Cărți

Harta invizibilă a atașamentului propune o explorare profundă și accesibilă a felului în care relațiile noastre de atașament ne modelează viața emoțională, identitatea și capacitatea de a fi în contact autentic cu ceilalți.Bazată pe cercetări contemporane și pe experiența clinică a autoarei, lucrarea aduce o perspectivă integrativă, în care psihologia atașamentului se întâlnește cu neuroștiința relațională și practica terapeutică. Fiecare capitol oferă repere clare pentru înțelegerea tiparelor relaționale, a rădăcinilor lor în copilărie și a modului în care pot fi transformate prin conștientizare, prezență și compasiune.

Pătrunde prin porțile Ierusalimului și descoperă orașul din povești... Ierusalimul este unic: capitala a două popoare și altarul a trei credințe. O serie de personaje extraordinare au jucat roluri importante în istoria oraului, de la regele David, Cleopatra și Irod cel Mare la Richard Inimă de Leu, Saladin și Suleiman Magnificul, iar mai târziu Napoleon, Churchill, Ben-Gurion și Arafat.

În 1972, când muncitorii din Pottstown, Pennsylvania, săpau fundațiile pentru o nouă construcție, ultimul lucru pe care se așteptau să-l găsească era un schelet în fundul unui puț. Al cui era, cum ajunsese acolo, în cartierul dărăpănat în care imigranții evrei și afro-americani trăiau alături și împărtășeau ambiții și necazuri, era o taină. Dealul Găinilor e locul unde locuiesc Moshe și Chona Ludlow și unde se află magazinul lor, Băcănia Rai și Pământ. Când angajații statului vin în căutarea lui Dodo, băiatul surd iubit de toată comunitatea, vrând să-l interneze într-un azil, Chona și Nate Timblin, liderul neoficial al comunității de culoare de pe Dealul Găinilor, încearcă împreună să-l apere pe băiat. Odată cu poveștile acestor personaje, capătă contur și lupta oamenilor de culoare care trăiesc la periferia Americii albe și creștine. Dezvăluind cele petrecute de-a lungul timpului pe Dealul Găinilor, McBride ne arată cum, chiar și în vremuri întunecate, iubirea și comunitatea – raiul și pământul – sunt cele care ne susțin.

ÎȘI TRĂIEȘTE ULTIMELE ZILE SAU VA FI SALVATĂ LA TIMP? Un oraș în pragul colapsului. O mamă disperată. Un coșmar căruia doar Helen Grace îi poate pune capăt. DISPĂRUTĂ, DAR NU UITATĂ Un război între bande cuprinde orașul, iar poliția este atacată din toate părțile. Dar inspectorul detectiv Helen Grace sfidează ordinele directe și se ocupă de cazul unei adolescente dispărute.

Roman nominalizat la Booker Prize 2022 Câștigător al Orwell Prize for Political Fiction 2022 Nominalizat la Dublin Literary Award 2023 Suntem în anul 1985 și se anunță o iarnă foarte grea. Într-un oraș nenumit din Irlanda, Bill Furlong, negustor de lemn și cărbune, se pregătește de Crăciun, perioada cea mai aglomerată pentru el. Într-o dimineață, în timp ce transportă o încărcătură la una dintre mănăstirile din afara orașului, face o descoperire care-l împinge să se confrunte cu trecutul și cu forțele tăcute ce controlează orașul și viața locuitorilor săi. Devenit la scurt timp de la apariție bestseller pe ambele maluri ale Atlanticului, Astfel de lucruri mărunte este primul roman al lui Claire Keegan, scriitoare cunoscută până acum pentru proza ei scurtă.

Undeva în Ungaria, într-un sat fără nume uitat de Dumnezeu, un bătrân electrician de 91 de ani, Józsi baci, hotărăște să trăiască rupt de lume, împreună cu câinele său, Zsömle (în română, Jimblă), iar serile să-şi bea liniștit ceaiul, contemplând asfințitul de pe terasa casei sale. Însă lumea nu vrea să-l dea uitării, astfel încât „curtenii“ lui, monarhiști înfocați, printre care şi un trubadur pe nume László Krasznahorkai, nu vor să-i facă voia, spunând că, fiind descendent al lui Genghis-Han şi Béla al IV-lea, ar putea să revendice tronul maghiar sub însemnele Casei Arpadiene. Prin frazele cu efect hipnotic, debordând de umor negru și sarcasm subtil, László Krasznahorkai construiește un roman despre absurdul politic și fragilitatea adevărului istoric, satirizând extremismul caricatural, monarhismul delirant și manipularea colectivă. Un text care nu doar avertizează (vezi mottoul cărții: „V-am zis eu!“), ci și râde în hohote amare, greu de șters din minte.

Roman nominalizat la International Booker Prize 2024 și la Dublin Literary Award Pe o plantație din Bahia, în nordul rural și sărac al Braziliei, două surori găsesc un cuțit vechi sub patul bunicii lor. Fascinate de strălucirea tăișului, fac un gest nesăbuit, în urma căruia una dintre ele va deveni vocea celeilalte. Cu timpul, universul copilăriei lor se schimbă: armonia aparentă întreținută de tatăl lor, tămăduitorul locului, între lucrători și moșieri, între cei vii și cei morți se destramă, iar în locul ei apar revendicările noii generații, până când, în chip tulburător, viitorul întregii comunități ajunge să se joace pe muchie de cuțit. Itamar Vieira Junior scrie, în cadențe de basm modern, despre dragoste, credințe străvechi, familie și sclavie, împletind totul într-o poveste în care tocmai tăcerea celor fără voce este cea care dă relief cuvintelor.

O carte clasică pentru pasionații literaturii de călătorie, Scurtă plimbare prin Hindukush urmărește periplul lui Eric Newby printr-una dintre cele mai îndepărtate și frumoase zone sălbatice de pe pământ. În 1956, Eric Newby își câștiga traiul în haotica afacere de familie din lumea haute couture londoneză. Visând la o viață de aventuri, el i-a trimis prietenului său Hugh Carless celebra telegramă: Poți să mergi în Nuristan în iunie?... Așa a început legendara aventură din Mayfair în Afganistan și munții Hindukush, la nord-est de Kabul. Neexperimentați, nepregătiți, Eric și Hugh se lansează într-o aventură prin defilee adânci și pe versanți stâncoși după numai câteva lecții de alpinism luate de la un doctor aflat în vacanță în Țara Galilor. Cu umor, inteligență și spirit de observație, stilul narativ fermecător al poveștii din Scurtă plimbare prin Hindukush avea să-i aducă repede lui Newby reputația unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile.

August Strindberg a lăsat în urmă o carieră de succes în finanțe pentru a-și realiza visul de a deschide un magazin de antichități. În sfârșit, se va putea dedica pasiunii sale, într-un loc pe care și-a dorit să-l revadă. Ajunge în Hovenäset, în Bohuslän, în aceeași noapte furtunoasă în care îndrăgita profesoară Agnes dispare fără urmă. Poliția, condusă de empatica și hotărâta Maria Martinsson, o caută zi și noapte, dar speranța că aceasta va fi găsită în viață se diminuează cu fiecare oră. Ce s-a întâmplat cu Agnes? Și de ce are August Strindberg sentimentul neplăcut că el deține o parte din soluția misterului?

O VASTĂ, ERUDITĂ ȘI FASCINANTĂ ISTORIE CULTURALĂ ȘI INTELECTUALĂ A ANILOR POSTBELICI Războiul Rece nu a fost doar o competiție pentru putere. A fost o confruntare a ideilor, în cel mai larg sens – economic și politic, artistic și personal. În Lumea liberă, reputatul critic și profesor de la Universitatea Harvard Louis Menand prezintă o panoramă a culturii americane în anii cruciali de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și până la Războiul din Vietnam și ne demonstrează felul în care dinamica forțelor sociale, economice și tehnologice și-a pus amprenta asupra creațiilor minții umane în întreaga lume occidentală. Interferențele culturale transatlantice și schimbul bogat de idei și valori între America și Europa au marcat această epocă și au conturat o nouă lume care s-a forjat sub semnul definitoriu al libertății.

Psihologia modernă este prezentată prin intermediul personalităţilor, al ideilor importante, al şcolilor de gândire şi al momentelor care i-au influenţat dezvoltarea, subliniind schimbarea metodelor şi obiectului de studiu. Fiecare şcoală de gândire este discutată ca mişcare ce apare într-un context istoric şi social dat, nu ca entitate independentă şi izolată, fiind examinată în termenii conexiunilor pe care le are cu ideile ştiinţifice şi descoperirile ce au precedat-o şi care i-au succedat. Deşi cartea este organizată pe şcoli, autorii aduc în centrul atenţiei contribuţiile personalităţilor decisive pentru domeniul psihologiei, subliniind că munca lor a fost influenţată nu doar de vremurile în care s-au afirmat, ci şi de contextul experienţelor personale de viaţă.

Este o istorie încheiată, iar la peste 30 de ani de la căderea comunismului ar fi momentul potrivit să lăsăm la o parte orice alte considerente în favoarea înțelegerii, explicației ce animă de la un capăt la altul acest demers. Nu este vorba deci despre o carte scrisă din perspectiva a ceea ce se numește îndeobște, cu o formulă mai degrabă înșelătoare, „memoria comunismului“. Nu demasc, nu țin rechizitorii, nu dau sentințe; la fel cum, invers, nu relativizez, edulcorez sau dau certificate de bună purtare. Nu acesta este rolul istoriei, ci de a relata și analiza faptele cu cea mai mare acuratețe omenește posibilă. Autorul

Eugenia Bojoga, profesoară de lingvistică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, este o doctă și foarte laborioasă cercetătoare a problematicii legate de evoluția limbii române la est de Prut și de identitatea națională reprimată a românilor din acest spațiu, supuși vreme de două sute de ani unui metodic proces de rusificare – prin exterminare fizică sau, mai insidios, prin școală și propagandă, dar cu efecte nu mai puțin devastatoare.

Autoarea pune accentul pe conexiunea strânsă între limbă și identitate, demonstrând că limba română a fost pervertită (transformată în „limbă moldovenească”), în conformitate cu politica națională sovietică, ideologia moldovenismului fiind construită pe baza graiului moldovenesc stâlcit, poluat cu rusisme, vorbit în Transnistria în anii ’20 ai secolului trecut, și augmentată cu falsuri grosolane despre un „destin moldovenesc” diferit de cel al românilor din dreapta Prutului.

Vitalie Ciobanu

Volum distins cu Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române, în anul 2016

(fragment Introducere)

Am publicat prima ediție a prezentei lucrări în vara anului 2014, într-o perioadă care ar putea părea, prin comparație cu cea pe care o traversăm acum, una mai puțin agitată, în care tensiunile internaționale, deși existente, nu se manifestau cu amploarea și valul de pierderi umane și distrugeri, specifice confruntărilor unui război care se desfășoară deja de aproape trei ani – declanșat prin agresiunea Rusiei putiniste împotriva Ucrainei, și al cărui sfârșit este dificil de anticipat.

Într-o perioadă extrem de dificilă, în care evoluțiile de pe scena internațională stârnesc deopotrivă neliniște și îngrijorare, atât în cazul SUA, cât și al celorlalte state din NATO, democrațiilor occidentale în ansamblul lor, sursele de tensiune din peninsula coreeană, deși au trecut oarecum în plan secund în contextul războiului din Ucraina și al crizei din Orientul Mijlociu, continuă să pulseze amenințător și imprevizibil, iar principalul reper din acest punct de vedere este evident reprezentat de Coreea de Nord, mai ales prin prisma tipologiei regimului său, precum și prin natura implicării sale în conflictul ruso-ucrainean (prin livrarea masivă de echipamente și muniție de război Kremlinului). Prin urmare, analiza unor etape-cheie (precum perioada războiului din Coreea) ale background-ului politic al regimului de la Phenian, dar și a conexiunilor existente între acesta și alte state ce aparțineau taberei „democrațiilor populare”, se constituie într-o temă de cercetare de actualitate, care poate oferi indicii sau răspunsuri în legătură cu evenimente recente sau decizii asumate în cadrul mecanismului de putere de la Phenian, inclusiv privind natura relațiilor bilaterale ruso-nord-coreene.

De la o vreme, s-a încetăţenit afirmaţia că este o pagubă pentru cultura noastră faptul că Mircea Vulcănescu nu şi-a continuat cercetările şi nu şi-a redactat lucrările de filosofie, de teologie, de sociologie, de economie etc., preferând să se „risipească” în hăţişul administraţiei de stat, ca director al Vămilor şi apoi ca subsecretar de stat în Ministerul Finanţelor. Dar, precum se ştie, istoria nu lucrează cu „ce-ar fi fost dacă…” În cazul acesta, nu ştiu dacă am fi avut un alt filosof, un alt teolog etc., ceea ce ştiu sigur e că n-am fi avut icoana desăvârşită a omului de stat, pe care a lăsat-o Mircea Vulcănescu în urma sa; şi care nu este deloc mai puţin decât ceea ce a lăsat în ordinea teoretică. Nu pentru că României i-ar fi lipsit dintotdeauna întruchiparea adevăratului om de stat, ci pentru că modernitatea a văzut diluându-se până aproape de dispariţie chipul acestuia în folosul dilatării tumorale a imaginii politicianului.

Dora Mezdrea

Acest volum a fost publicat cu sprijinul Ministerului Culturii din Republica Cehă.

Seria Karel Čapek este coordonată de Sorin Paliga

În aceeași serie au apărut:

Război cu salamandrele

Fabrica de absolut

Krakatit

Cartea apocrifelor

Viaţa şi opera compozitorului Foltýn

Traducerea s-a făcut după ediția electronică (PDF) publicată online de Obyčejný život, Městská knihovna v Praze (Biblioteca Municipală Praga) Mariánské nám. 1, 115 72 Praha 1 2. opravené vydání Verze 1.0 z 19. 1. 2018

Traducătorul aduce călduroase mulțumiri Michaelei Hoňková pentru clarificarea unor pasaje din textul ceh.

Viața și opera compozitorului Foltýn este un roman neterminat, apărut postum (în anul 1939), la câteva luni după moartea autorului (25 decembrie 1938). Din punct de vedere stilistic, completează trilogia reprezentată de romanele Hordubal, Meteoritul și O viață obișnuită care vor apărea în această serie.

Dacă nu este altfel specificat, notele aparțin ediției cehe.

Operele majore ale lui Karel Čapek în noi traduceri în limba română apar cu sprijinul generos al programului de traduceri al Ministerului Ceh al Culturii. Seria este coordonată de Sorin Paliga.

„Erodarea imaginii regelui Carol al II-lea a progresat o dată cu gafele, greşelile şi crimele pe care în final le-a înfăptuit, spre sfârşitul domniei şi al regimului. Răbufnirea din primele zile ale lunii septembrie 1940 era previzibilă. Întreaga propagandă, de-a lungul unui deceniu, paradoxal, nu a făcut decât să pregătească – prin supra-saturare – reacţia produsă după prăbuşirea regimului. Domnia lui Carol s-a sfârşit, nu mai puţin aventuros decât a debutat, printr-o fugă din ţara în care a lăsat, finalmente, un gust amar.” DANIEL FOCȘA

Adriana Cordali oferă o explorare rară, neintermediată, a modului în care puterea totalitară a funcționat (și cum i s-a rezistat) prin mijloace vizuale în România comunistă. Explorarea de către Cordali a tropilor vizuali ai ideologiei comuniste existenți în imagini, monumente și cinematografie, ca manifestări ale violenței epistemice, servește ca o reamintire importantă a faptului că regimurile politice sunt, totodată, și regimuri de vizualitate care controlează ceea ce se vede, cum se vede sau ceea ce nu se permite a se vedea. Prof. dr. Cezar Ornatowski, Profesor de Retorică și Studii de Scriere la Universitatea de Stat din San Diego, California, SUA

Dr. Adriana Cordali, cercetător în retorică, scriitoare, și traducătoare, oferă relatări personale și o analiză elegantă a instrumentelor retorice ale totalitarismului din România Comunistă (1945–1989). În egală măsură o etnografie și un regal în domeniul retoricii, cartea se axează pe experiențele de viață ale “decrețeilor”, născuți în România în urma Decretului 770 din 1966, o lege anti-avort care punea în practică comanda dată de Partidului Comunist Român femeilor, aceea de a avea cât mai mulți copii. Această carte este o capsulă de memorie care avertizează. Prof. dr. Elena Gabor, Profesor de Comunicare Organizațională, Universitatea Bradley, Peoria, Illinois, SUA

Adriana Cordali oferă o perspectivă unică asupra unui subiect subreprezentat în domeniul retoricii. Această carte este inedit de accesibilă deopotrivă omului de rând și cadrelor universitare, deși abordează două concepte dificile: regimul din România comunistă și retorica vizuală. Rezultatul este o dinamică între relatări personale, care oferă context istoric, și un discurs academic despre retorica vizuală. Dr. Christene D’Anca, Lector Universitar Doctor, Universitatea din California, Santa Barbara, California, SUA

ADÂNCA MARE…

Adânca mare sub a lunei față,

Înseninată de-a ei blondă rază,

O lume-ntreagă-n fundul ei visează

Și stele poartă pe oglinda-i creață.

Dar mâni – ea falnică, cumplit turbează

Și mișcă lumea ei negru-măreață,

Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe

Ducând peire – țări înmormântează.

Azi un diluviu, mâne-o murmuire,

O armonie care capăt n-are –

Astfel e-a ei întunecată fire,

Astfel e sufletu-n antíca mare.

Ce-i pasă ce simțiri o să ni-nspire:

Indiferentă, solitară – mare!

***

 

THE DEEP DEEP SEA…

The deep deep sea beneath the moon’s face silver,

Illumined by her shimmery thread,

A world entire dreams upon her bed

And stars she carries on her rumpled mirror.

Yet tomorrow – rabidly she upturns her foundations

And moves her world majestic-black,

With thousand-high-arm thwack

Wreaking disaster – she entombs but nations.

Deluge today, tomorrow humming creature,

A harmony that is without end –

Thus is her tenebrous nature,

Thus is the soul inside the ancient sea.

What does she care, the feelings she’ll inspire:

Indifferent, solitary – sea!

„Fetița dădu din cap de câteva ori de la stânga la dreapta și invers. Tatăl îi spuse că acelea erau semințe tratate cu otravă pentru șobolani și că provocau moartea instantaneu. Și din ziua aceea săculețul dispăru. Moartea? Dar ce mai însemna moartea atunci când aveai antidotul fermecat la îndemână tot timpul? Bijuteria ei miraculoasă anula pătrunderea în eternitate. Plimbările prin oraș când tatăl o lua cu el la piață iar ea, ca să-l amuze, se agăța de fustele femeilor pe lângă care treceau. Pauza pe care o făceau la Boema, el să se răcorească cu o bere Tulceana, iar ea să mănânce o amandină. Serile când ieșea pe stradă din zece în zece minute și le urmărea cum se jucau pe ea și pe sora ei, ca să se asigure că totul era ok. O plimbare împreună pe faleza în ale cărei gropi se cuibărise Dunărea ieșită excepțional din matcă și care reflecta bucăți de cer.” fragment

Cartea de memorii scrisa de generalul H.-D. H. von Rohden, despre Luftwaffe in Batalia de la Stalingrad, este o radiografie a militarului care a participat direct la operatiunile de pe front si din spatele acestuia.

In Zile birmaneze, Orwell critica Imperiul Britanic si expune discrepantele dintre idealul de civilizatie europeana si efectele dezastruoase ale colonialismului asupra comunitatilor locale.

Vladimir Colin, ca principal exponent al "genului" fantasy in literatura romana, si inzestrat cu un foarte abundent debit imaginativ, deschide calea catre o mirifica si eflorescenta imaginatie a feericului si totodata a realului concret si "veridic".

Gilles Deleuze (1925-1995) a predat filosofia vreme de mai bine de douăzeci de ani la Lyon și Paris, din 1964 până în 1987. Istoric al filosofiei, critic al psihanalizei și al capitalismului, teoretician al artei și al literaturii, Deleuze desfășoară în lucrările sale o gândire originală și complexă.
Filosofia lui a diferenţei și a devenirii, a creaţiei de concepte și a intensităţilor, elaborată pornind de la o critică a raţionalităţii occidentale și a dispozitivelor de control, reprezintă una din cele mai inovatoare teorii ale secolului al XX-lea.
În limba română au fost traduse mai multe lucrări ale lui Deleuze, dintre care: Diferenţă şi repetiţie (Babel, 1995); Ce este filosofia? (cu Félix Guattari; Pandora-M, 1998); Foucault (Idea Design & Print, 2002); Tratative (Idea Design & Print, 2005); Nietzsche și filosofia (Ideea Europeană, 2005); Kafka. Pentru o literatură minoră (cu Félix Guattari; Art, 2007); Capitalism și schizofrenie (I). Anti-Oedip (cu Félix Guattari; Paralela 45, 2008); Cinema I. Imaginea-mișcare (Tact, 2012); Cinema II. Imaginea-timp (Tact, 2013); Mii de platouri (cu Félix Guattari; Tact, 2013); Dialoguri (cu Claire Parnet; comunicare.ro, 2017); Logica sensului (Tact, 2023); Filosofia critică a lui Kant (Tact, 2025).

Filosofia nu e făcută să reflecteze cu privire la orice. Căci nimeni nu are nevoie de filosofie pentru a reflecta. Dacă filosofia ar trebui să servească la a reflecta asupra unui lucru, ea nu ar avea niciun motiv să existe. Dacă filosofia există, este pentru că ea are propriul său conţinut. Este cât se poate de simplu: filosofia este o disciplină la fel de creativă, la fel de inventivă precum orice altă disciplină, și constă în a crea sau a inventa concepte.
Conceptele nu există de-a gata într-un soi de cer unde ar aștepta să fie sesizate de un filosof. Conceptele trebuie fabricate. Desigur, ele nu se fabrică cu una, cu două. Nu-ţi spui într-o zi: „Iată, voi inventa cutare concept”, la fel cum nici un pictor nu își spune într-o zi: „Iată, voi face un tablou în felul acesta” sau un cineast: „Iată, voi face cutare film!” Trebuie să existe o necesitate, atât în filosofie, cât și în alt domeniu, altfel nu există nimic.
Un creator nu este un predicator care lucrează de plăcere. Un creator nu face decât ceea ce trebuie în mod absolut să facă.
Gilles Deleuze

Subiectivitatea umană este inevitabil descentralizată, fragmentată, plină de tensiuni și definită de conflicte insolubile între dorinţe și evaluări. Totuși, dictatele modernităţii târzii ale vitezei, competiţiei și termenelor-limită creează două dileme care justifică verdictul unei noi forme de alienare ce merită atenţia criticii sociale: în primul rând, aceste dictate conduc la modele de comportament și experienţă care nu sunt create de un set sau altul de valori sau dorinţe, ci rămân cu adevărat „străine” subiecţilor. În al doilea rând, spre deosebire de alte tipuri de regimuri socio-culturale, cadrul modernităţii târzii nu oferă idei sau instituţii de „reconciliere” potenţială: toate eșecurile și neajunsurile cad nemijlocit asupra indivizilor. Este numai și numai vina noastră dacă suntem nefericiţi sau dacă nu reușim să ţinem pasul.
Hartmut Rosa

„Omul intelept raspandeste in toate directiile parfumul virtutii sale. Nu exista locuri sfinte, nici persoane sfinte, ci doar momente sfinte, momente de intelepciune.“— BUDDHA

Invataturile inteleptilor Antichitatii este o carte de citate, in care au fost adunate cuvinte, vrednice sa ne trezeasca o constiinta a realitatii mult extinse, cuvinte care sa ne slujeasca in viata, sub forma de jaloane, cuvinte apte, care sa ne indrume mintea si atentia spre esential.

Sunt reflectiile unor filosofi, poeti, maestri spirituali si scriitori, care au stiut sa ne transmita, gratie unor cuvinte, invataturi spirituale sau intelegeri profunde despre viata si despre firea oamenilor.

Cu arta Feng Shui poti accesa resurse nebanuite de abundenta

Creeaza pentru acasa sau pentru locul de munca spatii care sa-ti aduca o senzatie profunda de confort, sa reflecte adevarata ta identitate si sa te sustina in obiectivele tale.

Prin sfaturi practice si exemple din viata reala, adunate in peste 30 de ani de experienta in domeniul designului interior, Julie Ann Segal te invata cum sa iti reimaginezi mediul de viata pornind dintr-o perspectiva a iubirii.

Folosind elemente de spiritualitate, lucrand cu energiile, combinand toate acestea cu o estetica solida si cu unda proprie de empatie si implicare personala, Julie te ghideaza in detaliu pentru alegerile pe care sa le faci in fiecare camera, dar si pentru a urmari concepte de ansamblu, cum ar fi interactiunea intre ceea ce visezi in viata si felul in care-ti decorezi casa.

Lamurind misterele care inconjoara arta feng shui, aceasta carte iti va revela noi cai de a face schimbari in viata si te va ajuta sa-ti configurezi un viitor mai bun.

JULIE ANN SEGAL este designer de interior, consultant Feng Shui, fondator si presedinte al Metro Interiors, firma detinatoare a numeroase si prestigioase premii. Julie este membra a International Feng Shui Guild si a Feng Shui Institute of the Midwest si a avut mai multe aparitii in showuri TV prestigioase, precum Room for Change la HGTV.

Publicat în 1919, romanul Scorpionul este pionier al literaturii queer. Povestea gravitează în jurul vieții tulburate a Melittei Rudloff, o tânără cu un trecut complicat, care se luptă cu identitatea și relațiile sale într-o societate care, deși liberală din multe puncte de vedere, nu tolerează încă emanciparea față de normele (hetero)sexuale.

În limba germană, termenul „skorpion” era folosit pentru a face referire la o lesbiană cu trăsături ușor masculine și o inteligență ieșită din comun care nu se încadrează în normele identitare convenționale. „Scorpionul” este un simbol al nonconformismului timpuriu, personal și literar deopotrivă.

Anna Elisabet Weirauch s-a născut în 1887, într-o familie de origine germană, la Galați, unde și-a petrecut primii ani din viață. După o carieră de succes în teatru, se dedică literaturii. A fost una dintre puținele scriitoare din epocă care au putut trăi din scris, publicând peste 60 de romane, unele apărute sub formă de foileton în diverse publicații. După cel de-al Doilea Război Mondial, a locuit la München, în 1961 revenind în Berlinul de Vest. S-a stins din viață pe 21 decembrie 1970.