Cărți

Când realitatea adoarme, începe bătălia magiei. Dar ce este vis și ce este real?

 

Unul este măcinat de vinovăție, altul de rușine. Vânătoarea unui criminal în serie duce direct în cercurile literare din Stockholm. Este sfârșitul anilor 1980, iar Dag, care a moștenit niște bani, cumpără un BMW Cabriolet roșu și pornește cu prietenul său Pompe prin Europa. Petrec și discută despre Céline, Hemingway și Leonard Cohen cu aceeași viteză cu care traversează Franța până în Țara Bascilor. Pompe dezvăluie treptat o latură violentă și întunecată, iar Dag e din ce în ce mai îngrijorat că totul scapă de sub control.

Vara e pe sfârșite, se schimbă anotimpul, iar o femeie conduce ore în șir în creierii nopții fără să știe că se apropie de Betania, o casă izolată, aproape un tărâm în afara lumii. Un loc necunoscut și locuit exclusiv de femei care par să o cunoască. Acestea se îmbracă la fel, ca adeptele unui cult ancestral, și desfășoară ritualuri și sărbători ciudate. Un spațiu în care caprele sunt stăpâne peste tot ce nu este păzit de câinii fără număr care trăiesc acolo și în care o stâncă imensă ascunde lumina soarelui și domină peisajul. Un spațiu în care, în fundal, un lac delimitează granițele terenului, survolat în permanență de păsări. Aici trăiesc, de asemenea, o femeie oarbă pe care toate celelalte o adoră și o fetiță care aleargă dintr-o parte în alta fără să fi ieșit vreodată din acel loc. Un colț de pământ, apă și copaci unde nou-venita nu vrea să se afle, deși acesta poate fi locul în care să descopere, în sfârșit, ce înseamnă să faci parte din ceva.

Acest volum a fost publicat cu sprijinul Ministerului Culturii din Republica Cehă.

(fragment)

Neamul Amzăreștilor era unul vechi, bine cunoscut în partea de sud a județului Argeș, unde, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, deținea moșiile dintre Bradu Mare și Cerșani (foste Budișteanu), precum și pe cea de la Gliganu. Cerșaniul era o străveche localitate; o cruce amplasată târziu, în 1971, atestă existența localității încă din 1520, dar cu siguranță că, aflată pe calea ce lega Ardealul de Dunăre, ea data de mult mai mult timp. Căci „Cerșanii sau Cerșanele, cum se spunea mai demult, au fost decenii întregi, înainte și după 1800, centru pentru schimbul de mărfuri între Ardeal și «baltă», adică părțile Dunării“.

Amzăr și Amzărescu erau unul și același neam. Înainte ca starea civilă să treacă în seama primăriei, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nașterile, căsătoriile și morțile erau înregistrate în registrele de stare civilă parohială. Copilul primea un nume de botez și era înregistrat drept fiul lui… Astfel, fiul lui Ion era Ionescu, fiul lui Popa era Popescu etc. Aidoma, fiul lui Amzăr era Amzărescu. Mai multe acte din arhiva lui Dumitru Amzăr sunt emise pe numele de Amzărescu. De pildă, diploma de bacalaureat este emisă pe numele „Amzărescu“, care este tăiat și adăugat deasupra „Amzăr“; iar semnătura elevului însuși este D. C. Amzărescu. Un certificat de identitate, emis de Primăria Comunei Cerșani la 21 octombrie 1926 (probabil, la înscrierea la Universitate, unde a prezentat diploma cu numele Amzărescu), prin care se atestă că cei ce foloseau numele de Amzăr sau de Amzărescu erau una și aceeași persoană, arată că situația nu mai putea dura: Dumitru va semna întotdeauna de aici înainte Amzăr și toate documentele lui sunt emise pe acest nume.

Un loc întunecat este povestea cu accente autobiografice a lui V.S. Naipaul – dureroasă și hilară în același timp, profundă și ponderată – despre prima vizită în India, țara strămoșilor săi. Avea douăzeci și nouă de ani și a rămas acolo un an. Din momentul sosirii în Bombayul afectat de prohibiție, cu whisky și coniac ieftin în bagaje, a simțit o înstrăinare culturală față de subcontinent, care a devenit pentru el o țară a miturilor, un loc întunecat care i se închidea în urmă pe măsură ce înainta. În călătoria din mlaștina birocratică a Bombayului către frumusețea eterică a Cașmirului, de la o peșteră sacră de gheață din Himalaya la un templu abandonat lângă Madras, Naipaul parcurge un drum prin inima umanității, unde întâlnește funcționari publici timizi, servitori obraznici, un sfânt suav și egoist, o americancă în căutare de revelații religioase… Un loc întunecat cuprinde și răspunsul surprinzător pe care și-l dă Naipaul la întâlnirea cu sistemul de caste paralizant al Indiei, la acceptarea aparent senină a sărăciei și mizeriei și la conflictul dintre dorința de autodeterminare și nostalgia pentru dominația britanică. Rezultatul este probabil cea mai elegantă și pasionantă carte scrisă vreodată despre subcontinent.

Pe parcursul vieții, ai fost îndoctrinat să crezi că banii reprezintă singurul tip de bogăție. În realitate, o viață îndestulată poate implica și bani, dar în final viața ta va fi definită de cu totul alte lucruri.După trei ani de cercetări, experimente personale și mii de interviuri realizate peste tot prin lume, Sahil Bloom a creat un plan inovator de viață bazat pe cinci tipuri de bogăție: temporală, socială, mentală, fizică și financiară. O viață cu adevărat împlinită angrenează toate cele cinci tipuri într-o interacțiune dinamică.Citind această carte, vei învăța:• Cum să îți ierarhizezi activitățile pentru a câștiga timp pe parcursul zilei • Cum să creezi legături mai profunde și să-ți construiești o rețea socială puternică• Cum să te implici în scopul vieții tale, pentru a te dezvolta continuu• Cum să îți maximizezi sănătatea și vitalitatea • Cum să obții independența financiară și să-ți definești propria noțiune de „a avea destul”

(fragment Cuvânt înainte)

Paginile de față au la bază un curs de filosofie românească, de un semestru, ținut la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, în ultimii trei ani (2021–2024).

Ele încearcă o inițiere în gândirea românească, pornind de la ideile esențiale ale câtorva filosofi români, unsprezece la număr.1 Desigur că numărul lor ar putea fi extins, ca și operele luate în discuție; am ales însă aceste figuri reprezentative în scopul de a oferi o introducere adresată studenților de anul I și, de asemenea, oricui s-ar arăta interesat de filosofia românească din ultimele aproape două secole.

Am ales să elimin fișele bio-bibliografice, pentru a lăsa doar comentariile și prezentările textelor și ideilor filosofice. Există astăzi numeroase surse electronice care pot oferi date despre viața și opera filosofilor discutați aici.

În Seoulul contemporan, un muncitor concediat organizează o grevă în vârful coșului de fum al unei fabrici de șaisprezece etaje. În timpul nopților lungi și singuratice, el vorbește cu strămoșii, meditând la sensul vieții și la înțelepciunea transmisă de-a lungul generațiilor. Prin viețile acestor strămoși, trei generații de muncitori feroviari, Mater 2-10 descrie cu realism luptele coreenilor obișnuiți împotriva ocupanților japonezi, începând cu era colonială japoneză, continuând cu Eliberarea și până în secolul XXI. Romanul este în același timp o relatare plină de pasiune a dorinței unei națiuni de a se elibera de opresiune, un basm liric care reflectă sângele, sudoarea și lacrimile vărsate de muncitorii industriali moderni și punctul culminant al carierei lui Hwang Sok-yong – o capodoperă la care a lucrat treizeci de ani.

Volumul al VI-lea al Operelor complete ale lui Marie-Louis von Franz explorează viziunile profunde a doi sfinți inovatori ai Bisericii Catolice, Fratele Klaus și Perpetua. Sf. Niklaus von Flüe, ocrotitorul Elveției, era respectat în cea mai înaltă măsură atât de C.G. Jung, cât și de Marie-Louise von Franz. Jung îl declarase chiar Sfântul Ocrotitor al Psihoterapiei datorită reflecțiilor introspective și experiențelor lui profunde. Se spune că viziunile sfântului începuseră încă din pântecul mamei și au continuat până la moartea sa. Una dintre ultimele lui viziuni a fost o imagine terifiantă a figurii lui Dumnezeu. Von Franz l-a considerat pe Niklaus fratele-umbră al lui Hristos și l-a descris drept Anthropos alchimic, un om universal. Viziunile acestuia au reprezentat o evoluție în misticismul creștin.

Harta invizibilă a atașamentului propune o explorare profundă și accesibilă a felului în care relațiile noastre de atașament ne modelează viața emoțională, identitatea și capacitatea de a fi în contact autentic cu ceilalți.Bazată pe cercetări contemporane și pe experiența clinică a autoarei, lucrarea aduce o perspectivă integrativă, în care psihologia atașamentului se întâlnește cu neuroștiința relațională și practica terapeutică. Fiecare capitol oferă repere clare pentru înțelegerea tiparelor relaționale, a rădăcinilor lor în copilărie și a modului în care pot fi transformate prin conștientizare, prezență și compasiune.

Pătrunde prin porțile Ierusalimului și descoperă orașul din povești... Ierusalimul este unic: capitala a două popoare și altarul a trei credințe. O serie de personaje extraordinare au jucat roluri importante în istoria oraului, de la regele David, Cleopatra și Irod cel Mare la Richard Inimă de Leu, Saladin și Suleiman Magnificul, iar mai târziu Napoleon, Churchill, Ben-Gurion și Arafat.

În 1972, când muncitorii din Pottstown, Pennsylvania, săpau fundațiile pentru o nouă construcție, ultimul lucru pe care se așteptau să-l găsească era un schelet în fundul unui puț. Al cui era, cum ajunsese acolo, în cartierul dărăpănat în care imigranții evrei și afro-americani trăiau alături și împărtășeau ambiții și necazuri, era o taină. Dealul Găinilor e locul unde locuiesc Moshe și Chona Ludlow și unde se află magazinul lor, Băcănia Rai și Pământ. Când angajații statului vin în căutarea lui Dodo, băiatul surd iubit de toată comunitatea, vrând să-l interneze într-un azil, Chona și Nate Timblin, liderul neoficial al comunității de culoare de pe Dealul Găinilor, încearcă împreună să-l apere pe băiat. Odată cu poveștile acestor personaje, capătă contur și lupta oamenilor de culoare care trăiesc la periferia Americii albe și creștine. Dezvăluind cele petrecute de-a lungul timpului pe Dealul Găinilor, McBride ne arată cum, chiar și în vremuri întunecate, iubirea și comunitatea – raiul și pământul – sunt cele care ne susțin.

ÎȘI TRĂIEȘTE ULTIMELE ZILE SAU VA FI SALVATĂ LA TIMP? Un oraș în pragul colapsului. O mamă disperată. Un coșmar căruia doar Helen Grace îi poate pune capăt. DISPĂRUTĂ, DAR NU UITATĂ Un război între bande cuprinde orașul, iar poliția este atacată din toate părțile. Dar inspectorul detectiv Helen Grace sfidează ordinele directe și se ocupă de cazul unei adolescente dispărute.

Roman nominalizat la Booker Prize 2022 Câștigător al Orwell Prize for Political Fiction 2022 Nominalizat la Dublin Literary Award 2023 Suntem în anul 1985 și se anunță o iarnă foarte grea. Într-un oraș nenumit din Irlanda, Bill Furlong, negustor de lemn și cărbune, se pregătește de Crăciun, perioada cea mai aglomerată pentru el. Într-o dimineață, în timp ce transportă o încărcătură la una dintre mănăstirile din afara orașului, face o descoperire care-l împinge să se confrunte cu trecutul și cu forțele tăcute ce controlează orașul și viața locuitorilor săi. Devenit la scurt timp de la apariție bestseller pe ambele maluri ale Atlanticului, Astfel de lucruri mărunte este primul roman al lui Claire Keegan, scriitoare cunoscută până acum pentru proza ei scurtă.

Undeva în Ungaria, într-un sat fără nume uitat de Dumnezeu, un bătrân electrician de 91 de ani, Józsi baci, hotărăște să trăiască rupt de lume, împreună cu câinele său, Zsömle (în română, Jimblă), iar serile să-şi bea liniștit ceaiul, contemplând asfințitul de pe terasa casei sale. Însă lumea nu vrea să-l dea uitării, astfel încât „curtenii“ lui, monarhiști înfocați, printre care şi un trubadur pe nume László Krasznahorkai, nu vor să-i facă voia, spunând că, fiind descendent al lui Genghis-Han şi Béla al IV-lea, ar putea să revendice tronul maghiar sub însemnele Casei Arpadiene. Prin frazele cu efect hipnotic, debordând de umor negru și sarcasm subtil, László Krasznahorkai construiește un roman despre absurdul politic și fragilitatea adevărului istoric, satirizând extremismul caricatural, monarhismul delirant și manipularea colectivă. Un text care nu doar avertizează (vezi mottoul cărții: „V-am zis eu!“), ci și râde în hohote amare, greu de șters din minte.

Roman nominalizat la International Booker Prize 2024 și la Dublin Literary Award Pe o plantație din Bahia, în nordul rural și sărac al Braziliei, două surori găsesc un cuțit vechi sub patul bunicii lor. Fascinate de strălucirea tăișului, fac un gest nesăbuit, în urma căruia una dintre ele va deveni vocea celeilalte. Cu timpul, universul copilăriei lor se schimbă: armonia aparentă întreținută de tatăl lor, tămăduitorul locului, între lucrători și moșieri, între cei vii și cei morți se destramă, iar în locul ei apar revendicările noii generații, până când, în chip tulburător, viitorul întregii comunități ajunge să se joace pe muchie de cuțit. Itamar Vieira Junior scrie, în cadențe de basm modern, despre dragoste, credințe străvechi, familie și sclavie, împletind totul într-o poveste în care tocmai tăcerea celor fără voce este cea care dă relief cuvintelor.

O carte clasică pentru pasionații literaturii de călătorie, Scurtă plimbare prin Hindukush urmărește periplul lui Eric Newby printr-una dintre cele mai îndepărtate și frumoase zone sălbatice de pe pământ. În 1956, Eric Newby își câștiga traiul în haotica afacere de familie din lumea haute couture londoneză. Visând la o viață de aventuri, el i-a trimis prietenului său Hugh Carless celebra telegramă: Poți să mergi în Nuristan în iunie?... Așa a început legendara aventură din Mayfair în Afganistan și munții Hindukush, la nord-est de Kabul. Neexperimentați, nepregătiți, Eric și Hugh se lansează într-o aventură prin defilee adânci și pe versanți stâncoși după numai câteva lecții de alpinism luate de la un doctor aflat în vacanță în Țara Galilor. Cu umor, inteligență și spirit de observație, stilul narativ fermecător al poveștii din Scurtă plimbare prin Hindukush avea să-i aducă repede lui Newby reputația unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile.

August Strindberg a lăsat în urmă o carieră de succes în finanțe pentru a-și realiza visul de a deschide un magazin de antichități. În sfârșit, se va putea dedica pasiunii sale, într-un loc pe care și-a dorit să-l revadă. Ajunge în Hovenäset, în Bohuslän, în aceeași noapte furtunoasă în care îndrăgita profesoară Agnes dispare fără urmă. Poliția, condusă de empatica și hotărâta Maria Martinsson, o caută zi și noapte, dar speranța că aceasta va fi găsită în viață se diminuează cu fiecare oră. Ce s-a întâmplat cu Agnes? Și de ce are August Strindberg sentimentul neplăcut că el deține o parte din soluția misterului?

O VASTĂ, ERUDITĂ ȘI FASCINANTĂ ISTORIE CULTURALĂ ȘI INTELECTUALĂ A ANILOR POSTBELICI Războiul Rece nu a fost doar o competiție pentru putere. A fost o confruntare a ideilor, în cel mai larg sens – economic și politic, artistic și personal. În Lumea liberă, reputatul critic și profesor de la Universitatea Harvard Louis Menand prezintă o panoramă a culturii americane în anii cruciali de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și până la Războiul din Vietnam și ne demonstrează felul în care dinamica forțelor sociale, economice și tehnologice și-a pus amprenta asupra creațiilor minții umane în întreaga lume occidentală. Interferențele culturale transatlantice și schimbul bogat de idei și valori între America și Europa au marcat această epocă și au conturat o nouă lume care s-a forjat sub semnul definitoriu al libertății.

Psihologia modernă este prezentată prin intermediul personalităţilor, al ideilor importante, al şcolilor de gândire şi al momentelor care i-au influenţat dezvoltarea, subliniind schimbarea metodelor şi obiectului de studiu. Fiecare şcoală de gândire este discutată ca mişcare ce apare într-un context istoric şi social dat, nu ca entitate independentă şi izolată, fiind examinată în termenii conexiunilor pe care le are cu ideile ştiinţifice şi descoperirile ce au precedat-o şi care i-au succedat. Deşi cartea este organizată pe şcoli, autorii aduc în centrul atenţiei contribuţiile personalităţilor decisive pentru domeniul psihologiei, subliniind că munca lor a fost influenţată nu doar de vremurile în care s-au afirmat, ci şi de contextul experienţelor personale de viaţă.

Este o istorie încheiată, iar la peste 30 de ani de la căderea comunismului ar fi momentul potrivit să lăsăm la o parte orice alte considerente în favoarea înțelegerii, explicației ce animă de la un capăt la altul acest demers. Nu este vorba deci despre o carte scrisă din perspectiva a ceea ce se numește îndeobște, cu o formulă mai degrabă înșelătoare, „memoria comunismului“. Nu demasc, nu țin rechizitorii, nu dau sentințe; la fel cum, invers, nu relativizez, edulcorez sau dau certificate de bună purtare. Nu acesta este rolul istoriei, ci de a relata și analiza faptele cu cea mai mare acuratețe omenește posibilă. Autorul

Eugenia Bojoga, profesoară de lingvistică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, este o doctă și foarte laborioasă cercetătoare a problematicii legate de evoluția limbii române la est de Prut și de identitatea națională reprimată a românilor din acest spațiu, supuși vreme de două sute de ani unui metodic proces de rusificare – prin exterminare fizică sau, mai insidios, prin școală și propagandă, dar cu efecte nu mai puțin devastatoare.

Autoarea pune accentul pe conexiunea strânsă între limbă și identitate, demonstrând că limba română a fost pervertită (transformată în „limbă moldovenească”), în conformitate cu politica națională sovietică, ideologia moldovenismului fiind construită pe baza graiului moldovenesc stâlcit, poluat cu rusisme, vorbit în Transnistria în anii ’20 ai secolului trecut, și augmentată cu falsuri grosolane despre un „destin moldovenesc” diferit de cel al românilor din dreapta Prutului.

Vitalie Ciobanu

Volum distins cu Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române, în anul 2016

(fragment Introducere)

Am publicat prima ediție a prezentei lucrări în vara anului 2014, într-o perioadă care ar putea părea, prin comparație cu cea pe care o traversăm acum, una mai puțin agitată, în care tensiunile internaționale, deși existente, nu se manifestau cu amploarea și valul de pierderi umane și distrugeri, specifice confruntărilor unui război care se desfășoară deja de aproape trei ani – declanșat prin agresiunea Rusiei putiniste împotriva Ucrainei, și al cărui sfârșit este dificil de anticipat.

Într-o perioadă extrem de dificilă, în care evoluțiile de pe scena internațională stârnesc deopotrivă neliniște și îngrijorare, atât în cazul SUA, cât și al celorlalte state din NATO, democrațiilor occidentale în ansamblul lor, sursele de tensiune din peninsula coreeană, deși au trecut oarecum în plan secund în contextul războiului din Ucraina și al crizei din Orientul Mijlociu, continuă să pulseze amenințător și imprevizibil, iar principalul reper din acest punct de vedere este evident reprezentat de Coreea de Nord, mai ales prin prisma tipologiei regimului său, precum și prin natura implicării sale în conflictul ruso-ucrainean (prin livrarea masivă de echipamente și muniție de război Kremlinului). Prin urmare, analiza unor etape-cheie (precum perioada războiului din Coreea) ale background-ului politic al regimului de la Phenian, dar și a conexiunilor existente între acesta și alte state ce aparțineau taberei „democrațiilor populare”, se constituie într-o temă de cercetare de actualitate, care poate oferi indicii sau răspunsuri în legătură cu evenimente recente sau decizii asumate în cadrul mecanismului de putere de la Phenian, inclusiv privind natura relațiilor bilaterale ruso-nord-coreene.

De la o vreme, s-a încetăţenit afirmaţia că este o pagubă pentru cultura noastră faptul că Mircea Vulcănescu nu şi-a continuat cercetările şi nu şi-a redactat lucrările de filosofie, de teologie, de sociologie, de economie etc., preferând să se „risipească” în hăţişul administraţiei de stat, ca director al Vămilor şi apoi ca subsecretar de stat în Ministerul Finanţelor. Dar, precum se ştie, istoria nu lucrează cu „ce-ar fi fost dacă…” În cazul acesta, nu ştiu dacă am fi avut un alt filosof, un alt teolog etc., ceea ce ştiu sigur e că n-am fi avut icoana desăvârşită a omului de stat, pe care a lăsat-o Mircea Vulcănescu în urma sa; şi care nu este deloc mai puţin decât ceea ce a lăsat în ordinea teoretică. Nu pentru că României i-ar fi lipsit dintotdeauna întruchiparea adevăratului om de stat, ci pentru că modernitatea a văzut diluându-se până aproape de dispariţie chipul acestuia în folosul dilatării tumorale a imaginii politicianului.

Dora Mezdrea

Acest volum a fost publicat cu sprijinul Ministerului Culturii din Republica Cehă.

Seria Karel Čapek este coordonată de Sorin Paliga

În aceeași serie au apărut:

Război cu salamandrele

Fabrica de absolut

Krakatit

Cartea apocrifelor

Viaţa şi opera compozitorului Foltýn

Traducerea s-a făcut după ediția electronică (PDF) publicată online de Obyčejný život, Městská knihovna v Praze (Biblioteca Municipală Praga) Mariánské nám. 1, 115 72 Praha 1 2. opravené vydání Verze 1.0 z 19. 1. 2018

Traducătorul aduce călduroase mulțumiri Michaelei Hoňková pentru clarificarea unor pasaje din textul ceh.

Viața și opera compozitorului Foltýn este un roman neterminat, apărut postum (în anul 1939), la câteva luni după moartea autorului (25 decembrie 1938). Din punct de vedere stilistic, completează trilogia reprezentată de romanele Hordubal, Meteoritul și O viață obișnuită care vor apărea în această serie.

Dacă nu este altfel specificat, notele aparțin ediției cehe.

Operele majore ale lui Karel Čapek în noi traduceri în limba română apar cu sprijinul generos al programului de traduceri al Ministerului Ceh al Culturii. Seria este coordonată de Sorin Paliga.

„Erodarea imaginii regelui Carol al II-lea a progresat o dată cu gafele, greşelile şi crimele pe care în final le-a înfăptuit, spre sfârşitul domniei şi al regimului. Răbufnirea din primele zile ale lunii septembrie 1940 era previzibilă. Întreaga propagandă, de-a lungul unui deceniu, paradoxal, nu a făcut decât să pregătească – prin supra-saturare – reacţia produsă după prăbuşirea regimului. Domnia lui Carol s-a sfârşit, nu mai puţin aventuros decât a debutat, printr-o fugă din ţara în care a lăsat, finalmente, un gust amar.” DANIEL FOCȘA

Adriana Cordali oferă o explorare rară, neintermediată, a modului în care puterea totalitară a funcționat (și cum i s-a rezistat) prin mijloace vizuale în România comunistă. Explorarea de către Cordali a tropilor vizuali ai ideologiei comuniste existenți în imagini, monumente și cinematografie, ca manifestări ale violenței epistemice, servește ca o reamintire importantă a faptului că regimurile politice sunt, totodată, și regimuri de vizualitate care controlează ceea ce se vede, cum se vede sau ceea ce nu se permite a se vedea. Prof. dr. Cezar Ornatowski, Profesor de Retorică și Studii de Scriere la Universitatea de Stat din San Diego, California, SUA

Dr. Adriana Cordali, cercetător în retorică, scriitoare, și traducătoare, oferă relatări personale și o analiză elegantă a instrumentelor retorice ale totalitarismului din România Comunistă (1945–1989). În egală măsură o etnografie și un regal în domeniul retoricii, cartea se axează pe experiențele de viață ale “decrețeilor”, născuți în România în urma Decretului 770 din 1966, o lege anti-avort care punea în practică comanda dată de Partidului Comunist Român femeilor, aceea de a avea cât mai mulți copii. Această carte este o capsulă de memorie care avertizează. Prof. dr. Elena Gabor, Profesor de Comunicare Organizațională, Universitatea Bradley, Peoria, Illinois, SUA

Adriana Cordali oferă o perspectivă unică asupra unui subiect subreprezentat în domeniul retoricii. Această carte este inedit de accesibilă deopotrivă omului de rând și cadrelor universitare, deși abordează două concepte dificile: regimul din România comunistă și retorica vizuală. Rezultatul este o dinamică între relatări personale, care oferă context istoric, și un discurs academic despre retorica vizuală. Dr. Christene D’Anca, Lector Universitar Doctor, Universitatea din California, Santa Barbara, California, SUA