un caracter puternic, vertical, atât de necesar timpului pe care l-a trăit.

Pe Dariu Pop îl revendică mai multe județe, Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bistrița-Năsăud și Cluj, în care a activat, dar și-a asigurat în același timp un loc în istoria culturii naționale. (Ioan Nistor)

Proiect editorial apărut sub egida Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud. Director: Ioan Pintea
Seria: Publicații, programe și proiecte ale Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud
Pe copertă: Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu Bistrița, inaugurată pe 14 noiembrie 2023

Am conceput, cu ani în urmă, o suită de cărți aparținând geografiei literare. În rândul acestora s-au numărat volume despre Bihor (Pagini bihorene, 2003; De la Samuil Vulcan la Iosif Vulcan. O panoramă a scrisului din Bihor până în 1918, 2018; Repere bihorene, 2020), Blaj (Uleiul din candelă. Astra și spiritul Blajului, 2009), Cluj (Ferestrele Clujului. Exerciții de memorie culturală, 2014, 2015; Cuibul privighetorilor. Clujul literar după Marea Unire, 2017; Peisaje culturale clujene, 2024), continuând cu lucrări despre Sălaj (Momente culturale silvane, 2015) etc. Acum a sosit momentul să adaug acestei serii o carte despre scriitori din zona Bistrița-Năsăud.

Au venit la rând aceste incursiuni, întrucât, de-a lungul timpului, am scris despre mulți autori din această arie geografică, ținut care se distinge prin faptul că a dat culturii naționale doi scriitori de o importanță covârșitoare: poetul George Coșbuc și prozatorul Liviu Rebreanu. Trei dintre zonele de care m-am ocupat, Blaj, Bihor și Năsăud, își datorează înflorirea culturală faptului că acolo a existat un învățământ românesc în limba națională: din 1754, la Blaj, din 1828, la Beiuș, din 1863, la Năsăud. Aceste școli românești au fost adevărate creuzete de formare a intelighenției transilvănene, soldate în plan cultural și literar cu veritabile curente de renaștere națională, care au lăsat urme durabile în presă, învățământ, edituri, stimulate și de existența mai multor asociații culturale și literare, care au influențat scrisul în mod direct și eficace. Fie că vorbim de Asociațiunea Astra, fie că vorbim de lepturiștii orădeni, de Societatea „Petru Maior” de la Budapesta sau de „Virtus Romana Rediviva” de la Năsăud, toate acestea au creat cadrul firesc de afirmare și dezvoltare. (Mircea Popa)

Cuvânt-înainte de Acad. Doru Pamfil, președintele Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române
Postfață de Prof. univ. dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române, Directorul Institutului de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca
Proiect editorial apărut sub egida Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca și a Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, cu sprijinul Fundației Transilvania Leaders
Concept grafic copertă: Ghepard Communication 
Colecția Istorie contemporană este coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș.

Acest prim volum a dorit să surprindă, în special, contribuția acestor întemeietori ai structurii Filialei, cei care au propus primele colective și institute de cercetare, care au solicitat bugete adecvate, posibilități de dotare și publicare, și care au asigurat dezvoltarea condițiilor în primii 20 de ani de activitate. Consider că au fost cu adevărat pagini pentru o perioadă de aur, care, sfidând condițiile vitrege de finanțare, limitările politice și instituționale ale timpului, au reușit să asigure creșterea capacităților de cercetare de la 6 institute la 19 unități ale Filialei în anul 1968. (Acad. DORU PAMFIL, președintele Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române)

Filiala Academiei Române din Cluj-Napoca a devenit o stare de spirit datorită generaţiilor de academicieni şi cercetători care au contribuit, clipă de clipă, la înălţarea spirituală a poporului român, şi nu numai. Memoria timpului (consemnată și în manuscrisul Cartea de Aur, redat aici integral) a înregistrat fiecare contribuţie umană la renumele Filialei, iar personalităţi şi anonimi deopotrivă sunt parte importantă a istoriei acesteia. Pentru că istoria nu este numai glorie sau revoluţie, ci este şi viaţa celor mulţi. (Prof. univ. dr. IOAN BOLOVAN, membru corespondent al Academiei Române - directorul Institutului de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca)

Manuscrisul Cărţii de Aur a Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române a fost depistat în contextul reorganizării şi inventarierii preţioasei arhive istorice a acestei instituţii, oferind o analiză pe durată lungă, menită să pună mai bine în valoare sursele inedite cuprinse în fonduri ale diverselor unităţi de cercetare aflate sub cupola Filialei clujene. Prin intermediul lor putem afla date preţioase despre activitatea multor nume de referinţă din cadrul Academiei Române, cercetători de prestigiu, dar şi despre modul în care Filiala în sine a înţeles să conceapă şi să pună în practică propria strategie de dezvoltare a unităţilor aflate în subordinea sa. (VIOLETA DRUȚĂ, arhivist, Filiala din Cluj-Napoca a Academiei Române)

Ideea publicării Cărţii de Aur a Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române, în acest an în care instituţia în sine marchează 75 de ani de excelenţă în cercetarea academică de înalt nivel, reprezintă un demers mai mult decât necesar. Menirea sa este aceea de a pune mai bine în lumină rolul foarte important pe care Filiala şi unităţile sale l-au jucat în comunitate, aducând, prin rezultatele cercetărilor obţinute în timp, un plus de valoare la complicatul proces de modernizare a societăţii şi, implicit, la progresul ştiinţei româneşti în general. (CȘ II dr. VARGA ATTILA, Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române - Visiting researcher la Oxford Brookes University, Marea Britanie)

Volum memorial, la 75 de ani de la nașterea lui Andrei Moldovan (2 februarie 1949 – 29 octombrie 2020)

Ediție îngrijită de Ioan Pintea și Menuț Maximinian

Cuvânt-înainte de Menuț Maximinian

Pe copertă: Marcel Lupșe, Păpădie – Dansul îngerilor, ulei pe pânză, 150 x 100 cm, 2023
Proiect editorial apărut sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud
prin Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud
și Societatea Scriitorilor din Bistrița-Năsăud

Exodul poeților (fragment)

cântați – ni s-a spus

într-o fremătare de ape –

cântați cântecul vostru

de pustiire

cântecul care răspunde

în partea veștejită a lumii

cântecul care

întoarce râurile în izvoare

atunci au secat apele

și a prins a crăpa pământul

ca o coajă

pentru că
 

pe marginea râului vostru

de unde voi lipseați

se înălțase pârjolul

și sălcii nu erau

unde cântecul să se odihnească

Poezia este aidoma unei ferestre prin care contemplăm ce este dincolo de ea. Geamul poate să fie neted sau cu denivelări, poate fi limpede sau marcat de diferite culori, poate fi chiar ciobit. Oricum, dincolo de el, se dezvăluie imaginile unui univers, fie ele fragmentate, limpezi, colorate în diferite nuanțe, mai senine sau mai sumbre, distorsionate, mai mici sau mai alungite, ca într-un basm, dar care ar putea să fie asemeni celor pe care le purtăm în propria-ne ființă, cu care ne-am putea identifica (mai ales spiritual) sau nu. (ANDREI MOLDOVAN)

Pe copertă: Florin Creangă, Crâșma lui Mongolu (desen în peniță, 1983)

Proiect editorial realizat sub egida Fundației Transilvania Leaders

Această carte nu e o istorie a literaturii ori una a artelor plastice, nici măcar o încercare. E o bucată de suflet și o suită de oglinzi, în care s-au închegat fugoase chipuri de scriitori și pictori, de magiștri și discipoli, de comilitoni, de care el, sufletul, dar și peana s-au răsfățat răsfățându-i, așa cum ei toți l-au răsfățat cu arta lor și, cei ai timpului acesta, cu prietenia.

Ea n-a fost scrisă anume, ci s-a scris în curgerea anilor, în care îți este sortit să ai atâtea de făcut. Iar ei, cei pe care-i iubești și-i admiri, ar fi putut fi mai mulți, ba chiar mult mai mulți, dar scriitorul e și el om și nu doar ,,subt vremi”, cum zice cronicarul, ci și sub mâna timpului! Cu toții ne vom reuni într-o zi în Cafeneaua îngerilor, precum altădată Adrian Popescu, eu însumi, Florin Creangă, Petru Poantă, Ilie Călian și ceilalți din penumbra imaginii de pe copertă în subterana Arcadie clujeană, vegheați de silueta de fum a lui Mongolu. (Horia Bădescu)

HORIA BĂDESCU (n. 24 februarie 1943 la Aref pe Argeș) este poet, prozator și eseist, doctor în litere, jurnalist și diplomat; laureat al Premiului de poezie al Uniunii Scriitorilor și al mai multor premii ale Filialei Cluj a acesteia, al câtorva importante festivaluri internaționale, al Premiului „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1991) și al Premiului European de poezie francofonă „Léopold Sédar Senghor” (2004); membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Scriitorilor Francezi, membru al Maison Internationale de la Poésie de Bruxelles și al CIRET, membru de onoare al Academiei Francofone și al Uniunii Poeților Francofoni. A publicat peste treizeci de volume de poezie, eseuri și romane, apărute în România, Franța, Belgia, Bulgaria, Macedonia, Spania, Vietnam. Membru fondator al grupării Echinox și al Societății Culturale și Festivalului Internațional „Lucian Blaga”. Comandor al Ordinului național român Meritul Cultural și cavaler al Ordinului național francez Les Palmes académiques. Printre cele mai recente volume: O noapte cât o mie de nopți (roman, Limes, 2011), Cărțile viețuirii (poeme, Eikon, 2013), Roulette russe (poeme, Ed. L’Herbe qui tremble, 2015), Zborul gâștei sălbatice (roman, ed. a II-a, Școala Ardeleană, 2015), Le poème va pieds nus (poeme, Ed. l’Arbre à paroles, 2016), Decameronice (poeme, Școala Ardeleană, 2017), Doar din pământul patriei (eseuri, Școala Ardeleană, 2018), Joia patimilor (roman, ed. a IV-a, Școala Ardeleană, 2018), Căderea din Rai (memorialistică, Școala Ardeleană, 2020), Poduri și vămi (memorialistică, Școala Ardeleană, 2020), O sută și una de poezii (poezie, Editura Academiei Române, 2020), Dinaintea ta merge tăcerea (poezie, Școala Ardeleană, 2021), Între Scila și Caribda, încotro? (eseuri, Școala Ardeleană, 2022), E toamnă nebun de frumoasă la Cluj. Poeme alese și rostite de autor (ediție revăzută și adăugită, Școala Ardeleană, 2022), Rana ascunsă a fiecărei zile (poeme, Școala Ardeleană, 2023), Proba oglinzii  (eseuri, Școala Ardeleană, 2024).

Inspirat din evenimente reale și redând atmosfera terifiantă a Vienei de după Anschluss, Cercul scriitorilor din Viena este un roman în care curajul, loialitatea și puterea cuvintelor, într-o lume care încearcă să le reducă la tăcere, devin mai puternice decât frica, trădarea și cenzura.

Viena, 1938. Orașul este prins între trecutul său cultural strălucit și umbrele incertitudinii și fricii aduse de nazism. În această atmosferă tensionată, doi autori de romane polițiste evrei, Mathias Kraemer și Johannes Namal, încearcă să-și protejeze familiile și să scrie în continuare. Cei doi, împreună cu alți intelectuali, obișnuiau să se întâlnească în liniștea cafenelelor vieneze, la cercul literar inspirat de ideile lui Sigmund Freud. Dar plecarea acestuia în exil devine inevitabilă și, oricât ar încerca să-i ferească, ascunzând fotografiile cu ei, tăinuindu-le numele, cu toții sunt captivi în malaxorul terorii naziste: cărțile le sunt interzise și arse, prietenii le dispar unul câte unul, viețile le sunt amenințate. Într-o lume în care oamenii ajung să fie condamnați la moarte pentru ideile lor, Mathias și Johannes trebuie să decidă dacă vor lupta prin scris sau dacă vor alege tăcerea drept singura cale de supraviețuire.

„Un roman captivant ce pune în lumină modul în care evenimentele teribile îi pot determina pe oamenii obișnuiți să ia decizii extraordinare.“ — The Times of Israel

„Un roman impresionant despre curaj, familie și supraviețuire.“ — Booklist

Romanul Adună-te! explorează etapele despărțirii, maternității și ale redescoperirii de sine în contextul complex creat de o separare atunci când este un copil la mijloc. Încheierea unei relații nu înseamnă numai ruperea unei legături, ci și necesitatea de a găsi un nou echilibru în dinamica familială. Cum îti reconstruiești viața fără a pierde complet legătura cu trecutul? Cum poți păstra un parteneriat în creșterea unui copil, chiar și după separare?

Cartea urmărește acest proces de tranziție, de la confuzia inițială la găsirea unei noi stabilități. Întrebările despre identitate, iubire și prietenie devin esențiale, iar rutina zilnică capătă atât nuanțe profunde, cât și momente absurde. Între amintiri, nesiguranțe și încercări de adaptare, povestea ilustrează un parcurs în care pierderea și vindecarea coexistă.

O carte despre sfârșituri, noi începuturi și procesul regăsirii de sine, scrisă cu sinceritate și empatie.

„În dimineaţa următoare mă scol târziu. Bucuria mutării în apartament, durerea pentru despărţirea de Bruno, ambele mi-au umflat capul ca pe un abces de năuceală. Este o nebunie că aceste întâmplări mă obligă să mă retrag în mine însămi. În loc să ies din casă și să-mi las deoparte grijile, trândăvesc de una singură. Pentru scris îmi lipseşte motivaţia, pentru plimbări n-am chef. Aștept doar ca lucrurile să se îmbunătățească. Așteptarea unei vieţi aşa cum trebuie duce la un carusel de neoprit al dezamăgirilor. Stagnarea este acum dușmanul meu. Ce mai aştept? Ca pe fereastra mea să intre brusc în zbor un bărbat? Ca tatăl meu să se mute înapoi la Berlin? Ca mașina de spălat vase să se golească singură? Risipesc atât de mult timp în trândăvie, încât nu e de mirare că nu se întâmplă absolut nimic. Ce e trist la viața mea este faptul că mizez totul pe momentele de întâlniri întâmplătoare și astfel uit că trebuie să ies din casă pentru asta. Trebuie să mă adun, să uit de relația mea eșuată și să părăsesc apartamentul. De ce să sper la hazard?”

Machiavelli a profesat-o in multiplele sale misiuni diplomatice, intr-un moment in care Italia inventa sistemul ambasadelor perma­nente, si a creat astfel un modus operandi; esential de studiat de catre cei care doresc sa exploreze trecutul negocierii ca practica politica.

Gandirea secretarului florentin conceptualizeaza negocierea caracterizata prin autonomia principelui si prin preocuparea constanta a acestuia pentru secret, indiferent daca este al lui – si trebuie pastrat – sau al altora – si, atunci, trebuie descifrat. Prima mare teza care legitimeaza disimularea in actiunea politica.

De ce o noua traducere a cartii de referinta a stiintelor politice? Pentru ca textele mari isi modifica sensul la o noua lectura, iar actualitatea Principelui depinde de intelegerea si de acceptarea fiecarei noi generatii de cititori. Politica este la Machiavelli un calcul al beneficiilor si al costurilor, iar omul politic are a fi constient de singura realitate a lumii care este puterea si nu moralitatea. Axioma politicii machiavellice (binele are adesea drept consecinta raul si invers) a inspirat termenul realpolik, maturizat notional abia in secolul al XIX-lea si operationalizat in veacul trecut si azi.

A pune pe acelasi palier indrumarile secretarului Florentei cu abilitatile politice ale lui Otto von Bismarck sau cu cele diplomatice ale lui Henry Kissinger inseamna a construi o genealogie a unei filosofii, sau a unei tehnici, sau a unei capacitati de diagnoza si tratament. Iar Machiavelli nu a produs doar acesti discipoli ci multi altii, inclusiv dictatori, care si-au legitimat crimele prin malformarea ideii de actiune politica necesara. - Lucian Pricop

Importanta lui Iosif in literatura si cultura noastra nu trebuie cautata neaparat in sectorul liricii de inspiratie samanatorista. Un asemenea personaj discret, modest, timorat in a se afirma, cum a fost autorul, poate fi insa un bun traducator al creatiei altora.

Traducerile – si nu productiile proprii – reprezinta partea cea mai solida din opera acestui autor. Lipsita in buna parte de o personalitate proprie, bine conturata, Iosif cauta mereu sa se ascunda intr-o alta de imprumut, asa cum incearca sa ilustreze si tematica impusa de samanatorism. Acest alter-ego mai puternic, mai nobil a fost, in cazul autorului nostru, in primul rand poetul romantic german Heinrich Heine, din care Iosif a tradus mult, uneori ca in Vedenia sau Cavalerul, cu rezultate mai mult decat notabile. G. Calinescu insusi, altfel zgarcit cu aprecierile, nu ezita sa considere activitatea de traducator a lui Iosif “magistrala”. - Oana Soare

Cuprins:

Versuri (1897) – April, Sarbatoare, O mama, Domnisoarei, Aceleiasi, Ideal, Ramas bun.

Patriarhale (1901) – Bunica, Revedere, Furtuna, Visul, Cobzarul, De ziua mea, Adio, Invins!, Iarmaroc, Romanta, Rozele, Pasteluri, Balada, Doina, Cantec vechi, Cantec de leagan, Salcamul, Cantec, Nopti de vara, Cantec, Nucul, Fulgii.

Poezii (1901-1902) – De sarbatori, Razmirita, Lautarul, Haiducul, Secerisul, De urat, Un cantec, Poezia, Toamna.

Cantece si balade – Cantece, Frumoasa Irina, Cantec de primavara, Mi-e dor, Pintea, De cantece Parisu-i plin, Pastel, Steaua, La cules, Apa mortilor.

Credinte (1905) – Cand seara in ceasuri de singuratate, Credinte, Melancoliei, Cantec, Cantec, S-a-nnoptat, Pe deal, Lebada, Copil sarman, Sarbatoare, Singur, Fantana vrajita, Gruia, Domnita, Harpistul, Cantec.

Cantece (1912) – Noaptea de mai, In ochii tai, Cu ochii tai, Cantaretul, Primaverii, Liniste, Insir-te margaritare, Cantec de leagan, Cantec sfant, Nopti de veghe, Toamna, Se-ntorc iar zilele noroase, Inmormantare, Talangi, Unui tanar, Scrisoare lui Goga, Clopotele din Nurnberg.

Talmaciri (1909) – Un imn francez lui Eminescu.

Lucien Bazin – Izbavire; Goethe – Copila din straini; Schiller – Catre copaci; Giosue Carducii – Cavalerul; Heine – Pe inima iubito, Paduri si campuri se-nvesmanta, Si daca ochii tai, Nu ma iubesti!, Cand doi isi zic adio, Noi ne iubiram, Un tanar iubeste, Afara-i noapte, Icoane vechi, Ce trista mi-e inima, Safire-s ochii tai, Departe, Stelelor.

Proza – O zi de sarbatoare, Dantele, Din copilarie, Victima, Monumentul, „Opinca romaneasca”, Cum scrie Caragiale, O amintire.

Referinte critice din Garabet Ibraileanu, E. Lovinescu, Serban Cioculescu, G. Calinescu, Constantin Ciopraga, Nicolae Manolescu

Romanul Craii de Curtea-Veche apartinand lui Mateiu I. Caragiale, fiul cel mare al lui Ion Luca Caragiale, este una din acele carti rare care i-au pus in mare incurcatura pe criticii literari. Doua au fost dificultatile principale. Cea dintai priveste natura insasi a romanului, care nu intra in formula romanului realist, asa cum cerea traditia genului, de la Mara la Ion.

Compus din mai multe naratiuni paralele, romanul sfida toate cliseele genului asa cum il interpreta critica interbelica. A fost nevoie de o mai mare toleranta pentru ca romanul lui Mateiu I. Caragiale sa fie omologat. Cealalta dificultate a fost legata de titlu: cine (ce) sunt Craii si cati la numar sunt ei. Cum se stie, asa ii boteaza Pena Corcodusa, cand ii intalneste in dreptul Curtii-Vechi, la doi pasi de strada Lipscani din Bucuresti. - Nicolae Manolescu

Cuprins:
Craii de Curtea-Veche – Întâmpinarea crailor, Cele trei hagialâcuri, Spovedanii, Asfințitul crailor.
Referinte critice din Nicolae Manolescu, Ion Negoițescu, Mihai Zamfir, Matei Călinescu.

„Ne mai putem gândi azi oare că nostalgia, sentimentul poetic și plăcut care ne cuprinde la amintirea copilăriei sau a locurilor natale, a fost cândva o boală primejdioasă în ochii societății și ai medicilor? Termenul, lansat de doctorul elvețian Johannes Hofer în 1688, nu avea pe atunci mai nimic din conotațiile actuale: din nostalgie se putea muri.

Era pe-atunci un sentiment diferit de-al nostru? Când și de ce a suferit nostalgia o prefacere atât de radicală încât, transformată astăzi într-o emoție inofensivă, poate servi drept strategie publicitară, instrument politic sau chiar mijloc terapeutic?

Purtându-ne într-o călătorie de-o formidabilă amploare în timp și spațiu, Agnes Arnold-Forster încearcă să răspundă acestor întrebări printr-un veritabil tur de forță exegetic, în care explicațiile medicale stau alături de comentariile culturale și analizele politice.

Agnes Arnold-Forster este un critic ager și un ghid minunat. Stilul ei este plin de viață… Abordează cu eleganță subiecte dificile – cuprinzând tot ce este relevant…“ — The Telegraph

„Ce anume găsim când cercetăm îndeaproape conținutul nostalgiei? Ce experiență regretă cei care plâng după trecut? Cui îi folosește invocarea epocilor de aur? Și ce ne spun despre societatea și valorile individuale contemporane recursul la nostalgie și exprimarea ei? …Istoria ne arată că nostalgia s-a născut ca răspuns la forțele sociale și politice ample care constituie modernitatea – capitalismul, migrația, colonialismul, industrializarea și războaiele globale… Modernitatea care a modelat nostalgia a început în secolul al XIX-lea, cam în aceeași perioadă în care nostalgia se transforma din boală în emoție. Iată că, de fapt, problemele vieții moderne sunt vechi.“ — AGNES ARNOLD-FORSTER

În noua serie „Psi“, ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive.