Arhitectură & Design

Acest volum este mai mult decât o trecere în revistă a splendorilor arhitectonice fanate din Bucureștiul interbelic. Este o radiografie esențială a unui oraș neiubit, neîngrijit, abandonat de autoritățile locale și naționale – un oraș emblematic, până la urmă, pentru o întreagă țară. Mai grav, volumul trage un semnal de alarmă: în spatele teribilei „buline roșii” stau iresponsabila lipsă de inițiativă și delăsarea criminală. Putem vedea aici laolaltă toate aceste clădiri, le putem deplânge soarta și le putem ghici trecuta frumusețe surprinsă prin obiectivul fotografului Douglas MacKenzie, îndrăgostit de un oraș pe cale să se prăbușească.

„Mai peste tot în București, edificii de o importanță arhitectonică uriașă au fost lăsate în paragină, unele din neglijență, altele din cauza proceselor de retrocedare a imobilelor naţionalizate de comuniști în anii ’50, iar altele, în fine, deoarece proprietarii sunt în imposibilitatea de a respecta legislaţia de siguranţă publică, adoptată, tardiv, după incendiul de la Clubul Colectiv, din octombrie 2015. Așa cum se întâmplă îndeobște în centrul Bucureștiului, numeroase clădiri sunt ascunse vederii, fiind folosite pe post de panouri publicitare.

La fel ca în majoritatea capitalelor, există o atitudine metropolitană și în Bucureşti, dar nu numai în sens simplist, de superioritate față de provincie şi zonele «de la țară». Dacă te iei după majoritatea ghidurilor de arhitectură, ai crede că toate clădirile Art Déco şi moderniste se află în centrul Capitalei. Sunt omise cartierele mai nevoiașe precum Rahova; se ignoră chiar și zone mai cu stare, cum ar fi Băneasa, unde sunt de găsit câteva clădiri Art Déco strecurate printre construcțiile de lux de dată mai recentă. Toate alcătuiesc o moştenire Art Déco probabil de neegalat de nici o altă metropolă europeană.“ — DOUGLAS MACKENZIE

Traducere de Ioana Flangea

Bestsellerul japonez care dezvăluie binefacerile unei noi filozofii de viaţă: minimalismul

Fumio Sasaki nu e un mare specialist în minimalism, nici un guru al organizării, ca Marie Kondo. Este un om obișnuit, ca noi toți, care se simțea mereu stresat și se compara permanent cu ceilalți – până într-o zi, când s-a hotărât să-și schimbe viața spunând adio tuturor lucrurilor de care nu avea absolută nevoie. Efectele au fost extraordinare: a dobândit adevărata libertate, o nouă putere de concentrare și un autentic sentiment de recunoștință pentru tot ce-l înconjura. A înțeles ce înseamnă să fii fericit.

În cartea aceasta, Fumio Sasaki ne împărtășește cu simplitate experiența sa, oferindu-ne sfaturi detaliate privind procesul de minimizare și arătându-ne cum poate minimalismul nu numai să ne transforme spațiul casei, ci și să ne îmbogățească viața. Viziunea modestă a autorului asupra fericirii adevărate ne deschide ochii asupra potențialului noului minimalism japonez, această filozofie de viaţă aflată la îndemâna oricui.

Andrei Pippidi este unul dintre puţinii bucureşteni care au protestat demonstrând că valoarea educativă a unei case vechi este infinit mai mare decât valoarea investiţiei în „buildingul" care îi va lua locul. Articolele din Dilema veche, reunite în această carte, sunt ultima şansă de a opri dezastrul şi de a-i împiedica pe bucureşteni să-şi piardă clădirile şi, odată cu ele, istoria.

De vreo zece ani, tot mai multe faţade ale unor clădiri din secolul al XIX-lea încep să se oglindească în pereţii de sticlă ai unor turnuri ridicate împotriva oricăror principii de urbanism şi, mai ales, împotriva istoriei unui oraş şi aşa desfigurat de demolările din anii '80. Suntem atacaţi de o specie nouă de prădători: speculanţii imobiliari, câştigătorii pe termen scurt din sluţirea oraşului. Rapacitatea lor nu se împiedică decât de protestele celor care cunosc în amănunt povestea caselor, străzilor şi oamenilor din Bucureşti. Andrei Pippidi este unul dintre puţinii bucureşteni care au protestat demonstrând că valoarea educativă a unei case vechi este infinit mai mare decât valoarea investiţiei în „buildingul" care îi va lua locul. Articolele din Dilema veche, reunite în această carte, sunt ultima şansă de a opri dezastrul şi de a-i împiedica pe bucureşteni să-şi piardă clădirile şi, odată cu ele, istoria.

În ordine alfabetică, în formula unui dicţionar, cartea prezintă istoria numelor de străzi vechi din Bucureşti. Aproape 500 de imagini însoţesc textul: fotografii de epocă, inedite sau puţin cunoscute, hărţi ale oraşului de altădată, fotografii de azi ale oraşului.

Această carte absolut fascinantă vizual, cuprinzând peste 400 de ilustraţii color, împărţită în cinci capitole, recurge la ochiul format al lui Gilles de Chabaneix pentru a evidenţia folosirea culorii nu numai în interioare, ci şi în natură şi în mediul citadin, în numeroase locuri şi culturi.

Arta de a trăi în oraş, o autentică coffee table book şi o rafinată lifestyle book este o minunată sursă de inspiraţie pentru arhitecţi, designeri şi proprietari deopotrivă.
"O carte despre diferenţe, despre felul în care arhitectura şi topografia diferitelor oraşe influenţează obiceiurile locuitorilor şi le definesc casele."