Cărți

Aceasta este povestea despre cum un Baggins a avut o aventură şi s-a trezit că face şi zice lucruri cu totul şi cu totul neaşteptate.

Bilbo Baggins este un hobbit care se bucură de o viaţă confortabilă, lipsită de mari ambiţii şi care arareori face drumuri mai lungi decât cele până în cămara lui. Viaţa lui calmă este deranjată de apariţia vrăjitorului Gandalf şi a treisprezece gnomi. Aceştia vor să-l ia cu ei într-o aventură "într-acolo şi din nou înapoi", căci au un plan cum să fure comoara lui Smaug, un dragon uriaş şi extrem de periculos.

Preludiu la trilogia "Stapânul Inelelor", "Hobbitul" s-a vândut în milioane de exemplare de la publicarea sa în 1937, devenind una dintre cele mai îndrăgite şi iubite cărţi ale secolului XX.

"O capodoperă fără cusur" - The Times

Prefață de Walter Hooper

„Unii oameni au pretenţia că văd sporii de ferigă, dar nu zăresc un elefant la zece metri depărtare, ziua în amiaza mare.“ (C.S. Lewis)

În distincta sa înfăţişare scriitoricească, C.S. Lewis oferă cu prilejul acestei noi colecţii de eseuri o apărare a dreptei credinţe creştine, confruntată cu ameninţările evului contemporan. Textele cuprinse aici sondează zone profunde şi sensibile ale sufletului religios, abordând cu simţ logic, cu imaginaţie şi cu exemple captivante probleme specifice discursului de tip teologic, precum noima apartenenţei la Trupul lui Hristos, semnificaţia şi puterea rugăciunii, înţelesul iertării, adevărul istoric al întâmplărilor descrise în Biblie, sau chestiuni ce ţin de un spectru mai larg, cum ar fi atitudinea faţă de război şi faţă de moarte în genere, falsul conflict dintre religie şi tehnologie ori pretenţiile nejustificate ale unora de a descifra sensul istoriei. Argumentaţia bine închegată şi de o mare limpezime, pusă în lumină de numeroase citate şi aluzii la Scriptură şi pigmentată cu inconfundabile tuşe de umor şi ironie, descoperă cărturarul fermecător şi pătrunzător care în finalul fiecărui pasaj lasă nostalgia vorbei scrise şi graba de a ne adânci în următorul, spre a regăsi savoarea pe care-o au doar fructele coapte ale minţii.

Mai real. Mai pasional. Mai periculos ca niciodată. Ultima dată când Nick și Noah îți vor frânge inima. Și tot îi vei iubi pentru asta. O familie de protejat, un imperiu atacat și fantome din trecut care refuză să dispară. Nick și Noah au făcut față oricărui obstacol — dar niciodată tuturor în același timp. Va fi iubirea lor suficient de puternică sau tocmai ea va fi cea care îi distruge?

De la doina de mahala la jazzul care a cucerit Berklee-ul – o viață cântată în cheia adevărului. „Greșeala este calea” reprezintă mărturia fără precedent a unui artist care a fugit din comunism cu naiul în brațe și a ajuns pe cele mai mari scene ale lumii. O poveste despre depresie, rușine și adicții, despre prețul ascuns al succesului pe care nimeni nu-l vede din sală. Dar, mai presus de toate, este dovada vie a faptului că drumurile greșite nu te abat de la destinația ta. Ci te aduc, pe ocolite, acasă.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND CEA MAI NEMILOASĂ OBSESIE ÎȘI GĂSEȘTE CEA MAI ÎNTUNECATĂ FIXAȚIE? ANNIHILAREA ÎNCEPE. Intră în cel mai întunecat și pasional volum DARK VERSE de până acum! ANNIHILATOR: povestea în care obsesia are răbdare, memoria are dinți, iar dorința vine cu mănuși în mâini. Ea a învățat să trăiască în umbre. El s-a născut ca să le stăpânească. Ea este luna prinsă într-o noapte fără sfârșit. El este întunericul care o înconjoară.

Colecția Corint Clasici ai literaturii universale aduce o nouă carte memorabilă în bibliotecile adulților pasionați de literatură clasică: Război și pace (vol. I și volumul al II-lea) de Lev Tolstoi. „Mă pasionează istoria lui Napoleon și Alexandru. Ideea de a scrie o istorie psihologică − romanul lui Napoleon și Alexandru −, conștiința posibilității de a face un lucru mare m-a cuprins acum ca un nor de bucurie. Toată mârșăvia, toată vorbăria, toată nebunia, toate contradicțiile din sufletul oamenilor care i-au înconjurat și din ei înșiși...” - Lev Tolstoi

Mămicile și tăticii sunt foarte importanți în viața puilor de animale, cum sunt și părinții tăi pentru tine. La fel ca tine, și puii au nevoie de căldură, hrană și joacă. Și cine să le ofere toate acestea dacă nu părinții lor? Vei descoperi aici cu câtă gingășie sunt crescuți puii de cangur sau de urangutan, dar și ce echipă grozavă de părinți formează lupii, vulpile sau peștii clovn.

 

Copil prizonier. Adolescent fugar. Geniu militar. Erou nemuritor.

Viața lui Minamoto Yoshitsune pare desprinsă dintr-o legendă: după ce familia lui e învinsă de clanul rival, Yoshitsune este trimis la o mănăstire de unde n-ar trebui să iasă niciodată. Însă ambiția lui de a deveni samurai și dorința de a-și răzbuna familia sunt mai puternice decât frica de moarte.    

Tânărul Yoshitsune fuge de la mănăstire, învață să tragă cu arcul din galopul calului, să mânuiască sabia și să poarte cu cinste armura de samurai. În nenumăratele lupte în care se află în fruntea oștirilor de samurai, dă dovadă de o vitejie ieșită din comun și de o iscusință nemaiîntâlnită la niciun conducător de până atunci.

Samurai este o carte despre rivalitate amarnică și despre curajul nebun de a lupta pentru dreptate și onoare. Pornind de la documente istorice, acest roman vine cu o perspectivă contemporană asupra Japoniei medievale și a celui mai cunoscut samurai din toate timpurile.

Noaptea în care Războiul Rece ridică un zid în inima Berlinului

„Duminica Sârmei Ghimpate. Ziua în care un oraș și, în cele din urmă, o țară întreagă au fost împărțite. Și cel mai rău, ziua în care familia mea a fost ruptă în două. Înălțându-se încet, către est, soarele îmi încălzea spatele, dar eu tremuram sub razele lui. Lumina timpurie a dimineții încă nu pusese capăt nopții lungi și întunecoase. Nu. Pentru noi, noaptea cea neagră de-abia începuse.“

Zidul Berlinului ridicat peste noapte îi desparte Gertei familia în două. Tatăl și unul dintre cei doi frați ai săi au trecut în Vest și nu se mai pot întoarce. Gerta, mama și fratele ei, Fritz, au rămas în Berlinul de Est, controlat de sovietici. La doisprezece ani, Gerta știe că e periculos să privești Zidul și să gândești lucruri interzise legate de libertate. Cumva, trebuie să treacă de Zid și să-și reunească familia, chiar dacă asta înseamnă să-și pună viața în pericol. De-acum nu mai poate avea încredere în nimeni.

„O poveste excepțională de ficțiune istorică, plină de suspans, realistă și captivantă.“ - School Library Journal

„Un roman istoric foarte bine construit despre curaj, perseverență și dorința de a supraviețui. Noaptea despărțirii excelează din toate punctele de vedere.“ - The Times Herald

GRAND PRIX DE LITTÉRATURE POLICIÈRE FOR ROMANS ÉTRANGERS

Suntem suma a tot ce am făcut și a locurilor pe unde-am fost și cred sincer că, în multe privințe, lumea în care am crescut eu era mai bună decât cea în care trăim azi.

Fostul polițist Dave Robicheaux trăiește o viață retrasă, se ocupă de un magazin cu momeli pentru pescuit și-și îngrijește fiica adoptivă. O întâlnire neașteptată cu Dixie Lee, vechi prieten din vremea facultății, îl aruncă însă într-o afacere necurată și o serie de crime nerezolvate, în care sunt implicați mafioți, indieni și forțele de ordine federale.
Acuzat de o crimă pe care nu a săvârșit-o și amenințat cu moartea fetiței sale, Robicheaux călătorește în rezervațiile indiene pentru a-și reabilita numele, însă descoperă o lume străină lui.
Totuși, lupta adevărată rămâne cea cu fantomele trecutului, care sunt mai vii ca niciodată.

Mâine nu există mai mult decât ieri, dar momentul PREZENT poți să-l controlezi. Trăim într-o serie de momente prezente.

RĂMAS-BUN, VIAȚĂ VECHE...

Lia și familia ei urmează să se îmbarce la bordul unui avion care-i va duce de cealaltă parte a Atlanticului, tocmai în Canada, lăsându-și în urmă rudele, prietenii și România – casa lor de până acum.

Lia se trezește aproape peste noapte într-o lume unde totul e diferit: limba, școala – până și corpul ei trece prin schimbările adolescenței. Nu e de mirare că se simte copleșită și îi este greu să comunice cu părinții și colegii și tot ce își dorește de fapt este să se întoarcă în țara ei...

Inspirată din experiențele prin care a trecut autoarea când s-a mutat din România în Canada, Fata cea nouă e o poveste încântătoare despre schimbare și acceptare.

„Fanii autoarelor Raina Telgemeier, Victoria Jamieson și Svetlana Chmakova se vor bucura nespus citind cartea asta amuzantă și exuberantă.” - Kirkus Reviews

„Emil și detectivii” de Erich Kästner – o poveste clasică ce dezvoltă spiritul de observație, responsabilitatea și cooperarea în rândul copiilor

Emil călătorește pentru prima dată cu trenul de unul singur. A pornit dintr-un orășel de provincie și vrea să ajungă la Berlin. Este entuziasmat, dar are și ceva emoții: trebuie să aibă grijă de plicul cu bani pe care mama i l-a pus în buzunar.

Aventurile care se nasc de aici deschid o cale nouă în literatura pentru copii, Emil și detectivii fiind un roman polițist în toată regula.

Sigur că Berlinul e splendid. Ai zice că eşti la cinematograf. Dar nu ştiu dacă mi-ar plăcea să stau totdeauna aici.

Emil și detectivii de Erich Kästner este un roman clasic al literaturii pentru copii, dedicat cititorilor cu vârste între 8 și 12 ani, ideal pentru a încuraja independența, gândirea critică și lucrul în echipă.

Veronika pare să aibă tot ce şi-ar putea dori. Frecventează localuri de noapte cunoscute, întâlneşte bărbaţi atrăgători, şi totuşi nu e fericită. Ceva lipseşte din viaţa ei. Iată de ce, în dimineaţa zilei de 11 noiembrie 1997, Veronika se hotărăşte să moară. După ce ia o supradoză, i se spune că nu mai are de trăit decât câteva zile. Romanul o urmăreşte pe parcursul acestor zile intense în care, spre surprinderea ei, se trezeşte atrasă în lumea închisă a spitalului unde se află. În această stare de surescitare, ea descoperă lucruri pe care nu-şi permisese de fapt să le simtă niciodată: ură, teamă, curiozitate, dragoste; până şi împlinirea sexuală. Experienţele ei o fac treptat să-şi dea seama că fiecare secundă a existenţei este o alegere între viaţă şi moarte. Cartea lui Paulo Coelho vorbeşte despre cei care nu intră în tiparele considerate normale de către societate. Vorbeşte despre nebunie şi despre nevoia de a descoperi un alt mod de viaţă a oamenilor care, gândind diferit, se confruntă cu prejudecăţile celorlalţi.

PAULO COELHO s-a născut la Rio de Janeiro în 1947. Este unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii, cărţile sale traduse în 88 de limbi şi editate în peste 170 de ţări atingând, până în prezent, vânzări de peste 320 milioane de exemplare în întreaga lume. Înainte să devină un adevărat fenomen literar, a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viaţa şi cariera. Deşi profund ataşat de Brazilia natală, romanele lui dezvoltă drame universale, ceea ce explică primirea entuziastă de care se bucură pe toate meridianele. Paulo Coelho este scriitorul cu cea mai mare comunitate online, având peste 45 de milioane de fani pe reţelele de socializare. În 2009, a intrat în Guinness Book drept autorul celei mai traduse cărţi (romanul Alchimistul). Este consilier special UNESCO în cadrul programului „Convergenţe spirituale şi dialoguri interculturale", membru al comitetului director al Fundaţiei Shimon Peres, al Schwab Foundation for Social Entrepreneurship, al Lord Menuhin Foundation. I s-au decernat numeroase premii (printre care premiul german Bambi 2001, acordat personalităţii culturale a anului şi premiile italiene Grinzane Cavour, 1996 și Fregene pentru literatură, 2001, precum și premiul danez Hans Christian Andersen, 2007) şi importante distincţii (Cavaler al Legiunii de Onoare, Franţa, 1999; Comandor al Ordinului Rio Branco, Brazilia, 1998 etc.). Este membru al Academiei Braziliene de Litere din 2002.

Opere principale: Jurnalul unui Mag (1987); Alchimistul (1988); Brida (1990); Walkiriile (1992); La râul Piedra am şezut şi am plâns (1994); Al cincilea munte (1996); Manualul războinicului luminii (1997); Veronika se hotărăşte să moară (1998); Diavolul şi domnişoara Prym (2000); Unsprezece minute (2003); Zahir (2005); Vrăjitoarea din Portobello (2006); Ca un râu care curge (2006); Învingătorul este întotdeauna singur (2008); Aleph (2010), Manuscrisul găsit la Accra (2012); Adulter (2014), Spioana (2016), Hippie (2018).

Emil, Profesorul, Pony Hütchen, micul Vineri şi Gustav, prietenii din Emil şi detectivii, se reunesc.

Emil, Profesorul, Pony Hütchen, micul Vineri şi Gustav, prietenii din Emil şi detectivii, se reunesc acum datorită Profesorului, care îi invită în vacanţă la casa lui de la Marea Baltică.

Întâlnirea celor cinci prieteni se dovedeşte a fi mai mult decât o simplă excursie pentru relaxare şi joacă. Peripeţiile prin care vor trece tinerele personaje le vor cere din nou isteţime şi curaj, dovedind o dată în plus valoarea prieteniei adevărate.

„O carte încântătoare, amuzantă și neobișnuită.“ - Kirkus Reviews

 De când a cunoscut-o pe domnișoara Miau, viața lui Tibbe s-a schimbat mult. Înainte era un tânăr ziarist timid, cât pe ce să fie dat afară de la slujbă pentru că scria doar articole despre pisici. Acum este... ei, e tot la fel de timid, dar măcar domnișoara Miau îi spune care sunt noutățile din oraș și e tot mai apreciat la ziar și în comunitate.

 Nu se știe de unde află domnișoara Miau atâtea secrete și, dacă stai bine să te gândești, e cam ciudat că petrece așa de mult timp pe acoperiș, printre pisici, sau că se urcă speriată în primul copac care-i iese în cale dacă aude un câine lătrând, dar lui Tibbe nu-i pasă – lui îi plac pisicile.

„O poveste năstrușnică din care cititorii învață că având grijă de o persoană (sau de o pisică) pot să devină mai buni, mai puternici, mai empatici.“ - School Library Journal

Arthur te invită în cea mai frumoasă călătorie pusă la cale vreodată pentru copii și te provoacă să faci înconjurul lumii cu o carte, fără să te ridici din fotoliu.

Mistuit de dor, pinguinul Apolodor își ia rămas-bun de la prieteni și o pornește spre Polul Sud, sperând că-și va găsi liniștea alături de frații lui din Labrador. Cămila Suzi, iepurele Buză-Lată și pisoiul Tiț încearcă să-l oprească, dar în zadar: dorul lui de depărtări e mai puternic decât orice și nicio rugăminte, oricât de fierbinte, nu topește dorința lui de a vedea ghețurile nesfârșite de la capătul Pământului.

Dar într-o zi Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus așa – Sunt foarte trist!
Îmi place viața de corist,
Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor
De frații mei din Labrador...

Cartea cu Apolodor este un text unic în cultura română, valoros atât după criteriile poeziei mari, cât şi după rigorile specifice literaturii celor mici. Un poem de o mare inventivitate, cu niveluri şi chei de lectură diferite, o carte de aventuri, dar şi o carte despre literatură, cu un narator când ingenuu, când pus pe şotii, cu un personaj ba curajos, ba nu prea, cu un mesaj satirico-politic, dar şi cu unul profund uman, vorbind atât pe înţelesul copiilor, cât şi, prin frumoase subînţelesuri, cu cititorul adult, devenit colaborator al poetului.

 

Al șaselea roman grozav scris de Dav Pilkey

E ca o navetă „Meciul” ăsta: între ţări, între oraşe, între castele, între ape, între identităţi. Între rigorile (plus prejudecăţile) germane şi acomodarea balcanică. Între copilărie şi maturitate. Între educaţia din noua casă şi risipirea ei în preajma celei vechi. Meciul lui Michael Zwischen este aparent o poveste fără eroi (şi, tot aparent, fără bestii). Nimeni nu are contur de nufăr şi aripi de albatros. Oamenii din carte sunt aidoma celor din viaţă, cu umbre care le atacă raza de lumină, cu gesturi pe care le regretă sau nu, cu şovăiri şi clătinări pe drumul care le poate deveni destin. Şi descoperi, la final de poveste, că există totuşi o convertire pe care poate că n-ai fi bănuit-o la început: cea a lui Heinz Zwischen, tatăl de împrumut al puiului de ţigan Mihai / Michael, în slujba unui bine care-şi lasă urma în minţile noastre printr-o poezie-epitaf. O poezie scrisă de / pentru Heinz, pe care Michael o prelungeşte înapoi în viaţă, alegând să intre voluntar în război de partea asupritului ucrainean în lupta lui cu Anticristul. - Radu Paraschivescu

odihna setea face ca oamenii să ajungă la inima deșertului. la rândul meu, aud doar sunetele viorii și loviturile de baston ale Orbului care traversează Plaza Lerdo pentru cafeaua neagră și tare, mă întorc în Mexic pentru femeia cu două inimi și doctorul care salvează o viață pentru a o prelungi pe a sa. drumul este abrupt. nu pot lua cu mine pe nimeni. rolul oricărui om în viața mea s-a sfârșit. la ora asta nu va mai trece nimeni pe aici, la ora asta nimeni nu așteaptă să plouă în Xalapa.

Pintilie era tatăl poveștilor despre toate familiile țării, era dumnezeul necunoscut al fiecărui cartier, era dumnezeul adevărului absolut despre o întreagă națiune. Ce vedea, aia îți arăta. (Astfel, atât televizorul, cât și ecranul de la cinema erau acum oglinzi, oricât și-ar fi dorit comuniștii ăia să te mintă frumos cu propaganda lor.) Poveștile lui, povești mici, erau dureroase pentru că nu erau ficțiune. Erau povești din viață. Sigur, la orice moment al zilei, undeva, prin țară, era cel puțin unul (de obicei mult mai mulți) căruia viața i se întâmpla exact așa cum spunea Pintilie povestea pe ecran. Ăsta era marele secret, ingredientul de bază – că, orice spunea, se putea întâmpla oricui, oricând, sau s-a întâmplat deja, sub o formă sau alta.

Paradoxal în fascinația pe care poemele lui Dorian Stoilescu au exercitat-o din prima clipă asupra mea a fost raportul – contradictoriu și, în același timp, armonios și neliniștitor ca o aură – dintre indiferența formei și sfâșietoarea implicare sufletească și intelectuală, și chiar fizică (pentru că o durere este întotdeauna ceva fizic) a conținutului. Un poet metamodern căruia îi pasă de tot ce vede, de tot ce simte, de tot ce încearcă să înțeleagă sub imperiul unei aproape insuportabile intensități. Poeme de emigrație, poeme de țară, poeme de revoluție, poeme de dragoste – ceea ce apare evident la lectură este urgența lor implacabilă, faptul că trebuiau scrise, că autorul lor nu avusese de ales, că fusese obligat să o facă și, dacă nu ar fi găsit cuvinte ca să se exprime, ar fi folosit pietre sau bucăți de lavă. - Ana Blandiana

A fost soare peste Auschwitz. Nu l-am văzut eu, nu l-au trăit șase milioane de oameni, dar a fost întotdeauna acolo. A strălucit cu mai mult curaj după iulie 1944, și-a recăpătat locul pe cer în ianuarie 1945; mulți nu l-au găsit nici azi. Ei sunt cei care trebuie să știe, și mai apoi să creadă, vorba Annei Frank, că poți să vezi lumea din pod și de la Auschwitz. Adică poți să ierți. Viața post-Holocaust nu înseamnă că antisemitismul s-a încheiat, nici că lumea evreiască e scutită de ură, atât din afara, cât și din lăuntrul ei. Însă dacă rămâne ceva după Auschwitz, sunt convinsă că lumea cu care ne alegem e una în care se va muri mai blând, se va ierta mai puțin și se va iubi mai mult. Lumea asta va fi frumoasă atât cât încape în ea iertare, iubire și, vorba lui Camus, o moarte fericită. Pentru foarte puțini oameni, aceeași lume va fi sublimă pentru că ei pot ceva ce niciunul dintre noi, în rest, nu poate. Să ierte, fără ca prin asta să iubească mai puțin. Aceasta este o carte despre impardonabil, cu toate neîmpăcările lui, fără a fi despre resentiment. O carte care pune morala în disconfort, chestionând ce se întâmplă atunci când iertarea poate deveni un gest imoral și ce înseamnă că lumea post-Holocaust este una a impardonabilului? Așa s-au născut aceste rânduri, fără ca prin paginile de aici să reiau ceva din ceea ce face obiectul meditațiilor mele despre spațiile concentraționare, atrocitățile în masă din secolul XX, lagăre și gulaguri, despre genealogia antisemitismului și locul ei în rândul originilor totalitarismului. - Oana Șerban

Andrei scrie despre Richard cu atenția, căldura și compasiunea unui poet-biograf, a unui părinte pe care acesta nu l-a avut niciodată, înţelegându-l în profunzime. Volumul este traversat de iubire/iubiri, motorul existențial al poeților, și de sentimentul că cineva te recunoaște și te acceptă, chiar și atunci când tu însuți nu te mai recunoști și nu te mai accepți. O odă închinată poeților blestemați dintotdeauna. - Andrei Dósa

Ioan Cordoș s-a născut la 15 iunie 1956 în localitatea Vărșand, județul Arad.A absolvit Liceul „Moise Nicoară” din Arad, promoția 1975 și Facultatea de Medicină din București în anul 1981. Între 1981 și 1990 este medic șef de unitate militară. Din 1990 până în anul 2000 lucrează ca medic specialist, apoi primar de chirurgie generală și toracică în Spitalul Clinic de Urgență Militar Central București. A condus Clinica de Chirurgie toracică din Institutul de pneumoftiziologie „Marius Nasta” – București din 2000 până la ieșirea la pensie din iunie 2023. A debutat în aprilie 1977 în revista Amfiteatru, cu o prezentare de Ștefan Bănulescu. În 1998 îi apare la Editura Etios (Brașov) volumul de nuvele În câmpul cel cu flori, iar în 2013 îi apare la Tirana traducerea în limba albaneză a nuvelei „Ultimul drum” (din vol. În câmpul cel cu flori). În 1979 i se acordă Premiul I pentru proză și reportaj al revistelor Viața studențească și Amfiteatru. În 2024 a publicat volumul Mama și alte istorisiri.

Vasile Nedelciu, prin noua sa carte, Singurătatea nu-și negociază hotarele, afirmă o voce lirică distinctă între colegii săi de generație; poetul debutînd în presa literară de peste Prut în 1974. Cu o frunte brăzdată de riduri ca o tăbliță cu hieroglife, poezia sa este însoțită de o ironie fină, distinsă, umbrită firesc, de autoironia celui păscut de nevoile vieții. În Cărțile și prietenii constată: Dar ce ne surprinde mai mult la această poveste/ e că, avînd în sfîrșit casă și masă,/ cu toate cărțile adunate grămadă,/ rîndul prietenilor s-a rărit simțitor. Cartea oferă cititorului posibilitatea de a accede la o poezie încărcată de o ideatică plină de consistența unei existențe în haina realității de neocolit și care își refuză pastelul. Își cunoaște destinul, unul asumat civic, dar, mai ales liric, cînd își spune: Și de tine depinde ce va spune ziua de mâine despre ziua de azi. El știe că se poate muri pentru un nume și nu pentru un chip, însoțit constant de o puritate pe care doar copilăria ți-o oferă. Pe cît este de frondeur, în aceeași măsură este și un elegiac inspirat. Se întreabă, cu miez: Oare e de ajuns să plec/ ca să se vadă că sunt? Avem și o sublimă asumare a satului, dincolo de blagiana: veșnicia s-a născut la sat. Întrebarea la care nu poți răspunde este un elegant dialog, plin de mare adîncime de suflet la fel în Viața-i frumoasă, care-i astfel pentru că-i scurtă. Vasile Nedelciu străbate universul unei vieți care își cere dreptul la neuitare, recunoscînd că nu-i singurul care caută dreptatea/ cu pumnalul poeziei în mîini, cum fac întotdeauna poeții. - Cassian Maria Spiridon

Florina Zaharia a initiat si coordonat urmatoarele proiecte culturale: Coffezie, Ziua Mondiala a Poeziei; Raftarg, Ziua Mondiala a Cartii; CartEsente, colectie de poeti contemporani; Festivalul International de Literatura POEZIA – PORT LA DUNARE; Gala Scriitorilor.

Poezie de dragoste, poezie erotica, poezie care jongleaza melancolic cu experienta si cu memoria, poezie ludica, ironica, fantasta, aluvionara si cat se poate de cruda. Poezie ca foile de ceapa, poezie ca metalul topit si poezie ca masca. Toate acestea le veti gasi in cartea Doinei Roman, intr-o poveste despre feminitate si putere, despre sensibilitate ca arma in fata abuzului, a ipocriziei, a pierderii si-a ratarii. Glamour este o forma de-a exista. - Cosmin Perta

Un roman aclamat la nivel internațional pentru forța sa emoțională.

O carte-eveniment de la una dintre cele mai apreciate voci ale ficțiunii contemporane.

O ediție de colecție pentru o poveste care rămâne cu tine pentru totdeauna.

Cât timp înfloresc lămâii este un roman de o frumusețe devastatoare, o carte care doare ca o rană deschisă și vindecă precum o îmbrățișare. O poveste care poartă în aceeași respirație cenușa războiului și dulceața fragilă a iubirii, amintindu-ți că până și cele mai frânte suflete pot găsi puterea de a înflori din nou.

Cât timp înfloresc lămâii, speranța nu va muri niciodată…

Siria, Homs. Printre clădiri sfărâmate și aer încărcat de fum și sânge, Salama încearcă să nu lase durerea să-i îngroape și ultima fărâmă de speranță. Are doar optsprezece ani, dar războiul i-a furat deja tot ce avea mai drag: casa, siguranța, viitorul și oamenii pe care îi iubea. În fiecare zi salvează vieți într-un spital improvizat, iar în fiecare noapte încearcă să adune din ruine tot ce a mai rămas din ea însăși.

Până când îl cunoaște pe Kenan, băiatul cu ochi verzi care îi strecoară din nou lumina în suflet, puțin câte puțin, și care o face să simtă că iubirea nu a dispărut odată cu lumea pe care o știa. Iar atunci, printre umbrele războiului, speranța începe să poarte mireasma lămâilor în floare – fragilă, dulce și vie.

„Decizia de a-ţi părăsi ţara natală nu e una uşoară, Ar fi greu de înţeles, dacă nu ar exista poveşti ca aceasta, care dezvăluie cu atenţie şi empatie traumele care duc la astfel de decizii dureroase.” ―Booklist

„O frescă realizată cu măiestrie a costurilor oribile ale opresiunii şi ale violenţei; un contrast între o imagine plină de compasiune şi o criză umanitară de lungă durată, responsabilă pentru suferinţe omeneşti de nemăsurat". ―NPR

„O poveste sfâşietoare despre război, pierderi, familie şi iubire, despre căutarea alinării în toiul nebuniei şi a speranţei în tragedie, Cât timp înfloresc lămâii e o poveste fenomenală, un studiu pătrunzător al Siriei care a fost odată şi al Siriei de acum. O carte pe care trebuie s-o citeşti.” ―Sabaa Tahir, autoarea bestsellerului de pe locul 1 în New York Times An Ember in the Ashes.