Cărți

Așa este prezentată de obicei istoria Romei Antice…

Începem cu Romulus, continuăm cu Brutus răsturnându-l pe Tarquinius, sărim peste o listă îngrozitor de plictisitoare de bătălii, generali și consuli, apoi ajungem la măcelul politic al Republicii târzii. De acolo, trecem în revistă toți împărații, menționând din când în când câte o soție sau o mamă pentru a arăta cât de rele devin lucrurile atunci când femeile scapă de sub control, până când Constantin inventează creștinismul și apoi vine Attila Hunul și distruge tot. Dar istoria Romei și a Imperiului depășește cu mult aceste Lucruri Importante.

În această istorie alternativă, Emma Southon urmărește povestea Romei Antice prin intermediul femeilor: vestale și lucrătoare sexuale, femei de afaceri și poete, martire și sfinte. Fiecare oferă o perspectivă diferită asupra vieților femeilor și asupra modului în care acestea s-au schimbat de-a lungul timpului și în cadrul a diferite clase sociale.

Roma, așa cum n-ai mai văzut-o până acum – îndrăzneață, neconvențională, obraznică și uluitor de feminină.

„O carte extrem de amuzantă și de revelatoare.“ Elodie Harper, autoarea cărții The Wolf Den

Emma Southon are un doctorat în istorie antică obținut la Universitatea din Birmingham. După câțiva ani în care a predat istoria antică și medievală, urmați de alți câțiva ani în care a predat scriere academică, a părăsit mediul universitar pentru că i se părea „sinistru“ și a început să scrie din pasiune. De atunci, a scris cinci cărți pentru adulți și o carte pentru copii, alături de Greg Jenner. Lucrările ei au apărut în History Today, All About History, la Muzeul Britanic, în Opera News și la BBC History. De asemenea, a avut apariții regulate la radio în Marea Britanie și Australia și a participat la documentare televizate pentru History Hit, Channel 4 și Netflix. Împreună cu Janina Matthewson, prezintă podcastul de istorie și comedie History is Sexy.

Pe o scară de la 1 la 10, cât de educată în domeniul sănătății mintale considerați că este societatea în care trăim? Suntem cu toții diferiți. Avem alt bagaj genetic, alte experiențe formatoare, alte contexte familiale, economice și de educație. Nu suntem liberi să devenim chiar orice ne propunem, psihologic vorbind – dar suntem liberi să facem tot ce putem cu noi înșine în interiorul acestor paranteze determinante. Iar uneori se întâmplă ceva. Un fluture albastru, un accident luminos, o aberație statistică vindecătoare, ce reface traiectoria unei vieți.

Cătălina Dumitrescu descrie, în această carte curajoasă, un context dur pentru ceea ce credem îndeobște despre sănătatea mintală, la nivel individual și la nivel de societate. Însă cei care pot duce greul acestei treceri în revistă, riguroase și exhaustive, vor primi în dar speranța: există relații-țesătură, atingeri reparatorii, accidente luminoase. Și tu poți fi unul dintre ele. Noi toți, ca societate, putem să fim. Psihoterapeuta Cătălina Dumitrescu nu este o optimistă, dar ne deschide o „fereastră de libertate” nouă, tuturor cititorilor ei. 

De la Apel către lichele (1989) la Strigoii noștri (2026) se întinde arcul de timp al unei declarații de dragoste pentru România, dar și, în oglindă, al unei la fel de statornice declarații de război împotriva politicienilor, demnitarilor sau poeților de curte lipsiți de scrupule și neiubitori de țară.  Pătimaș și revoltat, autoironic și nu o dată cu umor amar, Gabriel Liiceanu îi cheamă pe aceștia la lumina adevărului. „Ce faceți cu noi?“ pare el să întrebe. „Ce ne facem cu voi?“

„Nu mi-am făcut iluzia că «lichelele noastre», asemeni personajelor din romanele dostoievskiene, sub biciul lui Dumnezeu și al cutremurului conștiinței, vor fi atinse într-un târziu de remușcare și căință. Uneori am sperat că, rămase în trecut, nu ne vor bântui ca niște strigoi ieșiți din groapa istoriei în care am trăit câteva decenii. Ce să fac dacă îmi pasă de țara mea? Nici după 35 de ani, tot n-aș vrea să cred că partida e pierdută. Cum să accept că această țară, care-i dă ființei mele un temei, poate fi făcută praf de niște arătări persistente, de niște «silabe imprimate pe dos» din cartea umanității?“ — GABRIEL LIICEANU

GABRIEL LIICEANU este filozof, eseist şi scriitor, personalitate civică şi academică. Jurnalul de la Păltiniş este un bestseller al anilor ’80, mijlocind întâlnirea cititorilor cu modelul cultural construit de Noica. Apel către lichele, Tragicul, Cearta cu filozofia, Despre limită, Despre minciună, Despre ură, Despre seducţie, Uşa interzisă, Declaraţie de iubire, Scrisori către fiul meu, Întâlnire cu un necunoscut, Nebunia de a gândi cu mintea ta, Isus al meu, Impudoare, Despre destin (împreună cu Andrei Pleşu), Ce gândește Dumnezeu?, Exitus, Înapoi la argument (împreună cu Horia-Roman Patapievici), Scrisoare către Dorothea, Chipuri ale răului în lumea de astăzi. Ficțiunea ca necesitate vitală (dialoguri cu Mario Vargas Llosa), „Am inventat Păltinișul!“ (împreună cu Constantin Noica și Andrei Pleșu) sunt o parte dintre volumele publicate de-a lungul timpului la Humanitas.

Lecția de greacă, tradus în peste douăzeci și cinci de țări, „Cartea anului 2023“ în publicațiile The New Yorker, Time, Kirkus Reviews, Publishers Weekly, este un roman despre pierdere, iubire și despre limbajul reinventat dincolo de formele sale obișnuite. Ochii nu trebuie neapărat să vadă, buzele nu trebuie neapărat să rostească pentru ca doi oameni să se dezvăluie unul altuia și astfel să se salveze.

Într-un Seul agitat și indiferent, doi străini rătăcesc, fiecare captiv în propriul exil. Ea nu mai poate vorbi. El, curând, nu va mai putea vedea. Ea și-a pierdut mama, custodia copilului, echilibrul. El trăiește cu fragmente de amintiri și cu sentimentul dezrădăcinării. Se întâlnesc într-o sală de clasă a unui institut privat, unde el predă greaca veche, iar ea o învață, sperând că limba aceea o va ajuta să-și recapete vocea. Cei doi se observă, mai întâi indiferenți, apoi curioși, iar când tăcerea ei și nevederea lui sunt obligate să comunice, cei doi descoperă că dragostea poate începe exact acolo unde limbajul se destramă.

„Uluitor de frumos… Han Kang este ca întotdeauna cea mai pătrunzătoare scriitoare: ea extinde universul senzorial. O citesc, gândesc alături de ea și privesc lumea prin ochii ei.“ — Max Porter

„Deopotrivă scrisoare de dragoste adresată limbajului și critică a acestuia, Lecția de greacă este un roman de o precizie aproape sculpturală. Una dintre cele mai intime opere ale lui Han Kang.“ — Financial Times

„Un roman hipnotic. Han Kang se numără printre cele mai neconvenționale, intuitive și cu adevărat inovatoare scriitoare contemporane.“ — San Francisco Chronicle

„Un roman sclipitor despre puterea limbajului și a legăturilor dintre oameni.“ — New York Times

HAN KANG, născută în 1970 la Gwangju, este fiica scriitorului coreean Han Seung-won. De la zece ani a crescut în zona Suyuri din Seul, metropolă în care mai apoi a studiat literatura la Universitatea Yonsei și în care locuiește și astăzi. Și-a început cariera literară ca poetă în 1993, iar în anul următor a debutat și în proză, câștigând concursul organizat de ziarul Seoul Shinmun cu nuvela Ancora roșie. A continuat să scrie poezie, proză scurtă, eseu și cărți pentru copii. Primul roman, Cerbul negru (1998), i-a apărut la vârsta de douăzeci și opt de ani, urmat de Mâinile tale reci (2002), Vegetariana ( 2007), Cerneală și sânge (2010), Lecția de greacă (2011; Humanitas Fiction, 2026), Disecție (2014), Cartea albă (2016) și Nu ne despărțim (2021; Humanitas Fiction, 2025). Începând cu anul 2005 i-au fost acordate cele mai importante premii literare coreene. Din 2016, când primește Man Booker International Prize, urmează o pleiadă de mari premii internaționale – 2017, Premio Malaparte (Italia), 2019, Premio San Clemente (Spania), 2023, Prix Médicis Étranger (Franța), 2024, Prix Émile Guimet de Littérature Asiatique (Franța), culminând cu Premiul Nobel pentru Literatură acordat de Academia Suedeză în 2024. Hang Kang este considerată astăzi cea mai importantă autoare coreeană contemporană, cu traduceri în peste cincizeci de țări.

„În vitrina librăriei, luminată a giorno, Pânza de păianjen, în multe exemplare! Fotografia mea în prim-plan și lume adunată în fața vitrinei. Printre trecătorii curioși, mă aflam și eu, ca o cenușăreasă. Nu mă recunoștea nimeni. Aveam aerul meu de școlăriță slabă, după examen, cu fața verzuie, nesigură de rezultat, prăpădită, obosită.” (Cella Serghi, Pe firul de păianjen al memoriei)

Carte de referință atât în literatura română modernă, cât și în opera Cellei Serghi, Pânza de păianjen își păstrează prospețimea și farmecul prin portretul plin de culoare al protagonistei Diana Slavu, prinsă în tumultul tinereții și al propriei vieți ca într-o pânză de păianjen din care nu poate evada. Pe fondul perioadei interbelice marcate de nenumărate frământări, căutările eroinei sunt o zbatere continuă între speranță și deznădejde, între curaj și iluzie și, mai presus de toate, între mai multe moduri de a trăi dragostea.

„Mi-e rușine că am stat atâta timp departe de tot ce se întâmplă pe lume. Parcă am trăit singură într-o odaie cu toți pereții de oglindă și m-am văzut pe mine, numai pe mine și iar pe mine în mii de exemplare. În timpul ăsta s-au chinuit oameni în închisori pentru idei generoase și condiții de viață mai demne, au muncit, în laboratoare, zi și noapte, pentru a înainta cu o fracțiune de pas în neînțelesul vieții. Eu ce-am făcut?”

Cella Serghi, una dintre cele mai importante scriitoare din literatura română, s-a născut în 1907 la Constanța, într-o casă aflată la malul mării. A debutat în zorii celui de-Al Doilea Război Mondial cu romanul Pânză de păianjen, căruia i-au urmat, printre altele, Cartea Mironei, Gențiane sau Această dulce povară, tinerețea. În tinerețe, perioadă evocată în însemnările sale publicate în 1977 sub titlul Pe firul de păianjen al memoriei, a fost foarte apropiată de numeroase personalități ale lumii literare românești, printre care și Camil Petrescu, cu care a avut o lungă și copleșitoare idilă.

În Japonia din primii ani de după război, într-o țară învinsă și devastată și într-o societate depravată și coruptă, un tânăr artist pe nume Risuke ajunge într-un sanatoriu pentru bolnavi de tuberculoză. Aflat în căutarea sensului vieții, pe care simte că l-a pierdut, și încercând să fie un „bărbat nou”, în ton cu noua epocă în care intră țara sa, Risuke se confruntă cu o comunitate cu reguli diferite, înconjurat de pacienți, asistente și angajați care mai de care mai interesanți și mai excentrici.

Printre rândurile relatării aparent simple a vieții din sanatoriu, pe care protagonistul o face într-o serie de scrisori trimise unui prieten, transpar unele teme majore, printre care căutarea sinelui, singurătatea sau angoasa existențială.

Cutia Pandorei, a cărei apariție a fost împiedicată mai întâi de bombardarea tipografiei chiar în timp ce era imprimată cartea, apoi de cenzură, este una dintre operele care reflectă cel mai bine criza identitară care a dominat societatea japoneză postbelică.

Faceți cunoștință cu fata cea mai puternică din lume.

O carte care a schimbat literatura pentru copii propunând un personaj excentric, cu o inimă mare și un umor fabulos.

Cu părul roşu ca morcovul, strâns în două cozi ţepene, pistruiată şi cu gura până la urechi, cu ciorapi desperecheaţi şi cu pantofi în care ar putea încăpea încă o pereche de picioare, fetiţa de nouă ani e o apariţie remarcabilă. Acţiunile ei îi lasă pe toţi cu gura căscată: după o întâlnire cu Pippi, până şi hoţii se lasă de meserie.

Ea este Pippilotta Merindela Persiana Minta Aluefraim Șosețica, fata cea mai puternică din lume.

Odată cu instalarea ei în Vila Villekulla, cu o maimuţică pe umăr şi un cal pe verandă, viaţa celor din jur se schimbă radical. Prietenii ei, Annika şi Tommy, încep să privească lumea prin lentila imaginaţiei lui Pippi şi nicio zi nu mai seamănă cu alta.

„Pippi face parte din tradiția personajelor care răstoarnă lumea oamenilor mari, fie chestionând-o, ca Alice, fie aruncând-o de-a dreptul în haos, asemenea Cotoiului cu Pălărioi al lui Dr. Seuss.” The Guardian

Creatoarea lui Pippi, Astrid Lindgren (14 noiembrie 1907 – 28 ianuarie 2002) a fost una dintre cele mai celebre și mai iubite scriitoare de literatură pentru copii din întreaga lume. Personajele din cărțile ei au făcut înconjurul lumii, au învățat să vorbească în toate limbile pământului și au devenit personaje de film ori de desene animate și sfătuitori de taină ai micilor cititori.

Prefata (Poporul roman nu vorbea "nici asa de frumos, nici asa de bine" pana la Ispirescu), fisa biobliografica, referinte critice si nota asupra editiei de Lucian Pricop

Legende sau basmele romanilor (1882) – Tinerete fara batranete si viat afara de moarte, Ileana Simziana, Broasca testoasa cea fermecata, Aleodor imparat, Insir-te margaritari, Praslea cel voinic si merele de aur, Fata saracului cea isteata, Balaurul cel cu sapte capete, Zana zanelor, Greuceanu, Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat, Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei, Pasarea maiastra, Gainareasa, Fata mosului cea cuminte, Cele trei rodii aurite.

Din periodice – Sarea in bucate.

Cuprinsul acestui volum a fost dictat de prezenta basmelor lui Ispirescu în bibliografia scolara de ciclu primar si gimnazial. […} Pentru ca multe dintre basme sunt într-o circulatie libera dar, imperfecta editorial, am ales sa reluam la finalul fiecarui text inclusiv elementele de atribuire pe care le face culegatorul Ispirescu si le completeaza îngrijitorul editiei.

Lucian Pricop

Ia uitați-l pe Max. El e Max. Câinele. Numai de-ar convinge și cartea că el chiar e un câine, și nu o pisică albastră cu rochie verde. Dar cartea asta e pusă pe glume și pare chitită să-i joace bietului Max tot felul de farse. Cum a ajuns sărmanul să stea pe un șarpe? Cumva trebuie să o scoată la capăt. Max! Pune piciorul în prag, băiete!

„Delicioasă și înșelător de simplă, așa cum îi stă bine unei cărticele deștepte" - Andreea Caleman

Carte câștigătoare a Premiului Theodor Seuss Geisel

De ce versiunea lui Ion Gorun si de ce doar „Faust I“? Pentru ca, stand alaturi de cele ale lui Lucian Blaga sau, mai recent, Mihail Nemes, traducerea poetului si prozatorului Ion Gorun (pseudonim al lui Alexandru I. Hodos, 1863-1929) ni se ofera intr-o limba romana poetica si nepoetizata si, poate mai presus de toate, un tip de entuziasm romantic irepetabil.

Alegerea lui Gorun pentru marele Faust si nu pentru o editie integrala (care sa fi cuprins si Faust II) are cel putin un argument axiologic: „Faust I“ este capodopera. Fara artificialitatea traductologiei, dar intuind ca o cultura inalta este prin natura ei posesoarea universalitatii. De altfel, termenul „literatura universala“ a fost inventat de Goethe. El sugereaza o schema istorica a evolutiei literaturilor nationale conform careia acestea se vor amesteca pentru a se contopi intr-o mare sinteza.

Atunci cand il foloseste pentru prima data, intr-un articol despre o adaptare franceza a lui „Torquato Tasso“ (1827), Goethe isi exprima convingerea ca se afla in curs de constituire „o literatura universala, in care un rol de cinste ne este rezervat noua, germanilor“.

Articolul, comentat de ziarul parizian „Le Globe“, il entuziasmeaza pe Goethe, care se arata deosebit de bucuros ca „vecinii nostri de la apus au imbratisat aceasta idee“. Faptul ca dupa razboaiele napoleoniene lumea era satula de lupta a dus la intensificarea relatiilor literare dintre natiuni, crede ganditorul german.

Literatura universala se pregateste printr-un permanent schimb de idei si de forme; dar acest schimb nu constituie, in sine, literatura universala. „Ea reprezinta mai degraba un ideal, acela al unificarii tuturor literaturilor intr-o singura literatura, intr-un concert universal in care sa se auda vocea fiecarei natiuni. Orice literatura care nu e reimprospatata printr-un aport din afara ajunge pana la urma la stagnare“, sustine Goethe. Asta credem si noi si a crezut si Ion Gorun asumandu-si si implinind o traducere memorabila a poemului dramatic goethean. (Lucian Pricop)

O poveste clasică pentru copii despre curaj, prietenie și imaginație.

Povestea o urmărește pe Sophie, o fetiță curajoasă care este răpită într-o noapte de un uriaș misterios. Spre surprinderea ei, uriașul nu este deloc înfricoșător, ci un prieten blând care adună și distribuie vise copiilor din întreaga lume. Împreună, Sophie și Marele Uriaș Prietenos pornesc într-o misiune neobișnuită pentru a opri uriașii răi care amenință oamenii.

În toiul nopţii, micuţa Sophie este înşfăcată din patul ei de un uriaş, iar primul ei gând este că va păți ceva rău. Dar uriaşul cu ochi scânteietori nu face decât să o ducă în peştera lui, unde, cu felul lui împleticit de a vorbi, i se prezintă: “Eu este singurul uriaş cumsecade şi zăpăcit din tot Tărâmul Uriaşilor. Eu este Marele Uriaş Prietenos. Eu este MUP.” Ba mai mult, Sophie află că MUP are o îndeletnicire nobilă şi misterioasă: colecţionează vise pe care le suflă în urechile copiilor adormiţi.

În scurt timp însă puterile lui MUP vor fi puse la încercare, când Sophie şi noul ei prieten vor încerca să-i oprească pe uriaşii mâncători de oameni. Îndrăzneaţa misiune, la care va participă însăşi regina Angliei, îi va ţine pe cititori cu sufletul la gură şi le va stârni deopotrivă hohote copioase de râs.

Marele Uriaș Prietenos este o lectură potrivită pentru copiii de 8–12 ani, oferind numeroase oportunități de învățare și reflecție.

• Este un exercițiu de gândire creativită plecând de la universul fantastic creat de Roald Dahl.

• Promovează valori precum bunătatea, prietenia și curajul.

• Le vorbește copiilor despre importanța empatiei și a cooperării.

• Contribuie la dezvoltarea vocabularului prin jocurile de limbaj, invențiile lingvistice specifice autorului și expresivitatea cuvintelor utilizate.

“Eu este singurul uriaş cumsecade şi zăpăcit din tot Tărâmul Uriaşilor. Eu este Marele Uriaş Prietenos. Eu este MUP.”

Thriller epistemic şi intelectualist, provocator prin ambiguitate şi tulburător în sensuri, dioramă a marginalității mitteleuropene de extraordinară forță evocatoare, hartă polifonică a generațiilor unui sfert de veac sufocant ideologic, Galeria cu viță sălbatică se parcurge astăzi ca un roman cult al labirintului Istoriei în care se înghesuie, ca într-un Symposion tragic, o umanitate ce alunecă spre prăpastia barbarizării visând la o mântuire abstractă. Parabolă a indestructibilității și a depăşirii recordurilor de convertire, patimă şi ignoranță, incendiară prin enciclopedismul anchetei morale, sclipitoare în scenariile metanarative, hipnotizantă prin densitatea ontologică şi cerebrală în fauna caracterologică, Galeria cu viță sălbatică se impune ca o masivă pledoarie distopică despre epoci care se scurtcircuitează prin idei la umbra cărora păşesc pe cioburile istoriei mai ales învinşii, ei şi doar ei strălucind prin ruinele umanismului, în maiestuoasa agonie din mirajul totalitar. Hipnotizant şi profund uman, texturat cu frumuseți criptice şi adesea întunecate, panoramă a fantomatizării socialului şi poem al vulnerabilității, o capodoperă scrisă de un vizionar din timpuri fără nimic de imaginat. - MARIUS MIHET

Cu o introducere de Baruch Spinoza

Ultima carte publicata antum de Descartes, „Les passions de l’âme“ (1649), este rodul intregii sale filosofii. Acest tratat, un rezumat al biologiei carteziene, este orientat spre o intelegere medicala concreta a elementelor de psihofiziologie. Totusi, alaturi de observatiile stiintifice, Descartes nu ezita sa adauge notatii a caror finete aforistica a fermecat saloanele aristocratice, dar si viata culturala moderna si contemporana. Concluziile stiintifice, morale si metafizice sunt imbogatite cu experienta vietii traite integral, care face din aceasta carte, scrisa pentru tanara printesa Elisabeta a Boemiei, modelul de lucrare stiintifica accesibila publicului larg.

Cuprins :

Partea I. Despre sentimente in general si cu acest prilej, despre intreaga natura a omului

Partea a II-a. Despre numarul si ordinea pasiunilor cu explicarea celor sase sentimente primitive

Partea a III-a. Despre sentimentele particulare

Un ghid limpede, actual și esențial pentru a înțelege cea mai revoluționară tehnologie a epocii.

Inteligența artificială nu mai este o promisiune a viitorului, ci o realitate care ne influențează viața. Dar ce înseamnă, de fapt, „inteligența“ unei mașini? Cum a ajuns IA să învețe, să ia decizii și să interacționeze cu noi? Și, mai ales, noi mai avem vreo șansă de a o controla?

Cu o cunoaștere temeinică a informaticii și o experiență de câteva decenii în câmpul descoperirilor științifice legate de inteligența artificială, Nigel Toon ne explică pe înțeles cum funcționează IA, cum diferă de inteligența umană și ce impact are în educație, în sănătate, în afaceri sau în viața privată. Dincolo de istoria domeniului, pe care o expune magistral, autorul demontează mituri, anticipează provocări și propune soluții concrete ca IA să lucreze în favoarea noastră.

„Teama față de mașini este firească. În timpul proiecțiilor-test ale filmului de animație Shrek, mulți copii au fost foarte speriați când au văzut primele versiuni digitale ale personajului feminin principal, prințesa Fiona. Era prea realistă, iar copiii începeau să plângă de îndată ce apărea pe ecran. Fenomenul a fost observat pentru prima dată de Masahiro Mori, profesor de robotică din Japonia, sub forma unui paradox pe care l-a numit «valea ciudățeniei» (uncanny valley). Mori a arătat că, atunci când roboții sau personajele animate sunt făcute să semene puțin cu oamenii, reacția inițială este pozitivă – ni se par simpatici. Însă, pe măsură ce robotul sau animația devin mai realiste, acea senzație pozitivă se poate transforma brusc în neliniște: personajul devine straniu, tulburător. Nu mai vedem un căpcăun care exprimă umanitate, ci un om transformat în căpcăun.“ — NIGEL TOON

NIGEL TOON este o personalitate marcantă în domeniul inteligenței artificiale, frecvent invitat să ia cuvântul la evenimentele din domeniu. A fost distins cu numeroase premii, fiind pe locul 1 în clasamentul „Cele mai influente 100 de persoane care au marcat tehnologia britanică“ al publicației Business Insider și inclus de Financial Times în topul „Cei mai buni 100 de antreprenori din Regatul Unit“. Este lider de afaceri în tehnologie, antreprenor și inginer și are funcția de director executiv în trei companii de procesoare finanțate prin capital de risc, printre care Graphcore, companie pe care a cofondat‑o și care a dezvoltat un nou tip de microprocesor, special conceput pentru inteligența artificială. Înainte, a fost director executiv al unei companii de semiconductori listate la bursă, cu sediul în Silicon Valley. A fost membru în consiliile de administrație și președinte al mai multor companii din domeniul tehnologiei și este în prezent director neexecutiv în consiliul UK Research and Innovation (UKRI), organism public independent din Marea Britanie care direcționează anual peste opt miliarde de lire sterline pentru finanțarea cercetării și a inovației. De asemenea, a fost membru în consiliul economic al prim‑ministrului Marii Britanii. Nigel Toon este deținătorul a trei brevete de invenție.

O subtilă alianță a eticii cu estetica, inspirată din filosofiile orientale, o apologie a simplității, care nu înseamnă, în ruptul capului, simplificare.

Dominique Loreau ne propune o subtilă alianță a eticii cu estetica, inspirată din filozofiile orientale, o apologie a simplității, care nu înseamnă, în ruptul capului, simplificare. Purifică-ți sufletul, golește-ți șifonierul, renunță la cumpărăturile compulsive, mănâncă frugal, îngrijește-ți corpul și numai atunci îți vei bucura și spiritul. De la arta de a vă simți bine „chez vous“ la arta de a fi fericiți „en vous“, Dominique Loreau transpune principiile Orientului pentru Occident, plecând de la dictonul japonez care spune că: „Perfecțiunea nu constă în a face lucruri neobișnuite, ci în a face lucruri obișnuite într-un mod neobișnuit.“

„Spațiu, lumină și ordine, iată de ce are nevoie omul ca să trăiască, pe lângă o farfurie cu mâncare și un pat.“ LE CORBUSIER

„De ziua mea, oferiți-mi, vă rog, un singur, suplu și frumos pahar pentru șampanie – Baccarat sau Lalique. Nu vreau nici să am lucruri multe, nici să răspund de ele. Nu vreau decât să am tot ce-mi trebuie, atunci când îmi trebuie ceva. Mulțumește-te să îți alegi un frumos șirag de perle și spune-le prietenilor că nu îți dorești cadouri care să trăiască mai mult decât o sticlă de Taittinger sau un buchet de trandafiri mov. Nu, nu vreau obiecte, vreau doar momente.“ Actriță americană

Stabilită în Japonia, Dominique Loreau este pătrunsă de maniera de viață a țării sale de adopție, ce se bazează pe principiul „Moins pour plus“ aplicat în toate domeniile, de la materie până la spirit.

YALSA Award for Excellence in Nonfiction // Michael L. Printz Honor // National Book Award, volum finalist

Charles Darwin a publicat Originea speciilor, revoluționara sa lucrare asupra evoluției, în 1859. După mai mult de un secol și jumătate, tezele sale continuă să provoace polemici între oamenii de știință și comunitățile religioase. Dar înainte ca aceste dispute să se fi iscat, Charles a reflectat îndelung la felul în care va fi primită teoria lui de societatea conservatoare. Pietatea soției sale, Emma, și dragostea pe care el i-a purtat-o l-au făcut să cântărească bine fiecare idee care avea să ajungă la public. Această carte vorbește despre viața privată și marea iubire a celui care a revoluționat biologia și totodată viziunea asupra omului.

„O carte încântătoare.” - The New York Times Book Review

„Cea mai surprinzătoare a biografiei lui Darwin, un volum meticulos documentat, care oferă satisfacții la fiecare pagină.” - San Francisco Chronicle

"Personaje puternice, dialogurile credibile și un subiect ce invită la dezbateri îi aduc lui Clements note mari pentru această carte." - Publishers Weekly

"Majoritatea copiilor cred că dacă iau note proaste e vina lor. Dar asta nu e adevărat...

O notă proastă pentru un copil e o notă proastă pentru toată lumea."

Șșșșșt... Nora Rose Rowley e genială, dar este secret. E în clasa a cincea și până acum a reușit să rămână neobservată: nu a aflat nimeni că nu e precum ceilalți copii și își dorește ca lucrurile să rămână așa.

Sătulă de atenția pe care toată lumea o dă notelor și testelor, Nora se hotărăște să aducă acasă un carnet plin cu note mici. Vrea neapărat să demonstreze că performanța și concurența cu orice preț produc pagube. Pentru asta e nevoie să ia numai note proaste, cu ceva noroc poate chiar înfiorător de proaste. Brusc e în centrul atenției - exact ce a tot încercat să evite -, iar secretul ei este dezvăluit. Abia acum începe să se complice totul.

LIGA INTERNAȚIONALĂ A EROILOR TE VREA!

 Dar ce anume vrea?

 MUSCHI ENORMI? SUPER VITEZĂ? CAPACITĂŢI MENTALE REMARCABILE? SĂ POŢI SĂ-ȚI SCHIMBI FORMA?

 POSIBIL. Dar caută cumva un despuiat?

 Un Piranha leşinat? Un Şarpe care fură briose?

 Şi un... prăjitor de pâine cu aripioară și dinți foarte mari?

 NORMAL! DE CE AI ÎNTREBA AȘA CEVA?!

 TĂNTĂLĂI, ADUNAREA!

 E EPISODUL 8 DIN BĂIEȚII RĂI

O poveste antrenantă și plină de farmec care te introduce în atmosfera magică a Crăciunului și te învață o lecție prețioasă despre prietenie și acceptare.

Prietenia, care este mai pură decât dragostea, pentru că nu are legătură cu trupul, este un sentiment căruia poeții lumii, începând cu Homer, i-au dedicat nenumărate, tulburătoare imnuri, printre care se aş ază firesc, vibrând de durere, acest Ultim Blues scris de Moshe Itzhaki, tradus de Paul Farkas și închinat lui Radu Țuculescu, prietenul lor plecat dintre noi. Extraordinarul portret pe care sensibilitatea acută a poetului israelian i-l face scriitorului român devine un imn al prieteniei de dincolo de frontiere, religii, istorii, al prieteniei adânci a cărei răscolitoare definiţie poate fi doar poezia. - ANA BLANDIANA

Există două tipuri de prieteni apropiaţi inimii noastre. Mai întâi, sunt cei din copilărie, care ne însoţesc chiar din zorii vieţii, vreme de zeci de ani, până când unul ne părăseşte prematur, întotdeauna. Pe de altă parte, sunt prietenii adevăraţi pe care‑i întâlnim mai târziu, oameni care devin parte integrantă din biografia noastră. O astfel de prietenie, asemenea unei minuni, s‑a creat între scriitorul şi dramaturgul Radu Ţuculescu şi poetul Moshe B. Itzhaki. Legătura s‑a creat prin intermediul literaturii, dar şi prin pasiunea lor comună pentru teatru: Ţuculescu în rol de dramaturg şi regizor, iar Itzhaki ca un talentat actor. Pe parcursul anilor, relaţia lor a fost o simbioză între doi creatori de literatură, ambii fiind mari iubitori de viaţă, debordând de vitalitate, receptivitate şi curiozitate. Aceste legături s‑au consolidat odată cu vizitele lui Ţuculescu în Israel, unde s‑a întâlnit cu publicul cititor familiarizat cu opera sa prin traducerile în ebraică semnate de Moshe B. Itzhaki şi Paul Farkas, acesta din urmă fiind deja prietenul lui Radu încă din anii 1960. Pe de altă parte, vizitele lui Itzhaki şi Farkas în România şi Elveţia erau destinate adâncirii legăturilor literare, incluzând şi participări la festivaluri, lansări de cărţi şi nenumărate călătorii.
Baselul, în special, funcţiona ca un magnet al inspiraţiei literare şi culturale fără sfârşit. Excursiile lor prin Cluj, Maramureş şi Basel au fost adevărate căutări de personaje şi povestiri, fără a renunţa la momentele relaxante din cafenele şi puburile elveţiene. O viaţă spirituală şi literară alături de una reală!
Iată sincerele regrete şi durerea pe care le‑a simţit Itzhaki odată cu trecerea în nefiinţă a bunului său prieten. Ani de prietenie ce se sfârşesc cu o mare durere, care lasă în urmă un abis de dor pentru momentele şi pentru timpul petrecut împreună, al creaţiei, prieteniei şi dragostei umane. Proiecte comune întrerupte brusc, opere care mai puteau fi scrise şi traduse. Itzhaki a decis să‑şi elogieze prietenul printr‑o serie de poezii deosebit de emoţionante, care exprimă, în esenţă, regretul şi dorul lui.
Elegiile de faţă se înscriu în tradiţia psalmilor de laudă şi de elogiere, iar blues‑ul aparţine tradiţiei lamentării din secolul XX. (…) Prin prezentul volum, deşi plin de durere, poetul reuşeşte să reînvie momente rare dintre parteneri în sfera literaturii şi în afara ei. Este o carte rară, plină de dragoste pură, una care reuşeşte să învingă moartea prin intermediul cuvintelor. - RAFI WEICHERT

Cartea „Primele mele sunete – Dinozauri” ii invita pe cei mici intr-o aventura preistorica plina de culoare si surprize. Ilustratiile prietenoase si butoanele sonore usor de apasat transforma lectura intr-o experienta interactiva, perfecta pentru copiii curiosi care vor sa descopere lumea dinozaurilor.

Cartea „Primele mele sunete – Animale de la ferma” este perfecta pentru copiii curiosi care vor sa descopere animalele si sunetele lor intr-un mod distractiv si interactiv. Ilustratiile vesele si butoanele sonore usor de apasat transforma fiecare pagina intr-o experienta de invatare prin joaca.

Cartea „Inventozauri” le ofera copiilor ocazia sa descopere lumea fascinanta a dinozaurilor intr-un mod original si distractiv. Fiecare pagina ii invita pe cei mici sa combine diferite parti ale unor dinozauri reali pentru a inventa creaturi noi si surprinzatoare.

Cronologie de Corina Anton

Cu o prefață de Gian Mario Anselmi

„Mergând pe urmele unor înaintași iluștri, Guicciardini dă viață unor genuri autobiografice și «judiciare» care își vor afla desăvârșirea la Montaigne. Toate acestea sunt evidente în această «Autoapărare a unui om politic» prezentată pentru prima dată aici în tălmăcire românească. Aceste nemiloase autoanalize, în care apar uneori, printre argumentele judiciare și politice, felurite profiluri subtil psihologice ale «personajului» Francesco, îndepărtate prodromuri ale acelor cercetări care peste secole vor ajunge la Freud și la Sartre pe o filieră care, în Europa, trecând prin Petrarca, Alberti, Erasmus, Machiavelli, Guicciardini și Montaigne, au marcat cu hotărâre trecerea spre subiectul modern cu complexitatea sa ce refuză orice simplificare. Poate că cele trei texte ce alcătuiesc «Autoapărarea» traduse aici nu l-au ajutat pe Guicciardini să scape de acuzațiile adversarilor săi și nici de propria lui amărăciune, dar noi, cititorii moderni, aflăm în ele o prețioasă rememorare a unor evenimente și vremuri în care nu doar destinul lui Guicciardini, ci și cel al Florenței și al Italiei întregi se schimbau definitiv.“ — GIAN MARIO ANSELMI

Un Crăciun îmbelșugat. Carte de colorat cu 1000 strasuri autocolante

Un Crăciun colorat. Jocuri și activități distractive. Cu peste 50 de abțibilduri

Descoperă cel mai faimos dinozaur din lume!

Această carte te invită să descoperi cel mai faimos dinozaur din lume, să pătrunzi în interiorul lui şi să afli detalii despre viaţa şi obiceiurile sale pe care niciodată nu ţi-ai fi putut închipui că le vei citi într-o carte.

Dacă străbați pământul cu dorința de a-i admira frumusețile și a-i afla tainele, vei descoperi nenumărate destinații uimitoare, create de natură sau de mâna omului. Unele dintre ele au rezistat de-a lungul secolelor, altele vorbesc despre puterea uluitoare a naturii de a crea adevărate opere de artă. Descoperă-le împreună cu noi și bucură-te de toate aceste minuni ale planetei noastre!