Cărți

Ilustraţii de Lelis

O veche istorioară franceză repovestită cu haz de James Joyce, autorul capodoperei Ulise, într-o ediție superb ilustrată.

„James Joyce îi scrie micuţului Stephen, ca de la bunic la nepot. Scrisoarea lui e de fapt povestea uneia dintre puţinele pisici ale lumii pe care soarta nu le răsfaţă. Pisica din Beaugency cade victimă înţelegerii dintre locuitorii orăşelului de pe Loara şi Diavol. Înţelegerea priveşte construirea unui pod pe care Diavolul promite să-l ridice peste noapte, dacă locuitorii i-o predau pe prima fiinţă care urmează să-l străbată. O condiţie – cum altfel? – diabolică. Pisica însăşi miaună «Drace!» când vede ce i se întâmplă, numai că e prea târziu. Al dracului de târziu.“ — RADU PARASCHIVESCU

Cu o prefață de Andrei Pleșu

„O carte alcătuită din gânduri destinate oamenilor de peste un secol. O capsulă a timpului, cu bucăți din viața noastră exterioară și interioară, cu secvențe din cotidianul care va deveni istorie.  Desigur, în subtext, destinatarii ceva mai siguri ai acestor pagini sunteți dumneavoastră, contemporanii noștri, îngrijorați de tot ce ne așteaptă în anii următori. În speranța că acest semn de normalitate, inteligență și civilitate, că acest semn de viață care este cititul va exista și peste o sută de ani, prin volumul de față le trimitem salutări pe mai multe voci oamenilor din 2125.  Prinse bine în actualitate și totuși depășind-o, scrisorile din volum au, cu siguranță, viitor.“ — IOANA PÂRVULESCU

O minunată și, în contextul actual, emoționantă pledoarie pentru carte, pentru citit, pentru transmiterea valorilor salvatoare. 27 de scriitori, plus un invitat surpriză — inteligența artificială —contribuie la acest dialog epistolar.

Adriana Bittel  •  Lidia Bodea  •  Dan-Liviu Boeriu  •  Cristina Bogdan  •  Alexandru Călinescu  •  Cristina Cioabă  •  Livius Ciocârlie  •  Andrei Cornea  •  Bogdan Crețu  •  Augustin Cupșa  •  Mihai Frățilă  •  Alexandra Furnea  •  Gabriel Liiceanu  •  Cristian Mungiu  •  Radu Paraschivescu  •  Cătălin Pavel  •  Ioana Pârvulescu  •  Andrei Pleșu  •  Cristian Preda  •  Valentina Sandu-Dediu  •  Ioan Stanomir  •  Alexandru N. Stermin  •  Robert Șerban  •  Cătălin Vasilescu  •  Smaranda Vultur  •  Rodica Zafiu  •  Vlad Zografi

Într-un cuceritor volum de povestiri cu fantome, Jeanette Winterson, „una dintre cele mai talentate scriitoare ale zilelor noastre“ (New York Times), îmbină cu originalitate teme precum răzbunarea, iubirea, singurătatea și, mai ales, supranaturalul și inteligența artificială.

Trecerea dinspre viață spre moarte capătă un filtru contemporan: în ce fel inteligența artificială și tehnologia modernă tulbură hotarul dintre cele două lumi? În ce fel bruiază întâlnirile cu supranaturalul lumea celor vii? Inspirată de propriile întâlniri cu apariții inexplicabile, Winterson „excelează în a crea fantome pentru epoca noastră, fantome pentru prezent“ (Irish Times). Fantomele nu și-au uitat viețile și nu i-au uitat nici pe cei dragi sau pe cei pe care doresc să se răzbune. Schimbând cursul tradițional al poveștilor cu stafii, Winterson ne conduce într-un nou univers: o lume în care fantomele pot trăi în metavers sau în gadgeturile moderne, sunt prezente la ședințele de spiritism care le invocă, vin să vindece sau să destrame povești de iubire din lumea celor vii sau, pe neașteptate, încearcă să îi tragă spre ochiul negru al fluviului pe cei naivi. Seducătoare și inedită, cea mai nouă carte a acestei autoare ne schimbă nu doar percepția asupra universului imaterial, ci și modul în care ne înțelegem viețile și, mai ales, relațiile cu ceilalți.

„Un volum ale cărui povestiri cu fantome variază de la povești înfricoșătoare până la reflecții speculative despre sensul vieții. La fel de captivant ca orice altceva scris de această autoare de o ingeniozitate fără limite.“ — Los Angeles Times

„Un volum jucăuș și emoționant.“ — Observer

„Fiecare povestire este pasionantă și provocatoare.“ — New Statesman

„O carte captivantă și care-ți dă fiori, având ca teme durerea, răzbunarea și modul în care tehnologia poate sfărâma granița dintre viață și moarte.“ — Sunday Express

„Mă duc, oricând s-o încheia viața mea, cu conștiința mea în pace. Am greșit poate mai des decât socotesc, dar gândul mi-a fost totdeauna curat și mi-am iubit țara.“ Făcut și scris de mine în București, Dumineca în șapte Octombre, anul una mie nouă sute două zece și trei. Notele Politice ale lui Alexandru Marghiloman referitoare la intervalul 1897-1924 constituie cel mai bogat izvor documentar. Ele au fost publicate la doi ani după moartea autorului lor și imediat retrase de pe piață și topite toate cele cinci volume, pentru că reprezentau istoria necenzurată a unui mare învins.

La Perveli, pe o simplă bănuială s-au împuşcat toţi copiii şi bătrânii; iar unde Ruşii şi-au bătut joc de femei, pe urmă le-au ars închizându-le în casă!

Peste tot sunt conflicte cu Ruşii. La Piatra nu se mai vede nici un ofiţer român. La Bacău au băut toată Apa de Colonie din farmacie. La Iaşi s-au legat în plină stradă de doamna Mârzescu şi de doamna Troteanu (?); femeile sunt rugate să nu se arate în public după ora 6! Furturi, siluiri, beţii: aceste cuvinte revin la fiecare frază, când îţi vorbeşte cineva de Ruşii la noi.

În satele Asan-Aga şi Prunaru, nu mai e niciun om, doar niște ridicături de pământ în dreapta şi în stânga șoselei înseamnă mormintele soldaţilor îngropaţi aproape de suprafaţă şi pe care câinii îi dezgroapă cu uşurinţă: pe ici, pe colo câinii bine hrăniţi, culcaţi... 

Ajutoarele trimise la Corabia nu au fost de prisos: răniţii aveau bărbi până la brâu, păr de sălbateci şi erau acoperiţi de insecte! Găzduiţi prin grajduri, fără foc, în timpul iernei, cea mai îngrozitoare de care ne putem aminti, aproape fără hrană, sărmanii bolnavi erau abandonaţi fără îngrijire şi fără pâine!

Nicăieri războiul n-a fost hidos ca în sărmana noastră ţară!

În prima parte a vieții, Al. Marghiloman a fost un om politic fericit. Neîntrecut în arta oratorică. Stăpân pe tainele sistemului electoral. Ministru autoritar și prolific la toate cele șapte departamente pe care le-a condus succesiv. Șeful unui mare partid politic, concurat acerb de Filipești exuberanți și de Lahovari oportuniști. Prezență originală în lumea modernă, arbitru al eleganței și animator pasionat al hipismului (...). În cea de-a doua parte a vieții, însă, Marghiloman a fost fiu de nenoroc. Pentru toate nedreptățile îndurate din urmă versant al vieții, Alexandru Marghiloman s-a revanșat în posteritate, prin uimitoarele sale Note Politice, apărute la doi ani după moartea sa și degrabă retrase de oficialități de pe piața cărții, fiindcă reprezentau istoria necosmetizată scrisă de un mare învins. Topirea tirajului celor cinci volume de Note Politice a conturat și mai pregnant imaginea crucificatului bărbat de Stat, Alexandru Marghiloman.

Stelian Neagoe

Om de paradă fără îndoială, aparenţele au jucat pururea un rol covârşitor în concepţia de viaţă a lui Marghiloman. Într-o ţară în care se dispreţuia îmbrăcămintea bărbătească, Marghiloman purta veşmintelor sale o grijă neobişnuită. Elegant şi spilcuit, el se singulariza în tăietura îngrijită a hainelor, prin forma favoritelor, ca şi prin cadenţa ritmică şi oarecum afectată a gesturilor. Era o figură unică în felul ei. Ştia să poarte capul sus, să se stăpânească în orice împrejurare şi în faţa oricărei adversităţi, fără ca o singură trăsătură a feţei sale imperturbabile să-l trădeze vreodată. O concentrată apăsare a limbii la colţul gurii şi o imperceptibilă înroşire a urechilor erau pentru iniţiaţi singurele manifestări externe ale tulburării sale sufleteşti. Întotdeauna mulţumit şi voios, înainta în viaţă surâzător şi optimist.

Şi totuşi, Marghiloman ştia să ia şi lucrurile în serios, să examineze o problemă gravă fără superficialitate, să despice o situaţie cu un ochi pătrunzător şi cu o conştiiciozitate împinsă până în cele mai mici amănunte, să înlăture aparenţele faţadei, să se coboare la realităţile permanente şi vii. Mai mult, moştenise de la tatăl său, de la practicul şi marele arendaş Iancu Marghiloman, un real spirit gospodăresc. La toate ministerele prin care a trecut a fost un bun, sârguitcios şi priceput administrator. Avea metodă în lucru, ordine în conducere, promptitudine în hotărâri, putea aduce şi a adus în administraţia statului, ca şi în cea a Jockey Clubului, netăgăduite servicii.

Alţii au zis — un om norocos, cu toate calităţile şi cu toate cusururile inerente copiilor răsfăţaţi ai soartei. Iarăşi, şi da şi nu. Netăgăduit că Alexandru Marghiloman a fost un privilegiat al soartei, natura l-a înzestrat cu alese însuşiri intelectuale, cu un strălucit şi minunat talent oratoric, iar împrejurările au făcut din el un om bogat, unul din marii latifundiari ai României Mici.

Dar dacă este adevărat că până pe la 50 de ani totul i-a reuşit, că a cunoscut fericirea intimă, onorurile publice, ascensiunea politică, succesele parlamentare, nu este mai puţin adevărat că de la acea vârstă şi până la moarte viaţa lui nu a fost decât o luptă neîncetată, pe care a trebuit să o poarte – şi a purtat-o cu bărbăţie şi cu o impresionantă tenacitate – împotriva unei necruţătoare adversităţi. Rând pe rând s-au năruit liniştea lui intimă, speranţele lui politice, concepţiile lui despre rolul României în războiul mondial, existenţa partidului, credinţele tinereţii şi perspectivele de viitor. Cu rare şi fugitive eclipse, peste 20 de ani de înfrângeri şi deziluzii. Cunosc în istoria noastră politică puţine destine mai patetice decât această luptă între o soartă nemiloasă şi un om care până pe pragul mormântului nu a vrut să i se supună. Marghiloman a fost toate acestea, dar a fost totodată mai mult şi mai puţin.

I.G. DUCA – Amintiri politice

În ce greutate mă aflu eu acum, încercând să-mi descurc amintirile minunatei mele tinereţi. Minunată, fiindcă aşa mi s-a înfăţişat de câte ori mă întorceau gândurile spre dânsa; dar iată că de-abia a început condeiul să-mi alerge pe hârtie şi îmi dau seama că minunea era mai mult în mine, şi că în afară de mine lucrurile nu se arătau în realitatea lor decât foarte rar sub strălucitele culori cu care le îmbrăcase imaginaţia mea, biciuită atât prin noutatea senzaţiei cât şi prin influenţe speciale de ordin estetic sau literar, de care nici un începător nu se poate libera în momentele formării sale intelectuale.

Regăsindu-mă după 20 sau 30 de ani în contact cu aceleaşi lucruri, am putut să-mi dau seama de toată importanţa unghiului de viziune sub care înregistrăm senzaţiile, şi că pe cele mai amăgitoare şi pe cele mai scumpe le-am făurit de multe ori aproape numai noi înşine, în laboratorul conştient sau subconştient al închipuirilor noastre.

Nu e om trecut de 50 de ani care să nu ofteze după frumuseţea şi bunătăţile vremurilor din tinereţea lui, dar dacă ar încerca să-şi precizeze mai de aproape regretele ce ar mai rămâne din ele? Fiecare din noi, când ne fură gândul şi ne duce înapoi, departe, revedem sau ne închipuim că revedem lucruri minunate, dar când din întâmplare ne izbim de unele din acele lucruri minunate, întâmplător rămase neschimbate — de un monument, spre exemplu, sau de un chip zugrăvit, sau de o privelişte — ne dăm seama că minunea era în noi, în tinereţea noastră. Câţi n-au crezut că între 18 şi 25 de ani au cuprins o lume în braţele lor şi n-au rămas mai târziu decât cu puţină spumă pe mâini!

Din lumea tinereţilor mele, care pentru mine a însemnat atât de mult, voi încerca să povestesc cu sfială şi pe scurt câteva amintiri, căci oricât de scăzute în interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui şi ele la cunoaşterea generaţiei din care fac parte şi de pe urma căreia tot a rămas ceva.

În ce greutate mă aflu eu acum, încercând să-mi descurc amintirile minunatei mele tinereţi. Minunată, fiindcă aşa mi s-a înfăţişat de câte ori mă întorceau gândurile spre dânsa; dar iată că de-abia a început condeiul să-mi alerge pe hârtie şi îmi dau seama că minunea era mai mult în mine, şi că în afară de mine lucrurile nu se arătau în realitatea lor decât foarte rar sub strălucitele culori cu care le îmbrăcase imaginaţia mea, biciuită atât prin noutatea senzaţiei cât şi prin influenţe speciale de ordin estetic sau literar, de care nici un începător nu se poate libera în momentele formării sale intelectuale.

Regăsindu-mă după 20 sau 30 de ani în contact cu aceleaşi lucruri, am putut să-mi dau seama de toată importanţa unghiului de viziune sub care înregistrăm senzaţiile, şi că pe cele mai amăgitoare şi pe cele mai scumpe le-am făurit de multe ori aproape numai noi înşine, în laboratorul conştient sau subconştient al închipuirilor noastre.

Nu e om trecut de 50 de ani care să nu ofteze după frumuseţea şi bunătăţile vremurilor din tinereţea lui, dar dacă ar încerca să-şi precizeze mai de aproape regretele ce ar mai rămâne din ele? Fiecare din noi, când ne fură gândul şi ne duce înapoi, departe, revedem sau ne închipuim că revedem lucruri minunate, dar când din întâmplare ne izbim de unele din acele lucruri minunate, întâmplător rămase neschimbate — de un monument, spre exemplu, sau de un chip zugrăvit, sau de o privelişte — ne dăm seama că minunea era în noi, în tinereţea noastră. Câţi n-au crezut că între 18 şi 25 de ani au cuprins o lume în braţele lor şi n-au rămas mai târziu decât cu puţină spumă pe mâini!

Din lumea tinereţilor mele, care pentru mine a însemnat atât de mult, voi încerca să povestesc cu sfială şi pe scurt câteva amintiri, căci oricât de scăzute în interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui şi ele la cunoaşterea generaţiei din care fac parte şi de pe urma căreia tot a rămas ceva.

În ce greutate mă aflu eu acum, încercând să-mi descurc amintirile minunatei mele tinereţi. Minunată, fiindcă aşa mi s-a înfăţişat de câte ori mă întorceau gândurile spre dânsa; dar iată că de-abia a început condeiul să-mi alerge pe hârtie şi îmi dau seama că minunea era mai mult în mine, şi că în afară de mine lucrurile nu se arătau în realitatea lor decât foarte rar sub strălucitele culori cu care le îmbrăcase imaginaţia mea, biciuită atât prin noutatea senzaţiei cât şi prin influenţe speciale de ordin estetic sau literar, de care nici un începător nu se poate libera în momentele formării sale intelectuale.

Regăsindu-mă după 20 sau 30 de ani în contact cu aceleaşi lucruri, am putut să-mi dau seama de toată importanţa unghiului de viziune sub care înregistrăm senzaţiile, şi că pe cele mai amăgitoare şi pe cele mai scumpe le-am făurit de multe ori aproape numai noi înşine, în laboratorul conştient sau subconştient al închipuirilor noastre.

Nu e om trecut de 50 de ani care să nu ofteze după frumuseţea şi bunătăţile vremurilor din tinereţea lui, dar dacă ar încerca să-şi precizeze mai de aproape regretele ce ar mai rămâne din ele? Fiecare din noi, când ne fură gândul şi ne duce înapoi, departe, revedem sau ne închipuim că revedem lucruri minunate, dar când din întâmplare ne izbim de unele din acele lucruri minunate, întâmplător rămase neschimbate — de un monument, spre exemplu, sau de un chip zugrăvit, sau de o privelişte — ne dăm seama că minunea era în noi, în tinereţea noastră. Câţi n-au crezut că între 18 şi 25 de ani au cuprins o lume în braţele lor şi n-au rămas mai târziu decât cu puţină spumă pe mâini!

Din lumea tinereţilor mele, care pentru mine a însemnat atât de mult, voi încerca să povestesc cu sfială şi pe scurt câteva amintiri, căci oricât de scăzute în interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui şi ele la cunoaşterea generaţiei din care fac parte şi de pe urma căreia tot a rămas ceva.

În ce greutate mă aflu eu acum, încercând să-mi descurc amintirile minunatei mele tinereţi. Minunată, fiindcă aşa mi s-a înfăţişat de câte ori mă întorceau gândurile spre dânsa; dar iată că de-abia a început condeiul să-mi alerge pe hârtie şi îmi dau seama că minunea era mai mult în mine, şi că în afară de mine lucrurile nu se arătau în realitatea lor decât foarte rar sub strălucitele culori cu care le îmbrăcase imaginaţia mea, biciuită atât prin noutatea senzaţiei cât şi prin influenţe speciale de ordin estetic sau literar, de care nici un începător nu se poate libera în momentele formării sale intelectuale.

Regăsindu-mă după 20 sau 30 de ani în contact cu aceleaşi lucruri, am putut să-mi dau seama de toată importanţa unghiului de viziune sub care înregistrăm senzaţiile, şi că pe cele mai amăgitoare şi pe cele mai scumpe le-am făurit de multe ori aproape numai noi înşine, în laboratorul conştient sau subconştient al închipuirilor noastre.

Nu e om trecut de 50 de ani care să nu ofteze după frumuseţea şi bunătăţile vremurilor din tinereţea lui, dar dacă ar încerca să-şi precizeze mai de aproape regretele ce ar mai rămâne din ele? Fiecare din noi, când ne fură gândul şi ne duce înapoi, departe, revedem sau ne închipuim că revedem lucruri minunate, dar când din întâmplare ne izbim de unele din acele lucruri minunate, întâmplător rămase neschimbate — de un monument, spre exemplu, sau de un chip zugrăvit, sau de o privelişte — ne dăm seama că minunea era în noi, în tinereţea noastră. Câţi n-au crezut că între 18 şi 25 de ani au cuprins o lume în braţele lor şi n-au rămas mai târziu decât cu puţină spumă pe mâini!

Din lumea tinereţilor mele, care pentru mine a însemnat atât de mult, voi încerca să povestesc cu sfială şi pe scurt câteva amintiri, căci oricât de scăzute în interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui şi ele la cunoaşterea generaţiei din care fac parte şi de pe urma căreia tot a rămas ceva.

„De la Isaac Asimov nu am mai avut un om de știință care să-și exprime ideile atât de limpede precum David Eagleman. Rețeaua vie pare scrisă de Oliver Sacks și William Gibson, în fața casei lui Carl Sagan.“ — The Wall Street Journal

„O lucrare minunată, care cu siguranță îi va cuceri pe cititorii interesați de neuroștiință, de tehnologie și de intersecția celor două domenii.“ — Library Journal

„Entuziasmul molipsitor al lui Eagleman, anecdotele fascinante și stilul său limpede transformă secretele adaptabilității creierului într-o carte captivantă, care nu poate fi lăsată din mână.“ — KHALED HOSSEINI

Ce au în comun sevrajul și o inimă frântă? De ce dușmanul memoriei nu este timpul, ci sunt alte amintiri? Cum poate o persoană nevăzătoare să învețe să vadă cu limba sau o persoană surdă să audă cu pielea? De ce, în anii ’80, mulți oameni aveau impresia că paginile cărților sunt vag roșiatice? Cum se face că cel mai bun arcaș din lume nu are brațe? Vom putea, într-o zi, să controlăm un robot doar prin puterea gândurilor, la fel cum ne mișcăm degetele? De ce visăm noaptea și ce legătură are acest lucru cu rotația Pământului?

David Eagleman, renumit neurocercetător, ne invită într-o călătorie extraordinară, dezvăluindu-ne secre­tele plasticității uimitoare care ne permite să ne adaptăm, să evoluăm și să ne reinventăm. De la substituția senzorială la crearea de noi simțuri, Rețeaua vie ne dezvăluie potențialul infinit al creierului uman.

Isabel Allende plonjează în adâncurile memoriei și ne oferă o carte emoționantă, dar îmbibată de umorul său caracteristic, despre relația cu feminismul și condiția de femeie, o pledoarie pentru viața care trebuie trăită, simțită și savurată cu deplină intensitate.

În cea mai nouă carte a sa, marea autoarea chiliană ne invită s-o însoțim într-o călătorie personală în care, cu harul ei de povestitoare, revizitează episoadele ce o leagă de feminism, din copilărie până astăzi. Ne face cunoscute portretele unor femei cu rol esențial pentru destinul său, ne vorbește despre scriitoare și activiste, laudă creația unor tinere artiste care exprimă revolta generației lor și, nu îl ultimul rând, se înclină în fața anonimelor care, cunoscând suferința produsă de violență, s-au ridicat și, cu demnitate și curaj, au mers mai departe. Ele sunt cele care au inspirat-o și au însoțit-o pe întregul parcurs al al vieții, sunt femeile sufletului ei. Toate acestea fără să piardă nici o fărâmă din inconfundabila sa bucurie de a trăi și amintindu-ne că, dincolo de vârstă, există întotdeauna o vreme pentru dragoste.

Ți se pare greu să spui „nu” celorlalți?

Ai tendința de a-i pune pe alții pe primul loc?

Te simți vinovat că pui limite?

Dacă răspunsul la oricare dintre aceste întrebări este „da”, s-ar putea să fii o persoană care face mereu pe placul celorlalți sau un people pleaser.

A face pe placul celorlalți, comportament cunoscut în psihologie ca people pleasing, este o reacție larg răspândită, dar puțin înțeleasă, la traumă. Acest lucru poate avea un impact uriaș asupra sănătății tale mintale, manifestându-se prin afecțiuni psihologice comune, inclusiv anxietate, codependență și depresie. Dacă nu este abordat, obiceiul de a mulțumi pe toată lumea poate duce la disconfort cronic, epuizare și resentimente.

În cartea Puterea de a nu fi pe placul celorlalți, Hailey Magee oferă o tactică bazată pe acțiune pentru a întrerupe acest tipar nociv. Bazându-se pe științe sociale, cercetare psihologică și exerciții de coaching, autoarea îți oferă instrumentele practice de care ai nevoie astfel încât:

• să înțelegi originile comportamentului de people pleasing

• să îți descoperi propriile nevoi

• să stabilești limite ferme

• să îți susții cauza cu mult curaj.

Cu o perspectivă inovatoare, o empatie sinceră și cu o înțelegere personală profundă a capcanelor fenomenului de people pleasing, Hailey Magee te va ajuta să te eliberezi din acest ciclu, să îți depășești vina și să te reconectezi cu propriile tale sentimente, nevoi și aspirații.

Pornind de la Programul de leadership 5 Scaune, 5 Alegeri pe care l-a conceput, Louise Evans a scris această carte de dezvoltare personală care ne oferă instrumentele pentru a alege atitudinea potrivită și a contribui conștient la fericirea și la succesul tuturor.

Este o chemare la acțiune.

Spre deosebire de alte cărți de dezvoltare personală, cele 5 Scaune ne învață abilități vitale de comunicare pentru a dobândi un nou tip de inteligență comportamentală, aplicabil tuturor aspectelor vieții, atât la serviciu, cât și acasă.

Rând pe rând, Șacalul, Ariciul, Suricata, Delfinul și Girafa se așază pe scaune și ne ajută să descoperim cine suntem cu adevărat în relațiile interumane.

Cartea este utilă pentru părinți, manageri, profesori, adolescenți, pentru oricine vrea să exceleze în viață. De la abordarea conversațiilor cruciale la consolidarea relațiilor, autoarea propune o perspectivă nouă asupra modului de a fi o persoană mai bună și un comunicator mai bun în toate privințele.

„Am devorat cartea lui Louise în două zile, vizualizând în permanenţă povestea celor 5 Scaune cu oaspeţii lor zoologici în minte. Pe măsură ce trecem de la Scaunul Şacal la Scaunul Girafă, peisajul şi habitatul se schimbă progresiv. Este ca şi cum neam îmbarca într-o călătorie prin diferite culturi, organizaţii şi mentalităţi cu o metodă simplă, ingenioasă şi exigentă care, dacă este urmată, nu poate decât să ne uşureze şi să ne îmbogăţească viaţa de zi cu zi.“ NICOLETTA BENIGNI, mentor corporativ, trainer şi coach

„Louise a preluat cele mai bune seminţe de înţelepciune de la maeştrii care predau aceste principii la nivel spiritual şi a creat o cale de accesare şi aplicare a aceleiaşi înţelepciuni în viaţa noastră de zi cu zi. Metodologia ei jucăuşă şi creativă a celor 5 Scaune face posibilă transformarea chiar şi pentru cei mai reticenţi dintre directori şi, datorită acestui fapt, ea este la rândul său un maestru!“ MONIQUE TALLON, autoarea cărţii Leading Gracefully: A Woman’s Guide to Confident, Authentic and Effective Leadership

„Abordarea revoluţionară din cartea lui Louise se adresează tuturor celor care sunt interesaţi să folosească mai mult inteligenţa şi conştiinţa emoţională în cariera lor (şi în viaţa lor). Exemplele din această carte interesantă sunt practice şi uşor de integrat, iar exemplele sale îi ajută pe toţi cei care doresc să devină lideri mai inspiraţi şi mai eficienţi.“ ELLEN LOOYEN, autoarea bestsellerului Branded for Life!

LOUISE EVANS este coach executiv și facilitator de leadership de talie internațională, cu o experiență de zeci de ani în coaching și programe de formare în leadership. Valorificând Metoda celor 5 scaune, Louise a adus transformări în companii precum Fiat, Gucci, Enel, Unicredit Bank, British Gas, Duracell, Telecom Italia și multe altele. Prin programul ei, a ajutat mii de oameni din peste 60 de țări să se transforme și să exceleze în viața personală și profesională. Acest program revoluționar este derulat și în România, prin intermediul organizației 5 Chairs Romania (www.the5chairs.ro).

AUTOARE PUBLICATĂ ÎN 12 ȚĂRI

BESTSELLERE VÂNDUTE ÎN PESTE 2 MILIOANE DE EXEMPLARE

Spencer Donato. Cel mai bun prieten al fratelui meu. Micul meu secret murdar.

Ne-am îndrăgostit nebunește unul de celălalt când eram la Liceul Lancaster. Furișându-ne. Ascunzându-ne de toată lumea. Voiam să nu afle nimeni. El a fost prima mea dragoste. A fost protectorul meu. Și cavalerul meu în armură strălucitoare. Eram făcuți unul pentru celălalt și am crezut cu adevărat că el va fi al meu pentru totdeauna.

Dar apoi am făcut un lucru de neconceput și l-am trădat în cel mai dureros mod posibil. Atunci am crezut că l-am pierdut definitiv…

Până când ne-am revăzut la nunta fratelui meu. Acum este mai matur. Mai dur. Și insuportabil de arătos. Încă suntem foarte atrași unul de celălalt, dar va fi Spencer lângă mine când voi avea nevoie de el cel mai mult? Sau am distrus din nou dragostea ce ne leagă?

„Mi-a plăcut să-i văd pe Sylvie și Spencer găsindu-și drumul înapoi unul către celălalt. Citiți acest roman dacă doriți o poveste de dragoste picantă.“  - Life According to Jamie

Volumul 1

Andrew Gavallan trăieşte în Scoţia şi conduce o companie de elicoptere care operează în Iran, în timpul monarhiei. Când ayatollahul Khomeini vine la putere, Gavallan trebuie să scoată piloţii, familiile acestora şi elicopterele din ţara răvăşită de conflicte. Dar situaţia se complică în condiţiile luptei pentru putere cu proprietarul secret al companiei, Nobila Casă din Hong Kong.

Eforturile piloţilor de a scăpa constituie firul narativ principal, dar, ca de obicei în romanele lui Clavell, se întrepătrund vieţile a numeroase personaje: îndrăgostiţi, spioni, fanatici, revoluţionari, prieteni şi trădători. Britanici, finlandezi, americani şi iranieni – cu toţii sunt prinşi într-un iureş politic şi religios. Clavell imortalizează ciocnirile şocante dintre stilul de viaţă occidental şi tradiţiile dure locale.

„Vârtejul este un roman solid structurat, cu o intrigă construită cu abilitate, bogat în detalii şi foarte captivant. Clavell readuce la viaţă austeritatea şi grandoarea unei ţări străvechi.“ San Francisco Chronicle

„James Clavell nu oferă doar o lectură antrenantă. Ne poartă în lumi pe care nu le cunoşteam, stimulând, educând, ridicând întrebări, un paradis al detaliilor.“ Washington Post

Volumul 2

Vârtejul se desfăşoară pe durata a trei săptămâni, în Teheran, în februarie 1979, trei săptămâni de fanatism, pasiune, sacrificii şi tragedii, şi spune povestea unei echipe de piloţi profesionişti care rămâne captivă între revoluţionari şi comploturile forţelor internaţionale. Piloţilor li se cere să fugă şi să se pună la adăpost, însă doi dintre ei, ambii europeni, au soţii iraniene, iar dragostea pentru ele trece dincolo de nevoia de siguranţă şi de opţiunile politice. 

„Clavell manevrează acţiunea cu autoritatea încrezătoare a unui maestru de ceremonii, stăpânind perfect câteva fire narative şi o formidabilă galerie de personaje care evoluează, toate, într-un ritm alert. Până la sfârşit, am rămas fără suflare, într-o admiraţie mută faţă de profesionalismul său deplin şi pur.“ Sunday Telegraph

„Cu o asemenea bogăţie de fire narative, personaje, intrigi şi atmosferă, cele aproape 1 500 de pagini abia dacă sunt suficiente. Una dintre cele mai plăcute cărţi pe care le-am citit vreodată.“ Daily Mail

JAMES CLAVELL (1921–1994) s-a născut în Sydney, New South Wales, Australia. A fost scenarist, regizor, producător şi romancier. Deşi a scris scenariile unor filme foarte apreciate, printre care Musca, Marea evadare şi Domnului profesor, cu dragoste, a devenit celebru datorită romanelor din Saga Asiei: Shogun, Tai-Pan, Gai-Jin, Nobila Casă, Changi şi Vârtejul.

Modestul apartament de pe strada Gemito miroase a vopsele și a terebentină. Mobila e împinsă la perete ca să se improvizeze un studio, iar pânzele puse la uscat trebuie date la o parte de pe paturi în fiecare seară. Federì, funcționar la Căile Ferate, este convins că, dacă n-ar avea o familie de hrănit, ar fi un pictor de renume mondial. Talentat, ambițios și frustrat, îndură greu dezamăgirile pe care i le scoate în cale soarta. Soția lui chinuită și cei patru fii suportă consecințele. Ani mai târziu, primul său născut va spune povestea unui bărbat cu care s-a străduit toată viața să nu semene. Având ca fundal orașul Napoli încă marcat de cel de-Al Doilea Război Mondial, Casa de pe strada Gemito, roman câștigător al Premiului Strega și finalist la Premiul Booker International, este o capodoperă a literaturii italiene contemporane.

„O lucrare minuțioasă de autoficțiune având în centru o familie din Napoli în perioada postbelică.“ The New York Times

„Fiecare personaj este o ființă umană în toată puterea cuvântului, cu dorințe, regrete, resentimente, amărăciune și speranță. În același timp, decorul napolitan prinde și el viață... Se pare că Starnone nu greșește niciodată. O capodoperă cu o structură complexă.“ Kirkus Reviews

„Starnone folosește limba așa cum lucrează un mare pictor cu culorile, creând iluzia unui spațiu tridimensional pe o suprafață plană.“ Jhumpa Lahiri

„Unul dintre cei mai buni romancieri ai Italiei.“ The Guardian

„O poveste complexă de familie și o capodoperă despre natura alunecoasă a adevărului.“ The New York Times Review of Books

„Cinci sute de pagini de dramă vie, fluidă, cu detalii abundente, plină de suferință și totodată de umor.“ The Washington Post

„Starnone portretizează, fără să-i șovăie mâna, violența fizică și verbală ce poate erupe în interiorul celor mai strânse relații.“ Financial Times

„În romanele lui Starnone, dorința de a te elibera de ranchiuna care ți-a măcinat părinții se dovedește în cele din urmă un demers zadarnic.“ The Atlantic

„O vedere în secțiune a traiului din Napoli și o poveste de viață spusă cu măiestrie.“ Benevento

„Cea mai importantă carte a lui Domenico Starnone... robustă, cu o structură fără cusur și un stil de o claritate excepțională.“ L’Indice

„Starnone cuprinde o imensitate într-un spațiu restrâns.“ The Sunday Times

„O lecție de măiestrie.“ Times Literary Supplement

„O capodoperă.“ Reading in Translation

DOMENICO STARNONE este un scriitor, scenarist și jurnalist italian. S-a născut în 1943 la Saviano, lângă Napoli, și a scris pentru mai multe ziare și reviste, printre care L’Unità, La Repubblica și Corriere della Sera. Până în 2023, a deținut o rubrică permanentă, intitulată „Parole“, în săptămânalul Internazionale. De asemenea, lucrează ca scenarist, filmele La scuola, Lacci, Confidenza (de Daniele Luchetti) și Denti (de Gabriele Salvatores) bazându-se pe romanele sale. Printre cărțile lui se numără: Ex cattedra, Il salto con le aste, Segni d’oro, Fuori regis - tro, Sottobanco, Eccesso di zelo, Denti, La Retta via, Casa de pe strada Gemito (Via Gemito), care a câștigat Premiul Strega, Premiul Napoli și a fost finalist la Premiul Booker International, Labiltà, Prima esecuzione, Spavento, Autobiografia erotica di Aristide Gambía, Noduri (Lacci), Păcăleală (Scherzetto), Confidenza, Vita mortale e immortale della bambina di Milano și Il vecchio al mare.

O noapte – un singur moment – m-a costat totul.

Corpul meu frânt, imposibil de vindecat. Băiatul pe care l-am crezut al meu pentru totdeauna. Viața la care am visat mereu.

Acum Holt s-a întors. Și nu mai este un băiat, ci un bărbat cu umbre în ochi și demoni care îl bântuie.

El spune că este aici pentru a îndrepta lucrurile. Să recuperăm ce am pierdut. Și nu pare că ar vrea să părăsească orășelul care până acum a fost refugiul meu.

Pe măsură ce momentele furate se transformă în zile, Holt devine tot mai prezent în viața mea. Cu privirea lui arzătoare și atingerile lente. În curând, zidurile mele se vor prăbuși și sper doar că a profita de această a doua șansă nu este un lucru atât de nesăbuit pe cât pare.

Dar nu e toată lumea fericită că s-a întors Holt. Iar când tragedia lovește din nou, eu rămân ținta principală. Iar de data asta, Holt s-ar putea să nu mă mai poată salva...

„Fiecare carte scrisă de Catherine Cowles este un roller-coaster romantic și tulburător. Această poveste începe intens, în forță și te cucerește de la prima pagină citită.“ - Maureen’s Books

„A fost o lectură incredibilă, pe care am simțit-o până în străfundul inimii. Este o poveste despre vindecare, renaștere și reconectare cu sufletul-pereche.“ - Addicted to Romance

„Dacă ești un fan al romanelor despre a doua șansă, trebuie să citești această carte! Mi-au plăcut la nebunie aceste personaje și faptul că au reușit să fie din nou împreună.“ - Elles Book Blog

Șase autori de thrillere, toți maeștri ai înșelăciunii, ai pistelor false și ai haosului, sunt invitați într-o tabără de creație exclusivistă, la un conac izolat pe o insulă. Gazda lor este J.R. Alastor, celebrul, dar și enigmaticul scriitor pe care nimeni nu-l cunoaște. Pentru a-l reprezenta și a pune în practică planurile sale de vacanță pentru oaspeți, a angajat-o ca asistentă pe Mila, ea însăși o scriitoare aspirantă cândva.

Alastor și Mila au pregătit o săptămână de jocuri și dezlegări de enigme bazate pe teme literare din cărțile celor șase scriitori invitați – acoperirea perfectă pentru ca Mila să pună la cale o crimă pe cont propriu. Dar când un oaspete e găsit mort – și aceasta nu e crima pe care o plănuise –, Mila se trezește prinsă într-o cu totul altă poveste.

În timp ce o furtună izolează insula, iar numărul cadavrelor crește, Mila trebuie să fie mai deșteaptă decât un criminal care cunoaște toate trucurile ca la carte.

„Invitație la moarte este un roman cu cerneală neagră în vene și un zâmbet provocator pe față. Confirmați prezența în cel mai scurt timp.“ A.J. FINN, autorul bestsellerului Femeia de la fereastră

„Plin de răsturnări de situație și fabulos de amuzant, Invitație la moarte este un roman de suspans plasat într-un spațiu închis, pe care cititorii nu vor putea să îl lase din mână. O carte ce explorează inteligent temele specifice genului și propune o galerie de personaje conturate cu măiestrie... Un debut care nu trebuie ratat!“ AMY TINTERA, autoarea bestsellerului Adevărul nu contează

„Fascinant... Invitație la moarte face apel la temele specifice genului polițist, oferind în același timp răsturnare de situație după răsturnare de situație.“ ALEX FINLAY, autorul bestsellerului Dacă mi se întâmplă ceva

„Unul dintre cele mai captivante thrillere pe care le-am citit în ultima vreme... Eliberați-vă weekendul, pentru că, odată ce-l începeți, nu veți mai vrea să-l lăsați din mână.“ KRISTEN PERRIN

„La fel de antrenant și de intens ca o seară de jocuri cu prietenii... Un debut perfect.“ KELLYE GARRETT

„Acest thriller ironic și amuzant vă va face să întoarceți paginile până târziu în noapte. Nu veți ști cine a făcut-o, cum sau de ce până la finalul absolut savuros.“ SASCHA ROTHCHILD

„Ande Pliego a născocit rețeta perfectă pentru haosul criminal... nu am putut să las cartea din mână.“ JILLY GAGNON

„O bijuterie de carte cu sclipiri întunecate! Entuziasmantă și savuros de inteligentă, Invitație la moarte aduce un omagiu celor mai bune teme din cărțile polițiste, în timp ce le răstoarnă inteligent.“ EMILY BAIN MURPHY

„Un thriller criminal de distractiv, plin de jocuri întunecate și puzzle-uri alimentate de temele specifice genului...“ JESSICA PAYNE

„Original și plin de atmosferă.“ CATHERINE COOPER

„Diabolic și extrem de amuzant.“ DARBY KANE

Când nu citește sau scrie, ANDE PLIEGO poate fi găsită de obicei cochetând cu pictura, plănuindu-și următoarea călătorie sau făcând mereu drumuri la bibliotecă. S-a născut în Florida, a crescut în Franța și și-a lăsat urmele pașilor peste tot pe planetă. Este stabilită în Pacific Northwest, împreună cu soțul său, artizan, și băiețelul lor. Invitație la moarte (You Are Fatally Invited) este primul ei roman.

Cultura noastră rapidă și prea autoanalitică împinge mulți oameni – în special femei – să petreacă nenumărate ore gândindu-se la idei, sentimente și experiențe negative. Dr. Susan Nolen-Hoeksema, psiholog de renume, numește acest proces gândire excesivă, iar cercetările sale inovatoare arată că un număr tot mai mare de femei – mai mult de jumătate dintre cele care au participat la studiul său amplu – o fac prea mult și prea des, ceea ce duce la tristețe, anxietate și depresie. Ea contestă presupunerea, promovată de atât de mulți experți în psihologie populară din ultimele decenii, că exprimarea constantă și analizarea abuzivă ale emoțiilor noastre sunt lucruri bune.

În Femei care gândesc prea mult, Nolen-Hoeksema ne arată care sunt cauzele pentru care atât de multe femei despică firul în patru și oferă strategii concrete care pot fi folosite pentru a scăpa de aceste gânduri negative și pentru a trăi mai productiv. Această carte va schimba vieți și este destinată să devină un clasic al dezvoltării personale.

„A încerca să scapi de gândirea excesivă este același lucru cu a încerca să ieși din nisipurile mișcătoare. Primul pas spre libertate este să rupi lanțul gândurilor, astfel încât să nu continue să te tragă înapoi și, în final, să te sufoce de tot. Al doilea pas este să ieși din acea fundătură spre o zonă mai înaltă, de unde poți vedea lucrurile mai clar și poți lua decizii înțelepte cu privire la direcțiile pe care să le urmezi pe viitor. Al treilea pas este să eviți să mai cazi din nou în capcana gândirii excesive. Femei care gândesc prea mult este, în esență, o serie de strategii practice în vederea atingerii tuturor acestor pași – ruperea lanțului, îmbunătățirea calității vieții și evitarea capcanelor viitoare.“ - Susan Nolen-Hoeksema

Înainte ca lumea ei să se prăbușească, a avut totul. Cariera de succes la care a visat. Frumoasa casă din cărămidă roșie în care se putea relaxa în fața focului. Soțul chipeș și devotat, ai cărui ochi albaștri și zâmbet fermecător o făceau să se simtă mereu în siguranță.

Când anunță ora decesului, o face cu voce sigură. Colegii ei rămân tăcuți în jur, cu ochii ațintiți asupra ei, confuzi, îngrijorați.

N-a pierdut niciodată un pacient până astăzi.

Mâinile îi tremură în mănuși. Alunecă cu spatele rezemat de faianța rece a peretelui, cu inima bătându-i în ritm accelerat.

N-a urât niciodată un pacient până astăzi. Dar ce alegere a avut, odată ce l-a recunoscut?

Și ce va face pentru a se proteja, dacă cineva află adevărul?

Chirurgul este un thriller psihologic extrem de captivant, care vă va face să întoarceți cu frenezie paginile, cu respirația întretăiată, până la răsturnarea de situație finală.

Kara Swisher, jurnalistă premiată, ne oferă o poveste captivantă, usturătoare, dar onestă, despre industria tech și fondatorii acesteia, care au vrut să schimbe lumea, însă au reușit să o cam distrugă.

Parțial carte de memorii, parțial istorie, Burn Book este o cronică necesară despre cei mai puternici jucători din domeniul tech. De la „regina tuturor formelor de media” (Walt Mossberg, The Wall Street Journal), aceasta este povestea spusă de un insider, pe care am așteptat-o cu toții, despre Silicon Valley în versiunea sa modernă și cel mai mare boom din istoria lumii de generare a avuției. Când titanii tech s-au lăudat că „se vor mișca rapid și vor schimba lucruri”, Kara Swisher le-a luat-o înainte, oferindu-ne detaliile atât de protejate. Scriind despre explozia sectorului digital de la începutul anilor 1990, a scos la lumină date despre această nouă ordine mondială, pe care a ajuns să o cunoască mai bine decât oricine altcineva. Reportajele sale exclusive consecvente l-au făcut pe un CEO să o acuze că „trăgea cu urechea prin țevile de încălzire” și a împins-o pe Sheryl Sandberg de la Facebook să remarce la un moment dat: „Există o glumă obișnuită în Valley când lumea scrie un memo: «Sper să nu-l vadă Kara vreodată»”.

Pe când era încă studentă, Swisher a început să lucreze la The Washington Post, unde a devenit unul dintre puținii oameni din jurnalism interesați să scrie despre internetul care prindea contur la momentul acela. Apoi a lucrat la The Wall Street Journal, înființând împreună cu Walt Mossberg revoluționara conferință D: All Things Digital și o serie de site-uri de știri inovatoare despre domeniul tech.

Swisher i-a intervievat pe toți cei care contează în tech în decursul a trei decenii, exact când sub bagheta lor a apărut o explozie de inovații care au schimbat fața globului, ajutând și totodată făcând rău lumii noastre. Steve Jobs, Jeff Bezos, Elon Musk, Bill Gates, Sheryl Sandberg, Bob Iger, Larry Page și Sergey Brin, Meg Whitman, Peter Thiel, Sam Altman și Mark Zuckerberg sunt doar câțiva dintre cei pe care Swisher i-a făcut să-i treacă toate apele – la figurat, iar în cazul lui Zuckerberg, la propriu.

În ciuda daunelor despre care scrie, Swisher rămâne optimistă cu privire la potențialul tehnologiei de a ajuta la rezolvarea problemelor, și nu doar la crearea acestora. Face apel la industrie să vină cu alegeri mai bune, mai chibzuite, exact în momentul în care un nou set de instrumente AI puternice sunt pe cale să schimbe lumea încă o dată. În esență, această carte este și o poveste de dragoste, despre și pentru domeniul tech, scrisă de cineva care îl cunoaște mai bine decât oricine altcineva.

O perspectivă unică asupra minții unuia dintre cei mai extraordinari gânditori ai lumii!

Fără îndoială, cel mai faimos om de știință de pe planetă și chiar simbolul fizicii din ultima jumătate de secol, Stephen Hawking este remarcabil din multe motive – nu în ultimul rând pentru că a continuat să se străduiască să realizeze atât de multe în timp ce era afectat sever de o boală debilitantă. El a demonstrat clar că, dacă ai voință, poți obține orice, indiferent de starea ta fizică.

Desigur, este de ajutor dacă se întâmplă să posezi o minte ca a lui... Studiile lui despre găurile negre l-au făcut faimos la nivel mondial, iar modul în care a comunicat cele mai dificile idei științifice într-o perioadă în care își pierduse capacitatea de a vorbi este legendar în întreaga lume.

Cartea Cum să gândești ca Stephen Hawking dezvăluie motivațiile, dorințele și ideile care fac din Hawking unul dintre cele mai admirabile talente din lume. Aflând cum a depășit mari adversități, cum s-a luptat cu demonii și cu detractorii săi și cum a sondat originile Universului, poți învăța și tu să gândești ca omul care a gândit în 11 dimensiuni!

Supusi impreuna experimentului, soarecele Algernon si omul Charlie vor trai, fiecare in felul sau, exceptionalul situatiei de a vedea lumea printr-un alt coeficient de inteligenta, suportand consecintele nebanuite ale noii stari de fapt. O carte provocatoare si emotionanta, care pledeaza pentru suprematia sufletului in fata mintii, oricat de remarcabila ar fi aceasta din urma.

Daniel Keyes (n. 9 august 1927) este un autor american contemporan care traieste in prezent in Florida. In anul 2000, asociatia Science Fiction and Fantasy Writers of America i-a acordat titlul de Autor Emerit.
La 17 ani, Keyes s-a inrolat, pentru scurt timp, in marina Statelor Unite, dupa care si-a reluat studiile, urmand cursuri de psihologie la Brooklyn College (acum CUNY). A lucrat o vreme in domeniul editorial, apoi a fost coproprietarul unui studio pentru fotografi i de moda, pentru ca, in cele din urma, sa predea engleza in mai multe scoli din New York. In paralel cu activitatea de profesor, a urmat cursuri serale la Brooklyn College, obtinand un masterat in literatura engleza si americana.

Romanul Flori pentru Algernon, aparut in 1966 si premiat in acelasi an cu Nebula Award, a fost scris ca urmare a succesului inregistrat de nuvela omonima publicata in 1959 si incununata cu Hugo Award in anul 1960.
Tema cartii a prins contur cu paisprezece ani inainte de scrierea nuvelei Flori pentru Algernon, fi ind inspirata de numeroase evenimente din viata lui Keyes, despre care autorul relateaza in lucrarea autobiografi ca Algernon, Charlie and I: A Writer’s Journey (2000).

Romanul Flori pentru Algernon a fost tradus in numeroase limbi, a fost studiat in scoli si universitati din intreaga lume, a fost inregistrat pe casete audio (in lectura scriitorului), a avut o versiune cinematografi ca (al carei actor principal, Cliff Robertson, a primit Oscarul pentru cea mai buna interpretare masculina) si mai multe adaptari pentru televiziune si teatru.

Starea de bine radicală nu este un vis, ci o realitate aflată la îndemâna ta!

Află despre noua înțelegere îndrăzneață a genelor noastre și despre modul în care schimbări simple în stilul de viață stimulează activitatea genetică. „Nu ești pur și simplu suma totală a genelor cu care te-ai născut“, scriu dr. Deepak Chopra și dr. Rudolph E. Tanzi în bestsellerul Supergenele. „Ești utilizatorul și controlorul genelor tale, autorul poveștii tale biologice.“

A învăța cum să-ți modelezi activitatea genetică se află în centrul acestei cărți incitante. Vei avea întotdeauna genele cu care te-ai născut, dar ele sunt dinamice și reacționează la tot ceea ce gândești, spui și faci. Genele nu ne condamnă la anumite boli, ci, dimpotrivă, sunt aliații noștri cei mai puternici pentru transformarea personală. Când faci alegeri de stil de viață care optimizează felul în care se comportă genele, ajungi la starea de sănătate optimă, cu un impact de neegalat asupra prevenției, imunității, dietei, îmbătrânirii și tulburărilor cronice.

Faimoșii și simpaticii momini au venit tocmai din Țările Nordice ca să ne încânte pe toți cu umorul și optimismul lor.

Toate sunt bune și frumoase în Valea Mominilor: Momitata termină de construit podul peste râu, Momi și Smiorc pleacă singuri o zi la plajă și descoperă tot felul de comori ascunse, iar Momimama își îngrijește straturile de flori, fluierând fericită. 

Cu umor, calm și bunătate, mominii fac față oricărei situații - și oaspeților sosiți pe nepusă masă, și cometei ăleia buclucașe care pare că îndreaptă fix spre pământ.

N-ar strica să ştim şi noi, cei rămaşi acasă, cât de mari sunt stelele şi dacă Universul este, într-adevăr, atât de negru.

De ce să o citești:

• Lumea mominilor este magică și unică

• O carte despre relații de familie

• O poveste reconfortantă pentru toate vârstele

Tove Jansson, unul dintre cele mai importante nume ale literaturii pentru copii şi cea mai tradusă scriitoare finlandeză din toate timpurile, apare și în limba română. Prin deja clasica serie Momin, scriitoarea şi ilustratoarea finlandeză a reuşit să consacre câteva personaje memorabile, recunoscute de copiii de pretutindeni: Smiorc, Domniţa Fandosica, unchiaşul Puftabac. În Valea Mominilor, Momitata termină de construit podul peste râu, Momi și Smiorc pleacă singuri o zi la plajă și descoperă tot felul de comori ascunse, iar Momimama își îngrijește straturile de flori, fluierând fericită. S-a născut la Helsinki, într-o familie de artişti: tatăl ei a fost sculptor, iar mama, desenatoare şi ilustratoare. A avut doi fraţi mai mici, Per Olov şi Lars. Familia şi arhipelagul Åland, locul unde obişnuiau să-şi petreacă verile, au fost sursa de inspiraţie pentru romanele scrise mai târziu.
A făcut studii de artă la Stockholm, Helsinki şi Paris. La paisprezece ani, a scris şi a ilustrat prima ei carte, care a fost publicată în 1933. În anii ‘30 - ‘40 a participat cu lucrări de artă la diferite expoziţii şi a lucrat ca desenatoare pentru revista de benzi desenate Garm. A devenit foarte cunoscută şi apreciată pentru curajoasele ei caricaturi politice şi reprezentările fidele ale vieţii finlandeze de zi cu zi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În aceeaşi perioadă, din dorinţa de a evada din lumea plină de orori a războiului, a început să lucreze la primul volum din seria Momin, în care proiectează un univers idilic şi inocent. Cărţile despre momini au fost traduse în treizeci şi cinci de limbi şi i-au adus un uriaş succes internaţional.

Învață cum să gândești ca cele mai bune minți din domeniul afacerilor!

Cartea Cum să gândești ca un antreprenor îți arată și îți explică de ce au avut succes diverși întreprinzători, de la Andrew Carnegie și Oprah Winfrey până la Steve Jobs și Sunil Mittal. Bazându-se pe istoricul, experiența și mesajele unor figuri de afaceri iconice din întreaga lume, fiecare capitol tratează un aspect specific al antreprenoriatului și lecțiile pe care ni le putem însuși, cum ar fi:

• Dacă vrei să devii mare, gândește la scară mare.

• Nu uita să-ți evaluezi pragmatic afacerea.

• Pregătește-ți compania pentru „durerile de creștere“.

• Încearcă să estimezi ce urmează, dar amintindu-ți cuvintele înțelepte ale lui Warren Buffet: „Prognozele ne spun de obicei mai multe despre acela care le emite decât despre viitor.“

Informativă, educativă, stimulatoare și plină de înțelepciune de la cei mai buni antreprenori ai lumii, Cum să gândești ca un antreprenor îți prezintă ideile și metodele marilor afaceri și te pregătește pentru succes!

Când prieteniile nu durează o viață întreagă

A fost odată ca niciodată o fată cu părul roșu care credea că-i sortită să străbată lumea de una singură. Dar un rău străvechi punea stăpânire pe ținuturile din nord. Și în ultima clipă, când totul părea pierdut, a strigat după ajutor. Numeroșii prieteni pe care-i dobândise de-a lungul călătoriei i-au auzit chemarea. Și au venit degrabă.

Shannon și Adrienne sunt cele mai bune prietene încă de la grădiniță. Dar Adrienne începe să petreacă timp cu Jen, cea mai populară fată din clasa lor și conducătoarea unei găști numite Grupul. Toate fetele din gașcă vor să se numere printre preferatele lui Jen și unele ar face orice să nu-i cadă din grații... chiar dacă asta înseamnă să se transforme într-un bully.

Acum fiecare zi e o mare necunoscută pentru Shannon. Poate să-și ia singură apărarea? Mai face parte din Grup? Adrienne o să rămână prietena ei?

Shannon Hale, recompensată cu Newbery Honor, si LeUyen Pham, ilustratoare de bestsellere New York Times, au colaborat la această carte de memorii despre traseul anevoios pe care îl avem de parcurs ca să ne găsim prietenele adevărate - și de ce merită să nu ne dăm bătute.

„Prietene adevărate e o carte sinceră și emoționantă și cu siguranță va fi îndrăgită de toți cei care au simțit, la un moment dat, că nu-și găsesc locul. Iar ilustrațiile sunt spectaculoase!” - Victoria Jamieson, autoare de bestsellere New York Times, recompensată cu Newberry Honor pentru cartea Roller Girl

„O carte de memorii duioasă și impresionantă, care o să fie pe placul cititorilor, mai ales al fanilor Rainei Telgemeier.” - School Library Journal

„O poveste nostalgică, înduioșătoare și captivantă despre mendrele relațiilor de prietenie din copilărie.” - Booklist

De ce să o citești:

• Cartea vorbește despre relațiile de prietenie.

• Spune o poveste captivantă pe care copiii o vor citi cu multă plăcere.

• Stilul este unul sincer și plin de candoare.

Cele cinci capitale vremelnice de atunci, Alba Iulia, București, Cernăuți, Chișinău și Iași, prin parcurgerea paginilor de față, se imprimă în mintea cititorului ca dovezi ale trăiniciei noastre în arealul național. Alegerea judicioasă a clișeelor, unele interesante prin raritatea lor, însoțite de explicații pertinente, conferă o dată în plus valoare albumului. - Acad. Georgeta FILITTI

Ideea unui asemenea album, cu repro­duceri după cărți poștale ilustrate apăru­te în preajma anului 1918, stă la dospit de mai multă vreme.

Practic, pe această cale, facem cunoscută și valorificăm editorial o foarte mică parte – totuși, credem noi, reprezentativă – din ceea ce a fost și nu știm cât va mai fi biblioteca și arhiva lui Ion C. Rogojanu (n. 1939). Hotelier și bibliofil, autodidact, Ion – cum îi place să se prezinte – este unul dintre „ultimii mohicani” ai unei lumi care apreciază cu asupra de măsură o ediție bibliofilă sau o gravură de epocă.

Imaginile sunt pretex­tul pentru a fixa în memoria afectivă – de către orice român, dar îndeosebi de către generațiile mai recente – în sinteză, prin­cipalele repere ale respectivei perioade. Indirect, imaginile se constituie și într‑o invitație la călătorie, cele mai multe din­tre obiectivele reprezentate regăsindu‑se în prezent ca atracție turistică.

În orice caz, prin abordarea noastră, ca într‑un puzzle, nădăjduim că am re­ușit să reconstituim întrucâtva atmosfe­ra acelor timpuri de grație pentru istoria națională. - Nicolae LUPU, coordonator