Cărți

Pe 12 octombrie 1972, un avion al Forțelor Aeriene Uruguayene care transporta o echipă de jucători de rugby s-a prăbușit în munții Anzi, acoperiți de zăpadă. Zece săptămâni mai târziu, doar 16 dintre cei 45 de pasageri au fost găsiți în viață. 

Aceasta este povestea celor zece săptămâni petrecute în adăpostul fuselajului avionului, fără hrană și cu foarte puține speranțe de salvare. Această poveste de curaj și aventură uimitoare, este mult mai mult decât una de supraviețuire, este o mărturie plină de dramatism a curajului uman. 

„Un reportaj clasic al literaturii de supraviețuire.” Newsweek

„O carte extraordinară... Read scrie într-un stil documentar extrem de precis, uneori intens dramatic, alteori cu atât mai eficient cu cât este sobru cu bună știință.” Publishers Weekly

„Înfricoșător... Emoționant și extrem de captivant.” New York Times

„O poveste care îți dă fiori... Te va captiva precum cel mai bun roman de aventuri. O carte cu o valoare reală și durabilă.” Rolling Stone

„Superb... Impecabil... O mărturie a rezistenței și hotărârii unor tineri care ar fi putut alege să moară, dar pur și simplu nu au făcut-o.” Detroit Free Press

Piers Paul Read (1941), fiul celebrului istoric de artă Herbert Read, este un prolific autor de romane și lucrări de non ficțiune. A studiat la Cambridge și și-a început cariera scriind pentru Times Literary Supplement. Romanul său de debut, „Game in Heaven cu Tussy Marx” (1966), scris în timp ce se afla la Berlin, a fost considerat unul dintre cele mai promițătoare ale deceniului. În 1973, Read a fost ales de supraviețuitorii din Anzi pentru a scrie o relatare a calvarului lor. Aceasta a fost publicată în anul următor sub titlul Alive. The Story of the Andes Survivors, care s-a vândut ulterior în peste cinci milioane de exemplare în întreaga lume și a fost ecranizată în 1993 în filmul cu același nume, regizat de Frank Marshall.

Suntem îmbibați de „o să fie bine”. De „atragi ce gândești”. De „universul îți dă cât poți duce”. AI NEVOIE DE ADEVĂR.

O geamandură pentru mintea care se duce prea repede în cele mai negre scenarii.

Dr. Lauren Cook, psiholog clinician și una dintre cele mai cunoscute voci despre sănătate mintală din mediul online, îți oferă în Generația Anxietate un ghid esențial și practic pentru a înțelege și a gestiona anxietatea, dedicat milenialilor și celor din generația Z.

Cartea aceasta îți arată de ce anxietatea a devenit limba emoțională a unei generații și cum începi să-ți iei mintea înapoi.

Dacă simți că trăiești sub presiune constantă, că viitorul pare nesigur, iar mintea ta nu încetează să anticipeze ce urmează, cartea aceasta este pentru tine. Bazându-se pe cercetări psihologice solide și experiența reală din cabinet, dr. Lauren Cook te ajută să înțelegi de unde vine anxietatea și ce poți face concret pentru a nu-i mai permite să-ți conducă viața.

Considerate două dintre cele mai anxioase generații din istorie, milenialii și cei din generația Z trăiesc sub presiunea unor crize multiple, de la instabilitate financiară și polarizare politică până la schimbări climatice și violență. Fiind ea însăși milenială și confruntându-se cu anxietatea, autoarea oferă, dintr-o perspectivă feministă și intersecțională, un plan clar, empatic și actual pentru cei care vor să găsească mai mult echilibru, siguranță și liniște.

William Golding a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1983.

Romanul Împăratul muştelor, devenit un clasic al secolului XX, continuă să aibă un ecou rareori întâlnit în istoria literaturii.

Transpunerea cinematografică a romanului, din 1963, aparţine regizorului Peter Brook.

Un grup de copii scapă cu viaţă din catastrofa prăbuşirii unui avion şi încearcă să supravieţuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieţii lor, o nouă robinsoniadă departe de adulţi şi de regulile acestora, se transformă într-un coşmar ucigător de vise: ura ia locul inocenţei şi crima se înstăpâneşte peste o lume care-şi rătăceste busola. O parabolă de o forţă incredibilă care ne oferă un răspuns deopotrivă crud şi realist la întrbarea: este libertatea absolută calea spre paradis?

Scriitorul britanic WILLIAM GOLDING s-a născut pe 19 septembrie 1911 la St. Columb Minor, Cornwall. Scrie povestiri de la vârsta de şapte ani. Urmează Grammar School din Marlborough, Wiltshire, iar în 1930 se înscrie la Oxford University (Brasenose College), unde studiază mai întâi ştiinţele naturii, iar din 1932, literatura engleză, luându-şi licenţa în 1935. Debutează cu un volum de versuri (Poems) în 1934. Se angajează pentru scurt timp ca actor, apoi devine profesor la Bishop Wordsworth's School din Salisbury, Wiltshire. În 1940 se alătură Marinei Regale, reluându-şi în 1945 postul de profesor, pe care-l va părăsi definitiv în 1961. Experienţa războiului – participă la scufundarea navei germane Bismarck şi la debarcarea din Normandia – îl marchează profund şi-l împiedică să mai vadă în om o fiinţă inocentă: pentru el până şi copiii poartă în suflet germenele răului. Aceasta este tema primului său roman, Împăratul muştelor (Lord of the Flies, 1954; Humanitas Fiction, 2007, 2009, 2013), respins de douăzeci şi unu de editori înainte de a fi publicat de Faber&Faber şi care cunoaşte un succes răsunător odată cu apariţia ediţiei paperback în 1959. Îi urmează alte unsprezece romane: The Inheritors (1955), Pincher Martin (1956), Free Fall (1959), The Spire (1964), The Pyramid (1967), Zeul scorpion (The Scorpion God, 1971; Humanitas, 2004), Darkness Visible (1979), The Paper Men (1984), trilogia To the Ends of the Earth, care cuprinde romanele Iniţierea (Rites of Passage, 1980; Humanitas, 2003), distins cu Booker Prize, Înfruntarea (Close Quarters, 1987; Humanitas, 2004) şi Fire Down Below (1989). A mai publicat o piesă de teatru şi două volume de eseuri. În 1983 Golding primeşte Premiul Nobel pentru literatură. Se stinge din viaţă pe 19 iunie 1993 în Perranarworthal, Cornwall, lăsând neterminat romanul The Double Tongue, apărut în 1995.

Cartea aceasta se apleacă asupra unor dezbateri care obsedează în prezent societatea: teoria genului, drepturile animalelor și eutanasia. Ele au dat contur unor noi forme de activism, iar disciplinele care le abordează – studiile de gen (gender studies), studiile despre „emanciparea animalelor“ (animal studies), respectiv bioetica – s-au impus deja în mediul academic occidental. Totuși, când citim textele fondatorilor acestor discipline (John Money, Judith Butler, Peter Singer, Donna Haraway și alții), ne dăm seama că, dincolo de bunele lor intenții declarate, se desprind consecințe absurde, dacă nu chiar abominabile.

Jean-François Braunstein a parcurs miile de pagini ale acestor gânditori atât de influenți azi și le-a analizat ideile, contradicțiile, experiențele personale. A găsit în noile teorii aceeași eroare fundamentală: dorința de a șterge toate granițele – dintre sexe, dintre animale și oameni, dintre vii și morți. Concluzia e, dimpotrivă, un apel la confruntarea cu aceste granițe, care sunt parte din identitatea noastră și ne conferă substanță: să nu dăm uitării umanitatea de dragul unei filozofii care a luat-o razna!

„Un eseu de neratat, care arată că, dincolo de scopurile nobile pe care le afișează, teoriile abstracte contemporane au consecințe terifiante.“ — Le Figaro

„O carte aprigă și cu mult haz, totodată solidă și bine argumentată, despre excesele filozofice cu atât mai îngrijorătoare cu cât par să fie pavate cu cele mai bune intenții. O surpriză excelentă.“ — Atlantico

Cu ilustraţiiile autoarei

Peter Haas are 12 ani și își petrece vara străbătând catacombele care străpung împrejurimile orașului Kronburg, în căutare de comori de piraţi. Ceea ce descoperă însă întrece cu mult orice închipuire: numele ei e Ada, are 14 ani și e fantoma unei fete care a trăit în Evul Mediu. A rămas printre oameni, nevăzută de aceștia, ca să caute coroana pierdută a unui rege, de care depinde soarta ţinutului și a locuitorilor săi.

Căutările îi poartă pe cei doi prin locuri pline de taine – Biserica Neagră, fântâna vechii cetăţi de pe munte, Bastionul Ţesătorilor –, le scot în cale personaje bizare și le pun la încercare curajul, prietenia, agerimea minţii și generozitatea.

Vor găsi coroana? O va păstra Peter pentru el, sau va ști să-i împartă puterea cu alţii? Și ce va face Ada, atunci când va trebui să aleagă dacă să rămână sau nu printre oameni?

Dacă vei avea curaj să dai pagina și să intri în poveste, vei afla.

„O coroană dispărută. Catacombe tenebroase, bătălii uitate de timp și un mister care se adâncește cu fiecare capitol. Cu o imaginaţie debordantă și o forţă narativă remarcabilă, Ana Alfianu ne poartă într-o călătorie captivantă, unde trecutul, aventura și descoperirea de sine se împletesc într-o poveste care te prinde de la prima până la ultima pagină.“  — ALEX MOLDOVAN

ANA ALFIANU s-a născut în 1979 la Brașov și a urmat cursurile liceului de artă din localitate. A absolvit Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, cu o licență în arte plastice și decorative, specializarea conservare–restaurare, și a lucrat vreme de câțiva ani ca restaurator și grafician la Muzeul Județean din Târgu Mureș. Între 2006 și 2007 a urmat cursuri de teatru, film și artă în Statele Unite. A debutat la Humanitas Junior, în 2017, cu volumul Val și Cetatea Sufletelor, pe care l-a scris și ilustrat. În 2019, cartea a fost pusă în scenă la Centrul Național al Dansului de coregrafa Vava Ș”tefănescu. Ana Alfianu a ilustrat, între altele, Ina și Ariciul Pit: Aventuri în aparatul de fotografiat al bunicului, vol. 1 și 2, de Radu Ț˜uculescu (Corint, 2017, 2018), 1001 de nopți: Basme arabe istorisite de Eusebiu Camilar, vol. 1 și 2 (Humanitas Junior, 2019, 2020), Băiatul care nu credea în Moș Crăciun de Liana Alexandru (Humanitas Junior, 2019), O călătorie prin univers: Astrofizica povestită de Cristian Presură (Humanitas Junior, 2019) și Tigrul nerecunoscător, povești asiatice alese și traduse de Ș”tefan Liiceanu (Humanitas Junior, 2020).

O călătorie intelectuală și spirituală ce transformă felul în care înțelegem originile unei credințe care a redefinit omenirea.

Minuni și uimire este o carte fascinantă despre viața lui Iisus, scrisă de renumita cercetătoare Elaine Pagels, laureată a National Book Award și una dintre cele mai importante voci în studiul creștinismului timpuriu. În această lucrare captivantă, autoarea explorează misterul istoric al modului în care un tânăr evreu sărac a inspirat apariția unei religii care avea să schimbe lumea.

Bazându-se pe analiza evangheliilor și pe cercetări istorice riguroase, Pagels investighează întrebări esențiale despre figura lui Iisus: nașterea din Fecioară, miracolele sale, povestea învierii și modul în care primii săi discipoli au interpretat și au transmis aceste evenimente. Cartea este o incitantă cercetare asupra unui mister care a influențat istoria lumii, fiecare capitol aducând noi perspective asupra uneia dintre cele mai influente personalități și figuri din istorie.

Prin îmbinarea istoriei, teologiei și analizei culturale, volumul Minuni și uimire  oferă o perspectivă profundă asupra originilor creștinismului și asupra modului în care poveștile despre Iisus au inspirat credință, speranță și reflecție de-a lungul secolelor.

Această carte este pentru tine dacă:
✓ ești interesat de istoria creștinismului și de contextul în care a apărut
✓ îți pui întrebări despre figura lui Iisus dincolo de interpretările tradiționale
✓ vrei să explorezi credința dintr-o perspectivă istorică, nu doar spirituală
✓ te atrag perspectivele care includ atât texte canonice, cât și surse mai puțin cunoscute
✓ apreciezi cărțile care combină rigoarea academică cu un stil accesibil
✓ ești curios cum au influențat evenimentele istorice formarea unor tradiții religioase importante

Această carte te ajută să:
✓ înțelegi cum au fost construite și interpretate primele texte creștine
✓ descoperi diversitatea ideilor și dezbaterilor din primele secole ale erei noastre
✓ vezi cum contextul politic și social a influențat mesajele religioase
✓ explorezi diferențele dintre diversele tradiții și scrieri timpurii
✓ privești credința ca pe un proces viu, modelat în timp
✓ înțelegi de ce aceste povești continuă să influențeze cultura și societatea

Cum de un tânăr necunoscut din Galileea a inspirat o religie care a remodelat întreaga lume și continuă să inspire milioane de oameni chiar și după două milenii? Elaine Pagels, laureată a National Book Award și profesoară de studii religioase la Universitatea Princeton, o cercetătoare care a revoluționat deja înțelegerea noastră despre originile creștinismului, își pune această întrebare la apogeul unei lungi cariere, după o reflecție ce a durat decenii întregi. Ea abordează figura istorică a lui Iisus printr-o cercetare temeinică și prin prisma momentelor-cheie și minunilor din viața lui.

Folosind atât evangheliile canonice, cât și pe cele gnostice descoperite la Nag Hammadi, Pagels descifreză în fiecare capitol o enigmă din viața lui Iisus: nașterea din fecioară, minunile, răstignirea, învierea. Ce semnificație ascunsă au miracolele? Care era contextul politic și social al vieții lui Iisus în Iudeea? Cum se face că Iisus, care a trăit acum mii de ani, nu a avut soarta altor ființe, zei sau oameni, precum Zeus sau Iulius Caesar, care populează trecutul îndepărtat al culturii noastre? Cum a apărut credința în învierea Sa? Nu în cele din urmă, cum l-au văzut artiști precum Marc Chagall, Salvador Dalí sau chiar Martin Scorsese pe Iisus?

Combinând rigoarea academică cu accesibilitatea narativă, autoarea explorează marile mistere, nu pentru a le demistifica, ci pentru a înțelege puterea lor transformatoare. Aceasta nu este o carte despre credință versus știință, ci despre înțelegerea profundă a unui fenomen cultural unic. Pagels demonstrează cum aceste povești au modelat civilizația occidentală și continuă să răspundă nevoilor spirituale contemporane. Pentru credincioși și sceptici deopotrivă, Minuni și uimire oferă o perspectivă nouă asupra celui mai influent personaj din istorie și ne invită să descoperim cum și mai ales de ce mesajul lui Iisus transcende timpul și spațiul.

Romanul care stă la baza serialului-fenomen Heated Rivalry

„După romanul Game Changer, Reid ne delectează cu o poveste dragoste secretă și pasională, în care protagoniștii se explorează atât la nivel fizic, dar și emoțional.” – Library Journal

Shane Hollander, un star al hocheiului profesionist, nu este doar incredibil de talentat, dar are și o reputație impecabilă. Viața lui este hocheiul. Iar acum, când a devenit căpitanul echipei Montréal Voyageurs, nu va permite nimănui să-i pună statutul în pericol. Cu atât mai puțin unui rus al cărui corp sexy îi provoacă insomnii lui Shane.

Ilia Rozanov, căpitanul echipei Boston Bears, este opusul lui Shane. Autoproclamatul rege al gheții are o aroganță pe măsura propriului talent. Nimeni nu îl poate învinge — cu excepția lui Shane. Rivalitatea celor doi a devenit legendară, însă în afara gheții atracția dintre ei este de netăgăduit. Când Ilia începe să-și dorească mai mult decât câteva nopți petrecute cu rivalul lui, știe că ar trebui să se îndepărteze unul de celălalt, deoarece riscurile sunt prea mari.

Pe măsură ce atracția crește, Shane și Ilia se chinuie să păstreze secretul asupra relației lor. Dacă adevărul ar ieși la iveală, ar putea fi sfârșitul carierei pentru care au muncit atât de mult. Și totuși, atunci când dorința pe care o simt unul pentru celălalt devine mai puternică decât rivalitatea pe gheață, să-și ascundă legătura nu mai este o opțiune…

Primul volum al seriei care a inspirat fenomenul Heated Rivalry

„Despre o iubire sinceră și pură, lipsită de etichete, de limite și de regrete.” – WHAT’S BETTER THAN BOOKS

Scott Hunter, căpitanul echipei New York Admirals, își ia foarte în serios ritualurile de dinaintea meciurilor de hochei. Iar acum nu tânjește doar după un smoothie care i-a purtat noroc — ci și după bărbatul care l-a preparat.

Vedeta din liga profesionistă de hochei Scott Hunter recunoaște un lucru bun atunci când îl vede. Așa că, atunci când un smoothie pregătit de barista Kip Grady îl ajută pe Scott să iasă dintr-o fază proastă a jocului său pe gheață, acesta este dornic să recreeze magia… și să-l cunoască pe tipul sexy și amuzant din spatele tejghelei.

Kip era sigur că vizitele dese ale lui Scott nu aveau legătură doar cu fructele pasate, dar nu și-a închipuit niciodată că va fi invitat în penthouse-ul lui. Nici sărutat cu înfrigurare și mângâiat de hocheist. Apropierea dintre cei doi este fierbinte, incredibilă și destul de frecventă. Însă se întâmplă numai în condițiile impuse de Scott și doar în spatele ușilor închise ale apartamentului său.

Scott are nevoie de Kip în viața lui, dar odată cu apropierea sezonului de play-off, este mai mult ca niciodată în lumina reflectoarelor. Nu-și permite să facă ceva care i-ar pune în pericol cariera… cum ar fi să-și dezvăluie public relația. Kip este pregătit să i se dedice total lui Scott, dar cât timp va rămâne legătura lor un secret?

Harry Bosch lucrează la cazuri nerezolvate, ajutând departamentul de poliție din San Fernando, care este subfinanțat. Când are loc o crimă dublă la o farmacie locală, Bosch este cel mai experimentat detectiv de la fața locului. Dar, odată cu experiența, vin fantomele crimelor de mult uitate. Un deținut condamnat la moarte susține că Bosch i-a înscenat o crimă și că noile dovezi ADN o demonstrează. Anchetatorii LAPD susțin versiunea acestuia, lăsându-l pe Bosch de unul singur în încercarea de a-și reabilita numele și de a ține un ucigaș sadic în spatele gratiilor. Există o singură persoană în care poate avea încredere pentru a-și dovedi nevinovăția: Mickey Haller, avocatul din limuzina Lincoln...

Renée Ballard lucrează din nou în tura de noapte și se întoarce la secția din Hollywood la primele ore ale dimineții, doar pentru a surprinde un străin cotrobăind prin vechile sertare cu dosare. Intrusul este detectivul pensionat Harry Bosch, care lucrează la un caz nerezolvat ce a început să-l obsedeze. Ballard îl dă afară, dar apoi verifică ea însăși cazul, iar acesta îi trezește un amestec profund de empatie și revoltă.

Bosch investighează moartea tinerei Daisy Clayton, în vârstă de cincisprezece ani, o fugară ajunsă pe străzile din Hollywood, care a
fost ucisă cu brutalitate, trupul fiindu-i aruncat într-un tomberon ca un gunoi. Acum, Ballard își unește forțele cu Bosch pentru a afla ce s-a  întâmplat cu Daisy și pentru a-l aduce, în sfârșit, pe ucigaș în fața justiției.

Premiul Osamu Dazai 2020

De la apariție, în 2020, până astăzi, Jurnalul unui vid, roman câștigător al prestigiosului premiu Osamu Dazai pentru debut, care s‑a remarcat prin originalitate în ficțiunea japoneză actuală – o combinație surprin­zătoare de introspecție și critică socială rafinată, învăluită într-un umor ușor absurd –, a fost publicat în douăzeci și cinci de țări. Tradus în engleză, a figurat printre cele mai bune cărți ale anului 2022 alese de The New York Times Book Review, The New Yorker, Financial Times și Literary Hub, iar New York Public Library și National Public Radio l-au inclus în topul celor mai apreciate cărți din același an.

Debut îndrăzneț, surprinzător și subversiv, Jurnalul unui vid explorează cu acuitate maternitatea și dificultățile întâmpinate de femei pe parcursul vieții profesionale. La treizeci și patru de ani, Shibata își schimbă locul de muncă pentru a scăpa de hărțuirea sexuală. Noul început nu-i aduce însă egalitatea dorită, iar o farsă neplanificată se transformă într-un joc care îi modelează treptat realitatea. Într-un roman devenit un reper al literaturii feministe, Emi Yagi îmbină satira fină, punând în lumină absurditatea normelor sociale, cu o poveste memorabilă despre puterea interioară a protagonistei.

„Jurnalul unui vid construiește una dintre cele mai convingătoare pledoarii pentru subiectivitatea feminină, pentru temperamentul creativ al femeilor și viața lor interioară bogată.“ — The New Yorker

„Puține romane își îndeplinesc promisiunea de critică socială revelatoare. Dar unul cu adevărat bun precum acesta îi poate ispiti chiar și pe cei mai sceptici cititori. Yagi are darul de a surprinde cu finețe ironia infinită a temei alese.“ — The New York Times

„Yagi este noua stea a literaturii japoneze pe cale să devină mare și la noi […]. Romanul ei este incitant prin tema lui subversivă.“ — The Independent

„Bogat în nuanțe… Reprezintă un portret social captivant despre izolarea modernă și modul în care ceilalți pot distorsiona valoarea de sine a unui individ.“ — New York Public Library

Scriitoarea japoneză EMI YAGI s-a născut în 1988 și locuiește în prezent în Tōkyō, lucrând ca editor la o revistă pentru femei. În 2020 publică primul roman, Jurnalul unui vid (Kūshin techō; Humanitas Fiction, 2026), câștigător, în același an, al renumitului Premiu Osamu Dazai pentru debut. Cartea a fost bine primită internațional și tradusă în douăzeci și cinci de țări, ajungând în scurt timp un titlu emblematic în literatura contemporană japoneză. În 2025, autoarea a publicat a doua sa carte, When the Museum is Closed.

„Cine se încumetă să scrie o biografie critică (critical biography) a lui Constantin Noica are de înfruntat, mai întâi, mitologia creată în jurul acestui om cu totul aparte. Apoi, are de descifrat așezarea lui în fiecare dintre epocile pe care le-a traversat și modul lui de a coabita cu totalitarismul de orice fel. Un biograf onest va încerca să înțeleagă lecturile, traumele, gândirea și construcția de sine ale unui filozof al limbajului care mânuiește cuvintele cu uluitoare subtilitate. În fine, ca să scrii despre Noica trebuie să reziști farmecelor lui, precum Ulise cântecului sirenelor, priponit de catargul propriei lucidități. Descriindu-i parcursul, am vrut să le înfățișez cititorilor un Constantin Noica eliberat deopotrivă de hagiografie și de judecăți pripite și nedrepte. Ei vor decide dacă am reușit sau nu.“ —  TATIANA NICULESCU

„Cărțile Din Calidor și Arta refugii certifică unul dintre semnele inconfundabile ale scrisului lui Paul Goma: caracterul biografic sau autobiografic al romanelor sale. Goma scrie, deschis, asumat și declarat despre sine și lumea sa. (…) Rememorarea paradisului pierdut și a verstelor îndepărtării de locul natal reprezintă șansa de «recuperare» a elementelor esențiale ale identității personajului. Tocmai de aceea copilăria basarabeană este idealizată în romanul Din Calidor, dar nu este idealizată lumea din vârsta copilăriei personajului. Altfel, în romanul Arta refugii, în care personajul este tot la vârsta copilăriei, dar nu-și mai trăiește organicitatea paradisului vârstei. Mai era încă copil, dar familia sa luase calea băjenarilor… Există între aceste două romane o diferență esențială, nu de nuanțe doar.” (Maria ȘLEAHTIȚCHI)

„Încă din secolele XV-XVII Europa se pomeneşte inundată de covoarele orientale. Conform opiniei majorităţii specialiştilor, la baza decorului acestora se află o cultură străveche, nomadă. S-a făcut aşa că, pe parcursul secolelor, covoarele orientale au devenit chiar o estetică a ambientului european. În aceste condiţii, involuntar se pune problema dacă însăşi Europa a mai păstrat pe undeva propria-i tradiţie ornamentală, atât de bogat prezentă în străvechea cultură a neoliticului şi eneoliticului european. Şi chiar dacă această tradiţie s-a păstrat pe undeva, am fi foarte curioși să aflăm cam ce prezintă ea, această tradiţie, atât sub aspect estetic, cât şi sub aspect conceptual-filozofic. Se pare că un răspuns surprinzător şi destul de adecvat la această întrebare şi la multe altele, fără anumite aşteptări preconcepute, l-am sesizat în cele două decenii de studiu asupra decorului enigmaticelor şi practic necunoscutelor încă
în Europa covoare vechi româneşti basarabene. Concluzia este că Europa nu-şi cunoaşte încă pe deplin propriile valori istorice spirituale şi e foarte posibil ca această carte să acopere cel puțin una din petele albe existente încă în istoria spiritualităţii româneşti şi europene.” (Gheorghe Mardare, doctor în studiul artelor și filozofie)

„Volumul de față a fost conceput ca un exercițiu de reîntregire a memoriei culturale a Chișinăului, oraș românesc care a supraviețuit deceniilor de rupturi istorice, de traume colective și de rescrieri violente ale propriei identități. Valorificând tensiunea dintre vizibil și narabil, scriitorii prezenți în volum devin, în fond, terapeuții orașului: fiecare poveste rescrie o cicatrice, fiecare frază redesenează contururile unei amintiri pierdute, fiecare imagine verbalizată reînvie o lume. Terapia memoriei culturale înseamnă exact asta: să transformi rana în poveste, absența în prezență, uitarea în frumusețe recuperată.” (Alexandru Corduneanu)

„O nostalgică afecțiune pentru sat, pentru lumea purtătoare de viață a celor ce au ținut suflul neîntrerupt al perpetuării neamului domină drama din Păsările tinereţii noastre. Este, de fapt, coordonata ideatică pe care Ion Druță își așază conflictualitatea factologică în care sunt angajați eroii săi, reflectând asupra nevoii de suflet în tot ce se întreprinde actualmente acolo, subsumând întregul univers rural firului intim al istoricității sale.” (Constantin CUBLEȘEAN)

„Clopotniţa nu e doar o construcţie medievală de cult sechestrată de autorităţi şi arsă, chipurile, de fulger. Împreună cu Hronicul, ea este imaginea metaforică a istoriei şi a credinţei noastre denaturate şi umilite de aceleaşi oficialităţi. Iar întrebarea fundamentală «Unde ai fost în seara când ardea Clopotniţa?» va fi, din păcate, actuală încă pentru multe generaţii înainte. Această proză a lui Ion Druţă era ea însăşi ca o bătaie de clopot revărsându-se din lăcaşul ameninţat de flăcări. Un dangăt-avertizare care trebuia să ajungă (şi a ajuns!) mai ales la conştiinţa tinerilor.” (Eugen Lungu)

„Literatura română este una și indivizibilă”, afirmă Mircea V. Ciobanu încă de pe prima pagină a sintezei sale, refuzând enclavizarea „literaturii basarabene”, pe care destui critici și istorici literari au comis-o și încă o comit, dacă nu intenționat, cel puțin rezidual. Dar uneori normalitatea, chiar în formele ei evidente, trebuie documentată și promovată. Lucrarea de față, care favorizează „o perspectivă a cititorului”, ne pune în fața unei panorame ample, în care sunt înregistrate în primul rând cărțile relevante apărute în ultimii 35 de ani. Accentuez: cărțile, nu grupările, curentele literare, autorii cu plasările lor ideologice într-un câmp cultural vast, cel „regional”, al „literaturii basarabene”, angajat permanent în căutarea unei identități, simultan cu naturalizarea în câmpului mai vast al literaturii române în ansamblul ei. Iar alegerea este cea mai potrivită, pentru că, după ce a ieșit din cadrul geo-politic sovietic, după ce și-a asumat la nivel tematic, dar și structural relația cu trecutul recent, traumatizant adesea, după ce a reconstruit literar o identitate abuzată decenii la rând, literatura care s-a scris în stânga Prutului a livrat opere de neignorat pentru întregul sistem, fie el identitar sau ideologic, fie estetic sau stilistic al literaturii române contemporane. Mircea V. Ciobanu oferă, prin această lucrare, un ghid esențial de lectură, care ne pune în fața unei evidențe: cărțile scrise în ultimele trei decenii și jumătate în Republica Moldova alcătuiesc o parte consistentă a literaturii române contemporane. E un prilej pentru cititorii și criticii din țară să conștientizeze definitiv această realitate. Bogdan Crețu

„…prin compoziție, prin vibrația sentimentală, prin idilismul acelei vieți naive, povestirile sunt nu rareori încântătoare.” (George Călinescu)

„Vreau să mă pregătesc de cele veșnice, pentru că, dacă mi-am trăit viața fără niciun Dumnezeu, e timpul ca spre sfârșit să mă întorc la drumul cel drept și să încerc să-l parcurg până la capăt, așa cum a hotărât Dumnezeu în prima lui hotărâre. Nu știu dacă am să reușesc. În orice caz, vreau să las în urma mea o amintire plină de… nici nu știu de ce… De fapte mai mult sau mai puțin bune, de hotărâri mai mult sau mai puțin idioate, de tot ceea ce este viața unui om, la urma urmei.

(…) vă doresc să fiți sănătoși, să fiți dârji, bravi, să luați cele mai potrivite hotărâri, pentru că cea mai măruntă hotărâre îți poate întoarce viața în altă direcție. Și nu uitați să vă iubiți, pentru că dragostea este cea mai frumoasă parte a vieții, și unde nu este dragoste, nu este nimic. Să trăiți, să fiți sănătoși și să fiți întotdeauna îndrăgostiți.” (Fragment din discursul lui Aureliu Busuioc, rostit la lansarea romanului Și a fost noapte…, pe 17 mai 2012, la Librăria din Centru din Chișinău.)”

„Despre ideea diferenței, a imposibilității comunicării dar și, ca supratemă, despre despărțirea (relativă) de lume scrie Mariana Codruț în volumul Femeia care nu se mai uită la cer. E mult de brodat aici în vremi ale nimicului și mai ales ale unui foarte prost mascat anticomunism care încă mai bântuie literatura română, însă prozele ei evită tema cu grație și rămân în ceea ce în linii mari putem numi umanism. Lumea e așa cum e și nu istoria, la rândul său discurs, o va schimba.
E o carte stranie, îți dă senzația de irealitate, de altă lume, generată de simpla poziționare în spațiul literar. Uneori, asta se întâmplă : literatura modifică realitatea în moduri imperceptibile și o transpune într-un soi de spațiu magic neprecizat pe care îl numim povestire, dar căruia ar trebui să-i găsim alt nume.
Refuzând să-și politizeze textele, Mariana Codruț scrie despre noi. Și asta e minunat.” (Cristian FULAȘ)

„Citești proza scurtă a Marianei Codruț ca să cunoști oameni. Ai de la început sentimentul acut că îi știi de-o viață, și totuși secvența pe care scriitoarea o șlefuiește preț de câteva pagini e de fiecare dată o surpriză, în sens uman și în sens literar.
„Mirosea a mâncare caldă și a rufe geruite” în apartamentul unui șofer și al unei bucătărese cu trei copii. O flanea de bărbat, smulsă de vânt din balconul de deasupra, ajunge la ei. Mariana Codruț ne introduce incognito în casa oamenilor, vorbele și gesturile lor devin ale noastre, fără să știm încotro vor duce. Îți stă inima o clipă și duioșia răsare când nu te aștepți.
Toată galeria de personaje din volumul de povestiri Femeia care nu se mai uită la cer arată o mare empatie, dar, în mod paradoxal, și o detașare de… entomolog, care își urmărește ființele sub o lupă fină, calibrată cu acuitate psihologică și un nemaipomenit simț al limbii.” (Cristina HERMEZIU)

„Deconstructivism poetic și continuum. Deconstrucția vulnerabilității/vulnerabilului care se produce în fața ochilor, în timp real, în timp ce citești poezia Laviniei Bălulescu. Piesă cu piesă, poem cu poem. Fâșie cu fâșie, mușchiul lipit de carne, până se ajunge la inima care (ți) se deschide pentru că cineva strânge în pumn inima mea. cine – chiar titlul volumului. Nimic nu e întâmplător în această carte-inimă. Deconstruind în chiar fața celui/celei căruia i se relevă omenescul cu toate anxietățile lui, cu toate fricile, incertitudinile, îndoielile și toate ezitări le, dar și cu toate revelațiile din miezul fierbinte al celei mai tulburătoare dintre condițiile umane – aceea de femeie care dă naștere și aduce pe lume un prunc. Un volum ca o chirurgicală tăiere pe viu pentru că înăuntru e inima ca o floare însângera tă, fragilă și puternică în același timp. Poemul «Cartea asta este despre mine» e chiar esența acestui volum puternic – e inima, de o forță poetică ce tulbură. Opțiunea pentru titlul care este scris cu literă mică îmi pare a fi legătura care nu începe și nu se termină, e chiar continuum spațiu-timp-poezia, ca și cum Lavinia Bălulescu s-a conectat direct la sursă. Volumul cineva strânge în pumn inima mea. cine o poziționează pe Lavinia Bălulescu în prima linie a poeziei românești contemporane.” (Daniela Rațiu)

Kebra Nagast este o mare depozitară de legende și tradiţii, unele istorice și unele având un caracter pur folcloric, derivate din Vechiul Testament și din scrierile târzii rabinice, precum și din izvoare egiptene (atât păgâne, cât și creștine), arabe și etiopiene.

Autorul acestui minunat volum de poezie este un intelectual din China care se numește Gao Xing. Este o personalitate recunoscută a lumii literare, un membru al comunității academice, foarte bun cunoscător al culturilor Est-europene, între care și cea română. Am avut rara ocazie să discut cu el despre Mircea Eliade și Cioran într-o aleasă limbă română pe care și-o însușise la Universitatea din Beijing, înainte de a fi cunoscut România.

Gao Xing este un om calm și profund. Poate este vorba de un calm și de o profunzime pe care noi, cei din această parte a lumii, noi, cei din neliniștita Europă de Est, nu le înțelegem pe deplin. Nu le putem înțelege, deoarece nu suntem la fel de vechi precum chinezii. Am fost uimit de seriozitatea cu care Gao Xing s-a apropiat de cultura română.

Găsiți în acest volum multe lucruri emoționante, dar există un poem anume, dedicat Mamei, care este cu totul copleșitor. Copleșitor prin delicatețe, prin suferința reprimată, prin forța reținută a sentimentului. Pentru cititorul român, accesul la universul de sentimente al acestui mare și delicat poet se face prin mijlocirea unui alt om de litere, un traducător, un cunoscător adevărat al poeziei clasice chineze, un om de o bogată cultură poetică, domnul Constantin Lupeanu. Fără știința și talentul său nu cred că ne-am fi putut apropia de subtilitatea și delicatețea poemelor și gândirii acestui om minunat care este Gao Xing. / Eugen Uricaru

„Opera de față iluminează un loc umbrit al istoriei noastre și o face cu multă știință și conștiință, datorate unui istoric de mare forță, consacrat demult în peisajul istoriografic românesc, Narcis Dorin Ion. Lucrarea este o celebrare a puterii de creație a poporului român.” / Acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române

„Preocupat de răstimpul monarhic al istoriei noastre, atent să afle și să folosească în mod exhaustiv toată documentația, Narcis Dorin Ion și-a exersat condeiul, publicând peste 40 de volume, cunoaște ca nimeni altul patrimoniul regal și a dovedit-o prin studiile sistematice consacrate acestuia.” / Acad. Georgeta Filitti

„În răstimpul unui deceniu (1930-1940), cultura și urbanismul au făcut remarca¬bile progrese în București și în România Mare, iar mărturiile acestei perioade de avânt al civilizației s-au păstrat până în zilele noastre. Și nu sunt deloc puține aceste admirabile creații, pe care le prezentăm detaliat aici.” / Narcis Dorin Ion

Vasile Voiculescu a fost un om extrem de cultivat. A adunat carte cu carte, românească şi străină, beletristică, artistică, ştiinţifică şi a întemeiat celebra bibliotecă personală despre care s-a afirmat în mod greşit că a stat la baza constituirii dosarului penal. Cu ce sentimente a trebuit să se despartă de o parte din cărţi în 1958? Ce sentimente a trăit atunci când la întoarcerea de la Aiud, n-a mai găsit nimic? Un scriitor care cunoştea toate tendinţele literare moderne, deosebit de activ la Radio şi la Fundaţie, dar în acelaşi timp, profund angajat în spiritualitatea creştină.

Ca scriitor, dar şi ca medic, a căutat rădăcinile civilizaţiei noastre şi a militat pentru păstrarea tradiţiilor. Ca să asigure familiei confortul material, muncea mult, modest, discret, atent şi la nevoile celorlalţi. Un adevărat creştin de pe Valea Buzăului.

De‑a lungul secolelor, vrăjitorii, tămăduitorii populari din lumea întreagă, înţelepţii Orientului, călugării tibetani, bioenergoterapeuții vindecau bolnavii fără a folosi medicamente. În ce constă secretul?… Sunt remedii magice cu ajutorul cărora îți recapeți vitalitatea și pe care le găsești în această carte.

Organismul omului este constituit dintr‑o diversitate mare de structuri energetice. Suntem o simbioză între organic şi energetic. Fiecare organ îşi are câmpul său, iar procesele fiziologice din organe se schimbă în funcţie de starea acestuia. Când câmpul energetic slăbeşte – apare boala. Restabilind câmpul – învingem boala, iar organul se reface.

Vindecarea este la îndemâna noastră!

Veţi putea şti cum să acţionaţi pe zonele geopatogene şi „suprafeţele energetice”, veţi reuşi să vă restabiliţi starea deteriorată de sănătate, veţi învăţa să folosiţi amuletele, talismanele şi plantele magice, veţi afla bazele teoretice şi reţetele practice ale vindecării.

Un roman pătruns de lumină și căldură, din Polonia sumbră a anilor 1960, într-o eră controlată de sovietici, Madame prezintă educația sentimentală a unui licean consumat de iubirea sa interzisă pentru profesoara de franceză. În mijlocul unei lipse acute de deschidere din partea altor profesori, tânărul narator devine fascinat de noua directoare sosită în școală, o femeie elegantă, care îl vrăjește cu frumusețea glacială și inteligența rafinată. Ca să-i cucerească inima, hotărăște să afle, prin orice mijloace, tot ce poate despre trecutul și prezentul ei.

Născocind povești ca să-i descoasă pe cei din jur, descoperă în cele din urmă mai multe decât se aștepta despre politică, istoria Poloniei, Războiul Civil Spaniol și despre propria pasiune pentru teatru și literatură. Fără să-și dea seama, eforturile sale de-a se apropia de Madame constituie primii pași pe care-i face către propria eliberare ca artist.

„Absența vicleniei este cea pe care o admirăm în cele din urmă la Madame. Libera refuză să folosească trucuri literare ieftine, nu-l interesează să atingă vreo coardă sensibilă, ci le permite personajelor sale, acționând ca informatori, să-i transmită naratorului ce știu despre Madame și abia prin intermediul acestor povești suntem atrași în misterul vieții ei. Madame este o operă minunat de rară: o carte pentru adulții care înțeleg că întrebările și răspunsurile sunt interschimbabile.” Los Angeles Times

„N-am reușit s-o las din mână pe frumoasa Madame. Acest roman vibrant despre dragoste în Varșovia comunistă a anilor 1960 și despre adorația pentru o femeie de neatins pune în contrast desenele erotice ale lui Picasso cu puritatea primei iubiri, cu Chanel No 5 și cu implicarea sovietică în Războiul Civil Spaniol.” The Independent

„Plin de erudiție și cu umor discret, o satiră politică tristă și o arie dedicată universului francez, precum și o poveste de dragoste aproape curtezană și un imn adus puterii artei – ce ți-ai putea dori mai mult de la un roman? Stendhal însuși ar fi iubit-o pe Madame. Și, dacă ar fi știut poloneză, ar fi putut chiar să-i scrie povestea.” The Washington Post

„O poveste veche de când lumea, readusă în prim-plan printr-o evocare excelentă a sistemului școlar care zdrobește spiritul – un microcosmos al regimului comunist sub care straturile vieții sunt corupte prin concesii, compromisuri și înșelăciuni.” The Times

„În esență, viziunea unei îndrăgostiri adolescentine pline de fior și zbucium, romanul de debut al lui Libera surprinde frustrarea aspirațiilor la orice lucru din lumea de dincolo de Cortina de Fier, frustrarea luptelor sau a pasiunilor de orice fel.” The Scotsman

„Un roman scris cu măiestrie, pe fundalul subtil al comunismului redat complex și convingător.” The List

„Portretul pe care-l face Libera unei minți înzestrate care învață curajul și onoarea în cele mai dificile circumstanțe este inerent puternic și dramatic.” The New York Times Book Review

Un meci. O echipă. O mulțime de probleme. 

Pentru Tudor Pelin, Cupa Prieteniei începe cu emoții, haos și o soră de trei ani care îl încurajează în felul ei… foarte zgomotos. Pe teren, nimic nu e normal: adversari turbo, coechipieri trăsniți, un portar total imprevizibil și un antrenor plin de surprize. Goluri, gafe, replici savuroase și faze neașteptate se succed într-un ritm nebun. Iar când lucrurile devin serioase, Tudor trebuie să decidă: joacă pentru glorie sau pentru echipă?

O poveste alertă, amuzantă și plină de energie despre fotbal, prietenie și lucrurile care nu apar pe tabelă, dar fac diferența în orice meci.

Jurnalul unui fotbalist de buzunar. Serenade, salate și surprize este al doilea volum din noua serie de cărți pentru copii scrisă de Alec Blenche, în binecunoscutul stil proaspăt, autentic și amuzant. Seria îmbină pasiunea pentru fotbal cu provocările universale ale copilăriei.

Tudor Pelin are o problemă.

De fapt, are mai multe. Cupa Prieteniei începe azi, stomacul lui e plin de fluturi care joacă wrestling, iar sora lui de trei ani l-a trezit din somn cu un steag pe care scrie „HAI FOLBALISTI DIN BUBUNAR!"

Dar provocările abia încep: adversari care aleargă de parcă cineva a pus meciul pe derulare înainte, un coleg care vorbește cu ghetele, un portar care se maimuțărește în poartă și un antrenor cu un trecut mai misterios decât ar fi crezut. Iar când totul se complică, Tudor va trebui să aleagă: gloria personală sau sacrificiul pentru echipă?

Până la urmă, poate că cele mai mari victorii nu apar pe tabelă. În fotbal, cele mai importante lucruri sunt cele invizibile: pasiunea și prietenia.

Jurnalul unui fotbalist de buzunar reprezintă mai mult decât o nouă serie pentru copii - este o platformă pentru promovarea lecturii, a valorilor sportive și a dezvoltării personale. Într-o eră a dispozitivelor digitale, această poveste reușește să capteze atenția copiilor prin apropierea de pasiunea lor pentru fotbal și să îi introducă în lumea cărților într-un mod natural și captivant.

De la ALEC BLENCHE - #1 Autor pentru copii în România | 600.000+ cărți vândute | peste 70 de titluri publicate

Alec Blenche este unul dintre cei mai îndrăgiți și prolifici autori români de literatură pentru copii. Cu peste 70 de cărți publicate și peste 600.000 de exemplare vândute, s-a impus ca o voce autentică și valoroasă în peisajul literar contemporan.

Fenomenul Călătoriile lui Erus l-a consacrat drept cel mai iubit autor al noii generații. Inițiator al proiectului național "Educație prin virtuți și povești", Alec Blenche nu doar scrie cărți - construiește caractere. Premiat pentru contribuția sa la literatura pentru copii, cărțile sale sunt citite în școli, jucate pe scene de teatru și folosite ca instrumente educaționale în toată țara.

Acum, împreună cu Editura Litera, aduce o nouă serie care unește lectura, fotbalul și valorile care formează campioni în viață. Când cel mai citit autor pentru copii scrie despre cel mai iubit sport, rezultatul nu poate fi decât magic.

Abordând depresia și existențialismul american în secolul XXI, Gălbenele spune povestea unui tânăr florar în vârstă de treizeci și ceva de ani care, într-o societate ce și-a pierdut orice urmă de sens, duce în fiecare zi o luptă cu ideea de suicid. Împărtășită în viniete ce variază de la câteva fraze la câteva pagini, viața sa se împletește cu viața și gândurile suicidare ale unui coleg, ceea ce-l pune pe protagonist în fața unei ciudate răsturnări de situație. E însă o poveste din care nu lipsesc momentele de umor negru, subliniindu-se, astfel, complexitatea acestei tulburări ce este încă tratată cu lejeritate la nivel societal.

„Gălbenele – o sută de haikuuri despre singurătate, bucăți smulse din Jurnalele intime ale lui Baudelaire, scrisoarea de adio ca exponent al marii arte. Uită de scriitorașii de pe listele cu bestsellere din The New York Times; ai aici o voce autentică, țipând de durere în întunericul Americii.” (Kevin Maloney, autorul cărții Cult of Loretta)

„Naratorul din Gălbenele e la răscruce. Se zbate, pe tăcute, să rămână în viață, să se poată simți viu când totul în jurul lui se risipește. E o înfățișare realistă, generală și a naibii de precisă a depresiei. Dacă cea mai înaltă menire a literaturii e să creeze legături între oameni, cartea aceasta se ridică la cele mai înalte standarde. Pe mine m-a făcut, categoric, să mă simt mai puțin singur.” (Benoît Lelièvre, Dead End Follies)

„Un portret fără ocolișuri al singurătății americane în secolul XXI, o epopee la scară mică a lucrurilor neștiute despre alienare și îndoială de sine. O revelație revigorant de sinceră în aceste vremuri imbecile în care trăim.” (Michael Bible)

Troy James Weaver trăiește în Wichita, Kansas, cu soția și câinii lor. A mai publicat povestiri și un eseu în diverse reviste online, volumele de povestiri orz (2023), Selected Stories (2020) și Witchita Stories (2015), precum și romanele Temporal (2018) și Visions (2015).

Weaver aduce deseori în fața cititorului personaje tinere și vulnerabile din zone rurale care se străduie să-și găsească locul pe lume. Își scrie textele într-un fel crud, brut, încă neegalat, pe care le livrează în izbucniri rapide și puternice. O scriere de Weaver e iute și frugală, dar îți va schimba felul în care percepi oamenii și literatura.

„Uneori, mă enervez tare pe mine însumi pentru că mă apuc să rescriu ceva ce-am publicat deja, cu mai mulți ani în urmă – dar ce rezultă acum e diferit.” (Troy James Weaver, intervievat de Graham Irvin, X-R-A-Y Literary Magazine)