Cărți

Celulele corpului nostru nu sunt unitati independente si nu-si pot controla hranirea, excretia, migrarea sau reproducerea, ele sunt controlate de semnalele primite de la matricea extracelulara (MEC), cea care le inconjoara. Acest ocean interior ce cuprinde si unifica toate celulele noastre si le controleaza intr-un mod coordonat si integrat.

Tablitele de smarald ale lui Thoth, Atlantul sunt invaluite in si mai mult mister, iar povestea lor necesita ca cineva sa lase deoparte credintele traditionale si sa pastreze o minte deschisa. Se spune ca au fost scrise cu multe milenii in urma de un preot/rege/zeu atlant pe nume Thoth, care, impreuna cu multi altii din rasa sa, a venit pe pamant de pe o alta planeta. A trait mii de ani, iar cand marele potop a venit pe pamant care a distrus Atlantida, a scapat cu nava sa, apoi a aterizat intr-un tinut pe care l-a numit Khem, care este acum Egipt. El a condus Egiptul timp de 16.000 de ani, iar in arta egipteana este descrisa ca avand capul unui ibis, o pasare sacra a Africii.

Negrul cernelii exprima, in felul ei, mahnirea gandului meu cand, fara sa vreau, evoc un trecut care nu este numai al lui. Caci pe acea ulita ce apare in amintirile lui, atat de insorita si de primavaratica, in viziunea mea de astazi, parca e toamna tarzie, ploua si cade lapovita. Mi se pare ca natura insasi, cu pamant si cer, s-a pus sa ingroape ceva si nu izbuteste. Caci peste tot ce a fost si nu mai este astazi din acea ulita au ramas aceste pagini, mai trainice decat lucrurile ce ni se par netrecatoare decat natura ce ni se pare eterna.

Primele unsprezece carti ale lui Dolores Cannon au generat mult interes, datorita tehnicii sale unice de hipnoza regresiva. In ultimele trei decenii, ea a explorat prin aceasta tehnica domenii ale paranormalului care nu au mai fost abordate de alti anchetatori. Procedura sa inovatoare si cercetarile deschizatoare de drum i-au atras un numar urias de cititori fideli, interesati de domeniul metafizicii.

Epopeea lui Ghilgames este un poem epic antic mesopotamian, care spune povestea regelui din Uruk, Ghilgames, si calatoria sa catre nemurire. Poemul este plin de aventura, suferinta, si de cautarea neobosita a sensului si a scopului. Alaturi de prietenul sau, Enkidu, Ghilgames se imbarca intr-o calatorie periculoasa pentru a-l ucide pe monstruosul Humbaba si pentru a dobandi viata eterna. In timpul calatoriei, el trebuie sa se confrunte cu propria mortalitate si cu pierderea prietenului sau drag. Acest poem este o dovada a dorintei milenare a omului de grandoare, si a zbaterilor si a pierderilor inevitabile care o insotesc.

Bazată pe povestirile despre Winnie Puh, de A.A. Milne

O carte în care îl însoțim pe Winnie Puh într‑un an de aventuri prin Pădurea de O Sută de Akri.

De poveștile bune nu ne despărțim niciodată, indiferent de vârstă, și ne întoarcem la ele în orice fel posibil. Patru autori care îl iubesc pe Winnie Puh revin în Pădurea de O Sută de Akri și născocesc povești scrise în buna tradiție a lui A.A. Milne.

E ocazia perfectă de a-i reîntâlni pe Winnie, Christopher Robin, Purceluș, Aiurel, Tigrilă și Ru în patru anotimpuri de momente hazlii și pățanii care-i aduc din nou alături pe simpaticii prieteni.

„Lucrurile devin imposibile numai dacă te gândești prea mult la ele.“

A fost odată un sat părăsit, unde n-a mai plouat de o sută de ani, o veche fermă de oi, o buturugă uscată și un roi de albine care refuzau să aducă ploaia.

Carolina, o fetiță de doisprezece ani, își petrece vacanța de vară în mijlocul deșertului din New Mexico, alături de un bunic cu ochi imposibil de bătrâni, suferind de demență. Pe măsură ce vara se scurge, fetița îl ascultă pe Serge depănând o poveste despre o oază în deșert, un lac de sticlă verde, un copac ce le oferă sătenilor darul nemuririi și albine ce mențin copacul în viață.

Când în firul poveștii încep să se împletească și elemente din viața bunicului, iar linia dintre realitate și imaginar devine din ce în ce mai subțire, Carolina trebuie să decidă singură ce este posibil și ce nu.

„Povestea lui Serge și a Carolinei ne încurajează să aflăm cine și ce înseamnă pentru noi «acasă».“ Kirkus Review

„Lindsay Eager cultivă uimirea și încrederea că lucrurile mici – albine, semințe, povești – pot satisface marile nevoi ale omului.“ Publishers Weekly

Oare cum este să te naști într-o familie de vrăjitori, dar tu să nu poți face nicio vrajă?

Sau să fii cea mai paşnică ființă din câte s-au văzut, deși te tragi din neamul Războinicilor?

Cu aceste provocări se confruntă Xar, un băiat care provine din Tribul Vrăjitorilor, şi Vreau, o fată dintr-un Trib de Războinici, posesoarea unui Obiect Magic interzis, pe care ar face orice să-l ascundă.

Cei doi sunt învățați de mici să fie cei mai aprigi duşmani, dar când lumile lor se ciocnesc, începe o aventură amețitoare, pe parcursul căreia Xar și Vreau trebuie să pătrundă în Pădurea Blestemată, să coboare în temniţele din fortul Războinicilor și s-o înfrunte pe Regina cea malefică. Pentru a reuși, trebuie să învețe să coopereze și să vorbească limba prieteniei.

„Pe cei doi protagonişti, Xar și Vreau, îi îndrăgești pe loc pentru curajul de a nu renunța la cine sunt cu adevărat. O poveste plină de peripeții savuroase!" Kirkus Reviews

Eroi de neuitat și secrete greu de ascuns

Întâmplările pline de suspans din Hoții de fum continuă într-un tur de forță în cel de-al doilea volum al trilogiei semnate de Sally Green.

Cei cinci eroi - prinţesa Catherine, Ambrose, March, Edyon şi Tash - coboară în misterioasa lume a demonilor, un univers complet diferit de ceea ce cutezau ei să-și imagineze, iar cursul evenimentelor se schimbă dramatic.

După ce trece prin încercări aproape neverosimile, prinţesa Catherine reuşeşte să-i aducă laolaltă pe toți cei care, unindu-şi forţele, l-ar putea înfrânge pe oribilul rege Aloysius. Şi numai de victoria lor depinde, în definitiv, salvarea tuturor.

„Fanii primei cărți a seriei vor fi încântați de această poveste." Kirkus Reviews

Este cineva care să nu fi avut un ursuleţ de pluş? Din acela mare, pufos şi foarte prietenos, cu ochi lucioşi de nasture?

Ei bine, toţi ursuleţii noştri, adunaţi la un loc, nu fac cât Ursuleţul Winnie Puh!

Pentru că Winnie nu este din pluş, ci din cuvinte, şi asta îl face să rămână viu în mintea noastră, mai viu şi decât ursuleţii adevăraţi de la zoo.

Înainte de a-i afla aventurile, trebuie să ştiţi că îi place la nebunie mierea şi că poate să rabde de foame cam o săptămână dacă, în loc să primească de mâncare, prietenii îi citesc o poveste frumoasă.

Repovestire și ilustrații de Tony Ross, după cartea lui Lewis Carroll

Pășește în Țara Minunilor a lui Lewis Carroll, așa cum nu ai mai văzut-o până acum. Urmeaz-o pe Alisa în timp ce coboară prin vizuina iepurelui, aleargă în cursa electorală, participă la petrecerea Pălărierului Nebun și joacă crochét cu Regina Roșie.

Surprinzând perfect umorul și absurditatea poveștii originale, această ediție este prescurtată cu grijă pentru cititorii de vârste mai mici și ilustrată splendid de Tony Ross, autor și ilustrator cunoscut în întreaga lume.

„Ross este unul dintre cei mai îndrăgiți și haioși ilustratori britanici.“ The Times

„O carte minunată pentru micuții care încep să citească singuri.” The Bookseller

Claude nu e un cățel obișnuit!

O vacanță la malul mării se dovedește a fi pentru Claude mult mai distractivă decât se aștepta, din clipa în care întâlnește pirați, navighează în depărtări și descoperă o comoară!

„O carte originală și isteață.” librarymice.com

Iată-l pe Claude, un cățel deloc obișnuit!

Claude e un câine. Un câine mic. Un câine mic și rotofei. Claude e un câine mic și rotofei, care poartă beretă și un pulover roșu minunat. Claude locuiește într‑o casă cu domnul și doamna Sclipescu.

Claude nu e un cățel oarecare, el știe să croiască aventuri din întâmplări banale. N-o să-l vedeți nicăieri fără loialul Domn Scămoșos și fără băscuța lui roșie – prietenia și eleganța sunt totul pentru el. Iese la plimbare în oraș și devine erou! Vizitează un muzeu, împiedică o spargere și salvează situația!

O carte semnată de ilustratorul oficial al Zilei Mondiale a Cărții, aflată pe lista scurtă a Waterstones Children’s Book Prize.

„Ilustrată cu umor și eleganță...“Sunday Times

Aceasta carte este perfecta pentru ca cei mici sa invete sa deseneze formele cu ajutorul stiloului magic cu apa. Contine activitati educationale distractive.

Aceasta carte este perfecta pentru ca cei mici sa invete sa deseneze formele cu ajutorul stiloului magic cu apa. Contine activitati educationale distractive.

De mici ni se spune că trebuie să reușim. Să fim primii din clasă. Să luăm note bune. Să nu dezamăgim. Apoi creștem și, fără să ne dăm seama, toate aceste așteptări nerealiste ne transformă în adulții anxioși de azi, care simt că nu oferă suficient de mult. Într-o societate care se confruntă cu stresul cronic și sindromul burnout, cartea „Paradoxul Performanței” vine ca o gură de aer proaspăt, deoarece te învață că succesul personal și profesional nu vine din suprasolicitare, ci dintr-un echilibru bine gândit între muncă și dezvoltare continuă.

Cine s-a dăruit cu atâta pasiune neamului său ca Nicolae Iorga? Cine a fost cu atâta genialitate interpretul istoriei poporului român? Cine a înțeles mai bine poporul acesta de țărani cuminți rezistenți ca stâncile înfipte în cursul neastâmpărat al apelor? Nu este moment sau problemă din istoria lumii sau trecutul neamului său careia condeiul, uneori ascuțit, careia Iorga să nu-i fi închinat câteva pagini. 

    În cartea Războiul nostru în note zilnice marele istoric abordează problemele cu care se confruntă statele din Europa în preajma începerii Primului Război Mondial, dar și situația neutralității României. Ea cuprinde totodată  comentarii și reflecții asupra unor momente importante petrecute în viața țării noastre în intervalul 1914-1918, cum ar fi moartea Regelui Carol I sau suirea pe tron a lui Ferdinand. 

    Sunt pagini pline de sensibilitate și duioșie în care vorbește despre românii din Ardeal sau din Basarabia, dar și unele acide în care cu un umor fin critică unele acțiuni ale unor șefi de Stat sau alte personalități ale momentului. Multe și nenumărate sunt notițele lui Iorga privitoare la articole din presa vremii, de la noi sau de aiurea, pe care le apreciează sau le condamnă cu ferme argumente. Naționalismul lui Iorga vibrează la tot ce e românesc, el moare și înviază odată cu istoria țării și cu domnii săi, mai mari sau mai mici.

    Nicolae Iorga și-a iubit țara și poporul cu o patimă sacră.

În istoria politică Nicolae Iorga știe atât de multe, a călcat cu mintea lui atâtea documente, încât memoria lui însăși va avea tăria unui document. Numărul lui de erori, foarte mic, trebuie raportat la imensul material pe care l-a cunoscut. El e un specialist total, un istoric care a sorbit apa tuturor. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu oricât de îngust și umbrit din istoria română fără să constați că Nicolae Iorga a trecut pe acolo și a tratat tema în fundamentul ei.  Multă vreme istoricul următor va fi osândit să corecteze, să sporească sintezele lui Nicolae Iorga, plăcerea de a intra într-o pădure virgină îi va fi refuzată''. —''Istoria literaturii române'' (București, 1941), George Călinescu    

    Fiecare popor are sufletul său, format în sute de mii de ani, din firea pământului, din freamătul codrilor, din floarea albă a primăverii, din raza soarelui, din ceaţa toamnelor şi gerul iernilor, din toate frământările, suferinţele, silinţa, gloria, din nesfârşit de multe amintiri îngrămădite pe urma morţilor, care astfel n-au murit întregi, ci din adâncul tăcerii lor sprijină răsfăţarea la lumină a urmaşilor ce au venit din ei şi trăiesc după dânşii. Acest suflet e preţul, mare sau mic, al fiecărui popor.(N. IORGA)

Auto-schiţă explicativă 

Persoana mea? Acordul destul de satisfăcător al formei cu „ceea ce“ însufleţeşte formele. 

Bunătatea mea? Imposobilitatea de a face vreun gest care mi-ar încărca conştiinţa sau mi-ar tulbura pacea interioară şi nevoia egoistă de a vedea ochi şi chipuri fericite strălucind în jurul meu. 

Morala mea? Absenţa slăbiciunii şi a meschinăriei şi „ţinuta“... în abaterile mele de la Morală... 

Etica mea? Acest absolut de morală? O mare libertate de acţiune, pe de o parte şi, pe de alta, un simţ foarte strict al responsabilităţilor mele în privinţa consecinţelor actelor mele. 

Legile care ordonează actele mele? Dar... Legea. 

Echilibrul meu? Un centru de gravitate bine plasat, o fericită oscilare în jurul unui punct fix invariabil: Absolutul. 

Unitatea mea? O perfectă omogenitate spirituală în diversitatea experienţelor şi a manifestărilor. 

Estetica mea? Linia, căutarea şi punerea în valoare a esenţialului în mine şi în jurul meu şi absenţa ostentaţiei şi a complicaţiei în jur şi în ceea ce fac. 

Arta mea de a trăi? Simţul exact al legilor armoniei şi al raportului ascuns din lucruri. Ritualul şi ritmul în faptele şi gesturile zilnice, cu Infinitul drept punct de sprijin şi de reper. 

Iubirile mele? Elanul, uneori disperat, dar totdeauna lucid, spre „ceea ce este mai bun“ în cei pe care îi iubesc şi exaltarea obiectivă pe care mi-o comunică valoarea lor intrinsecă şi substanţa lor excepţională. 

Tandreţea mea? Fervoare pentru ceea ce-mi place sau mă emoţionează în cei pe care îi iubesc. 

Personalitatea mea, în sfârşit? O asamblare derutantă şi fascinantă totodată, care adesea sperie, de elemente multiple, uneori prea complicate, aparent contradictorii dacă sunt privită din exterior. Un ansamblu armonios, antrenant şi stimulant numai dacă intri în contact cu esenţa mea profundă.

Barbu Dimitrie Ştirbei, născut în 1795, așa de aproape de începutul unui veac nou, ale cărui aspiraţii nu avea să le împărtăşească în toate, era fiul marelui boier Dumitrachi Bibescu. Bibeştii sunt un neam de boierinaşi olteni, care se ridică pe vremea stăpânirii Austriei în Banatul Craiovei. Leagănul lor e în Gorj, unde va fi trăit depărtatul străbun, moşneanul Bibul, undeva pe plaiuri, între ţărănimea liberă, mândră a părţilor acelora.

Viața lui Constantin Dimitrescu Severeanu reprezintă o metaforă a evoluției statului român din feudalismul târziu postfanariot la modernitatea și sincronicitatea României Mari interbelice. Este evoluția unui copil de țăran din Oltenia până la Profesor universitar, fondator de școală și creator de tehnici chirurgicale în premieră mondială. Când a plecat din casa părintească, tatăl său i-a spus: „Acum pleci din casa noastră şi eu îţi dau moştenire sărăcia, cinstea, și iubirea de ţară.”

CONSTANTIN D. SEVEREANU (medic, ziarist, politician) Viața lui Constantin Dimitrescu Severeanu reprezintă o metaforă a evoluției statului român din feudalismul târziu postfanariot la modernitatea și sincronicitatea României Mari interbelice. Este evoluția unui copil de țăran din Oltenia până la Profesor universitar, fondator de școală și creator de tehnici chirurgicale în premieră mondială. Când a plecat din casa părintească, tatăl său i-a spus: „Acum pleci din casa noastră şi eu îţi dau moştenire sărăcia, cinstea, și iubirea de ţară.”

Încercări de a înțelege rolul ei în lumina controversei prezentului În această lucrare remarcabilă, „Natura și misiunea teologiei", cardinalul Joseph Ratzinger ne conduce într-o călătorie intelectuală prin esența și misiunea teologiei creștine. Cu o claritate excepțională și o profunzime spirituală impresionantă, autorul explorează teme cruciale pentru credința creștină contemporană, oferind o perspectivă unică asupra relației dintre teologie și misiunea Bisericii în lumea modernă.

„O frântură de viață” este o carte-mărturisire, scrisă în lumina unei simplități și sincerități care trece de la „a te cuceri” și a te conduce la „a fi parte”. Și acest parcurs de implicare a cititorului este posibil pentru că face apel, fără a-și propune acest lucru, la filonul de credință al fiecăruia în Domnul și la apartenența la o Biserică renăscută. - Virgil Bercea

Ferice de preotul care are favoarea să celebreze zilnic Sfânta Liturghie! “Când preotul săvârşeşte Sfânta Liturghie, cinsteşte pe Dumnezeu, înveseleşte pe îngeri, dă bună pildă credincioşilor, ajută pe cei vii, obţine odihnă celor morţi şi se face el însuşi părtaş de toate bunurile”. Ferice de creştinul care ia parte, cât mai des, la Sfânta Liturghie; el,,nu poate face o faptă mai sfântă decât aceea de a fi de faţă la acest dumnezeiesc mister, în care preotul jertfeşte pe altar pe Isus care ne împacă cu Dumnezeu Tatăl". El se împărtăşeşte de harurile de care s-au bucurat sfânta Maria Magdalena, sfântul Ioan apostolul şi celelalte femei sfinte, stând sub crucea Domnului pe Golgota.

Educația unui copil manierat începe acasă, iar faptul că ţineţi această carte în mână este deja un prim pas spre cultivarea acestor valori. Această carte îşi propune să fie un ghid prietenos pentru copilul dumneavoastră, însoţindu-l în drumul său de descoperire a bunelor maniere şi a valorilor esenţiale care îl vor ajuta să devină un adult respectuos, responsabil și grijuliu. Am structurat paginile astfel încât fiecare capitol să fie uşor de parcurs şi de înțeles pentru copil. Fiecare subiect este conceput să fie accesibil şi să inspire nu doar învățarea, ci şi aplicarea în viața de zi cu zi, atât acasă, cât şi la şcoală sau în alte contexte sociale.

Există cărţi care informează, altele care provoacă mintea, iar unele - rare şi prețioase - care ating inima şi sufletul. Această carte este dintre cele din urmă. Nu este doar o colectie de meditații, ci o călătorie interioară, un drum presărat cu întrebări esenţiale despre iubire, suferinţă, credinţă şi sensul profund al vieţii. Într-o lume grăbită, unde vocile se ridică una peste alta şi unde adevărul pare uneori ascuns sub straturi de relativism şi indiferenţă, această carte ne invită la o oprire, la un moment de tăcere şi reflectie. Ne reaminteste că, dincolo de tumultul vietții, există un adevär care nu se schimbă, o lumină care nu se stinge și o iubire care nu dezamăgeşte: iubirea lui Dumnezeu. - Pr. Mihai Vătămănelu

Această carte prețioasă, cu un conţinut dens, nu este altceva decât o încercare de teologie a relației dintre iudaism şi creştinism. Oare "cele două mii de ani de coexistență spațio-temporală cu poporul evreu" încep să ne sperie pe noi, creştinii de astăzi, de rătăcirea care s-a manifestat în aceste două milenii şi care va continua să o facă? Un eşec din partea creştinilor, care, sub vraja fricii populare şi a teologiei atrofiate, nu au îndrăznit aproape niciodată să se confrunte cu puterea şi splendoarea, cu alteritatea abisală şi totală a experienței evreieşti despre Dumnezeu şi despre sine? Pe baza pasajelor pauline, Hans Urs von Balthasar îndrăzneşte să readucă dialogul creştin-iudaic necesar la punctul său de plecare: creştinii și evreii "au trăit unul lângă celălalt timp de mii de ani, fără să se privească în ochi. Și totuşi, grație existenţei lor, între ei se desfășoară un dialog pe care nu-l pot întrerupe, un dialog între cer şi pământ".

"În mod strategic, omagial şi simbolic, volumul este gândit ca un “iconostas” cu trei segmente legate între ele: în prima parte, Ovidiu Ghitta izbuteşte un documentar al zilei de 1 decembrie 1918, avându-l în centru pe episcopul Iuliu Hossu; în partea de mijloc analizez memoriile de detenţie şi domiciliu obligatoriu ale cardinalului; iar în a treia parte Gelu Hossu narează jurnalistic ultimele zile din viața lui Iuliu Hossu şi avatarurile legate de înhumare, deshumare, reînhumare. Acestor trei segmente li se adaugă mărturia regizorului Nicolae Mărgineanu despre cum a realizat filmul Cardinalul, pornind de la viața episcopului Iuliu Hossu. Cititorul are astfel la dispoziție patru modalități de percepție și interpretare a vieții și activității religioase (şi nu numai) a lui Iuliu Hossu, precum şi mai multe etape din cronologia vieții (şi morții) acestuia. Instrumentarul istoric, literar şi jurnalistic, precum şi cel filmic este gândit să ofere o imagine minuțioasă, dar şi una de sinteză a uneia dintre cele mai luminoase, dăruitoare şi emblematice figuri a greco-catolicismului românesc (alături de aceea a lui Inochentie Micu-Klein)." - Ruxandra Cesereanu

Gardul fabricii şi casele sunt înconjurate de zidurile oraşului, iar dincolo de acesta sunt lanurile unduitoare de grâu, nesfârşite, mărginite de Dunărea ce nu poate fi traversată decât sub tirul grănicerilor. Dacă lumea este doar o inimaginabilă şi apăsătoare înşiruire de închisori concentrice, în care-ţi ispăşeşti condamnarea pe viaţă, mai eşti, de fapt, în viaţă? Sau te amăgeşti mimând umanitatea într-un cotidian pe care nici frumuseţea inocentă a naturii nu-l poate lumina, când relaţiile dintre oameni sunt denaturate de suspiciune, când victimele nu pot să scape decât dacă devin, la rândul lor, vânători de oameni?Răspunsurile pe care şi le dau la aceste întrebări obsedante, niciodată formulate explicit, îi împart pe actorii acestei lumi în două tabere. Însă şi unii, şi alţii trebuie să poarte măşti.