Cărți

La varsta de saizeci si patru de ani, Penelope Keeling, personajul central al cartii, are in urma ei o viata bogata si agitata: o copilarie petrecuta in lumea boema din Londra si Cornwall alaturi de tatal ei, pictorul prerafaelit Lawrence Stern; o casatorie nefericita in timpul razboiului si o unica dragoste adevarata, curmata de moartea barbatului iubit. si-a crescut cei trei copii, pe care a invatat sa ii accepte asa cum sunt.

În volumul 10 al îndrăgitei serii, eroina noastră ni se dezvăluie, de data aceasta, în rolul de mamă. De la Green Gables, o regăsim acum pe Anne la Ingleside, în casa ei caldă unde împreună cu soțiorul ei drag, își crește proprii copii, care îi seamănă atât de mult și care ne vor încânta cu gingășia, naturalețea, spontaneitatea și farmecul lor.
Suflete pe care Anne le umple de nădejde, de căldură, de dragoste și de bucurie cu aceeași ușurință cu care a făcut-o cu toți prietenii și mai ales cu toți cititorii ei cale de nouă volume.
„Asta-i viața. Bucurie și durere, speranță și frică și… schimbare. Mereu schimbare! N-ai cum să te împotrivești. Trebuie să uiți ce-a fost și să te apropii de ce e nou… să înveți să-l îndrăgești și să-l accepți.’’
Timpul a trecut, dar Anne stăpânește în chip minunat arta de a rămâne neschimbată în adâncul inimii sale. Căci după cum se amuză Gilbert: „Soția asta a mea nu și-a pierdut încă simțul ăsta al speranței. Ea crede că mărăcinii pot în orice clipă să facă smochine.”
Roadele lecturii nu vor înceta să apară, pentru că Anne trăiește, iubește și se roagă cu adevărat: „Doamne, Dumnezeule, ajută-l pe copil și pe mama lui… ajută-le pe toate mamele din lume. Avem așa de mare nevoie de ajutor, cu toate sufletele și mințile atât de sensibile și iubitoare care caută de la noi călăuzire, iubire și înțelegere.”
Iar rugăciunea trece dincolo de filele cărții, făcându-ne să ne dorim să fim și noi pe vaporul la a cărui cârmă e nimeni altul decât Cel a-toate-ocârmuitor! „Lui Anne îi bătea mereu inima ceva mai tare
când privea un vapor îndepărtându-se de țărm. Îl înțelegea foarte bine pe căpitanul Franklin Drew, pe care l-a auzit odată spunând: «Doamne, ce rău îmi pare de oamenii ăștia care rămân pe uscat!»” oamenii aceștia, atât de triști, care nu pot crede că tot drumul vieții poate fi inundat de frumusețe atunci când din inimile lor fac lăcaș în care să ardă dragostea, cea curată și luminoasă.

Sfântul Ioan Botezătorul rămâne pentru credincioși un mijlocitor al pocăinței și un sprijin în încercările vieții. Rugăciunile adresate lui nu se limitează la soluționarea problemelor exterioare; ele devin o puternică chemare la îndreptarea sufletului, la recunoașterea păcatelor și la vindecarea relațiilor cu cei dragi. 
Prin ajutorul și mijlocirea Înaintemergătorului Ioan, oamenii primesc curajul de a se smeri, răbdarea și înțelepciunea de a face alegeri care transformă viața. 
Pentru toți cei care se apropie cu credință, Sfântul Ioan Botezătorul este sprijinul care transformă încercările în lecții de viață, apropiindu-i de Dumnezeu și de calea cea strâmtă spre Împărăție.
Sfinte Ioan Botezătorul,roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Revelații am avut cu toții: ieșind din insignifianța cotidiană, ele singure, de neuitat, decid viața noastră. Dar ce înseamnă revelația nu știm, pentru că nu se poate nici comanda, nici reproduce ca un obiect. Rămânem astfel muți în fața a ceea ce ne afectează cel mai mult. Ignorându-le, ne ignorăm. Cartea de față ar vrea să le facă accesibile.
Locul privilegiat al revelației se află în tradiția iudaică și creștină care a primit-o și meditat-o plecând de la cele două Testamente. Ne-am dus aici ca să vedem.
Înainte de asta însă am fost nevoiți să deconstruim. Pentru că niciun termen biblic nu corespunde exact conceptului modern de revelație. Încă și mai uimitor: termenul însuși s-a impus târziu (Toma d’Aquino) prin opunerea cunoașterii raționale cunoașterii inspirate de Dumnezeu. Modernității Luminilor până la Kant i-a fost ușor să recuze Revelația biblică în numele concepției ei foarte înguste de raționalitate. Mulți teologi au menținut termenul fără precauții.
De aceea am fost nevoiți să încercăm să-l re-gândim plecând de data asta de la fenomenalitate. Fiindcă textele biblice oferă mai întâi și mai cu seamă relatări ale unor fenomene, atât simple, cât și ieșite din comun: manifestări, apariții, semne, miracole, străluciri orbitoare, întunecimi adânc și o Înviere. Putem din principiu să le eliminăm ca basme. Strict filozofic și fenomenologic, înainte de a emite o judecată despre existența sau inexistența a orice ar fi, tot ce se arată trebuie să fie descris.
De unde încercarea de față de a descrie ceea ce textele biblice vor cu încăpățânare să facă să se vadă. Se deschide astfel o nouă definiție a cunoașterii: nu doar să acceptăm ceea ce am crezut mai întâi că am înțeles, ci de a vedea (sau nu) ceea ce mai întâi acceptăm (sau refuzăm) să privim, răsturnând ordinea intelectului și voinței. Ceea ce Augustin a tematizat prin formula: „Nu se intră în adevăr decât prin iubire.”
Și atunci chiar ființa și timpul se pot primi așa cum se dau: nu în închiderea lumii noastre, ci ca un dar de altundeva. Fiindcă în acest altundeva suntem vii, ne mișcăm și suntem. - J.-L. M.

„Această carte are cutezanța de a promite și de a oferi rețeta unei adevărate fericiri: Fericirea altfel.
Dar pentru ca să descoperi această rețetă, mai întâi ea te cheamă într-o călătorie. Trebuie să parcurgi un drum lung dar spectaculos. Un drum cu oferte ideatice insolite, cu scurtături impresionante pe traseele marilor biblioteci, cu salturi și tumbe prin teritoriile operelor grandioase ale timpului, cu mirări pe itinerariile întortocheate ale sapienței, cu răsfoiri de grele fragmente din adânca filosofie antică, cu popasuri odihnitoare prin tainițe de gânduri și rugăciuni de pustie și prin bucuria ascultării tainicelor ecouri ale gnozelor și revelațiilor patristice.
Și tot așa, până acolo unde vei afla sigur că fericirea nu este doar un cuvânt, ci este o existență incontestabilă.
Fericirea altfel despre care vorbește această carte nu se cumpără, nu se cucerește, nu se învață ca o tehnică oarecare. Ea se primește, asemenea harului, printr-o deschidere unică și neașteptată a inimii.”

Eseist, publicist și romancier, redactor șef, director, membru fondator și președinte în importante ONG-uri și asociații interne și internaționale, profesor, întemeietor și manager de unități media, al primelor radiouri particulare în anii 90, cunoscut realizator radio-tv, premiat în cadrul a numeroase evenimente culturale.
Iată, laconic, o mică parte din ceea ce se regăsește în vasta biografie a scriitorului Cornel Constantin Ciomâzgă.

„Am numit aceste pagini Elogii nu ca pe o formă de laudă goală, ci ca pe o încercare de a ridica, prin cuvânt, imne către acele realități de dincolo de noi. Elogiul, în forma lui riginară, nu este o superficială flatațiune, ci este o rară înălțare: o încercare de a urca, prin cuvinte fragile, la măsura celor lăudate.
Imnul este rugăciune și contemplație. Este cântare și suspin. Este bucurie și lacrimă. De aceea, aceste scrieri ale mele se trag din sămânța psalmilor lui David. Nu sunt de sorginte poetică, nu sunt nici miniaturi ale unor tratate de morală. Sunt rugă, sunt strigăt și sunt mângâiere deopotrivă.
Numărul imnelor determină un anume rost: douăzeci și unu este deopotrivă multiplu al desăvârșirii - șapte, și al Treimii - trei.”

Eseist, publicist și romancier, redactor șef, director, membru fondator și președinte în importante ONG-uri și asociații interne și internaționale, profesor, întemeietor și manager de unități media, al primelor radiouri particulare în anii 90, cunoscut realizator radio-tv, premiat în cadrul a numeroase evenimente culturale.
Iată, laconic, o mică parte din ceea ce se regăsește în vasta biografie a scriitorului Cornel Constantin Ciomâzgă.

Cheile Raiului, cartea ieromonahului Macarie Markiș, un autor popular în mai multe țări orto­doxe, e un dialog deschis și sincer cu cititorii... O ­lucrare dedicată „tainelor” vieții duhovnicești care, de multe ori, rămân ascunse până și credincioșilor ce merg la biserică de mai mulți ani. Pentru a‑i ajuta pe cei care o cercetează, ­Bise­­rica le înmânează creștinilor toate cheile, dă­ru­­indu‑le întreg tezaurul său de nestemate, nenumăratele ei bogății... 
Un îndrumar duhovnicesc nespus de folositor,  tratând îndeaproape subiecte legate de nevoința fiecăruia dintre noi pe calea către Dumnezeu – îndoielile și greșelile, dependența și libertatea, tot ceea ce ne ajută să pășim pe acest drum până la capăt și să deschidem porțile ­Raiului.

„Este deosebit de important să înțelegem că adevăratul câmp de luptă rămâne sufletul omului. Pe acest câmp de luptă are loc bătălia decisivă între Bine și Rău, între diavol şi Hristos. Acesta este Armaghedonul fie­cărui om în parte, lupta căreia nimeni nu i se poate sustrage.”

Acest duh de rugăciune din catacombă, binecunoscut mie de la slujbele monahale athonite, pe care îl simt mereu în timpul rugăciunii euharistice a părintelui Flavian în faţa Sfintei Mese a modestei noastre biserici „Acoperământul Maicii Domnului”, este duhul care umple Meteorele, care iradiază din Cuvuclionul Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim, care îţi face inima să bată mai repede în faţa moaştelor Sfântului Serghie de la Lavra Sfintei Treimi! Totul aici este cât se poate de real...
Ținând cont de sfaturile duhovnicului de a renunța la orice reflecţie și de a alunga gândurile atunci când inima vibrează pătrunsă de comunicarea cu Dumnezeu, i‑am dat sufletului posibilitatea de a se umple de duhul de rugăciune din jur, să intre într‑o stare de pace, tăcere, pocăință pentru propria natură păcătoasă și bucuria liniștită și strălucitoare întru Domnul și dragostea Lui cea nemărginită şi atotcuprinzătoare!
„Doamne! Iisuse Hristoase! Fiul lui Dumnezeu! Miluiește‑mă pe mine, păcătosul! – repetam eu, simțind că El mă aude, mă iubește și, ca de fiecare dată, mă miluieşte! Doamne! Slavă Ţie pentru toate!”

O, Adevăr, Care ești Veșnicie! Și Dra­gos­te, Care ești Adevăr! Și Veș­ni­cie, Care ești Dragoste! Tu ești Dum­nezeul meu, către Tine suspin noap­tea și ziua. - Fericitul Augustin

Pentru viața liturgică ortodoxă răsăriteană Fericitul Augustin și aproape toți ceilalți sfinți apuseni au rămas asemenea unor „dezmoșteniți”, fiind nevoie de deschiderea duhovnicească a unui sfânt precum Arhiepis­copul Ioan Maximovici spre a‑i introduce în sluj­bele ortodoxe. Astăzi, semințele sădite de Arhiepiscopul Ioan au prins rădăcini în destule locuri, mai ales printre convertiții ortodocși de pe tărâmurile apusene. Apărarea Fericitului Augustin de către părintele ­Serafim Rose este semnul rodnicei lucrări duhovnicești a Arhiepiscopului Ioan.

Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă se dovedește o prețioasă contribuție la Ortodoxia Răsăriteană a unui convertit apusean. Apărarea lui Augustin scoate în evidență valoarea autenticei Ortodoxii Apusene în ceea ce are mai de preț, căreia atât Ar­hi­epis­copul Ioan, cât și părintele Serafim s-au dedicat cu toată ființa lor. - Pr. Gherman

Părintele Elefterie Mihail a fost cu adevărat un „om al lui Dumnezeu”, dăruit vremii în care a trăit pentru a ridica duhovnicește viața credincioșilor. Părintele Elefterie și-a prefăcut îndelungata viață – adeseori zbuciumată, plină de necazuri și prigoane aduse de vremuri – într-o ucenicie perpetuă în slujba vieții veșnice, ceea ce i‑a dat puterea de a trece peste toate greutățile. Întreaga sa viețuire, bogată în roade duhovnicești, s‑a întemeiat pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Toți cei care vor voi să trăiască evlavios în Hristos vor fi prigoniți”.

Părintele Elefterie a fost „vasul ales” pe care bunul Dumnezeu l-a umplut de multe daruri, precum: harul înainte‑vederii, al tămăduirii, al iubirii de oameni, al postirii și al multor alți talanți. Conștient de bogăția cu care l‑a înzestrat Dumnezeu, părintele Elefterie cu vrednicie a înmulțit harurile și darurile primite, pu­nân­du‑le în slujba semenilor săi, spre folos duhovnicesc și tru­pesc. De aceea a și fost atât de iubit de credincioși! Pentru că se dăruia celorlalți cu inima deschisă, trăia pentru ei și împreună cu ei necazurile, dar și bucuriile, însoțind pe fiecare spre limanul credinței, al nădejdii în Dumnezeu și al dragostei. - Mănăstirea Dervent

„Părintele Elefterie Mihail te vindeca şi de boli sufleteşti, şi de boli de oase. (...) Îşi dădea imediat seama de ce suferi, chiar dacă nu‑i spuneai. Era de o bunătate nemaipomenită. Stătea cu noi, nişte copii, două, trei ore, la taifas duhovnicesc, şi ne ospăta din belşug. Ne răspundea la întrebări şi ne vorbea despre capcanele care apar în urcuşul spiritual. Faptul că un părinte ca el ne acorda atâta atenţie însemna foarte mult pentru noi. Iar când plecam, de fiecare dată, ne dădea câte un ban de drum, chiar dacă noi nu ceream şi nici nu ne aşteptam. Avea harisma omeniei!” - Pr. Gheorghe Holbea

Cartea dr. Galina Răduleanu evocă momente din activitatea Spitalului Clinic de Psihiatrie „Profesor Doctor Alexandru Obregia”. Cum, în acea perioadă, am colaborat îndeaproape cu domnia sa, am citit acest jurnal cu atenție și cu o justificată curiozitate. A fost prilej pentru multe surprize și reamintiri. Autoarea are talent nu numai literar, dar și istoric-documentar.
Un ilustru predecesor, dr. C. Belciugățeanu, mi-a spus odată: „Spitalul ăsta e o moară perfectă, nu poți schimba nimic în el”. Autoarea evocă momente dramatice, cu greșeli din toate părțile. A fost o epocă tulbure, cu nesfîrșite lupte ale unor mediocri pentru preluarea conducerii, au fost multe greșeli ale unui personal needucat, necontrolat și uneori abuziv.
Informațiile cuprinse în acest jurnal poartă amprenta caracterului autoarei, o pildă de luptătoare pentru dreptate și adevăr, de la care viitorul psihiatru poate lua un exemplu de profesionalism, devotament, implicare și… optimism! - prof. univ. dr. Aurel Romila

Nu sînt naivă. Mă aștept ca și acest semnal de alertă, cum consider că este Jurnalul meu, să aibă soarta atîtor altor voci care cer „deșteptarea României“, în toate domeniile, și cărora vigilența dezumanizantă a corectitudinii politice le aplică, maladiv, mutilant și metodic, pedeapsa ei pre­ferată: ignorarea. Cu toate acestea, nimeni și nimic nu mă poate împiedica să sper… - Galina Răduleanu

Iubirea conjugală nu obligă pe nici unul dintre soți să accepte necondiționat orice atitudine nepotrivită, insultă ori răutate din partea celuilalt. Nicidecum! Dar într-o iubire creștină, în duhul Jertfei lui Hristos, soțul sau soția care iubește cu adevărat, hristic, nu vrea să ajungă în Rai neînsoțit de celălalt, drept care e gata de orice sacrificiu.

Astfel s-a arătat și Sfânta Tomaida, care, deși iubea călugăria, s-a căsătorit, din ascultare față de părinții tru­pești, recunoscând în căsătoria ei condiția unică și sigură a mântuirii sale și a celuilalt. Asumându-și ca țel veșnicia, n-a încetat să gândească: „Ținta e Raiul; și în Rai trebuie să intrăm împreună!”.

„Era deplin convinsă că prin mijlocirea soțului își asumase lupte și încercări de dragul Mirelui Hristos. Ca o martiră a lui Hristos. Făclia virtuților ei strălucea din ce în ce mai tare. Venirea Mirelui Ceresc devenea tot mai dorită. Pregătirea pentru întâmpinarea Lui era tot mai fierbinte. Cu cât pătimea mai mult, cu atât pornirea sa de a intra în noi bătălii duhovnicești creștea. Cu cât i se puneau opreliști dragostei față de săraci, cu atât această dragoste sporea. Cu cât i se puneau piedici iubirii de Dumnezeu, cu atât aceasta se întețea în inima ei.”

Cartea pe care tocmai o tii in mana contine noua povesti pline de zambete si de tandrete, numai bune de citit in familie seara, inainte de culcare. Afla ce comoara minunata gaseste iepurasul si cum este intampinat vulpoiul care viziteaza scoala puisorilor de gaina, fa cunostinta cu Patrick, catelul cu inima mare, calatoreste in noaptea instelata pe aripile bunicului-bufnita, razi in hohote asistand la concursul de barbi si invinge-ti temerile impreuna cu Super-Miau, pisoiul cel curajos. Pagina dupa pagina, lasa-te fermecat de aceste povesti captivante si pline de duiosie, care ii pot face sa viseze atat pe cei mici, cat si pe cei mai mari.

Cartea reuneste opt povesti pline de farmec, numai bune pentru a fi citite impreuna cu familia seara, inainte de culcare. Faceti cunostinta cu Marele Cerb care, cu ajutorul prietenei sale, soricica Arpagica, reuseste sa-si stranga din nou la piept cartea sa de povesti, cu mama-iepure si tata-iepure, care confectioneaza papucei pentru dragalasii lor pui, cu batranul si singuraticul urs, care descopera cu uimire ca in cutia sa postala s-a instalat o familie de privighetori, dar si cu multe alte personaje minunate. Lasati-va leganati de povestile pline de duiosie ale bunicii, care vor fi atat pe placul celor mici, cat si al celor mari!

Volumul conţine şase poveşti pline de farmec şi duioşie, numai bune pentru a fi citite în familie, la umbra deasă şi răcoroasă a unui copac. Alătură-te bunicului ibex Aron şi tuturor prietenilor săi la marea sărbătoare a primăverii, ajută-l pe Rili să găsească drumul spre casă, porneşte în căutarea celei mai parfumate şi mai gustoase frăguţe şi sărbătoreşte naşterea unui puişor de cinteză. Pe măsură ce întorci paginile, descoperă aceste poveşti deosebite, care pot însenina deopotrivă inimile celor mici, dar şi ale celor mari.

Ilustrații de Oana Gîrneț

Publicat acum 150 de ani în revista Convorbiri literare, Făt-Frumos din lacrimă, unul dintre cele mai frumoase basme culte din literatura română, e locul unde imaginaţia populară se întâlneşte cu rafinamentul scriiturii lui Eminescu.

Născut dintr-o lacrimă şi luându-şi asupra sa o misiune care îi va pune la încercare curajul şi loialitatea, Făt-Frumos porneşte într-o călătorie iniţiatică la capătul căreia îşi va întâlni destinul.\De-a lungul ei, se luptă cu forţele răului, cunoaşte iubirea, se face frate de cruce cu împăratul vecin şi, în semn de credinţă, i-o aduce mireasă pe fata Genarului, vorbeşte cu sălbăticiunile şi înfăptuieşte multe alte minunăţii care fac din el un erou de poveste.

Şi dacă e adevărat că pentru eroii din basme vremea nu vremuieşte, atunci nu-i de mirare că Făt-Frumos din lacrimă, călătorind neobosit prin lume pe armăsarul său cu şapte inimi, a ajuns până la noi ca să-şi spună povestea.

Anatomia genurilor, apărută în engleză în 2022, duce mai departe modelul anatomic de analiză și creație a poveștii propus de John Truby în Anatomia poveștii (apărută în traducere în limba română la Editura Presa Universitară Clujeană în 2024), aplicându‑l celor mai importante genuri de povestiri: Horror, Acțiune, Mit, Memorii, Maturizare, Science‑Fiction, Crimă, Comedie, Western, Gangster, Fantastic, Detectiv, Thriller și Dragoste. Este o muncă „de o viață” – cum spune însuși autorul – ce are ca scop nu doar instruirea și ghidarea celor care își câștigă existența din scris, ci și conturarea unei Noi Poetici care să explice prin intermediul poveștilor cum funcționează lumea.

John Truby este unul dintre cei mai respectați și solicitați consultanți de povești din industria filmului, iar studenții săi au scris unele dintre cele mai de succes filme de la Hollywood, printre care Sleepless in Seattle (Nopți albe în Seattle), Scream sau Shrek. Bazată pe prelegerile premiatului său curs intitulat Great Screenwriting, Anatomia poveștii dezvăluie toate secretele pentru a scrie un scenariu captivant. Cartea schițează o gamă amplă de concepte și arhetipuri ce provin din filozofie și mitologie, oferind tehnici inedite și anecdote pline de sens, alături de abordarea unică pe care Truby o are pentru a construi o poveste multifațetată de impact. Fundamentele poveștii pe care el ni le așează în fața ochilor sunt atât de general valabile încât ele se pot aplica – și sunt esențiale – tuturor scriitorilor, de la nuveliști sau scriitori de proză scurtă, la jurnaliști, memorialiști sau cei interesați în poveștile de nonficțiune.”

Ilustrații de Livia Coloji

Un bestseller pentru cei mici.

Vestitul motan Arpagic s-a întors!

„Lumea lui Arpagic este lumea în care tot ce e firesc e miracol. O lume fermecată în care se produce miracolul naşterii dintr-o sămânţă cât o gămălie de ac a unei plante cu frunze şi flori, care, la rândul lor, nasc fructe şi seminţe. Iar pe lângă această minune, nimic nu mai pare de neînchipuit: faptul că animalele citesc, păsările au emoţii, fluturii au idei şi legumele sentimente. De altfel, când am scris prima dintre aceste cărţi, nicio clipă nu m-am gândit că o scriu pentru copii. Mă jucam cu mine însămi. Abia dupa ce, publicând-o, copiii au adoptat-o, am continuat să scriu gândindu-mă la ei ca la nişte parteneri de joc." — ANA BLANDIANA în interviul acordat Simonei Chiţan pentru Evenimentul Zilei, 26 oct 2008

Războaiele istoriei încetaseră să mai țeasă. Prea puțini oameni se mai interesau de trecut într-o lume fără viitor. Țesătura vastă se oprise brusc, lăsând intact un singur fir subțire. Anul 2034 îi găsește pe supraviețuitorii catastrofei nucleare tot în tunelurile moscovite. La suprafață nu poate încă trăi, iar în subteran coșmarurile au prins viață – creaturi stranii devorează tot ce le iese în cale, un virus incurabil amenință să pună stăpânire pe întregul metrou, iar oamenii încept să piardă lupta cu monștrii din ei. În peisajul apocaliptic câteva suflete naive încă mai cred în miracole.

Manasia este poetul care își coordonează inteligența și instinctele în vederea protejării unui eden pe care îl reface din memoria întreținută cu mandale vechi și muzici contemporane, la care se adaugă emoția sa de băiat pur pentru care lumea diversă de sub tălpile omului ar putea fi mai înaltă decît omul. Limbajul său e adecvat noilor eco-teorii, un soi de știință și pasiune a meseriei de observator, care fac din el un preot al esteticii grunge (...). Manasia este poetul mișcării căldurii umane dinspre celulă spre nopțile purpurii ale demenței pe care o saluta cu rece candoare W.S. Burroughs. - Nicolae Coande

„Ești cea mai bună/ dintre toate mamele/ pe care le-am avut”. „Mamele sunt/ ființe perfecte/ și când arată/ de nerecunoscut”. Mamele sunt întotdeauna închise într-o singurătate esențială. Mamele nu sunt absolut niciodată singure. Mamele sunt întotdeauna devastate de oboseală. Mamele nu obosesc absolut niciodată. Pentru mame, „nu există durere pe care/ să n-o poată plimba prin ikea”. Pentru mame, nu există extenuare care să nu poată deveni fericire. Cartea Ancăi Chimoiu documentează, cu o autenticitate sfâșietoare & vindecătoare, această condiție schrödingeriană a mamei: femeia-zepelin, în al cărei suflet încap cel puțin alte două suflete, în al cărei corp încap cel puțin alte două corpuri. O carte de iubit — literal și în toate sensurile. - Radu Vancu

Arthur și Maya nu sunt Daphnis și Cloé, nu sunt nici Tristan și Isolda, nici Abélard și Héloïse. Dar, bineînțeles că sunt. Pentru că sunt Orfanul și Iluzia, Animus și Anima, Reprimarea și Disocierea, Transferul și Contratransferul. Așa se întâmplă când o psihanalistă, eseistă și poetă pornește să scrie un „fantasy” poetic care poate fi, în același timp, și o parabolă psihanalitică și o meditație anistorică/postistorică asupra perechii într-o lume etern cataclismică. În orice termeni am alege să citim fabulosul discurs poetic de față, el ne va trece — mă tem că fără compasiunea terapiei, dar cu frumusețea intenției reparatoare — prin cercul de foc al întrebărilor care ne preocupă dintotdeauna: ce se întâmplă cu Sinele și ce se întâmplă cu dragostea unei ființe care poartă în ea codul autoanihilării. - Ștefania Mihalache

„Rimbaud privește realitatea nu cu ochii unui individ, ci din perspectiva unei subiectivități universale (dar totuși subiectivitate!) a cărei prezență este marcată de linia neliniștită sau îngroșată a formelor și a contururilor care amintesc când de pensulația frenetică a lui Van Gogh, când de caricaturile violente ale lui Goya sau Daumier.” - Octavian Sovian

Colonia fabricii apare la zece ani de la prima ei încarnare (căreia i s-au adăugat acum o mulțime de istorii și fragmente întregitoare) într-o ediție definitivă ce adâncește experiența tulburătoare pe care Moni Stănilă ne-o propune în acest amplu poem de familie în trei părți. O carte-document ce cuprinde povești și monoloage străbătute de un lirism dens, un volum hibrid care încorporează procese verbale, certificate, liste oficiale și fragmente de scrisori în stare să scoată la iveală viața (cu toate tumefierile, duplicitățile, răzvrătirile și melancolia ei) plină de meandre a trei bărbați, din perioada interbelică până în postcomunism. Istoria mică, intimă, placată pe Istoria mare, înaintând zguduită de succesive talazuri politice și sociale. - Claudiu Komartin

„Înțelept, de o înțelepciune prea amară, copilăros, exotic, cu o înclinație spre euforie și entuziasm, înțepându-și singur balonașele acestea roz cu un umor macabru, făcând pe bufonul, urlând de groază, proferând amenințări la adresa lui Dumnezeu pentru cruzimea lui, dar supunându-se judecăților acestuia, credincios și necredincios, creștin și necreștin, martor al crimelor secolului nostru, martor al evenimentelor din ultimele cinci mii de ani, în sânge purtând amintirea cuvintelor pe care regele Solomon i le-a spus, în patul său, reginei din Saba”. - Czesław Miłosz

RETROSPECTIVĂ „Poesis internațional” — 15 ani ATLAS DE POEZIE MONDIALĂ: Takamura Kōtarō (în traducerea lui Martin Kumamoto), Friederike Mayröcker (traducere de Andrei Anastasescu), János Pilinszky (traducere de Andrei Dósa), Jacqueline Saphra (traducere de Anastasia Gavrilovici), Durs Grünbein (traducere de George State & Manuela Klenke), Jonas Mekas (traducere de Alexandru Funieru), Boris Hristov (traducere de Livia Nistor), Viola Fischerová (în traducerea lui Claudiu Komartin), Eloy Urroz (traducere de Monica Manolachi), Ahlem Ghayaza (traducere de Mihail Lucian Florescu), Henrik Nilsson (traduceri de Daniela Ionescu & Gabi Eftimie), Monika Herceg (în traducerea lui Goran Čolakhodžić), Zofia Bałdyga (în traducerea Ioanei Diaconu-Mureșan), Irina Nechit, Bogdan‑Alexandru Stănescu, Rita Chirian, Constantin Vică, Alina Purcaru, Marius Conkan, Ioana Iuna Șerban, Emanuel Guralivu, Lavinia Băra

Viena, 1948 – oraşul învaţă să trăiască din nou.

Johanna, o adolescentă care îşi caută propriul drum, îl întâlneşte pe doctorul Viktor Frankl, un om care crede cu tărie că, indiferent prin ce trecem, viaţa poate avea un sens. Din conversaţiile cu el, Johanna descoperă că speranţa nu apare din senin, ci se construieşte pas cu pas, iar asta îi schimbă felul de a vedea lumea şi de a se vedea pe sine.

În acelaşi timp, prietenia neaşteptată cu Miles, un băiat american, o obligă să-şi pună întrebări dificile. Deşi vine din „tabăra cealaltă“, a forţelor de ocupaţie, tânărul se dovedeşte a fi un prieten loial, curajos şi demn de încredere – o dovadă că oamenii nu pot fi reduşi la uniforme sau la etichete.

Johanna şi Dr. Frankl este o poveste despre puterea de a merge mai departe şi despre curajul de a spera chiar şi atunci când totul pare pierdut.

Viktor E. Frankl (1905–1997) a fost psihiatru şi filozof aus­triac de origine evreiască. A supravieţuit lagărelor naziste şi a devenit cunoscut în întreaga lume pentru ideea că oamenii îşi pot găsi sensul vieţii chiar şi în cele mai grele situaţii. Creator al logoterapiei şi autor al cunoscutei cărţi Omul în căutarea sensului vieţii, Frankl a crezut că speranţa şi responsabilitatea faţă de propria viaţă ne pot ajuta să mergem mai departe, indiferent de ce ni se întâmplă.

Fiecare poveste are două versiuni: a ta și a mea, a noastră și a lor, a lui și a ei. Concluzia? Cineva mereu minte.

Când o femeie este ucisă în Blackdown, un sat tipic englezesc, prezentatoarea de știri Anna Andrews acceptă cu reticență să se ocupe de caz. Detectivul Jack Harper are motive întemeiate să nu vadă cu ochi buni implicarea ei, până când devine suspect în propria anchetă de crimă.

Cineva nu spune adevărul, iar pentru unele secrete merită să ucizi.

El & ea este un thriller psihologic enigmatic și ingenios, narat de două personaje pricepute în arta manipulării, care îi vor ține pe cititori în suspans până la final.

„În El & ea, Alice Feeney țese cu măiestrie o poveste tulburătoare și delicios de întunecată, care îi va îndemna pe cititori să dea din ce în ce mai repede paginile, încercând și eșuând să elucideze misterul înfiorător.” — Mary Kubica

„Într-un mod magistral, autoarea dezvăluie secrete explozive și frânturi din trecuturile zbuciumate ale mai multor personaje. Finalul uluitor cu siguranță îi va șoca pe cititori.” — Publishers Weekly

„Un joc excepțional de-a șoarecele și pisica.” — Booklist

„Un thriller alert și imprevizibil.” — New York Times

„Suspansul psihologic, cu o notă malefică la final, te captivează într-un mod halucinant.” — Seattle Times

„Abilitatea uluitoare a lui Feeney de a trece de la o întorsătură de situație la alta asigură plăcerea lecturii.” — The Minneapolis Star Tribune

„O intrigă plină de suspans, multe întorsături spectaculoase de situație și suspecți din belșug.” — Kirkus

„Nimeni nu poate să construiască o intrigă sau să scrie o poveste ca Alice Feeney. El & ea este un roman uimitor și captivant, care te va face să te întrebi în cine poți avea încredere – sau, mai bine spus, dacă poți avea încredere în cineva. O carte de neratat!” — Samantha Downing

Carte inclusă de Sunday Times pe lista scurtă a cărților sportive ale anului 2022, în categoria „Performanță și Motivație” „Sper ca această carte să reprezinte o sursă de motivație pentru toți cei care au nevoie să-și tureze motoarele la capacitate maximă și să-și spună: «Am trecut printr-o perioadă dificilă, am primit o grămadă de reproșuri, m-am folosit de o mulțime de scuze, dar acum trebuie să-mi schimb mentalitatea.” Adam Peaty