Cărți

„Frazarea molcomă, sfătoasă, de bătrânețe isihast athonită și nesațiul pentru pelerinajul întru îmbisericire din aducerile aminte și hagialâcurile lui Dan Ciachir îți lasă uneori impresia că ai citit o evocare șlefuită simultan de Ion Ghica, Odobescu, Iorga, Hogaș, Pârvan, Mehedinți, Galaction, Sadoveanu sau G.M. Cantacuziono, într-atât sună de cuviincios crepuscular, hieratic, statuar sau, dacă vreți, vintage paginile acestui paleofil, care își declară de câte ori găsește prilejul patima pentru Ghepardul lui Lampedusa, Craii lui Mateiu Caragiale și Cronica de familie de Petru Dumitriu.”

(Dan C. Mihăilescu, „Un trecut mereu mai aproape”, din volumul Alte mijlociri. Arest livresc la domiciliu)

Caiet de lucru pentru copii și adolescenți pasionați de desen, manga și benzi desenate, care îi ajută să creeze propriile personaje, scene și povești ilustrate, pas cu pas. Un ghid practic și creativ pentru copiii care iubesc să deseneze și vor să descopere cum se realizează o bandă desenată. Conceput sub forma unui caiet interactiv, volumul combină explicațiile accesibile cu exercițiile practice și spațiile dedicate desenului și creației.

Semnificația Tainei Căsătoriei este amplu tâlcuită de arhimandritul Athanasie Mytilineos într‑o serie de șase omilii, în care îmbină învățătura teologică cu îndrumarea practică, izvorâte din nevoia de a oferi soluții pentru bunul mers al căsniciei fiilor săi duhovnicești.

Respectarea temeiurilor căsătoriei ortodoxe și înțelesurile teo­logice ale acesteia sunt premisele fericirii pe calea uneori ușoară, alteori anevoioasă a căsniciei. Dimpotrivă, nesocotirea aspectelor teologice și practice ale acestei Taine, adică a rânduielilor bisericești, va conduce în mod sigur la o multitudine de probleme, inclusiv de natură psihologică.

Din perspectiva părintelui Athanasie, multe dintre dificultățile ce apar între soți nu sunt doar de natură psihologică, ci își au rădăcina în plan duhovnicesc, și din acest motiv ele nu se pot rezolva prin instrumente psihologice – pot fi cel mult camuflate, amelio­rate, neputând fi vindecate deplin decât prin întoarcerea responsabilă către Dumnezeu.

Cartea de față este un ghid de folos pentru cei ce caută binecuvântarea lui Dumnezeu în viața de familie.

Bandă desenată pentru copii, plină de aventură, umor și călătorii în timp, perfectă pentru micii cititori pasionați de mistere, acțiune și povești ilustrate captivante. Totul începe într-o zi obișnuită, când familia Ventura și prietenii lor merg să cumpere biciclete. Însă un fulger misterios schimbă complet cursul lucrurilor, iar copiii ajung, dintr-odată, în Black Rock, în inima Vestului Sălbatic. Cowboy, urmăriri spectaculoase, situații neașteptate și mult umor îi așteaptă într-o aventură în care pericolele apar la fiecare pas.

Volumul de față reunește singurele documente ajunse până la noi, prin nestatornicia vremurilor, de la și despre Părintele Ioan cel Străin, îndrumătorul spiritual în jurul căruia s-a închegat faimoasa grupare a Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim din București. textele prezintă un dublu inters: duhovnicesc și documentar. 

Momente din viața mea, Cuvinte către ucenici și Scrisori din detenție provin din arhiva rămasă de la poetul Sandu Tudor, păstrată în Biblioteca Sfântului Sinod. Ele au fost scrise în limba rusă de Părintele Ioan Kulîghin și traduse în românește de ucenicii săi basarabeni. Materialele din secțiunea Documentar provin din arhiva Arhiepiscopiei Bucureștilor și sunt redactate în limba română. 

În Addenda au fost cuprinse două emoționante evocări ale Părintelui Ioan cel Străin, semnate de Alexandru „Codin” Mironescu și de Părintele Roman Braga.

Un grajd de vite în miez de iarnă moldovenească. Doi băieți-soldați adorm pe paie, lângă vaci, în miros de bălegar cald. E o odihnă cum nu mai găsiseră nici în cele mai bune case ale refugiului. Dimineața, îi trezește glasul aspru al sergentului. Viața merge mai departe.

O căruță cu coviltir pleacă prin ceață. Mama e în față, copiii mici în spate. Câinele fuge câțiva pași după ea, se oprește, se uită înapoi la cei doi băieți rămași, apoi pornește din nou. Zăvorul porții cade. Nimeni nu mai spune nimic.

Un om rănit zace pe un câmp din Dobrogea. Se leagă peste piept cu brâul roșu de acasă și așteaptă noaptea sub stele. Dimineața trece un țăran cu nevasta lui. „Nu mă lăsați să mor aici.” Nu-l lasă.

Aceasta este una dintre fețele mai puțin cunoscute ale Primului Război Mondial: nu marile bătălii, ci felul în care războiul pătrunde în viața oamenilor obișnuiți și schimbă pentru totdeauna ceea ce părea firesc și statornic.

S-au arătat semne este, poate, cea mai directă apropiere de omul Ernest Bernea – o lume refăcută din lucruri trăite, privită prin ochii unui copil care vede cum casa, orașul și liniștea de altădată se destramă sub umbra războiului.

Scrisă la Vaslui în 1939 și rămasă zeci de ani în manuscris, această carte apare acum pentru prima oară. Ernest Bernea – sociolog, etnolog, filosof și gânditor creștin, unul dintre fondatorii revistei Rânduiala – se arată aici și ca prozator, într-o scriere cu voce duioasă și limpede.

Carte educativă despre viața și opera lui George Topîrceanu, adaptată pentru copii și adolescenți prin ilustrații, fotografii, documente și explicații accesibile, care transformă literatura română într-o experiență vizuală și ușor de înțeles. Acest volum dedicat lui George Topîrceanu îi apropie pe tinerii cititori de viața, personalitatea și opera unuia dintre cei mai îndrăgiți scriitori români, într-un format modern și atractiv. Cartea combină informațiile biografice cu ilustrații, fotografii de epocă, fragmente literare, cronologii și explicații clare, pentru a oferi o perspectivă accesibilă asupra autorului și a contextului cultural în care a trăit.

Există momente în viață când te simți neînțeles, diferit sau pur și simplu prea „altfel” pentru lumea din jurul tău? Așa este și ­Rebecca, eroina romanului de față – o fată isteață, visătoare și plină de viață, trimisă să locuiască cu cele două mătuși ale ei, într‑un mediu rural rigid, unde regulile sunt stricte, iar inimile par închise. Cu un suflet deschis, o imaginație vie și o credință sinceră, Rebecca descoperă că Dumnezeu nu caută perfecțiune, ci curajul de a fi tu însuți. Iar uneori, cea mai mare forță nu este să te conformezi, ci să rămâi credincios… chiar și atunci când e greu.

Apreciat pentru finețea psihologică și realismul emoțional, Rebecca de la Sunnybrook Farm rămâne, la mai mult de un secol de la publicarea sa, un text clasic, o capodoperă cu ambiția de a nu se adresa doar adolescenților. Meritul incontestabil al autoarei Kate Douglas Wiggin (1856‑1923) – educatoare, scriitoare și compozitoare americană – este acela de a capta deopotrivă și lectorul adult, atât prin stilul viu, plin de umor și ironie, cât, mai ales, prin reflecțiile profunde asupra educației, formării și schimbării caracterului mulțumită învățăturii moral‑religioase. Intenția ei este de a ne oferi un roman „de formare” (bildungsroman) creștin, potrivit pentru oricine traversează o etapă de transformare, căutând apropierea de Dumnezeu prin credință.
Această carte nu este doar o poveste clasică. Este despre tine. Despre întrebările și luptele tale, despre locul tău în planul lui Dumnezeu. De­spre îndrăzneala de a fi diferit și curajul de a rămâne viu pe dinăuntru, chiar și atunci când viața te încearcă. 

Nebunii pentru Hristos sunt necesari şi trebuincioşi pentru lumea noastră. Este un mod de a lua în derâdere lumea, care crede că-L poate batjocori pe Dumnezeu şi adevărul Lui.

Prin februarie a venit un vânt geros, care le-a îngheţat pe toate. Cutiile de carton nu puteau să ţină de cald şi astfel într-o noapte s-a dus să doarmă într-un paraclis care era lăsat noaptea deschis ca să se închine lumea. A întins pe jos o haină veche şi s-a pus să doarmă, cum doarme lipsit de griji mielul în grajdul lui.

„Îţi mulţumesc, Maica Domnului, că ai şi pentru mine o căsuţă atât de caldă, să vin şi eu să mă dezmorţesc după gerul de afară. Mare este bunătatea şi harul tău, buna mea Măicuţă!”

Şi-a făcut semnul crucii şi s-a întins pe jos şi imediat l-a luat un somn plin de vise.

Oameni ciudati, marginalizati, nebuni, pe care uneori ii privim cu indoiala, fiindca s-au lepadatde imperativele si cerintele acestei lumi zadarnice. Dar oare cum rasar intre ei si se ridica la cer ca niste stele luminoase chipuri precum Sfânta Isidora, Sfânta Sofia de la Kleisoura, Sfântul Vasile al Moscovei sau cuvioasa Maria Skobtova? Părintele Dionisios Tambakis ne arată un alt mod de a privi calea care de la nebunia trotuarelor se îndreaptă spre ... saloanele Raiului.

Viețuirea cea adevărată întru Hristos nu se arată în cuvinte, ci în fapte și în rugăciunea pentru toți și toate. Aceasta se dobândește prin paza inimii și prin lucrarea neîncetată a rugăciunii. 
Oricât de adâncă ar fi căderea omului, oricât de apăsătoare ar fi povara păcatelor lui, Domnul rămâne mereu gata să-l primească pe cel ce se pocăiește.
Sufletul nostru nemuritor este menit să strălucească prin iubire, milă și compasiune. Astfel, îna­intând în credință, ne curățim viața, gândurile și simțirile, devenind mai buni, mai blânzi, mai milostivi. Atunci vom păși în Împărăția triumfătoare a Domnului nostru Iisus Hristos, luminoși, plini de bucurie, cu pecetea iubirii pe chip.
Să‑L chemăm în viața noastră pe Duhul Sfânt, Mân­gâietorul, ca în noi să se aprindă focul iubirii de Dumnezeu. Ca harul Său să ne lumineze, liniștească și  înțelepțească, spre a deveni lumină pentru ceilalți.
Cartea de față este un îndreptar de preț pe calea înnoirii noastre duhovnicești, spre descoperirea, prin rugăciune, a cerului din inimă.

O carte minunată despre un duhovnic mult iubit al timpurilor noastre. Un părinte care vorbea cu inspirație, dedicat întru totul oamenilor și lui Hristos.

Părintele Anania Kousténis a fost fiul duhovnicesc al Sfântului Porfirie Kavsokalyvitul, de care a fost foarte apropiat și pe care l-a considerat, cu toate sinceritatea, cel mai mare binefăcător al vieții lui pământești. Părintele a predicat și a slujit vreme de aproape 40 de ani la „Așezământul Sfântul Nectarie” din Athena. Cuvintele și predicile sale au fost transmise la posturile de radio ale Bisericii Ortodoxe a Greciei și ale Mitropoliei de Pireu, fiind audiate de milioane de ascultători vreme de câteva decenii.
***
„Prin rugăciune facem din existența noastră sălaș al lui Dumnezeu, iar locul în care ne rugăm – biserică. Sfințim aerul, văzduhul. Îi binecuvântăm pe cei din jurul nostru. Îi ajutăm pe cei aflați în nevoi. Ne rugăm pentru cei ce au murit. Îi mângâiem pe cei plâng și pe cei ce suferă.”
„Rugăciunea nu este un lucru ușor. Ca să primești prin rugăciune Duh, Duhul Sfânt, trebuie să dai sânge, adică se te ostenești. Este nevoie de multă, foarte multă osteneală. Din acest motiv rugăciunea are valoare și în ea constă puterea sufletului, deoarece este puterea Celui Preaînalt.”
„Toți vrem o îmbrățișare. Toți tânjim după o îmbrățișare. Această îmbrățișare este a lui Hristos. În momente de răscruce, în impasurile vieții noastre, Hristos ne oferă îmbrățișarea Sa, așteptând să o primim.”
Pr. Anania Kousténis

Fericitul Filotei Zervakos, ucenicul preaiubit al Sfântului Nectarie de la Eghina, și-a trăit întreaga viață urmându-L pe Hristos, de a Cărui dragoste sufletul i s-a aprins încă din copilărie. Trecând, de-a lungul anilor, prin felurite ispite și încercări, fericitul Filotei și-a început calea monahală cu binecuvântarea Sfântului Nectarie. După pilda marelui său părinte duhovnicesc, fericitul Filotei s-a dăruit cu totul slujirii aproapelui, prin predicile pe care le-a rostit în multele lui călătorii, prin jertfelnicia lui deplină, prin cuvântul înflăcărat, sincer și mângâietor deopotrivă, prin înțelegerea adâncă și plină de dragoste atât a firii omenești căzute și neputincioase, cât și a înaltei chemări a omului spre sfințenie.
Adresate în primul rând celor trăitori în lume, care încearcă să se apropie de Hristos în timp ce se luptă cu problemele lor firești, de fiecare zi, viața fericitului Filotei și cuvintele cuprinse în această carte sunt simple, vii și pline de căldură; uneori zguduie sufletul și-l trezesc din amorțire, alteori îl mișcă și îl îndeamnă spre nevoință și spre urmarea lui Hristos, aprinzându-l de dorirea Împărăției Lui celei veșnice.
***
„Am venit aici ca să vă înfățișez chipul și lucrarea prin care să deveniți cu toții fericiți. Dacă ascultați sfaturile și îndemnurile mele părintești, să știți că veți fi fericiți cu toții, veți deveni cu toții bogați, vă veți face cinstiți și slăviți cu adevărat. Căci nu sunt cuvintele mele, ci cuvintele lui Dumnezeu, pe care ni le-a predicat în Evanghelia Sa Însuși Hristos, Cel Care a venit în lume să ne călăuzească pe drumul mântuirii și al fericirii adevărate. De asemenea, sunt cuvintele Sfinților Apostoli, ale prorocilor și învățătorilor credinței noastre. Ca părinte duhovnicesc, am datoria de a vi le spune, ca să fiți fericiți. Luați aminte dar, să aflați cum să fiți fericiți și în această viață trecătoare, și în cea veșnică.” (Fericitul Filotei Zervakos)

E SINGURA FEMEIE PE CARE O DOREȘTE…
ȘI SINGURA PE CARE NU O POATE AVEA.

Asher Donovan este o legendă vie. Atacantul preferat al Premier League se numără printre cei mai buni fotbaliști din lume, însă purtarea lui nesăbuită și transferul recent la o altă echipă îl transformă într-un adevărat coșmar de PR. Din cauza conflictului cu rivalul său, mai nou, coechipier al lui Asher, echipa la care a fost transferat pierde campionatul, iar cei doi sunt siliți să se „cunoască mai bine” în timpul antrenamentelor din extrasezon.

La început, Asher crede că nu va fi foarte greu să supraviețuiască verii.

Dar apoi face cunoștință cu noul lui antrenor: o femeie frumoasă și talentată. Indiferent cât de tare se străduiește, Asher nu și-o poate scoate din minte. Singura problemă? Tânăra este sora rivalului său… și nici nu intră în discuție ca Asher să se atingă de ea.

Scarlett DuBois este o tânără fostă prim-balerină a cărei carieră a fost curmată de un accident tragic. Încă bântuită de fantoma trecutului, în prezent Scarlett predă la o prestigioasă Academie de Balet și ultimul lucru pe care și-l dorește este să își petreacă vara dându-i lecții lui Asher Donovan.

Deși a jurat că niciodată nu va mai fi iubita vreunui fotbalist, tânăra începe să își pună jurământul la îndoială atunci când împrejurările o obligă să petreacă mult timp periculos de aproape de fermecătorul atacant.

Scarlett se descurcă bine-mersi în calitate de profesoară a lui Asher.

Dar să se îndrăgostească? Asta în niciun caz, mai ales pentru că el e singurul bărbat capabil să-i frângă inima.

„Ar trebui să mă ridic acum din pat și să mă duc acasă, dar mintea mă trage înapoi. Acasă e aici, strigă ea, e subsolul acesta în care ai visat cel mai mult. E oglinda veche, în care ai fost frumoasă. Între pereții aceștia roșii, care mă sufocă, viața mea se desface în trei, ca triumo-ul lăcuit al Rozei: copil, femeie, epavă. Am cincizeci de ani, sunt terminată; patruzeci și cinci, femeia lui Haim o să moară repede; treizeci și opt, Malik e viu, încă mai pot naște; douăzeci și cinci, tata e în putere, din nou împreună, le ucidem pe Audrey și pe Donna și le îngropăm sub castan; doisprezece, viața e un film, iar eu la piciorul ei.” (Tatiana Țîbuleac)

"Nu e o autoficțiune, e o carte scrisă la persoana a treia, cu un personaj feminin, Sabina, care trebuie să reziste în București, în anii ’90. În mod paradoxal, este un volum cu un substrat social foarte puternic și n-aș fi crezut c-o să-mi iasă așa. E o reflectare de lumi foarte variate, un roman picaresc, dar și o poveste de dragoste. Mi-am folosit biografia moderat, scoțînd la lumină cîteva povești din propriul trecut. Dar am mizat, ca orice scriitor, și pe fi cțiune. E o lume de oameni tineri care trebuie să supraviețuiască. Despre asta am scris, despre supraviețuire…“ - Ioana Nicolaie

„Dacă vreți o poveste ca viața, melancolică, amăruie, dar cu buna memorie a dulcelui spre care tînjim, O pasăre pe sîrmă e cartea potrivită.“ - Tania Radu

„Proza Ioanei Nicolaie are un puternic filtru liric, O pasăre pe sîrmă fiind un bildungs-poem urban în gri despre supraviețuire la vîrste tinere, un poem cu gustul amărui al tristeții și al compasiunii pentru o fată săracă șezînd singură pe sîrma vieții.“ - Marius Chivu

„Romanul Mariei Pilchin urmărește două destine feminine marcate de totalitarism, dar care rămân întregi și chiar întregite, capabile să mai creadă în oameni, să-și spună povestea, să-și dezvăluie vulnerabilitatea, frica, furia, umilința și, mai ales, puterea. Scriitura ei – sensibilă, profundă, cu efect aproape terapeutic – are grijă de personaje și de cititori deopotrivă, așezându-i alături și protejându-i, atât cât poate un scriitor, de nebunia Istoriei.” - Zinaida Bolea

„În Lecția de rusă, Maria Pilchin surprinde trei dimensiuni esențiale ale tragediei Basarabiei sub regimul totalitar sovietic: contextul local («făleștenii și bobocenii mei») și istoria personală; feminizarea represiunii și a deportărilor – fenomen bine cunoscut istoricilor, dar mai puțin publicului larg –, întrucât deportările din 1949 au fost, în mare parte, deportările femeilor și ale copiilor; și, în fine, drama «celuilalt», a celui de lângă noi, a cărui poveste, la fel de dureroasă, se pierde adesea, deși este spusă chiar în limba celui care l-a supus represiunii.” - Octavian Țîcu

„Lecția de rusă a Mariei Pilchin vine să completeze foarte reușit un raft necesar nu doar pentru istoria noastră literară, ci și pentru o istorie a femeilor – a destinelor frânte, a rezistenței și a luptei pentru supraviețuire –, căci experiența celor deportate din spațiul dintre Prut și Nistru rămâne încă insuficient explorată. Personajele acestei cărți au prototipuri reale, urmează traiectoria unor vieți marcate de suferință și ne oferă un adevăr comun, susținut de o puternică dimensiune emoțională și metaforică. Trenul de pe copertă devine un simbol al groazei și al dezrădăcinării, iar fundalul roșu, intens ca sângele, trimite direct la violența istoriei și la brutalitatea imperiului sovietic, sub a cărui emblemă aceste tragedii au fost posibile.” - Diana Iepure

Si n-ai ramas pe cer, steaua mea

Tu erai sau nu erai
Lara Antipova
coboram din tramvai
făceam stop cardiac
inima mea era de hârtie
alergând după tine
mă prăbușeam pe
caldarâm murind
și toți trecătorii se opreau
să constate decesul
doar tu – care erai sau
nu erai Lara Antipova –
nu te-ai oprit niciodată

„Există viață și în afara poeziei, dar ea nu m-a interesat niciodată cu adevărat. Poezia este, așa cum și trebuie să fie, totul.” - Andrei Crăciun

Latina, se spune, este o limbă „moartă“; cu toate acestea, dăm de ea mai peste tot: în știință și filosofie, în literatură și religie.

Clasicista Maia Lee-Chin examinează o serie de expresii latine pe care le mai folosim și azi – de la carpe diem la alea iacta est –, dar și unele care s-au pierdut în negura vremurilor, reconstituindu-le contextele și explorându-le sensurile.

Împreună cu ilustrațiile artistei italiene Marta Bertello, acest mic compendiu constituie un bun prilej de a redescoperi istoria și cultura înaintașilor noștri romani.

În mica istorie a culturii noastre, nici un alt scriitor român nu a reușit să aibă o carieră internațională adevărată scriind exclusiv în limba română. În acest moment, Mircea Cărtărescu are primite de trei ori mai multe premii internaționale decît numărul de cărți traduse din opera sa la momentul primului interviu din carte. Astfel, cele 13 interviuri adunate în volumul de față, realizate între 2002 și 2025, însoțesc și o anume devenire, căci îl surprind pe Mircea Cărtărescu făcînd trecerea de la statutul de scriitor local la cel de autor internațional. - Marius Chivu

Întotdeauna mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu Marius, de a cărui caldă prietenie mă bucur, deja, de vreo trei decenii. La o bere, la o cafea sau în fața unui microfon, am discutat mereu, pasionat și cu umor, pe teme literare și de viață, fără să vrem să explicăm sau să schimbăm ceva din lumea complicată-n care trăim, ci doar s-o înțelegem mai bine. Aș vrea ca acest sentiment de bine, afectiv și intelectual, să străbată și din acest volum de dialoguri de-a lungul vremii, încît cititorul să-l poată primi și citi cu aceeași plăcere cu care noi l-am alcătuit. - Mircea Cărtărescu

Intra in lumea Kawaii plina de culoare si prieteni dulci ca bomboanele, pentru ore intregi de distractie! Cartea include abtibilduri 3D cu efect metalic si o multime de activitati adorabile, in 48 de pagini pline de labirinturi, jocuri de cuvinte, desene de colorat si multe altele!

Uneori, cele mai dureroase răni nu sunt cele pe care le putem vedea sau numi cu ușurință. Sunt acele goluri create de lipsa siguranței emoționale, de absența validării, a blândeții sau a sentimentului că am fost cu adevărat iubiți și acceptați exact așa cum eram. Pentru mulți oameni, efectele acestor experiențe nu dispar odată cu încheierea copilăriei. Ele continuă să se manifeste, adesea în tăcere, prin anxietate, rușine, dificultăți în relații, autocritică sau sentimentul persistent că ceva este „în neregulă” cu ei.

Există momente în viață când stresul, anxietatea sau experiențele dureroase ne fac să ne simțim blocați, deconectați de propriul corp și incapabili să găsim liniștea. În Nervul vag și practica yoga, Arielle Schwartz explorează modul în care yoga, respirația și reglarea sistemului nervos pot ajuta la redobândirea stării de siguranță și echilibru emoțional.

Ghirlanda tăcerii deschide un spațiu de reflecție dedicat gândirii și învățăturilor lui Sri Ramana Maharshi, figură emblematică a tradiției Advaita Vedānta și una dintre cele mai influente figuri spirituale ale secolului XX.

Dezvoltata de Marsha Linehan pentru a trata tulburarea de personalitate borderline, terapia comportamentala dialectica (TCD) s-a dovedit eficienta pentru o multitudine de probleme de sanatate mintala, iar cercetarile i-au dovedit eficienta in special in gestionarea emotiilor coplesitoare si a suferintei psihologice, fara a pierde controlul si a actiona distructiv. Pentru a beneficia de efectele pozitive ale acestei terapii, din cartea de fata veti invata cum sa va dezvoltati abilitati in patru mari domenii psihologice:

În spațiul discret al cabinetului, acolo unde cuvintele se caută și tăcerile capătă sens, se conturează o formă de a fi. Între ascultare și interpretare, psihanaliza devine, treptat, nu doar o practică, ci o manieră de a locui lumea. Cine sunt eu? Ce să fac cu ceea ce sunt? Care este rostul meu în viață? sunt întrebările la care ajunge mai devreme sau mai târziu orice terapie. Acest jurnal de idei se naște tocmai din apropierea de ele: din tensiunea dintre gând și trăire, dintre minte și corp, dintre luciditate și iubire.

Scrisă ca un drum fragmentar, săltat și viu, această „carte de steluțe“ adună reflecții despre sine, despre ceilalți și despre felul în care ne construim – sau ne pierdem – în relație. Un jurnal de idei și de traversări interioare, în care gândurile capătă uneori asprime, alteori se lasă simțite mai degrabă în corp decât în cuvinte.

Prin experiențele altora și prin propria cumpănire de sine, Ioana Scoruș urmărește firul discret care leagă suferința de iubire, viața de pierdere, începutul de sfârșit. O carte despre ceea ce înseamnă să fii, să iubești și să suporți tensiunea dintre viața care se deschide și viața care se stinge.