Cărți

Ilustrații de Quentin Blake

Crocodilului Enorm i s-a făcut puțin foame... Ce să mănânce el oare la prânz?

Cea mai lacomă fiară din întreg fluviul, o brută zdrahoțâfnoasă, le-a pus gând rău copiilor. Din fericire, nu este atât de ușor pentru un crocodil să înhațe un copil, atunci când celelalte animale din junglă fac tot posibilul să-l oprească. Planurile lui sunt dejucate, unul după altul, spre hazul cititorilor, iar pățaniile Crocodilului Enorm sunt de tot râsul.

Într‑o zi de iarnă cu ninsoare, Winnie‑Puh şi Christopher Robin vizitează un palat cu totul deosebit. Se distrează grozav jucându‑se în grădini şi pornesc într‑o palpitantă aventură pe sanie, cu un final cu totul neaşteptat!

Oare ce a găsit Winnie‑Puh în zăpadă?

Povestea urmărește aventurile lui Winnie‑Puh și ale prietenilor săi, care vizitează Palatul Buckingham într-o zi cu zăpadă, se pomenesc în tot felul de încurcături și sunt invitați la ceai cu Regele.

Bine aţi revenit în magica lume a lui Winnie‑Puh, o dată cu această încântătoare poveste în versuri.
Cu permisiunea The Trustees of Pooh Properties şi a The Trustees of the Shepard Trust, şi inspirată de poezia clasică a lui Milne „Buckingham Palace“ din volumul When We Were Very Young.

„Cineva a furat un faimos tablou de la Muzeul Prado... si dintr-o intamplare ciudata, eu ma aflu tocmai la Madrid impreuna cu prietenul meu detectiv Bagaciosul! Incepe astfel o noua aventura extrasoriceasca.“
 

„Va este frica de intuneric? De paianjeni? Dar de pisici? Suferiti de vertij? Eu, da... de fapt nu. Adica, acum nu mai sufar! M-am facut bine datorita unui curs de supravietuire bizar din Jungla Neagra, unde mi-am infruntat fricile!”

Este Ajunul Marii Sărbători. Scarlett Dragna plănuiește o sărbătoare spectaculoasă pentru oraș. Donatella caută cadoul perfect. Julian arată incredibil de frumos în verde.

Și Legend...Ei bine, din păcate, lui Legend nu-i place Marea Sărbătoare. Tella speră că darul ei perfect îl va face să se răzgândească.

Din păcate, nu l-a găsit încă.Dar este Ajunul Marii Sărbători...cu siguranță există o magie a sărbătorilor care se învârte în jur.

Bine ați revenit în lumea seriei Caraval, unde nici măcar sărbătorile nu sunt ceea ce par.

Robert Langdon, profesorul de simbolistică de la Harvard, se trezeşte la miezul nopţii într-un spital. Dezorientat şi suferind din pricina unei.Dezorientat şi suferind din pricina unei răni la cap, el nu-şi aminteşte nimic din ce i s-a întâmplat în ultimele treizeci şi şase de ore, nici cum a ajuns acolo, nici de unde are acel obiect bizar pe care medicii i l-au găsit în captuşeala hainei. Lumea lui Langdon se transformă în haos şi se vede nevoit să fugă prin Florenţa împreună cu Sienna Brooks, o tânară a carei prezenţă de spirit îi salvează viaţa. Profesorul îşi dă repede seama că se află în posesia unei serii de coduri îngrijorătoare create de un om de ştiinţă sclipitor - un geniu a cărui obsesie legată de sfârşitul lumii e egalată doar de pasiunea pentru una dintre cele mai influente capodopere care s-au scris vreodata - poemul epic "Infernul" al lui Dante Alighieri.

Societatea modernă este afectată de epidemii: obezitate, niveluri-record de singurătate, probleme în creștere de sănătate mintală și diverse forme de dependență. Din exterior, toate acestea ar putea părea fără legătură, dar există ceva care le leagă pe toate: suprastimulii. Aceștia sunt versiuni exagerate, nefirești ale lucrurilor pe care am început să ni le dorim pe măsură ce am evoluat și de care acum avem nevoie, cum ar fi mâncarea, sexul și recunoașterea socială.

Acest răspuns evolutiv intrinsec este motivul pentru care facem exces de alimente ultraprocesate nenaturale, pentru care ni se scurg ochii în online după oameni „retușați” și pentru care ne vine foarte greu să stăm departe de rețelele de socializare chiar și când știm că ne fac rău. Lipsa noastră de control nu vine din faptul că suntem slabi, ci din faptul că sunt companii puternice care cheltuiesc miliarde pentru a crea suprastimulii care ne manipulează biologia în scop lucrativ, făcându-ne să devenim nesănătoși și nefericiți.

Suprastimulați arată cum putem rezista acestei deturnări a instinctelor noastre naturale, cum putem recunoaște capcanele suprastimulilor și cum putem prelua controlul asupra obiceiurilor noastre proaste pentru a trăi vieți mai lungi și mai sănătoase.

În această carte, Nicklas Brendborg dezvăluie modul în care viața modernă ne sabotează biologia străveche, creând medii care ne exploatează instinctele și care ne pregătesc pentru obiceiuri nesănătoase. Ca om de știință, am găsit cartea atât revelatoare, cât și motivantă. Este un apel la conștientizare și oferă un set de instrumente care să ne ajute să ne revendicăm libertatea de acțiune într-o lume care profită de pe urma suprastimulării noastre. — Dr. Jenna Macciochi

Nicklas Brendborg este doctorand în biologie moleculară la Universitatea din Copenhaga și unul dintre cei mai promițători și mai talentați cercetători din domeniu. S-a numărat printre tinerii oameni de știință cooptați în Novo Nordisk International Program, o bursă oferită de Universitatea din Copenhaga și compania medicală Novo Nordisk, care încearcă să găsească tratamente mai eficiente pentru pacienții care luptă cu diabetul și alte boli cronice grave, cum sunt obezitatea, bolile rare ale sângelui și bolile endocrine rare. Bestsellerul său internațional Meduza fără vârstă a fost tradus în peste 30 de limbi și a fost inclus pe lista scurtă a cărților premiate de Royal Society Science.

Cunoașterea comună este necesară pentru coordonare, pentru a face alegeri arbitrare, însă complementare, precum a conduce pe partea dreaptă, pentru folosirea bancnotelor de hârtie și susținerea unui lider politic sau pentru aderarea la o mișcare politică.

De asemenea, este necesară pentru coordonarea socială: totul, de la a te prezenta la o întâlnire în locul și la timpul convenite, până la a vorbi aceeași limbă sau a forma relații durabile de prietenie, iubire sau autoritate.

Oamenii posedă un al șaselea simț pentru cunoașterea comună, pe care o creăm folosind semnale precum râsul, lacrimile, îmbujorarea, contactul vizual și vorbirea grosolană.

Însă oamenii fac și mari eforturi să evite cunoașterea comună – să se asigure că, și dacă toți știu ceva, nu pot să știe că toți ceilalți știu că ei știu.

Și astfel dobândim ritualuri precum ipocrizia benignă, mituiri și amenințări voalate, aluzii sexuale și prefăcătoria de a nu vedea elefantul din încăpere.

Pinker ne arată cum poate logica ascunsă a cunoașterii comune să explice multe dintre enigmele vieții: bule și crahuri financiare, revoluții iscate din senin, pozele și prefăcătoriile diplomației, erupția în social media a gloatelor denigratoare și apariția în mediile academice a mișcării cancel culture, stânjeneala primei întâlniri amoroase.

Artiștii și umoriștii au exploatat cu sârg intrigile cunoașterii comune, iar Pinker folosește din abundență romanele, glumele, desenele animate, filmele și dialogurile din serialele de comedie create de aceștia ca să scoată la lumină tragediile și comediile din viața socială.

Total captivantă în explicarea paradoxurilor comportamentului omenesc, Când toată lumea știe că toată lumea știe ne ajută să înțelegem modalitățile în care fiecare dintre noi încercăm să pătrundem în mințile celorlalți, precum și armoniile, ipocriziile și indignările ce rezultă de aici.

O lucrare pătrunzătoare, care explică modul în care gândim despre gândurile celorlalți despre gândurile celorlalți, la infinit.

Pare imposibil, dar Steven Pinker arată că facem asta tot timpul. Această conștientizare, pe care o percepem ca pe ceva public sau „în afara noastră”, se numește cunoaștere comună și are un impact spectaculos asupra vieții noastre sociale, politice și economice.

Steven Pinker este Johnstone Professor of Psychology la Harvard University. Cercetările sale privind limbajul și cogniția au fost premiate de National Academy of Sciences, Royal Institution of Great Britain, American Psychological Association și Cognitive Neuroscience Society.

A primit și o serie de distincții academice, opt doctorate onorifice și numeroase premii pentru cele unsprezece cărți scrise, printre care Îngerii mai buni ai naturii noastre și Raționalitatea. I s-a decernat titlul de Humanist of the Year și a fost inclus pe listele „The World's Top 100 Public Intellectuals” a revistei Foreign Policy și „The 100 Most Influential People in the World Today” a revistei Time.

În prezent prezidează colectivul de cercetători care elaborează The American Heritage Dictionary și scrie frecvent pentru The New York Times, Time și The New Republic.

Roman ecranizat în regia lui Lynne Ramsay, cu Jennifer Lawrence și Robert Pattinson în rolurile principale

Roman nominalizat la Man Booker International Prize – 2018

„Ariana Harwicz are o voce proaspătă și îndrăzneață, o carismă literară întunecată și absolut irezistibilă.” Zeruya Shalev

„O proză care amintește de tehnica Virginiei Woolf, obsesiile Sylviei Plath și cruzimea lui Elfriede Jelinek.” El País

Femeia din romanul Arianei Harwicz nu are nume. Are însă un bebeluș de două luni care plânge fără încetare, un soț distant și o casă întreagă de care să se îngrijească. Se află în Franța rurală, exilată într-o țară a cărei limbă nu o vorbește, într-o viață și într-un corp pe care nu le mai recunoaște. Îi lipsesc cărțile, în special Virginia Woolf, și muzica, în special Glenn Gould. Revolta împotriva închisorii domestice începe cu lungi plimbări prin pădurea învecinată, în care se întinde goală pe pământul cald, torturează insecte sau își imaginează scene de un erotism violent. Într-un monolog interior visceral, extrem de intens, Ariana Harwicz își subjugă cititorul și adaugă, frază după frază, toate ingredientele unui cocteil Molotov. Dar ce va exploda și unde? Aflați din povestea unei femei care are de ales între două scenarii de viață: cel cunoscut, de a fi soție, mamă și amantă, sau cel încă netestat, opera deschisă a existenței, pur și simplu, a fi.

Născută la Buenos Aires în 1977, Ariana Harwicz a studiat scenaristică de film și dramaturgie în Argentina și și-a completat studiile cu o licență în artele spectacolului de la Universitatea Paris VIII și un masterat în literatură comparată la Sorbona.

Mori, iubitule! (Matate, amor, 2012), romanul ei de debut, s-a bucurat de un imens succes de public dar și de critică, fiind desemnat cartea anului de către cotidianul argentinian La Nacíon. Traducerea în limba engleză, Die, My Love (2018), a fost nominalizată la premiile Republic of Consciousness și Booker International. Romanul a fost adaptat pentru scenă în diverse țări latino-americane și europene și a fost ecranizat într-o producție semnată Martin Scorsese, lansată în 2025, în regia lui Lynne Ramsay, cu Jennifer Lawrence și Robert Pattinson în rolurile principale.

În 2019 a publicat Degenerado (Degenerat, Vellant, 2021), un roman cutremurător, șocant, dar și extrem de curajos, care explorează abisurile minții unui pedofil.

Perder el juicio (Pierderea judecății, Vellant, 2024), cel mai recent roman al său, având în centru tema spinoasă a relațiilor de cuplu abuzive și a violenței indirecte, este, de asemenea, în curs de ecranizare.

A predat scenaristică și a scris piese de teatru, care au fost puse cu succes în scenă. Povestirile sale au fost publicate în Harper's, Granta, Paris Review, The New Yorker, La Quinzaine littéraire și The Guardian, precum și în numeroase antologii. Cărțile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi.

În 2024 a fost invitata Festivalului Internațional de Literatură și Traducere FILIT de la Iași.

Din anul 2007 este stabilită în Franța.

Roman câștigător al Premiului „Gourmand World Cookbook Award” – 2005

Rămas orfan la naștere, César Lombroso moștenește un restaurant: faimosul Almacén Buenos Aires din stațiunea balneară argentiniană Mar del Plata. Ascuns printre vechile dulapuri, păstrat în siguranță în ciuda calamităților care au lovit timp de un secol localul, tânărul descoperă un volum misterios – Manualul de bucătărie din Mările Sudului –, ale cărui pagini conțin nu doar rafinate rețete pentru atingerea plăcerii, ci și formule întunecate care, preparate fără scrupule, pot răscoli simțurile până la limita tolerabilului. Mulțumită acestui rețetar deopotrivă fascinant și periculos, César cunoaște faima, bogăția, pasiunea, chiar și fericirea trecătoare. Însă o forță terifiantă pulsează în sângele său, împingându-l în abisul interzisului.

Deghizată într-un thriller captivant, Manualul canibalului propune o meditație profund originală asupra istoriei dramatice a Argentinei secolului XX, cu numeroasele sale conflicte politice și mai ales cu formele sofisticate și teribile pe care le-a îmbrăcat violența politică în mâinile autoritarismului.

Una dintre cele mai complexe figuri ale literaturii argentiniene contemporane, Carlos Balmaceda s-a născut în 1954, în Mar del Plata. Romancier, jurnalist, scenarist și dramaturg, s-a impus cu o operă care traversează genurile, de la roman polițist la ficțiune istorică și socială. Și-a început cariera scriind în presa locală, colaborând cu diverse publicații din orașul natal. Ulterior a fost corespondent pentru cotidianul La Nación din Buenos Aires. Romanul său de debut, La plegaria del vidente (1999), s-a numărat printre finalistele la prestigiosul Premio Planeta și a primit Premiul Memorial Silverio Cañada în cadrul festivalului Semana Negra de Gijón (Spania), una dintre cele mai importante competiții dedicate literaturii polițiste. I-au urmat romanele El evangelio de Evita (2003), adaptat pentru teatru în regia autorului în 2009, La verdad sobre el Hijo del Diablo (2010), Sinfonía para un maestro (2013). În 2004 i s-a decernat Premio Casa de las Américas pentru merite literare, scrierile sale fiind traduse în numeroase limbi și publicate pe scară largă în spaniolă în America Latină, Spania și Statele Unite.

Cel de-al patrulea roman al său, El puñal de Dido (Pumnalul Didonei) (2007), se află în pregătire la Editura Vellant.

Doi prieteni nedespărțiți și o mare pasiune: înghețata. Într-o dimineață obișnuită, drumurile lor spre școală se intersectează cu o surpriză extraordinară – în frigiderul supermarketului găsesc un pinguin adevărat! Eschimos, pinguinul vorbitor, a călătorit tocmai de la Polul Sud, atras de poveștile despre gheața dulce a oamenilor.
Eschimos ajunge în Sibiu și devine în scurt timp mascota orașului. Orășenii îl ajută să-și ridice o casă din gheață colorată, până când, într-o zi, o furtună puternică lasă orașul fără electricitate, iar casa lui se topește.
E o poveste despre prietenie, aventură și empatie.

Oxana Greadcenco este antreprenoare și creatoare de conținut. S-a născut și a crescut în Fîrlădeni, un sat de lângă Bender (Tighina), iar la 18 ani s-a mutat la Suceava, unde a absolvit Comunicare și Relații Publice la Universitatea „Ștefan cel Mare”. Scrie și publică în reviste încă din adolescență, iar de 13 ani conduce Moldova.org, o platformă media din Republica Moldova axată pe Storytelling și jurnalism constructiv.

A absolvit The Writing School sub mentoratul Livianei Tane. În 2024 a publicat prima sa carte pentru copii, Călin și Nina, realizată în regie proprie împreună cu ilustratoarea Ivanka Costru. A doua carte, Eschimos, publicată la Editura Vellant, este ilustrată tot de Ivanka Costru.

A publicat ficțiune și eseuri pe platformele Laconic, Unfinished Love și Revista Timpul. În 2026 urmează să-și lanseze romanul de debut, tot la Editura Vellant. Trăiește de zece ani în Olanda și își împarte viața între Amsterdam și Chișinău.

David Bowie a fost un maestru al artificiului și al reinventării. În același spirit, María Hesse și Fran Ruiz au creat o poveste vie a vieții lui David Robert Jones, de la copilăria sa modestă la statutul de superstar, încheind cu ultimele sesiuni de înregistrări de după diagnosticarea cancerului.
Narată din perspectiva starului rock, Bowie. O biografie ilustrată redă în mod colorat atât momentele personale, cât și pe cele profesionale decisive dintr-o viață marcată de evoluție și inovație. Îl vedem pe Bowie confruntându-se cu durerea provocată de boala mintală a fratelui său, renunțând la cocaină în timp ce alți muzicieni au cedat în fața supradozelor mortale, luptându-se cu o viață amoroasă tumultoasă și radiind bucurie în calitate de tată.
Ilustrat sugestiv de la început până la sfârșit, volumul este un tribut extraordinar adus unei vedete inimitabile.

María Hesse (n. 1982) a iubit întotdeauna copiii și ilustrația. În 2004 și-a obținut diploma de licență cu specializarea în învățământul primar de la Facultatea de Științe ale Educației din cadrul Universității din Sevilla. Cu toate acestea, după câțiva ani de activitate ca profesoară, a înțeles că ilustrația era o parte foarte importantă din viața ei, așa că s-a înscris la Școala de Artă din San Telmo (Málaga) și de atunci lucrează ca ilustratoare. A colaborat cu numeroase publicații precum El País Semanal, Fashion & Art, Público, El Cultural sau Glamour, dar și cu edituri prestigioase. Frida Kahlo. O biografie (Lumen, 2016) s-a bucurat de un succes fenomenal, fiind tradusă în paisprezece limbi și câștigând Premiul Fundației Naționale Braziliene pentru Carte pentru Copii și Tineret. În 2020 María Hesse a fost aleasă de Taschen drept una dintre cele mai bune 100 de ilustratoare din lume.

Fran Ruiz (n. 1981) este profesor de geografie și istorie la liceu. A studiat istoria artei la Universitatea din Málaga, unde a lucrat un an ca stagiar. A scris în revista universitară La Buhardilla și colaborează în mod constant la revista Manual de Uso Cultural.

Bestseller internațional ecranizat într-un serial original marca Netflix.

„Uluitor, captivant... o călătorie năucitoare, frumoasă, cu desăvârșire exaltantă.” - Elizabeth Gilbert

„Băiatul înghite Universul te vrăjește, ca apoi să te năucească, sfâșiindu-ți inima. ” - Washington Post

Brisbane, 1985. Cu un tată înstrăinat, un frate mut, o mamă dependentă de droguri, un traficant de heroină pe post de tată vitreg și un criminal notoriu drept bonă, viața lui Eli Bell Bell este și așa destul de complicată.

Într-o lume cu desăvârșire haotică, băiatul încearcă doar să-și urmeze inima și să înțeleagă ce înseamnă să fii un om la locul tău, dar soarta îi pune noi și noi piedici,cea mai serioasă reprezentând-o Tytus Broz, un traficant de droguri a cărui reputație violentă îl precede.

Însă viața lui Eli este pe punctul să se complice mult mai tare: îl va întâlni pe tatăl pe care nu și-l mai amintește, va escalada zidurile unei închisori în ziua de Crăciun ca să-și salveze mama, îi va înfrunta pe criminalii care i-au zguduit lumea din temelii și se va îndrăgosti de fata visurilor lui, urmând ca, alături de aceasta, să debuteze într-o carieră de jurnalist.

O poveste despre iubire frățească, dragoste adevărată și prietenii improbabile, Băiatul înghite Universul este un roman de maturizare efervescent, palpitant și sfâșietor deopotrivă.

Trent Dalton este jurnalist, scenarist și scriitor și unul dintre cei mai îndrăgiți autori australieni ai momentului. Născut în 1979 în Ipswich, Queensland, a crescut într-un complex de locuințe sociale din Bracken Ridge, o suburbie a metropolei Brisbane.

Actualmente editorialist la The Weekend Australian Magazine, a fost redactor-șef adjunct la cotidianul australian The Courier-Mail.

Deținător a numeroase premii prestigioase pentru excelență în jurnalism, a debutat ca scriitor în 2018 cu romanul semiautobiografic Băiatul înghite Universul, care a devenit, aproape instantaneu, cel mai bine vândut roman de debut australian și, foarte curând, un bestseller internațional.

Introducere și tabel cronologic de Dionisie Pîrvuloiu

„Una dintre marile cărţi despre condiţia umană.“ — GABRIEL LIICEANU

Ce să fac?

Moartea mă urmărește și viaţa trece în goană.

Învaţă-mă să nu fug de moarte și să nu las să-mi treacă viaţa.

Dă-mi curaj în înfruntarea greutăţilor și liniște deplină în faţa inevitabilului.

Dezleagă-mă din strânsoarea timpului.

Arată-mi că preţul vieţii nu stă-n durata ei, ci în felul cum o folosești, că se poate întâmpla, ba chiar se și întâmplă foarte des, ca unul care-a trăit foarte mult să fi trăit prea puţin.

Spune-mi de câte ori merg la culcare: „S-ar putea să nu te mai trezești“, și la trezire: „S-ar putea să nu mai dormi niciodată“.

Spune-mi la plecare: „S-ar putea să nu te mai întorci“, și la venire: „S-ar putea să nu mai pleci“.

După ce însă vei scăpa de această boală, orice schimbare a locului îţi va face plăcere.

Chiar dacă ai fi gonit la capătul lumii, în orice colţ sălbatic de ţară te-ai așeza, acea așezare, oricum ar fi, îţi va părea primitoare.

Interesează mai mult în ce stare de spirit mergi decât unde mergi și, de aceea, nu trebuie să ne legăm sufletul de nici un loc.

Trebuie să trăim cu această convingere: nu m-am născut pentru un singur colţ de lume; patria mea este întreg universul…

Căci acum nu călătorești, ci rătăcești mânat fără voie și schimbi loc după loc când ceea ce cauţi, o viaţă frumoasă, se află în orice loc.

„Nici retrasă vieţuire filozofică, mângâiere comodă a unui spirit mandarin, nici viaţă politică numai, pentru care idealul este vană podoabă, ci zbatere dramatică între forma supremă a omului, înţeleptul stoic, ce ridică pe om la măsura zeilor, și tristele împrejurări ale vremii neroniene, ce-i împovărau conștiinţa târâtă în abjecţia unei epoci fără seamăn. La aceasta, intuiţia vie că trăiește un sfârșit de lume, încercarea de salvare a bunului suprem, valoarea morală, presimţirea lumii noi ce se năștea, tonul «creștin» al atâtor idei. Seneca este primul om modern.“ — GHEORGHE GUŢU

Pe copertă: Seneca cel Tânăr, în singurul portret identificat cu certitudine (marmură, prima jumătate a sec. III; figura lui Seneca este reprodusă probabil după un original din sec. I). Staatliche Museen, Antikensammlung Berlin.

Despre el se vorbește adesea în șoaptă, cu evlavie sau cu întrebări. Se pomenesc minunile și mulțimile, dar mai rar osteneala lui de o viață: setea de a-L înțelege pe Hristos, grija față de oameni și față de tineri, puterea de a rămâne demn în mijlocul încercărilor și bucuria cu care a readus frumusețea credinței în inimile celor care l-au ascultat.

Dar cât de important este să pătrundem în acele amănunte ale vieții sale pentru care Dumnezeu l-a întărit, l-a păzit și l-a așezat în inimile atâtor oameni? Să vedem cum a slujit chiar și atunci când i s-a luat slujirea, cum a iubit Biserica în ciuda vremurilor potrivnice, cum, prin pictură, cuvânt și tăcere a chemat la schimbarea vieții – la convertirea inimii?

Povestea Părintelui Arsenie nu este doar biografia unui om, ci o chemare la pelerinaj interior, acolo unde fiecare își regăsește credința, răbdarea și frumusețea sufletească. Este invitația de a înțelege că sfințenia nu se naște din liniște, ci din luptă, suferință și dragoste neclintită pentru Hristos.

Nădăjduiesc ca această carte să îl așeze în fața cât mai multor cititori nu ca legendă, ci ca mărturisitor; nu ca mit, ci ca om; nu doar ca icoană pictată, ci ca icoană vie pe inimile celor care l-au simțit aproape. - Părintele Constantin Necula

Dragi copii și părinți,

Vă invit să pășim împreună în lumea unui Sfânt pe care copiii l-au iubit dintotdeauna: Sfântul Nicolae, bunul și neobositul prieten al celor mici. Am crescut și eu cu numele lui rostit în casă, în nopțile de iarnă cu freamăt de zăpadă și lumina unei icoane care ne veghea pașii. Nu știu dacă povestea mea vă va aduce aceeași căldură pe care am simțit-o eu, dar nădăjduiesc că în paginile acestea veți găsi măcar o licărire din bucuria lui.

Prietenii noștri – Ionel, Anuța, Nicușor și ceilalți copii ai Satului de Submunte – mi-au fost călăuză în această poveste. Prin ochii și întrebările lor am ales dintre minunile vieții Sfântului acele întâmplări care aprind în inimile copiilor curaj, bunătate și dor de Dumnezeu. Sfântul Nicolae știe să ne strângă laolaltă, mici și mari, nu doar cu daruri în ghetuțe, ci cu lumina care se așază în suflete atunci când facem bine.

Nădăjduiesc ca, oriunde veți citi această poveste – în liniștea unei seri de iarnă sau în lumina caldă a dimineților –, să simțiți apropierea lui. Sfântul Nicolae merge cu noi, ne ocrotește și ne zâmbește prietenos din icoanele noastre.

Să pornim, așadar, fără teamă. Nimeni nu rămâne singur în drumul acesta.

Pregătește-te pentru un an cum omenirea nu a mai trăit de două milenii și jumătate! Cristina Demetrescu, unul dintre cei mai cunoscuți astrologi din România, avertizează: „2026 este un an istoric, cum rar trăiești într-o viață.” Este anul în care vei simți că unele capitole se închid definitiv, iar altele prind contur mai clar decât oricând. Pentru unii va fi un an al curajului, pentru alții un an al vindecării, iar pentru mulți un an al reconstrucției, fie că vorbim despre bani, relații, sănătate sau direcție personală. Află ce ți-au pregătit astrele în 2026!

Gătește rapid, curat și fără risipă, păstrând aromele pe care le iubești.

Bucurie în bucătărie te îmbie cu roșii coapte care încă păstrează lumina verii în pulpă, cu tarta crocantă de cartofi ce sfârâie aurie la margini, cu puiul „însoară-te-cu-mine” care se scufundă într-un sos catifelat și parfumat – preparate gurmande, cu ingrediente simple și accesibile, care fac senzație la orice cină între prieteni sau în familie.

Andreea Duția știe că o masă bună îți poate schimba întreaga zi – și de aceea, a inclus în această carte doar acele rețete care te fac să încetinești puțin, să tai, să amesteci, să guști, să simți cum se așază liniștea în bucătărie.

Vei vedea că stilul modern nu exclude savoarea, iar musafirii care îți trec pragul se vor întoarce de fiecare dată cu zâmbetul pe buze și cu inima plină.

„Când vine vorba de bucătărie, nu e totul să reproduci preparate făcute de alții. Talentul adevărat presupune creație, combinații inedite de ingrediente, imaginație și gust rafinat.

Or, tocmai asta face Anduța: mâncăruri iubite și de bunici, și de pitici, rețete simple și rapide pentru toate gusturile și ocaziile. Primiți-o la masa voastră! Bucuria și ușurința cu care gătește o să vă cucerească și o să vă facă viața mai gustoasă!” - Dr. Mihaela Bilic

În casa Heeler, cei mici descoperă tot ce iubesc la Bluey – joacă, haos simpatic, o familie caldă și o imaginație fără limite.

Aici pot înțelege mai ușor viața de familie: rutinele de dimineață, momentele de muncă ale părinților, joaca, cina și pregătirea pentru somn.

Ilustrațiile mari și pline de detalii amuzante îi arată copilului că acasă este un loc de joacă sigur, unde cooperarea, umorul și creativitatea îi ajută pe toți să depășească micile situații de zi cu zi.

Este una dintre cele mai iubite povești Bluey din lume, cu ilustrații cosmice și un mesaj puternic: „Sunt aici pentru tine, chiar dacă nu mă vezi.”

Cartea normalizează trezirile, fricile și nevoia de apropiere, ajutându-i pe cei mici să înțeleagă ideea de independență și să facă pasul către propriul pat în ritmul lor.

Ce sunt miracolele? Intervenții supranaturale care sfidează legile lumii? Fenomene firești pe care încă nu le înțelegem?

Algoritmul miracolului pleacă de la idea că miracolele nu ne sunt refuzate, ci doar necunoscute. Iar atunci când învățăm cum să le punem în mișcare, viața noastră începe să prindă o formă pe care n-am fi îndrăznit să o credem posibilă.

Când înveți să transmiți semnale clare în Univers, să schimbi frecvența emoțiilor din trecut și să-ți folosești conștient vibrația interioară, realitatea începe să se așeze altfel.

Această carte nu este despre „noroc”, ci despre a înțelege cum îl creezi. Despre a-ți aminti că puterea nu vine din afară - ci se activează în tine, atunci când ești pregătit să o recunoști.

Gina Chiriac, doctor în psihologie, cu peste 20 de ani de experiență, fondatoare a primei școli de formare în psihoterapie integrativă din România și practicantă a științei transformării predată de Joe Dispenza, arată în această carte că miracolul nu este rezervat celor „aleși”, ci oricui învață să-și aducă mintea, trupul și energia în starea de coerență.

O confesiune brutală a actorului Marius Manole. De la copilul care refuza să fie fericit de teama eșecului, la actorul care a sacrificat totul pentru scenă. O incursiune sinceră în liniștea de după aplauze, în luptele cu fricile și în căutarea neîncetată a iubirii. O carte care îndeamnă la curaj.

NU ȘTIU SĂ SCRIU, DAR ȘTIU SĂ SIMT.

O mărturisire despre prețul aplauzelor și liniștea de după ele.

Când am primit propunerea să scriu această carte, primul meu instinct a fost să fug. Să refuz. Mi-am spus că eu nu știu să scriu, că nu am valoare literară. Dar am știut mereu că autenticitatea naște emoție, iar emoția guvernează lumea.

Așa că am ales să nu mă mai ascund. În paginile acestea îl veți găsi pe Marius cel din spatele rolurilor. Veți găsi copilul care se simțea în „viața greșită” și care aștepta validarea părinților săi. Veți găsi adolescentul care a fugit la București cu un lănțișor amanetat și o pernă de acasă, dormind pe saltele furate în cămin, doar pentru visul de a fi pe scenă.

Am scris despre tot ce mi-a fost rușine să recunosc ani de zile. Despre pactul pe care l-am făcut cu teatrul, sacrificând iubirea și viața personală. Despre golul imens care rămâne după aplauze și despre încercarea disperată de a-mi anestezia frica de a nu fi suficient de bun. Despre depresia care m-a îngenuncheat când lumea s-a oprit în loc.

Dacă povestea mea dă curaj măcar unui singur om să nu renunțe la visul lui, atunci tot acest efort a meritat. - Marius Manole

Cea mai bună carte a anului 2025 The New York Times, The Economist, National Public Radio

Sarah Wynn-Williams avea deja o carieră remarcabilă când a început să lucreze pentru Facebook (astăzi Meta). Folosind avionul privat al lui Mark Zuckerberg, a călătorit în nume­roase țări, unde a negociat cu oficialitățile care plănuiau să restricționeze sau chiar să inter­zică platforma. După șase ani petrecuți în sânul uneia dintre cele mai influente companii din lume, a fost concediată.

Cartea documentează această perioadă intensă: de la întrevederi cu lideri ai statelor lumii și relatări șocante despre misoginism, abuzuri și ipocrizie în culisele Facebook până la întâlniri dificile cu junte militare. Dezvăluirile includ detalii despre Proiectul Alamo, rolul jucat de Facebook în alegerea lui Donald Trump din 2016 și responsabilitatea companiei pentru genocidul împotriva minorității musulmane rohingya din Myanmar.

Meta a încercat în repetate rânduri să împie­dice, pe căi juridice, publicarea și promovarea cărții, atât în SUA, cât și în Marea Britanie. Rezultatul? Vânzări explozive și o difuzare record.

Nepăsătorii este o analiză necruțătoare a felului în care rețelele de socializare ne modelează societatea și a modului în care liderii acestei puteri globale devin tot mai iresponsabili. Iar prețul îl plătim noi toți.

Sarah Wynn-Williams este avocată în drept internațional, expertă în politici publice. A lucrat în cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite (securitate internațională, drept interna­țional și drepturile omului), a fost lector asociat la Facultatea de Drept a Universității Victoria din Melbourne și, în cadrul Biroului Procurorului General din Niue, s-a ocupat de implementarea unor măsuri împotriva terorismului și de probleme legate de drepturile omului. A fost consilieră pe probleme de politici publice în guvernul Noii Zeelande (mediu, sustenabilitate și securitate) și a fost implicată în ratificarea unor tratate internaționale complexe (2002-2007). A condus oficiul pentru afaceri politice și relații guvernamentale al ambasadei Noii Zeelande din Washington, DC (2007-2011). Între 2011 și 2017 a fost angajată a companiei Facebook, devenind director de politici publice globale, poziție creată special pentru ea. În prezent lucrează în domeniul politicilor tehnologice, cu accent pe inteligența artificială.

„Profund emoționantă, transformatoare. O poveste de dragoste pe care o iubesc.” (Elif Shafak)

Când tatăl său îl trimite pe Raif, în efervescenții ani 1920, din Istanbul la Berlin ca să învețe secretele afacerii familiei, tânărul, timid și introvertit, este copleșit de bucurie: în sfârșit poate intra în contact cu lumea despre care citise și la care visase încă din copilărie. Astfel că, odată ajuns acolo, e atras mai degrabă de literatură și artă decât de deprinderea unei meserii. Raif învață limba germană, citește cu sete și rătăcește ore întregi pe străzile acestui oraș vibrant, cu muzee elegante și cabarete celebre. Într-o zi, la o expoziție de artă contemporană, este profund impresionat de un autoportret al unei tinere artiste germane. Revine aici zi de zi, săptămâni în șir, îndrăgostit. Iar când o găsește pe autoarea tabloului, Maria, o femeie puternică și independentă, pe jumătate evreică, înțelege că viața lui s-a schimbat pentru totdeauna.

„O poveste pasională despre intensitatea sfâșietoare a iubirii și pierderii. Ești absorbit în existența monotonă și însingurată a lui Raif Efendi și trăiești odată cu el înstrăinarea sa dureroasă și fericirea că ai descoperit pe cineva care să te înțeleagă pe deplin, dar și suferința provocată de o neînțelegere amară, ironică. Te provoacă să meditezi la cum ar arăta viața ta în absența celor pe care-i iubești.” (Washington Independent Review of Books)

Sabahattin Ali (1907-1948) a fost profesor, jurnalist, poet, romancier, dramaturg, traducător. Scrierile sale au fost o țintă frecventă a cenzurii guvernamentale. Între 1931 și 1933 și apoi în 1947 a fost încarcerat de mai multe ori, sub diverse acuzații, printre care și propagandă comunistă. După 1946 scoate mai multe gazete cu teme satirice, toate interzise pe rând. În 1948 a vrut să fugă din țară, dar a fost ucis undeva la granița cu Bulgaria, iar trupul i-a fost găsit câteva săptămâni mai târziu. Deși a existat o anchetă soldată cu încarcerarea călăuzei ce trebuia să-l ducă pe Ali peste graniță, împrejurările în care a murit rămân neelucidate pe deplin, fiica sa și o parte din apropiați susținând mereu că ar fi fost ucis de serviciile secrete. Azi, Sabahattin Ali este considerat un simbol al rezistenței sociale și politice în rândul tinerilor turci.

Publicat întâi în foileton între 1940 și 1941, apoi în volum în 1943, romanul Madona cu haină de blană a trecut relativ neobservat, dar, redescoperit, a devenit în ultimele decenii bestseller internațional și este considerat acum unul dintre cele mai bune din literatura de limbă turcă.

În anul 1813, țarul Alexandru I-a invitat coloniști germani să se stabilească la Marea Neagră. Pe parcursul a cinci-șase generații, originari preponderent din Prusia și Germania de Sud-Vest, imigranții au creat o comunitate prosperă. Fiind o minoritate mică într-o diversitate etnică și religioasă pestriță, ei au trăit în bună vecinătate cu moldovenii, rușii, ucrainenii, bulgarii, evreii și cu alte grupuri. În 1918 Basarabia a revenit României. Repatrierea germanilor din toamna anului 1940 a marcat sfârșitul istoriei lor de 125 de ani de colonizare. Cartea descrie originea și forma de colonizare a Basarabiei cu germani, cultura lor rurală marcată de autonomia locală și etica protestantă, dar și conviețuirea cu alte naționalități. Autoarea încheie cu observații din Basarabia de astăzi, divizată, din anul 1991, între Republica Moldova și Ucraina. „M-a emoționat să văd parcursul vieții germanilor din Basarabia […] prezentat într-un mod atât de clar, empatic și, în același timp, atât de plăcut de obiectiv.” (Horst Köhler, fost președinte al Germaniei)

„O cronică de familie dar și un omagiu la adresa pământului ce i-a adăpostit familia, și anume Franța înainte de Ocupație. Tulburător.” (Marianne)

„Forța acestei scrieri rezidă în capacitatea auto rului de a ne povesti toate acestea fără emfază, fără parafrază, fără a ne da lecții, urmărind destinul unei femei pe care îl putem califica, din nefericire, drept unul ordinar. Idiss a fost o femeie, o mamă, o bunică, ca mulți alții, fără excese, ce-a cunoscut ani de ferici re, dar și răul absolut… Toace acestea s-au întâmplat alături de noi, nu cu mult timp în urmă…” (La Tribune)

„Tulburătoare, această mărturie. Robert Badinter n-a scris niciodată despre istoria familiei sale, și iată că la 90 de ani își amintește de copilul care a fost și de Idiss, această bunică atât de iubită, și o face cu delicatețe, sobru și mai cu seamă emoționant. (…) Faptul că Robert Badinter povestește despre bunica sa e și pentru că Idiss încarnează, în ochii săi, marea tragedie a secolului XX.” (RTL)

„…această carte de amintiri semnată de Robert Badinter descrie traiectoria unei familii: trăsnăile unchilor săi, căsătoria din dragoste a tatălui său, reușita lui în comerțul cu blănuri, dorința sa de a urma o carieră intelec tuală, apoi asasinarea acestuia în lagă rul de la sobibor. În filigran, îl vedem și pe autor, adolescent, împreună cu fratele său, referindu-se la cele două identități și asumându-și această istorie evreiască europeană, unde Franța a reprezentat atât o alegere, cât și un pericol de moarte. O scriere directă și emoționantă care, pornind de la destinul unei familii, evocă importante idei umaniste..” (Toute La Culture)

Veverița a uitat unde și-a îngropat ghindele. În timp ce fuge-ncolo și-ncoace prin pădure, în căutarea lor, se întâlnește cu Băiețelul, care și-a pierdut și el ceva… bucuria, lucru de departe mai îngrijorător. Cei doi pornesc într-o călătorie emoționantă, în căutarea lucrurilor pe care le-au pierdut, doar ca să ajungă să-și dea seama că ghindele, la fel ca bucuria, sunt peste tot, trebuie doar să știi unde să cauți.

„La început, mi-a fost greu să citesc aceste texte altfel decât cu vocea extraordinarei actrițe Ada Lupu. După mai multe lecturi, m-am lecuit: poezia de aici are propria voce. Una foarte puternică, pentru că scoate la lumină din subteranele memoriei o lume dură, marginală, un fel de bestiar subacvatic din care te desprinzi cu greu. E multă forță și multă fragilitate în cartea Adei, e multă viață. Pe scurt, e multă poezie adevărată.” (Bogdan Crețu)

„Ada Lupu a fost (poate mai este) scufundată în acvariu: blocul copilăriei – un labirint acvatic, crâșma de cartier ținută de mamă – o balenă oarbă, tatăl – un delfin. Și astăzi, țestoase nevrozate o caută, o adulmecă. Este protejată de îngerul tăcut, care poate fi o forță interioară, un frate, un copil, privirea din oglindă, un semn providențial. Ada Lupu nu este uitată în adâncuri; povestește, plânge, râde, respiră. Trăiește poetic. Trăiește.” (Ovidiu Șimonca)

„Un bloc de patru etaje din anii ’90 în care trăiesc familii ca o singură mare familie, cu – mai ales – nefericirile la comun. Uneori, blocul devine acvariu, orașul devine ocean, cu oameni ca niște animale subacvatice, de la pești piranha și rechini amenințători, la copepodul din specia Sapphirina, safirul de mare, reprezentând bucuria cea rară. Când totul se vede «ca pe sub apă», e vorba despre privirea-înțelegere. Un ochi vede realist, celălalt suprarealist. E privirea copilului devenit adult (sau invers). Multe personaje, povești răscolitoare, o mamă căreia i se spune că totul va fi bine, un înger ocrotitor și care trebuie, la rândul lui, ocrotit ș.a.m.d. Cineva derulează calendarul pe ecranul telefonului și se oprește întâmplător la anul 2329. Jocul timpului-suveică, imagini-metaforă, scene ca de teatru în care o reîntâlnim pe minunata actriță Ada Lupu, acum și o surprinzătoare poetă.” (Simona Popescu)

Poeme alese de Mihai Iovănel

„Momentul descoperirii versurilor lui Vasile Baghiu în 1988 mi-a rămas în minte nu ca o descoperire literară, ci – oricât ar părea de ciudat – ca un moment al biografiei mele. Destinul poetului tânăr care lucra într-un sanatoriu TBC din Munții Neamțului, scriind poeme de o halucinantă autenticitate despre țări și mări de la capă tul lumii, m-a emoționat profund și m-a încurajat ca un simbol al puterii de a fi liber în pofida frontierelor de orice fel, ca un simbol al capacității poeziei de a depăși realitatea construind o altă realitate în locul ei. Zecile de ani care au trecut de atunci au adăugat acestui destin noi și noi argumente de nesocotire a frontierelor, de la originalul concept al «himerismului» și volumele de poezie la romanele pline de viață și eseurile pline de idei, de la cariera științifică la traducerile literare și schița traiectoriei internaționale. Vasile Baghiu este la această oră nu doar unul dintre reprezentanții de marcă ai generației ’90, ci și unul dintre scriitorii cei mai compleți și mai împliniți ai literaturii române actuale. Dumnezeu i-a dat doar talentul, destinul a avut puterea să și-l construiască singur.” (Ana Blandiana)