Cărți

Într-o Americă aflată în plină transformare, familia Davenport este o raritate: una dintre puținele familii afro-americane care au ajuns la o avere impresionantă și la un statut de necontestat, datorită curajului lui William Davenport, un fost sclav care a ridicat de la zero o companie prosperă și un viitor luminos pentru urmașii săi.

În 1910, moștenirea lui se vede în fiecare colț al conacului locuit de familia sa: saloane pline de lumini, baluri elegante, rochii care foșnesc în ritmul dorințelor și priviri care pot schimba destine.

Olivia, fiica cea mare, este pregătită pentru o căsătorie „potrivită”, până când îl întâlnește pe Washington DeWight, un lider carismatic al luptei pentru drepturi civile, care îi dă lumea peste cap.

Helen, sora mai mică, visează la motoare, nu la etichetele impuse tinerelor de rangul ei, însă inima ei se aprinde acolo unde nu ar trebui: lângă bărbatul destinat Oliviei.

Amy-Rose, prietena lor din copilărie și actuala cameristă, ascunde visuri mai mari decât lasă să se vadă – și o iubire imposibilă pentru John Davenport.

Ruby, cea mai bună prietenă a Oliviei, este hotărâtă să câștige inima lui John… până când descoperă că iubirea e mult mai imprevizibilă decât regulile societății.

Inspirat din povestea reală a familiei Patterson, Davenport este un roman luxuriant despre visuri care devin realitate, inimi care ajung una la cealaltă doar după ce s-au rătăcit și despre curajul de a-ți urma propria poveste, chiar și atunci când lumea întreagă îți spune altceva.

„Această carte îți va schimba viața, dacă îi vei permite.” — Tom Bilyeu, cofondator/CEO al Impact Theory & cofondator Quest Nutrition

Ne rătăcim pe zi ce trece. Alergăm după iluzii, ne punem întrebările greșite și permitem minții noastre să se umple de gânduri toxice. Este timpul să spunem stop. E timpul să ne opunem și să regândim din temelii tiparul social pe care ne-am construit existența.

La 18 ani, eram un tânăr de culoare, falit, singuratic, nesigur, care renunțase la facultate și provenea dintr-o familie ruinată financiar. Atunci am scris în jurnalul meu că vreau să devin un „Happy Sexy Millionaire” până la vârsta de 25 de ani. La 25 de ani, eram deja multimilionar, cu o afacere evaluată la peste 200 de milioane de dolari.

Ironic este că, odată ce am obținut tot ce mi-am propus, mi-am dat seama că mă înșelasem în aproape toate privințele... Lumea mă mințise. Mă mințise despre cum se obțin împlinirea, iubirea și succesul, despre motivul pentru care acestea contează și despre ce înseamnă, de fapt, aceste concepte.

În această carte, voi demonta cele mai populare minciuni despre fericire pe care am fost învățați să le credem. Voi expune sursa acestor falsuri, voi analiza mecanismele care le alimentează și le voi înlocui cu un set practic de idei neconvenționale, susținute științific. Acestea te vor ajuta să trăiești o viață cu adevărat împlinită, plină de iubirea pe care o cauți și de succesul pe care îl meriți.

Povestea urmareste prietenia dintre Ana si Timeea si vietile lor pe parcursul anilor, de la adolescenta pana la maturitate. Cele doua prietene au parte de conflicte si trairi interioare, iubiri intense, tradari dureroase, bucurii si suferinta, drame mari si mici, revelatii despre ce conteaza cu adevarat in viata, inceputuri si sfarsituri.

Romanul vorbeste despre oameni care vin si pleaca si impactul lasat in urma lor, situatiile cu care se confrunta fetele, situatii prin care poate trece oricare dintre noi, deciziile luate si schimbarile pe care le aduc aceste decizii.

Vorbeste despre prietenie sincera si dragoste in toate formele ei: cea de mama, fata de un prieten sau partener, pentru animalul de companie care da culoare vietii noastre sau pentru meseria aleasa.

Vorbeste despre puterea de a te ridica si de a merge mai departe, atunci cand drumul e plin de incercari si provocari, vorbeste despre fragilitatea dar si forta oamenilor, despre speranta si vise ascunse in suflete.

Nominalizare la Goodreads Choice Award pentru Cel mai bun Fantasy & Sci-Fi Young Adult (2025)

Ruptă de Legendari. Legată prin jurământ de un monstru.

Bree Matthews este singură. S-a autoexilat din rândurile Legendarilor, și-a tăiat legăturile ancestrale și s-a îndepărtat de prietenii care nu pot înțelege prețul imposibil al puterilor ei. Este singura cale de a rămâne în siguranță și ea, și cei pe care îi iubește.

Dar decizia lui Bree a venit cu un preț cumplit: un târg care nu poate fi încălcat cu însuși Regele Umbrelor, un metamorf care se poate mișca între omenire, lumea demonilor și societatea secretă a Legendarilor. În schimbul antrenamentului pentru a-și stăpâni abilitățile fără precedent, Bree și-a pus viitorul în mâinile Regelui Umbrelor – și, fără să vrea, s-a legat să-i îndeplinească poruncile ca discipol.

Între timp, celelalte Vlăstare trebuie să înfrunte războiul, iar Masa Rotundă este fracturată, fără lider și lipsită de Magicianul Regelui, deoarece și Selwyn a dispărut. Când Nick este reținut de Merlinii Ordinului, el invocă o lege străveche, cerând Înaltului Consiliu al Regenților să se întrunească la Fortăreața Capitolului de Nord și să-i acorde o audiență. Nimeni nu știe ce le va cere… sau ce secrete ascunde.

Între timp, au loc tot mai multe răpiri și tot mai mulți Merlini sunt găsiți fără viață, iar pentru Bree devine clar că, oricât ar fugi de ceea ce este, trecutul o va găsi întotdeauna.

„Aventurile muzicale ale lui Sabitano Notinel” este o carte gândită pentru a face muzica accesibilă, captivantă pentru copii. Povestea urmărește peripețiile lui Sabitano Notinel, un personaj curios și plin de energie, care îi conduce pe cei mici în lumea sunetelor, a ritmurilor și a pianului. Pe măsură ce descoperă aventurile lui, copiii învață noțiuni muzicale esențiale și ajung, pas cu pas, să poată interpreta singuri primele melodii.

„Copacii nu sunt doar pentru păsări” este o carte care îi ajută pe copii să înțeleagă, printr-o situație amuzantă și ușor de recunoscut, ce înseamnă să împarți un spațiu cu ceilalți. O pasăre crede că și-a găsit locul perfect pentru cuibul ei, însă treptat descoperă că același copac este ales și de alte animale, fiecare cu propriile obiceiuri și nevoi. Întâlnirile neașteptate provoacă iritare, surpriză și adaptare, exact ca în viața de zi cu zi a celor mici, fie în familie, fie la grădiniță.

Samu este un băiat atent și curios, care observă primul ceva ciudat: oamenii din jurul lui încep să uite anumite cuvinte. La început este vorba despre termeni simpli, dar apoi dispar cuvinte importante, legate de emoții, relații și lucruri esențiale din viața de zi cu zi. Iar când un cuvânt dispare, pare să se piardă și o parte din ceea ce reprezenta.

„Artiști celebri” este o carte de activități care îi familiarizează pe copii cu patru mari pictori români: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian și Nicolae Tonitza. Informațiile sunt prezentate pe scurt, într-un limbaj accesibil, astfel încât cei mici să înțeleagă cine au fost acești artiști și ce anume le caracterizează stilul.

O carte fermecătoare în care poveștile magice despre unicorni se împletesc cu activități creative ce îi invită pe copii să descopere lumi colorate! Cei mici pot citi textul scurt și accesibil, apoi pot răzui desenele negre folosind dispozitivul inclus, dezvăluind straturi spectaculoase de culori, efecte speciale și detalii strălucitoare.

,,Zeu, legendă, geniu, extraterestru sunt doar câteva dintre apelativele cu care a fost etichetat Diego Maradona ca sportiv. Toate aveau rolul de a evidenția calitățile fotbalistice extraordinare ale argentinianului și care, deși spun atâtea despre cât de valoros a fost ca sportiv, sunt totuși insuficiente pentru a descrie locul ocupat de Diego Maradona în istorie. Pentru că Maradona nu a însemnat doar goluri, driblinguri și trofee. A fost mai mult decât un campion. După cum sugerează și titlul prezentei cărți, Maradona este un produs socio-cultural complex.

Lucrarea Diego Maradona. Un studiu sociocultural este o contribuție importantă la literatura științifică de profil. Nu este o biografie în stilul clasic, ci un volum de studii realizate de specialiști din domenii variate (sociologie, istorie, literatură, științe politice, comunicare, jurnalism, muzică), care explică într-o manieră clară, structurată, ceea ce, cei mai mulți dintre noi, nu am trăit, dar cu siguranță vom înțelege mai bine.” Pompiliu-Nicolae Constantin

Pablo Brescia este scriitor, critic și profesor de limba spaniolă la Universitatea Florida de Sud, SUA, unde conduce programul de licență și predă cursuri despre literatura și cultura din America Latină contemporană. Ariile sale de cercetare sunt teoria și istoria prozei scurte și intersecția dintre știință, tehnologie și literatură în America Latină.

Mariano Paz este lector de spaniolă și la Universitatea din Limerick, Republica Irlanda, unde deține, de asemenea, funcția de director asociat al Ralahine Center for Utopia Studies. Cercetările sale se concentrează asupra cinematografiei utopice și distopice în America Latină, science‐fiction și cultură populară.

„O poveste de maturizare înțeleaptă și tristă, despre felurile în care oamenii sunt modelați de pierderile pe care le suferă.” Kirkus

„O carte strălucitoare, captivantă și emoționantă, pe care nu trebuie să o ratați.” People

După sinuciderea mamei sale, Nadia, o adolescentă rebelă dintr-o comunitate afro-americană din California, începe o relație cu fiul pastorului local. Luke Sheppard are douăzeci și unu de ani și o accidentare i-a spulberat visul de a avea o carieră sportivă strălucită, așa încât acum este ospătar la un restaurant de pe plajă. Cei doi sunt tineri, între ei nu e nimic serios. Dar sarcina care rezultă din această idilă adolescentină și, mai ales, încercarea de a o ascunde vor avea un impact ce se va reverbera dincolo granițele micii comunități religioase și ale orașului. În timp ce Nadia își ascunde secretul de toată lumea, inclusiv de Aubrey, cea mai bună prietenă a ei, anii se scurg cu repeziciune. Deveniți adulți, Nadia, Luke și Aubrey trăiesc în continuare cu povara alegerilor pe care le-au făcut în acea vară de la terminarea liceului, prinși într-un triunghi amoros și bântuiți de întrebarea chinuitoare: ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi ales altfel?

Un roman de maturizare captivant, o explorare curajoasă, tandră a iubirii tinere, a prieteniei și alegerilor dificile în fața cărora suntem puși de-a lungul vieții.

Născută și crescută în California, Brit Bennett este absolventă a Universității Stanford și deține un masterat în literatură de la Universitatea din Michigan. Considerată una dintre cele mai captivante voci noi din literatura americană contemporană, Bennett a fost inclusă pe lista „5 Under 35” a celor mai promițători tineri scriitori din întreaga lume de către National Book Foundation.

A debutat literar în 2016, cu romanul Mamele (The Mothers), care s-a bucurat de o primire entuziastă din partea publicului, dar și a criticii, plasându-se instantaneu pe lista bestsellerurilor New York Times și având parte de numeroase cronici în publicații dintre cele mai prestigioase. Romanul s-a numărat printre finalistele la premiile John Leonard First Novel Prize pentru debut decernat de National Book Critics Circle și respectiv PEN/Robert W. Bingham Prize și a fost declarat „Cartea Anului 2016” de către Entertainment Weekly, Vogue, etc.

Scriitoarea a confirmat în 2020 cu The Missing Half, un alt bestseller New York Times, nominalizat la National Book Award și la Women's Prize for Fiction și câștigător al Goodreads Choice Award pentru ficțiune istorică. Ambele romane sunt în curs de ecranizare, Bennett implicându-se activ în procesul de producție ca scenaristă.

,,Ghidul micului actor este un compendiu de exerciții destinate actorilor amatori, a celor aflați la început de drum, dar și celor care își doresc să reviziteze fundamentele artei teatrale dintr-o inedita perspectivă esențializată. Această incursiune în procesele de bază ale formării actorului – de la prezența scenică la ascultare, joc-improvizație și autenticitate interioară, este marcată de lejeritatea abordării ludice a pașilor propuși. Dacă în unele fragmente de practică micul actor imită animalele sau face mișcări simple destinate contactului primar cu spațiul, în altele, acesta devine poet, creator de cântece nemaiauzite ori poeme proprii, pornind de la elemente specifice. Acest ghid poate fi un instrument de lucru și, în același timp, mică enciclopedie de descoperiri scenice și interioare, atât pentru actori cât și pentru cei care nu au urcat vreodată pe scenă, dar își doresc să parcurgă primele trepte ale artei teatrale, într-o direcție de dezvoltare personală.” Daria Ioan, Lect. Univ. Dr, Universitatea Babeș-Bolyai

,,Personalitate ludică cu o doză de mister, Patricia nu s-a îndepărtat niciodată de pedagogie. Actriță cunoscută, dar și pedagog calificat, cu o experiență substanțială pe ambele direcții, ea reușește să cuprindă într-o formulă compactă, la obiect și pe înțelesul tuturor, o serie de exerciții creative, dar fundamentale, pentru oricine dorește să se avânte în arta dramatică, fie el începător sau amator.

Homo ludens prin definiție, Patricia devine homo faber, Ghidul micului actor reprezentând unealta ei făurită cu drag, pasiune și funcționalitate.” Ancuța Șușca

Patricia Brad
Născută la Iași, a locuit până la terminarea liceului în orașul Bistrița, iar mai apoi a făcut studiile de actorie la UBB Cluj-Napoca. După studii s-a angajat la Teatrul Național ,,Lucian Blaga", unde a predat ca asistent timp de cinci ani la Facultatea de Teatru și Televiziune, secția Arta actorului.
Dintre spectacolele jucate pe scena naționalului clujean, amintim aici: ,,Psohoză 4:48" de Sarah Kane, în regia lui Răzvan Mureșan, ,,Procesul" după Kafka, în regia Mihaelei Panaite, ,,Mein Kampf" de George Tabori, în regia lui Alexandru Dabija, ,,Portocala mecanică" de Anthony Burgess, în regia lui Răzvan Mureșan, ,,Livada de vișini" de Anton Cehov, în regia lui Roberto Bacci, ,,Ce nemaipomenită aiureală" de Eugen Ionescu, în regia lui Silviu Purcărete și unul de dată mai recentă ,,Pietonul aerului" de Eugen Ionescu, în regia lui Gabor Tompa.

Tertuliano Máximo Afonso, protagonistul romanului Omul duplicat, este profesor de istorie la liceu. E divorţat, deseori deprimat şi duce o viaţă de rutină. Urmând sfatul unui coleg de a încerca să se distreze puţin, într-una din zile închiriază un film, care însă nu-i face nici o plăcere. Târziu în noapte, se trezeşte din somn cu sentimentul că nu e singur în casă. Revine în sufragerie, unde lăsase deschis videoplayerul cu filmul înăuntru, şi descoperă figura unui actor care îi seamănă perfect. Din acest moment, povestea se va transforma într-un thriller în care victima se află în căutarea propriei identităţi.

Maggie şi Kurt se străduiesc să-şi ţină în viaţă căsnicia după ce singura lor fiică s-a mutat de acasă. Au o fermă veche şi locuiesc împreună în Nyborg, însă cumva sunt mereu în contratimp şi nu reuşesc să discute despre evenimentele care i-au adus împreună. Cu câteva decenii în urmă, un feribot pentru pasageri numit Scandinavian Star a luat foc, iar o sută cincizeci şi nouă de oameni şi-au pierdut viaţa. Evenimentul este considerat o tragedie naţională în Danemarca şi Norvegia. Ani mai târziu s-a descoperit că incendiul nu a fost un accident tragic, ci rezultatul unei escrocherii cu poliţe de asigurare. Cum se leagă dezastrul Scandinavian Star de relaţia dintre Maggie şi Kurt? Cum ne afectează şi ne corup banii cele mai intime relaţii? Şi este oare posibil să ne eliberăm vreodată de sub dominaţia lor? Bani de aruncat este atât o fascinantă operă de ficţiune, cât şi o investigaţie asupra puterii pe care banii, lăcomia şi dorinţa o exercită asupra noastră, a tuturor.

Războiul zguduie întreaga lume, iar oceanele s-au transformat în câmpuri de bătălie. Napoleon Bonaparte, tiranul Franţei, zdrobise ţările europene una după alta. Acum, ochii săi lacomi erau aţintiţi asupra Marii Britanii. Un singur om putea să-l oprească – amiralul Nelson.

„Departe de a epuiza multitudinea de subiecte ce pot fi circumscrise tematicii ample pe care volumul de față o propune, articolele ce compun acest număr aniversar al Anuarului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc oferă o perspectivă unitară și relevantă asupra transformărilor pe care orașul avea să le experimenteze în contextul proiectelor modernizatoare promovate de regimul comunist. Așa cum fiecare dintre articolele din acest volum o relevă, dirijismul politic a căutat să ocupe în permanență un rol central și determinant în cadrul proceselor de transformare urbană. La fel de adevărat este și că această tendință a fost mereu atenuată de diverși factori, într‑un proces ce dădea naștere la tensiuni și necesita inevitabil un dialog, ce sfârșea într‑o negociere. Dezvoltarea urbană a devenit astfel un proces sinuos, inconsecvent din punct de vedere politic și ideologic și inegal din perspectivă geografică.” (Ștefan Bosomitu, Cristian Dumitrescu)

Radu Negrescu-Suțu s-a complăcut, în aceste nuvele onirico-fantastice, a confunda ficțiunea cu realitatea și invers, mixându-le într-un athanor… literar, precum îi place să spună, diferit de tiparele cunoscute, încercând, în speranța că va reuși, să-și surprindă cititorii.

Sau sa se surprindă pe sine însuși.

Le-aș putea compara, într-o oarecare măsură, cu niște romane polițiste, în sensul că el, cititorul, nu află decât în final că asasinul este de fapt cel la care nu se gândea și aștepta nimeni și aceasta întrucât finalul nuvelelor sale este întotdeauna neprevăzut și surprinzător. Cum de obicei este viața însăși.

Abordând îmbinarea realului cu imaginarul, multe fapte, locuri, situații și personaje care există realmente par născocite, pe când altele, care par adevărate, sunt de fapt inventate.

Iar derularea acțiunii este de fiecare dată o călătorie prin timp, prin lume, prin istorie, prin limba română, prin noi înșine, fără început și sfârșit clar, așa cum de obicei sunt visele, vise în cadrul unor alte vise, pe care cutezăm uneori a le explora.

Radu Negrescu-Suțu ne invită în aceste pagini într-o călătorie prin niște tărâmuri nevăzute și nebănuite ale subconștientului nostru, în care orice asemănare cu persoane sau situații reale cunoscute nouă nu este, bineînțeles, decât pura coincidentă sau intempestivă întâmplare. - Valeriu Mărgineanu

Cum a ajuns fotbalul să ocupe locul în care, altădată, tronau religiile?

E de spus, mai întâi, că fotbalul e o reprezentație care reproduce viața, în raporturile și detaliile ei esențiale. Pare complicat, dar observațiile care susțin această comparație sunt banale.

Fotbalul e un joc de „scor mic” („low scoring game” – în termeni tehnici). La fel ca viața, jocul de fotbal e decis de câteva (nu multe) momente‑cheie care apar în timpul finit al jocului. Spre deosebire de jocurile de scor mare (baschet, handbal etc.), fotbalul e o poveste în care reușita nu vine la tot pasul, iar ocaziile nu trebuie irosite. - Traian Ungureanu (TRU)

A scrie poezii pentru (ne)liniștea sufletului și a minții. A visa la iubiri perfecte. A diseca gânduri, simțiri, relații. A păși pe terenuri minate. A explora cărări uitate. A visa la o lume perfectă, care a fost și (nu) va mai fi.

A imagina oameni ce respiră curat. A comunica idei, poate, blamabile. A suspina adânc. A ofta fără vreo speranță. Și a iubi.

Toate acestea la un loc sunt trăite, reunite și consemnate de Lucian Cojocaru într-un nou volum de poezii – Oamenii din sticlă – ce reflectă teme fundamentale ale umanității, în ansamblul ei.

Am descoperit-o pe Ioana Ieronim de mult ca pe un poet nepereche în stare să creeze fascinant misterul poeziei din imaginile, refractate de copilărie, ale unui sat săsesc fermecat. (Când am ajuns mai târziu la Râșnov, mi-am dat seama că-l știam și-l iubeam dinainte, din versurile ei.)

Cu acest gând de admirație, am început să citesc ciudatul poem de acum.

Îi sunt recunoscătoare poetei pentru felul în care revine, pe urmele cărților de istorie și ale propriilor amintiri, asupra acelui început de lume în care spaima șterge nostalgia și taina copilăriei se stinge în traumele părinților.

O carte plină de adevăr, de durere și de înțelegere, pe care am citit-o ca pe propria mea biografie. - Ana Blandiana

Pentru mine, Castelul Peleș a fost mereu un loc din povești. Încă de la vârsta de cinci ani am auzit de la Regele Mihai povestiri despre acest castel ridicat în inima Carpaților. Mi-era greu să-mi imaginez cum ar putea arăta cu adevărat. Poveștile lui păreau uneori desprinse din basme, pentru că un loc cu atâta frumusețe, rafinament și căldură părea imposibil să existe în realitate. (...) Pe lângă valoarea artistică și arhitecturală, Castelul Peleș are și o semnificație culturală deosebită: inaugurarea sa a marcat intrare României într-o nouă epocă de deschidere spre Europa, iar domeniul a devenit locul unde s-au desfășurat evenimente politice și culturale majore. - Nicolae al României

Dintre toate castelele și palatele regale, Castelul Peleș rămâne nu doar cel mai frumos edificiu, dar și prima reședință pe care regele Carol I a construit‑o în România. Castelul este în întregime creația primului rege al României, care a decis să‑și construiască o reședință demnă de rangul unui principe german din familia de Hohenzollern. Așezat la poalele masivului Piatra‑Arsă, lângă apa Peleșului, într‑un loc sălbatic, dar pitoresc, castelul va fi reședința favorită a regelui Carol I, care va supraveghea atent toate lucrările de construcție până în 1914. - Narcis Dorin Ion

În 1912, acest album s-a aflat printre darurile de nuntă ale Regelui Carol I pentru o mireasă din familia Rațiu. Păstrat cu grijă și cu respect, albumul a fost dăruit din nou, peste mai bine de un secol, lui Nicolae și Alinei-Maria ai României, la căsătoria lor, în 30 septembrie 2018. Tinerii miri și-au dorit să împărtășească darul, în lumina dorinței Regelui Carol I și a urmașilor săi de a face Castelul Peleș accesibil tuturor românilor. - Silvia Colfescu

Nu prea mai este la îndemână să vorbești despre comunism astăzi. Este un subiect greu, dureros, cu atât mai dureros cu cât nenorocirile pe care le-a provocat continuă să se manifeste și astăzi, fără să dea semne că s-ar sfârși curând. (...)

Fotografiile și poveștile din această carte sunt confesiunea mea în imagini despre realitatea comunistă, contrazicând statisticile „glorioase” fabricate de guvernanții acelor vremuri.

Fotografiile au statutul eternității, rămân dovada veșnică a acelei apocalipse trăite împreună cu nația mea condamnată la suferință. (...)

De cele mai multe ori, călăii au ajuns la rândul lor victimele sistemului. Neîncrederea duce la aberații în relațiile dintre oameni și în relațiile dintre societate și individ. Mulți elogiatori ai regimului au ajuns să fugă în exil și mulți guvernatori, lideri sau torționari au ajuns ei înșiși în închisori. (...)

Cartea se vrea o mărturie a decăderii rasei umane, a abrutizării ei. Sistemul comunist, propovăduind imoralitate, a avut darul de a distruge relațiile dintre oameni oriunde s-a înfiripat.

În mijlocul unui popor creștin, comunismul a împrăștiat ura împotriva aproapelui, mergând până în sânul familiei. - Autorul

Drama unei povești nu se ascunde în ceea ce se întâmplă în ea, ci în ceea ce se întâmplă în afara ei. Acel, „cear fi fost dacă…”. Știi de ce te-am adus în Piața Romană?

Aici e una din zonele cele mai aglomerate din București, aici au început cele mai multe povești și aici s-au terminat, aici autobuzele care intră în stație au venit cu cineva și au plecat cu altcineva, apoi au revenit iar, dar… cu alții, mereu alții.

E ca un dans perpetuu, un dans bolnav, dansul umanității risipite în povești.

Și pentru că aici București mi-a dat și tot aici București mi-a luat… Iar astăzi vreau să îți vorbesc despre reîntoarceri, despre momentul pe care fiecare îl trăiește întro zi, acela în care își amintește și retrăiește.

Ai vrea să te întorci, dar nu o faci, la ce bun?

Însă unii o fac, inconștienți, disperați, obligați poate, ajung la punctul de plecare, dar acolo nu mai e nimeni, sau e altcineva, sau e cel pe care vor cu ardoare să-l regăsească, însă nu întâlnesc decât o epavă a acestuia, un personaj semănând vag cu cel pe care și-l amintesc, un străin, adică o poveste.

E extraordinară antologia pe care o aveți în mână. Puține cărți m-au zguduit la fel în anii din urmă. Adam Zagajewski a scris un poem celebru care se cheamă Încearcă să lauzi lumea mutilată. E greu să faci asta, băiețeala stupidă a poeților îi face prea adesea să creadă că o lume mutilată face inutilă poezia (propoziția celebră a lui Adorno despre barbaria poeziei scrise după Auschwitz e una dintre cele mai cunoscute probe); însă poetelor poloneze din antologia asta le iese – repet cuvântul, oricât de abuzat e de regulă –  extraordinar. „Nu vreau să-mi moară oamenii”, scrie undeva cea mai tânără poetă din antologie. Și totuși îi mor – și totuși ea scrie poeme atât de firești & zguduitoare despre înmormântarea lor. În alte poeme se vorbește despre plâns – dar un fel special de plâns, care nu te oprește din micile acțiuni care schimbă lumea (cum face plânsul cu băieți ca Ghilgameș sau Ahile, oprindu-i din acțiune pentru destul timp). Asta e ce fac atât de – o spun a treia oară – extraordinar poetele poloneze: vorbesc vindecător despre lumi mutilate. Ce fac ele e proba că, în mâinile potrivite, toate promisiunile poeziei funcționează. Radu Vancu

Existența acestei antologii de poezie scrisă de femei, de-a lungul unui întreg secol, în Polonia, vorbește despre posibilitatea unei entități vitale pentru existența poeziei și a vieții comune: legătura, podul, veriga care ne ține împreună, solidare și solidari. (…) Pentru terenul poeziei românești, și în special pentru acela al poeziei scrise de femei, această selecție e un dar, posibilitatea unei oglindiri din vecinătate și un pod, un loc al întâlnirii, așa cum ar trebui să fie orice vers, cu condiția să nu fie fals. Nimic de acest fel în ceea ce s-a strâns aici, dimpotrivă: poemele sunt mostre ale unor eforturi de a păstra, rafina și folosi în mod eliberator și emancipator limbajul. Alina Purcaru

Ediție coordonată de George Volceanov și Nicoleta Cinpoieș

Volumul al treilea al integralei Marlowe reunește două piese ce au făcut senzație la vremea lor și continuă să fie jucate și în zilele noastre. Este vorba de Evreul din Malta – mult mai populară în epoca elisabetană decât Negustorul din Veneția – și Tamerlan cel Mare, Partea întâi, cea dintâi piesă care, în urma succesului de public, a generat o continuare, inaugurând în istoria teatrului o modă ce avea să fie preluată, peste secole, și de industria filmului.

„Evreul din Malta este o farsă plină de umor englezesc autentic, acel umor teribil de serios, chiar brutal.” – T. S. Eliot

„Evreul din Malta prezintă relațiile internaționale parcă glorificând banditismul, rețeaua vastă a crimei organizate din domeniul taxei de protecție, în care turcii solicită tribut creștinilor, creștinii își însușesc banii evreilor, iar ordinele religioase își dispută convertirea adepților înstăriți.” – Stephen Greenblatt

„Barabas este geamănul malefic și precursorul malițios al lui Shylock (…) modelat după figura alegorică a Viciului, arhetipul ticăloșiei moștenit din reprezentarea diavolilor în teatrul religios, dezvoltat în piesele-moralități ale secolului al XVI-lea.” – Julia Reinhard Lupton

„Tamerlan este o mașinărie, una mânată de dorințe ce generează violență și moarte – odată pusă în mișcare, ea nici nu poate fi încetinită, nici nu-și poate schimba cursul; se mișcă într un ritm frenetic până când, în cele din urmă, se oprește pentru totdeauna. (…) Este arogant și blasfemator, râvnește puterea, își trădează aliații, răstoarnă conducătorii legitimi și îi amenință pe zei.” – Stephen Greenblatt

„Tamerlan este o dovadă a măiestriei strălucite ce juxtapune imaginilor scenice o compoziție alcătuită din cuvinte plasate într-o melodie în perpetuă schimbare.” – Jill Levenson

„Tamerlan cel Mare destabilizează toate doctrinele elisabetane referitoare la limbă, clasele sociale și etnicitate, punând sub semnul întrebării noțiuni precum identitatea și autoritatea.” – Mark Thornton Burnett

Cartea adună texte scurte — nuvele și schiţe — prin care Cehov explorează viața de zi cu zi, cu finețe, sensibilitate și atenție la detaliile ce surprind natura umană, dilemele, speranțele, micile drame și momentele banale dar revelatoare.

Prin stilul său, autorul combină umorul, melancolia și observația socială: poveștile sale pot fi amuzante, ironice sau introspective, dar mereu relevante — arătând cum banalul cotidian ascunde adevărate drame umane.

Lectura cărţii oferă o incursiune în sufletul personajelor — oameni simpli, cu aspiraţii, temeri, compromisuri — reflectând adesea stări universale de nesiguranță, dorință de schimbare, speranţă sau dezamăgire.

O carte fantastică, de citit pe nerăsuflate, dedicată gangsterilor din Bucureștiul anului 1945, scrisă de istoricul Alexandru Armă.

„Fără a epuiza subiectul, această carte vă oferă o altă imagine despre ceea ce s-a întâmplat în București în 1945. Dacă nu ratați această călătorie în timp, o să înțelegeți cum a fost. Iar presa ne introduce, cel mai bine, în atmosfera sumbră a acelui an. (...) Dedic această carte bunicului meu, Florea Ghiurcă, veteran de război, care a fost omorât de un consătean din comuna Jilava, la 14 septembrie 1956. Nu a făcut decât să aplaneze un conflict pornit între criminal și primarul comunei, dar a fost înjunghiat de cel pe care încercase să-l oprească în a comite un gest necugetat. S-a stins din viață, în drum spre spital. Avea numai 38 de ani.” - Autorul

"Așa cum precizează autorul, «delicvența a devenit, dintr-un fenomen periferic, unul aproape de masă». În mod firesc, Bucureștiul a atras cei mai mulți infractori, încurajați și de faptul că Poliția, prin măsurile Comisiei aliate (sovietice) de control, avea tot mai puține mijloace de a lupta cu infracționalitatea. (...) Parcurgând lucrarea, am fost surprins nu doar de nivelul de violență de care erau capabili infractorii anului 1945, dar și de imaginația debordantă de care dădeau dovadă, multe dintre metodele de operare fiind complet ieșite din comun. (...) Bande și polițiști, infractori și comisari, oameni de la marginea societății și victime inocente, cartea lui Alexandru Armă este o frescă a Bucureștiului din anul 1945. (...) Interesant și fascinant, în egală măsură." - Dr. Manuel Stănescu, Istoric

"O carte care trebuie citită de polițiștii de azi, dar și de cei de mâine! Cartea este o adevărată radiografie… a infracționalității din Bucureștiul postbelic, mai exact a anului 1945. Și dacă tot am folosit termenul «radiografie», toată lumea știe că, după ce tehnicianul îți face radiografia, vine specialistul cu… «interpretarea». În cazul acestei cărți, excelent documentată, presa vremii face în mare parte radiografia, iar autorul/specialistul interpretează ceea ce s-a consemnat. Rezultă o diagnosticare extrem de obiectivă, atât din punct de vedere criminologic, cât și sociologic. (...) 1945, an în care polițiștii acelei etape sociale au fost nevoiți și ei să se adapteze condițiilor vremii. Existau epurări din Poliție pe criterii politice, existau inconveniente tehnice (lipsa mijloacelor de comunicare rapidă), existau scurgeri de informații, nu se puteau face decât foarte greu corelări între faptele din țară și cele din Capitală și multe altele. Și cu toate astea ei prindeau infractorii!. Și încă ceva: de multe ori, polițiștii aveau impresia că sunt actori într-un film absurd, tragic-comic. Ceva care semăna cu zicala «cinci încarcă, trei descarcă». Ei îi prindeau pe infractori (hoți, escroci, tâlhari sau chiar criminali), aceștia erau băgați în arest, dar reușeau extrem de repede să evadeze sau primeau pedepse ridicol de mici." - Col. (r.) Dan Antonescu, criminolog, fost șef al Serviciului Omoruri din cadrul Poliției Capitalei

Prin percutanța teatrală a replicii sale aforistice, de o mare densitate ideatică, prin paradoxala „sinceritate” a personajelor, în afirmarea orgolioasă a propriei lor ticăloșii, dezvăluind o îngrijorătoare falsificare a zonelor afectivității umane, prin esențializarea viziunii satirice globale asupra inautenticității de orice fel, ca și prin libertățile formale pe care și le asumă noile sale structuri dramatice, Mazilu a exercitat și va exercita în continuare una dintre cele mai puternice influențe asupra dezvoltării dramaturgiei originale, consolidându-i vocația satirică în numele unui „moralism” justițiar, de o superioară elevație spirituală.(…) Șansa de a cunoaște lumea lui Mazilu e șansa de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine.
Victor Parhon