Cărți

Viața lui Vladimir Ghika ne arată, fără să mai putem respinge acest lucru, că e încă posibil să fii creştin în zilele noastre, dar de cele mai multe ori reuşeşti aceasta doar dacă eşti un creştin integral. Aparent, ce ne lipseşte în lumea de azi este un creştinism care să rămână cu adevărat legat de Împărăția Cerurilor, deşi se desfăşoară în lumea uneori cumplită (ca stres şi presiune) în care ne mişcăm. Ei bine, creştinismul integral este soluția. Doar dacă experimentăm creştinismul propriu până la capăt găsim puterea de a trăi fără a uita de Dumnezeu, în oraşele lichide în care ne mişcăm sau mai degrabă suntem azvârliți pur şi simplu dintr-o parte în alta.

În viaţa şi moartea sa pământească Isus desăvârşeşte ceea ce încercase să trăiască omul cel drept veterotestamentar: existenţa lui nu vrea să fie nimic altceva decât pură slăvire a Tatălui: el nu a venit să facă voinţa sa, ci a tatălui, el nu face cunoscută învăţătura sa, ci a celui care la trimis. Oamenilor le este interzis să poarte toate acele titluri care îi aparțin doar lui Dumnezeu, precum Tată, Învăţător. Spre deosebire de pofta de dominaţie a regilor pământeşti, el imprimă poporului său, prin cuvântul şi exemplul său, faptul că „dorința de a deveni mai mare” nu se poate realiza decât prin umilinţa în pura atitudine a slujirii, coborând până la „ultimul loc".

În biografia lui Joseph Ratzinger, papa Benedict al XVI-lea, misterul pascal ocupă un loc important. Naşterea sa în Sâmbăta Mare din anul 1927 şi botezul care a urmat imediat, cu apa proaspăt sfinţită de Paşte, i s-au părut mereu ca o profeţie a unei vieţi care, deşi se desfăşoară într-o istorie dramatică plină de suferinţă şi moarte, "așteaptă încă Paştele... dar merge cu încredere pe acest drum". În teologia sa, misterul pascal, trecerea de la o lume condamnată la moarte la noua viaţă a lui Dumnezeu, care se concretizează în sacramentele Bisericii şi în existenţa creştină, este de asemenea un subiect central.

Un efort de a acorda realitatea basmului la basmul realității În decursul ultimilor ani, am fost întrebat în repetate rânduri: cine e sau ce e acest Mèkèkè pe care îl tot pomenesc? M-au întrebat profesori universitari și profesori de liceu, studenți și liceeni, elevi de gimnaziu și elevi din clasele primare: cine este Mèkèkè? Niciodată n-am răspuns nimănui. Nu pentru că n-am vrut să le răspund, ci pentru că un răspuns la această întrebare nu poate fi dat în câteva minute. Mai mult, lămurirea acestei enigme nu depinde de cel care dă răspunsul, ci de cel care-l primește.

Mihaela Noroc a călătorit în peste 50 de țări, fotografiind femei din toate mediile sociale. Demersul tinerei românce a devenit faimos în întreaga lume și s-a transformat într-o carte de succes publicată în mai multe limbi. Această colecție impresionantă de portrete și povești e o pledoarie pentru demnitate, diversitate, autenticitate și mai ales pentru puterea de a accepta și descoperi frumusețea din noi și din ceilalți.

„În carte sunt multe imagini și povești care n-au apărut niciodată online. Atlasul Frumuseții. Femeile lumii în 500 de portrete nu e varianta tipărită a paginii de facebook, ci mult mai mult decât atât. Sunt bucuroasă că ediția românească publicată de Humanitas nu va fi o simplă traducere a celei din limba engleză. Am adăugat câteva imagini noi, am lucrat la texte, am creat o nouă copertă și sper că albumul va avea la fel de mult succes acasă, pe cât a avut și peste hotare.“ (Mihaela Noroc)

MIHAELA NOROC, autoarea bestsellerului Atlasul frumuseții: Femeile lumii în 500 de portrete, a călătorit în peste 100 de țări, în ultimii zece ani, fotografiind femei din toate mediile sociale. Demersul tinerei românce a devenit faimos în întreaga lume și s-a transformat într-o carte de succes publicată în mai multe limbi. Proiectul său este un fenomen global prezent în cele mai prestigioase publicații ale lumii precum și în expoziții spectaculoase. Oprah Winfrey, CNN, The Wall Street Journal, The Guardian, Time, Forbes, Elle, RAI, SKY News sunt doar câteva dintre numele mari care au prezentat pe larg Atlasul frumuseții, transformându-l în cel mai mediatizat proiect artistic creat de un român în zilele noastre.

După ce a devenit mamă în 2018, Mihaela s-a simțit motivată să-și inspire fiica și a început un nou proiect, în paralel cu Atlasul frumuseții. Astfel s-a născut o nouă carte, Lumea fetelor: Potrete și povești din jurul pământului. Însoțită adesea de fiica ei Natalia, Mihaela a fotografiat fete din medii și culturi diferite, în dorința de a arăta că fiecare dintre ele posedă calități unice.

Sarea in bucate repovestita dupa Petre Ispirescu este o carte adaptata pentru copiii de gradinita si cei din clasele mici, care abia au invatat sa citeasca. Ilustratiile colorate stimuleaza creativitatea copiilor, care pot vizualiza mai usor firul povestii. Textul cartii are un format mare si este structurat pe paragrafe carora le corespund ilustratii specifice, facand cartea usor de urmarit de cititorii incepatori. Aceasta carte este ideala pentru a petrece timp de calitate cu copiii si a-i ajuta sa isi dezvolte imaginatia.

Am fost intrebat, de multe ori, daca personajele din Titanic Vals si subiectul piesei au existat in realitate sau au vreo inrudire directa cu oameni si fapte petrecute aievea. Da, au existat, si tot ce se intampla in Titanic Vals s-a intamplat in realitate, si chiar la Campulung. Ce nazuinte pot avea membrii familiei modeste a unui functionar oarecare? Paradoxal, unele dintre cele mai indraznete, fiindca desi Spirache este un om „compus din: familie, slujba si cumsecadenie“, rudele sale nu ii seamana de fel. Chiar daca mijloacele lor sunt umile, au visuri inalte si vointa infocata. Soacra e o femeie hotarata, la curent cu tainele viitorului. Sotia e ambitioasa si descurcareata. Copiii vin si ei cu ce au mai bun... Gena este modesta, dar schioapa, Decebal este un pusti prea nazdravan, Traian un tanar cu un caracter prea fin ca sa isi gaseasca un serviciu, iar Miza o fata de maritat, care asteapta un copil.

Roger Crowley este un istoric reputat, iar cărțile sale au devenit bestsellere grație stilului captivant în care valorifică sursele istorice – evenimentele trecutului prind viață cu detalii cinematografice. În Imperiile Mării, ne oferă o relatare palpitantă a conflictului dintre Imperiul Otoman și puterile europene pentru stăpânirea Mediteranei.

Între secolele al XI-lea și al XV-lea, Mediterana se aflase sub dominația creștinilor, ca urmare a impulsului reprezentat de cruciade. Dar Mehmet, sultanul care a reușit să le răpească creștinilor Constantinopolul, se considera moștenitorul împăraților romani. Cucerirea marelui oraș i-a alimentat ambițiile nelimitate, iar după acest moment a comandat o copie a unei hărți a Europei, realizată de geograful antic Ptolemeu și special tradusă pentru el în arabă. A studiat harta, vizând teritorii precum Veneția, Roma, Napoli, Sicilia, Marsilia, Barcelona, Gibraltar, chiar și Britania.

Însă sultanul nu știa că, de partea vestică a hărții, regii catolici din Spania se pregăteau să-și pună în mișcare propriile ambiții imperiale. Otomanii aveau să domine rapid mările estice, iar habsburgii spanioli pe cele vestice. După aceea, ambele aveau să conveargă spre punctul de mijloc reprezentat de strâmtorile înguste dintre Tunis și Sicilia, cu insula Malta între ele. După 1453, Mediterana a devenit epicentrul unui război mondial, terenul pe care s-a desfășurat una dintre cele mai aprige și mai haotice competiții din istoria Europei.

Crowley surprinde această ciocnire, bazându-se pe arhivele otomane, pe scrierile ambasadorilor venețieni și spanioli, dar și pe alte documente ale epocii, printre care și relatări ale martorilor oculari ai marilor bătălii. Narațiunea intensă pe care o pune în pagină respectă toate rigorile cercetărilor istorice. Asediul Maltei (1565) și bătălia de la Lepanto (1571) reprezintă momente-cheie, dar autorul depășește granițele istoriei politice și militare.

Astfel, prind viață personaje legendare precum Soliman I Magnificul, Filip al II-lea al Spaniei sau cavalerul Jean de Valette. Detaliile despre strategiile navale, viața marinarilor și ororile războiului fac din această carte nu doar o lecție de istorie, ci și un thriller istoric în toată regula. Crowley are o abordare echidistantă, prezentând ororile războiului din ambele perspective și creând un context extrem de credibil pentru războaiele religioase de astăzi.

„În toată istoria europeană nu există o poveste mai emoționantă decât cea a luptei îndelungate dintre creștinism și islam pentru stăpânirea Mediteranei... Povestea nu a fost niciodată mai bine spusă. Crowley are un dar uimitor pentru narațiune; relatarea sa este la fel de captivantă ca orice thriller... Analizele sale sunt inteligente și perspicace, iar el este un portretist extraordinar. Rămânem cu imagini clare și de neuitat.“ – The Wall Street Journal

Ion G. Duca s-a născut la Bucureşti în anul 1879, fiul lui Gheorghe I. Duca şi al Luciei Ghika, tatăl său fiind ctitorul Şcoalei de Poduri şi Şosele, precum şi director general al Căilor Ferate Române, iar bunicul său a fost ministru de Război în anii 1868-1869, adică la începutul domniei Principelui Carol. A urmat cursurile Liceului Sfântul Sava, şi mai apoi și-a dat doctoratul în Drept şi Ştiinţe Politice la Sorbona, susţinându-şi în 1902 teza cu titlul „Societăţile Cooperative în România“. Reîntors în țară, Ion Duca a intrat în Magistratură, fiind curând repartizat judecător la Horez, dată la care a început legătura lui de-o viaţă cu Judeţul Vâlcea. În paralel și-a început și activitatea politică în partidul liberal, sub oblăduirea lui Ion I.C. Brătianu, vechi prieten al tatălui său, iar în 1907, ca deputat de Vâlcea în Parlament, şi-a ţinut primul discurs cu prilejul dezbaterilor privitoare la problema tocmelilor agricole, Take Ionescu şi cu Petre Carp fiind printre politicienii zilei care l-au încurajat cel mai mult cu acest prilej. În acelaşi timp, Ion Duca a fost numit director al Băncilor Populare, când a dovedit o dată mai mult că atât dezvoltarea socială, cât şi cea economică a țării nu putea fi aşezată pe o bază trainică decât prin organizarea temeinică a ţărănimii. În 1914 a intrat ca ministru al Educaţiei şi Cultelor în guvernul liberal, prezidat de Ion Brătianu, unde a fost printre membrii cei mai activi ai cabinetului în lupta pentru intrarea României în război alături de Aliaţi. La sfârşitul războiului a fost însărcinat cu expunerea de motive a decretelor-legi ce trebuiau să orânduiască raporturile între Ardeal şi Vechiul Regat până la alegerile pentru constituantă; apoi, ministru de Domenii fiind, a avut sarcina să execute reforma agrară, punându-şi astfel iscălitura pe cele trei decrete din Vechiul Regat, precum şi pe acelea ale reformelor din Transilvania şi Bucovina. Din 1922 până în 1926 a fost ministru de Externe, principalele sale activităţi fiind în cadrul Ligii Naţiunilor, cât şi la variatele întruniri ale Micii Înţelegeri, cu care prilej a fost unul dintre cei mai aprigi susţinători ai principiilor democratice în viaţa internaţională, cât şi al integrităţii tratatelor de pace. Ministru de Interne în ultimul guvern al Regelui Ferdinand din 1927 până în 1928, a rămas în opoziţie la înapoierea lui Carol II, până când noul Suveran a adus la putere partidul liberal, al cărui şef Ion Duca devenise în 1930, la moartea lui Vintilă Brătianu. În noiembrie 1933, Ion G. Duca a devenit prim-ministru al Ţării Româneşti, până la uciderea lui în Gara Sinaia câteva săptămâni mai târziu, pentru că încercase în zadar să apere şi să lupte pentru principiile democratice pe care le urmărise cu atâta îndărătnicie din tinereţe.

Mai tragică era problema tinereţii, Marele Stat-Major dând ordin ca toţi tinerii de la vârsta de 18 ani în sus să plece de la vetrele lor şi să se îndrepte spre Moldova. Ordinul era explicabil, faţă de marile pierderi pe care le suferisem trebuia să ne asigurăm în Moldova cât mai multe posibilităţi de noi recrutări, era o condiţie indispensabilă pentru refacerea armatei şi pentru continuarea luptei. Dar în împrejurările în care ne aflam atunci, vă puteţi închipui ce a fost executarea practică a unui atare ordin. Să transporţi zeci de mii de tineri cu trenul, era o imposibilitate materială. Nu rămânea deci decât să vină pe jos, dar nenorociţii de ei unii nu aveau haine, alţii erau desculţi, cerşeau de mâncare, cădeau de oboseală, se îmbolnăveau de frig, mureau pe la porţile hanurilor. Spre culmea nenorocului, se răspândise vestea că în urma participării unor cercetaşi la luptele de la podul Jiului, germanii, drept represiune, împuşcau fără judecată pe toţi cercetaşii, şi atunci mii de cercetaşi, mii de copii de 10, 12, sau 14 ani au pornit nebuneşte pe jos spre Moldova. Situaţia era de aşa fel că nu puteam face mai nimic pentru ei, abia mai târziu, în Moldova, le-am putut veni în ajutor, dar după câte dureri şi după câte jertfe! La fiecare dintre noi era de dimineaţă până noaptea târziu o mişcare şi o agitaţie nemaipomenită. Partizani politici, rude, prieteni, cunoscuţi intrau şi ieşeau, unii voiau să plece şi cereau să le înlesnim plecarea, alţii se întorceau ca să spună că s-au răzgândit, alţii nu se puteau hotărî, se văitau şi cereau sfaturi. Nu ştiai singur ce să mai faci, cum să-i linişteşti şi cum să-i împaci. Te implorau, te ameninţau, era sfâşietor.

Regina Elisabeta era cea mai înverşunată apărătoare a cauzei germane. Le spunea tuturor că niciodată şi pentru nimic în lume nu va consimţi să stea un ceas măcar pe tronul unei ţări în război cu Germania că, dacă România vrea să facă acest pas, Regele trebuie să abdice imediat, că Principele Ferdinand şi copiii lui ar fi nişte trădători faţă de sângele ce curge în vinele lor dacă n-ar urma fără şovăire pe bătrânul rege în exilul lui. România să-şi aleagă un Rege de unde poate, şi alte asemenea cuvinte imprudente şi rău văzute. Toţi strămoşii germani ai acestei principese care se mândrea că unul dinr-înşii ţinuse spada lui Carol cel Mare la încoronarea din Aix-la Chapelle, toţi strămoşii ei se ridicaseră într-însa şi hotărât că în acele zile era o germană şi numai o germană. De dimineaţa şi până seara aţâţa pe bietul Rege a cărui inimă era deja destul de stăpânită de atavismele lui germane şi destul de tulburată.

Dar era mai mult, toată famila regală era în luptă şi în vrajbă. Principele Ferdinand, care a fost întotdeauna un principe moştenitor model, adică un principe care se ţinea la o parte de orice amestec politic şi de orice intrigi ca să nu poată fi învinuit că îngreunează sarcina unchiului său, tocmai dânsul declara că, oricare ar fi sentimentele şi regretele lui, se crede moralmente dator să urmeze pe Regele Carol şi, prin urmare, dacă abdică, el nu va primi Coroana. Principesa Maria, în schimb, care se zicea principesă engleză, dar care fusese crescută de mama sa, fiica unică a Ţarului Alexandru II în mediul marilor-duci şi, în fundul sufletului ei, a avut necontenit o mare slăbiciune pentru Rusia, reprezenta la Palat Entanta. Cum nu prea ştia a-şi stăpâni sentimentele, vorbea la Pelişor în sens invers cu aceeaşi vehemenţă şi, uneori, cu aceeaşi imprudenţă cu care vorbea la Peleş Regina Elisabeta. „N-am venit în România ca după 20 de ani să renunţ la Coroana României! Nu mi-am sacrificat tinereţile şi nu m-am ostenit să dau ţării acesteia moştenitori de coroană, ca să-i văd acum rătăcind prin lume ca principi germani în exil! Eu de ţara asta nu mă despart! Înţeleg aspiraţiile şi le îmbrăţişez. De altminteri unde să merg? Eu, germană nu sunt, la drepturile mele de principesă engleză m-aţi silit să renunţ când m-am măritat, altă patrie decât România nu am. Dacă Principele Ferdinand renunţă la Coroană şi pleacă în Germania după unchiul său, eu divorţez şi stau aici.”

Dramele mele politice s-au născut mai ales din neastâmpărul meu în urmărirea pentru ţară a unor idealuri de înălţare şi de perfecţiune. De data aceasta, tragedia ţării şi a mea n-a mai fost în jurul unor năzuinţe spre mai bine, ci în miezul însuşi a unei probleme de existenţă.

Abilul „ministru de Externe” al Concernului I.G. Farbenindustrie, îmi sufla la ureche informaţia mai veche a Berlinului că eu as fi în România „the coming man”.

Nenorocirea mea a fost că din aceste date exacte şi regele – şi poate şi eu însumi – am scos concluzii false.

Fiecare om trebuie să-şi urmeze destinul la care este chemat. Şi eu verificasem doar până atunci că destinul meu acesta este: în viaţa publică să nu am nici o bucurie, dar să mă încarc de toate răspunderile. Să-mi fac însă totdeauna datoria.

Prefer astfel ca, atunci când cititorul acestor rânduri va ajunge la faptele care urmează datei de 4 iulie 1940, să înţeleagă de la început şi tâlcul lor adânc, aşa cum l-am înţeles eu mai târziu încetul cu încetul.

Din cuprins:
• Cadrul teoretic
• Cadrul analitic
• Metodologia cercetarii: Cazuri, date si metode de analiza
• Migratia romanilor in Statele Unite: O privire de ansamblu
• Rolul Bisericii in procesul de migratie
• Rolul Bisericii in procesul de integrare

Aceasta carte isi propune sa analizeze rolul pe care Biserica il are in procesul de emigrare al romanilor in SUA si in cel de integrare in tara de destinatie. Analiza este construita in jurul teoriei retelelor sociale, investigand in ce masura biserica este o retea centrala in abordarea contemporana a fenomenului migratiei romanilor in Statele Unite. Demersuri asemanatoare sunt relativ noi la nivel national, mare parte din studiile precedente ce analizeaza fenomenul migrational romanesc se concentreaza pe tari de destinatie din zona Uniunii Europene
Cercetarea de fata ofera o contributie la aprofundarea si intelegerea literaturii actuale privind modelele complexe de integrare a imigrantilor in societatile din tara de destinatie. Acesta va putea aduce o contributie teoretica in ceea ce priveste rolul Bisericii in cadrul dezbaterilor globale contemporane privind emigrarea si integrarea, aducand in prim-plan relatia complexa intre biserica si migratie, o prezenta importanta in viata multor migranti.
Ionut-Daniel Moldovan

Din cuprins:
• Cadrul teoretic
• Efectele instabilitatii guvernamentale asupra securitatii energetice
• Posibile cauze alternative ale insecuritatii energetice
• Analiza securitatii energetice a Romaniei
• Instabilitatea guvernamentala si contractele încheiate în apele teritoriale romanesti
• Explicatii alternative pentru contractele încheiate în apele teritoriale romanesti
• Climatul institutional si contractele încheiate în apele teritoriale romanesti

Volumul abordeaza un subiect de actualitate pentru domeniul relatiilor internationale si supune analizei efectele pe care instabilitatea guvernamentala le genereaza asupra concesiunilor încheiate în perimetrele offshore ale unui stat. În contextul izbucnirii razboiului ruso-ucrainean în proximitatea regionala a Europei, în februarie 2022 si al dependentei blocului comunitar de importurile cu hidrocarburi din Federatia Rusa, harta riscurilor la adresa securitatii energetice europene a cunoscut o reconfigurare importanta. Aceasta reconfigurare a implicat, printre altele, necesitatea ca statele membre sa îsi consolideze si multiplice sursele proprii de aprovizionare cu energie, sa asigure o balanta energetica echilibrata, respectiv sa identifice si aplice solutii eficiente pentru gestionarea crizei energetice pe care o confruntau. Într-un astfel de context problematic, Guvernul si nivelul de stabilitate a acestuia joaca un rol elementar. Cu toate ca exista multiple studii care abordeaza legatura dintre instabilitatea guvernamentala si securitatea energetica, dupa cum explica si autorul, acestea sunt concentrate adesea pe impactul generat asupra pietei energetice, a eficientei si balantei energetice, a tehnologiilor regenerabile, a politicilor energetice si a dezvoltarii retelelor de distributie a resurselor energetice. În acelasi timp se cunosc foarte putine despre repercusiunile generate de instabilitatea guvernamentala asupra companiilor autorizate sa opereze în perimetrele offshore ale unui stat. Cartea identifica nisa din literatura, explicand ca scopul cercetarii este acela de a identifica efectele instabilitatii guvernamentale asupra concesiunilor încheiate în apele teritoriale romanesti. Studiile utilizate pentru elaborarea aparatului critic sunt recente si foarte recente referitoare la instabilitatea guvernamentala, în general si la raportul dintre aceasta si securitatea energetica, în particular.
Ioana Constantina Vancea

„«Aminturi». Sau poate «aventiri». Asta obţin cei care combină cuvintele «amintiri» şi «aventuri». Numai că Ionuţ Şendroiu nu combină cuvintele, ci conţinutul lor. O face la fel ca în cartea lui de debut, Navetist la tropice, şi profită de ocazie să arate că, în destule cazuri, recidiva e un lucru bun.

Un atac de panică e o relatare suculentă şi perfect ritmată a unei poveşti ghaneze cu bune şi rele, cu suferinţe şi clipe euforice, cu scandaluri şi ameninţări. Materia primă a cărţii este un echipaj din care fac parte alandala un croat cu steagul lui Hajduk Split întins pe balcon, doi italieni gata să-şi cinstească oricând colegii cu o băutură pitită strategic, un bosniac care ţine cu Steaua Roşie Belgrad (côté-ul SF al cărţii), un egiptean mândru de naţia căreia îi aparţine, niscai românaşi, fiecare cu hachiţele lui, şi tot aşa. Un melting pot în mişcare fie în aer, fie pe uscat, fie (finalmente) pe apă. Găseşti de toate aici: un austriac care se aşază la odihnă pe o ţeavă la peste 50 de grade (vai de fundul lui!), un întreprinzător care face ţuică de curmale, un fricos greu de lecuit şi tot felul de păţanii din Accra până în ruralul băcăuan şi din Takoradi până în străfundurile Gorjului. Şi mai vezi ceva: o solidaritate de nimic anunţată când unul dintre membrii echipajului trece prin clipe grele.

Nu, nu e nimic «pus cu mâna» în Un atac de panică. E, în schimb, multă omenie, chiar dacă sondorul vorbeşte buruienos şi macaragiul ascultă manele.“ — RADU PARASCHIVESCU

Din cuprins:

• Constructionismul social in sistemul educational

• Participarea copilului. Teorii si practici

• Dimensiuni metodologice constructioniste

• Participarea copilului in mediul online

• Noi perspective teoretice privind dezvoltarea participarii scolare

Lucrarea de fata Constructia participarii scolare. Reprezentari ale copiilor din mediul rural isi propune sa evidentieze vocea copiilor in conturarea si implementarea deciziilor care au in vedere spatiul scolar. Demersul de cercetare este sustinut de abordarea constructionista care gaseste participarea drept o constructie sociala, generata de definitiile copiilor care variaza in functie de contextul social, cultural, economic si politic in care aceasta se manifesta. Participarea scolara este creata la nivelul interactiunilor dintre indivizi, profesori si elevi, elevi si elevi, familie si scoala, prin intervale de negociere. Rezultatele subliniaza importanta perspectivelor copiilor care pot constitui o sursa de inspiratie pentru dezvoltarea si incurajarea participarii scolare.
Odata cu provocarile generate de pandemia Covid-19, care a produs multe schimbari, stres si incertitudini, scoala online aduce in prim-plan o realitate diferita. Se contureaza importanta parintilor in viata copiilor, iar scoala pentru cei mai multi dintre copii ramane principala resursa in sprijinul acestora.

Alexandra Damaschin

Analecte - Confucius. Cele doua parti care alcatuiesc aceasta carte sunt pentru intaia data asezate intr-un acelasi volum. In acord cu structura colectiei Forma mentis, am plasat drept introducere un capitol din cartea lui Max Weber, Confucianism si taoism, iar pe post de postfata am scris un text susceptibil sa lamureasca actualitatea conficianismului, fata cu “miscarile culturale” clasice, moderne sau contemporane.

Din cuprins:

• Cadrul teoretic referitor la alegerile europene poate fi aplicat in cazul Romaniei? Solutii si consecinte
• Cinci runde de alegeri pentru Parlamentul European in Romania: scurta privire retrospectiva
• Alianta pentru Unirea Romanilor in alegerile din 2024
• Minoritatile nationale in contextul alegerilor din 2024
• Partidele politice din Romania si marile familii politice europene in contextul postelectoral din Parlamentul European

Exista trei tendinte care explica alegerile europene in general. Pe de o parte, partidele mainstream trateaza alegerile europene ca fiind de rang secund care nu merita o atentie speciala si de aceea agenda acestor alegeri se refera la probleme nationale, mai degraba decat europene. Mai mult, lor li se adauga diferite tipuri de consultari (referendumuri, alegeri locale), pentru a creste participarea care, in absenta acestor suprapuneri, ar fi foarte scazuta. Pe de alta parte, fragmentarea spectrului politic face ca partidele mainstream sa piarda din electorat si sa apeleze la legitimitatea europeana pentru a se mentine electoral. O tendinta este centripeta, alta centrifuga. In plus, partidele mici acorda importanta mai mare alegerilor europene decat in trecut, nevoia de reprezentare fiind decisiva, ceea ce creeaza o presiune din afara sistemului de partide (definit ca suma partidelor mainstream si populiste care au reprezentare).

Sinucigașa în buclă, devoratorul de păcate și oameni, mâna moartă vie, cotoiul cu nouă vieți și jumătate, solomonarii negri și moroii avizi de pământ și suflete vă așteaptă, cuminți și răbdători, între paginile unui volum „de groază”. Și, pentru că în horror, la fel ca în viață, nu e bine să te iei prea în serios, Romanian Gothic continuă moștenirea din Vodcă Roșie. Stilul neaoș al poveștilor, presărat cu umor negru și mituri urbane și rurale, demonstrează că moartea nu scapă de ironie, iar strigoii nu sunt nici ei o categorie privilegiată.

Premiul Polar Michel Lebrun 2020

O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei.
Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei au apărut o serie de picturi murale anonime și ultraviolente. Din spatele zidurilor de tăcere cu care s-a înconjurat și aflat sub supraveghere psihiatrică, tânărul neagă totul. Singura sa formă de apărare este să repete o frază: „Nu am fost eu.”

Însă povestea lui Niko este întrețesută cu povestea Iugoslaviei măcinate de război. Toată violența de atunci își găsește ecou în prezent.

După debutul din 2021 cu volumul de poezie Cu capul în nori și lansarea Confesiuni (2024), Paul Cișmigiu revine cu La răscruci, un volum de poezii ce explorează alegerile, destinul și fragilitatea umană. Întrebările existențiale și simbolurile puternice creează un univers poetic profund, unde timpul, iubirea și trecerea converg în reflecții asupra sensului vieții.

Al doilea roman din celebra serie care-l are drept protagonist pe detectivul particular Mike Hammer

Un hard-boiled clasic, adaptat pentru film în 1957

După ce tocmai a încheiat un caz la care lucra, Mike Hammer intră la miezul nopții într-un local și cere o cafea. Vocea lui atrage atenția unei roșcate care intră în vorbă cu el. Așa află că tânăra e prostituată, însă ceva la ea îl înduioșează. Când un bărbat dă buzna în local și o agresează, Mike îl alungă repede pe individ, apoi îi oferă Roșcatei niște bani, sfătuindu-o să-și găsească o slujbă adevărată. A doua zi, tânăra e găsită moartă, în aparență victima unui accident de mașină. Nici urmă de șofer. Însă, după ce a văzut în local, Mike nu crede că e vorba despre o moarte accidentală și începe propria lui anchetă. Treptat, descoperă o conspirație care s-a întins ca o caracatiță în New York.

Un grăunte de iubire. O fărâmă de speranță. Un strop de lumină. De atât avem nevoie pentru a trăi cu mai multă credință și a face bine celor de lângă noi. Într-o lume care pare să uite cât de prețioasă este viața, această carte este un mesager al speranței: împreună, putem să transformăm un grăunte de iubire într-un munte de fapte bune. Un ghid al iubirii puse în faptă, Un grăunte de iubire este o mărturie vie despre ce înseamnă să fii creștin cu adevărat, o colecție de pilde și povești din viața Părintelui Dan Damaschin, cel care, prin eforturile sale continue, ocrotește peste 10.000 de copii sărmani.

Ilustrații de Anca Smărăndache

Luvia, Fil și Piper nici nu apucă să-și tragă sufletul după ce au salvat Ferbonia: se trezesc aruncați între două lumi.

O mare năpastă a lovit Artuerpri, o lume cândva bună și dreaptă. De când praful galben le-a luat mințile unora dintre locuitori și i-a transformat în ticăloși fără seamăn, puși pe distrugeri și mârșăvii, arbocenii neatinși de praf trăiesc într-un pericol continuu.

Ferbonenii noștri se alătură arbocenilor și speră ca, unindu-și forțele, să stârpească răul și să salveze cele patru insule contaminate.

„Lumea Ferboniei e fără sfârșit, ca orice poveste. Din ea vine și lumea Vertijiei, un fantasy cu meduze zburătoare, lupte, enigme, tiroliene, prafuri otrăvite și multe altele. Luvia, Fil și Piper au o misiune parcă și mai grea decât în Ferbonia. Vă invit să descoperiți dacă o vor duce la capăt.­“ - Ioana Nicolaie

1. Aventură și imaginație: "Vertijia" este o poveste care stimulează imaginația copiilor, oferindu-le o lume plină de fantezie și aventură. Această lume fantastică este un loc unde totul pare posibil, ceea ce face lectura extrem de captivantă pentru micii cititori.

2. Teme educative: Cartea abordează teme importante pentru copii, cum ar fi prietenia, curajul, încrederea în sine și importanța de a fi autentic. Aceste lecții sunt integrate în poveste într-un mod care nu este doar distractiv, ci și educativ.

3. Personaje memorabile: Personajele din "Vertijia" sunt bine conturate și ușor de îndrăgit. Copiii se pot identifica cu ele și cu provocările pe care le întâlnesc, ceea ce face povestea mai personală și mai relevantă pentru tinerii cititori.

4. Stil de scriere accesibil și captivant: Ioana Nicolaie folosește un stil de scriere simplu, dar captivant, care este potrivit pentru copiii de vârstă școlară. Cartea este ușor de urmărit și menține interesul cititorilor de la început până la sfârșit.

5. O poveste plină de magie și surprize: "Vertijia" este plină de elemente magice și de surprize care țin cititorul atent și curios. Aceste elemente fac lectura distractivă și plină de momente neașteptate.

6. Învățare prin aventură: Cartea folosește aventurile personajelor pentru a-i învăța pe copii lecții valoroase despre viață. Prin intermediul provocărilor și obstacolelor pe care personajele trebuie să le depășească, copiii pot învăța despre perseverență și determinare.

7. Ilustrațiile atrăgătoare contribuie la vizualizarea poveștii și la o experiență de lectură mai plăcută.

Al doilea volum din seria „Războiul limonadei”

Clasa din care fac parte Evan și Jessie ticluiește o judecată în aer liber, pe terenul de joacă. Inculpatul este Scott Spencer, acuzat că ar fi furat bani de la Evan. Pornind de la sistemul juridic nord-american, copiii creează o sală de judecată și interpretează roluri de martori, procuror, avocat, judecător și jurați. Lucrurile nu evoluează în direcția dorită de Jessie, așa că Evan se gândește să-și facă singur dreptate.

Într-o poveste care pune sub semnul întrebării sensul adevărului, al dreptății sau al compasiunii, nu există răspunsuri ușoare. Procesul limonadei aprinde o discuție când serioasă, când amuzantă, incitându-i pe cititori să-și exploreze propriile idei despre vină și inocență.

Procesul limonadei este a doua carte din seria Războiul limonadei, o serie care reușește să explice și să exemplifice, cu ajutorul ficțiunii, termeni economicifoarte folositori în viața de zi cu zi.

„Descrierea realistă a emoțiilor copiilor și felul cum sunt exprimate acestea ating fără greș inima cititorilor.“ Booklist

Natura se dovedește încă o dată mai puternică decât tehnologia.

Când roboțica Roz deschide ochii pentru întâia oară, se trezește singură pe o insulă sălbatică, în mijlocul oceanului. Toți semenii ei roboți, care se aflau cu ea pe aceeași navă, s-au făcut țăndări, sfărâmați de valuri. Roz este singura supraviețuitoare, dar habar nu are cum a ajuns acolo sau ce-ar putea să facă în acel loc uitat de lume.

După nenumărate încercări, în care natura se dovedește încă o dată mai puternică decât tehnologia, Roz deslușește tainele emoțiilor și, oriunde ar purta-o aventurile ei pe insulă, un lucru știe sigur: orice ar fi, trebuie să trăiască.

Numărul 8 al revistei Matca se axează pe câteva secțiuni importante: prima dintre ele a pornit de la scriitoarea Lavinia Braniște, a cărei poză făcută de Barna Némethi este și pe copertă – și cu care Bogdan Coșa poartă un dialog interesant. Secțiunea e dedicată prozei scurte postdouămiiste. Pe de altă parte, secțiunea Re:România încearcă să sondeze România altfel, cea poate mai puțin cunoscută. În Arte scurte, publicăm analize despre proze și simfonii „la minut“, iar în Politicosul 2024 ne străduim să ne trezim din uimirea ce ne-au rezervat-o alegerile prezidențiale din decembrie anul trecut. Alături de aceste secțiuni, puteți citi rubricile noastre devenite deja tradiționale, topurile și cronicile Matca.

Un periplu în viața tumultuoasă a Mexicului contemporan, care expune fără opreliști tarele familiei moderne. Scriind cu voracitatea lui Octavio Paz și făcând oscilații continue între viață și moarte ca Juan Rulfo, Fuentes alcătuiește în Toate familiile fericite o polifonie de voci și idei despre deziluziile societății mexicane și ale lumii moderne.

Într-un sat anatolian guvernat de legi străvechi, oamenii încep să dispară în mod inexplicabil. Poetic, enigmatic, pe alocuri coșmaresc, romanul lui Hasan Ali Toptaș dizolvă granițele narațiunii și construiește zone de trecere între lumi și personaje, ademenindu-l pe cititor în spiralele unui vis.