Arhitectură & Design

Cartea lui Radu Negoita n-ar trebui sa-ti lipseasca daca vrei sa intri in lumea dura a cumparatorilor de apartamente din Romania. Agentii imobiliari si vanzatorii o sa incerce sa-ti vanda niste gogosi care nici nu se compara cu minciuna aia cu „e la zece minute de metrou”, iar ghidul lui Radu o sa-ti arate cum sa treci peste ele. Sunt case noi, care, la prima vedere, par genul de apartament in care ai vrea sa-ti traiesti toata viata, dar adevarul este ca sunt extrem de inguste, n-au spatii de depozitare si, fara un ochi de specialist, n-o sa te prinzi cat inseamna metrii aia patrati din oferta. - Mihai Popescu, Senior Editor, VICE Romania

Povestea albumului foto “Frumusețea revine pe Lipscani?” scurt și la obiect, spusă de Andrei Bîrsan: Știi că îmi place să fotografiez Bucureștiul de mic copil, adică din 1979? În decembrie 2001 mi-am cumpărat primul aparat de fotografiat digital și pur și simplu am redescoperit orașul și fotografierea lui.

2002-2008. Vechiul centru vechi nu arăta prea bine, este perioada de dinainte de a intra banii din Uniunea Europeană, perioada Traian Băsescu și Adriean Videanu, un loc unde parcă nu s-a întâmplat nimic bun în cei 12-19 ani trecuți de la revoluție.

Magazinele se închid unul după altul, își schimbă profilul de câteva ori și decad lună de lună. Dispar Curtea Sticlarilor, Discul de Cristal, Familia …, în actuala piață Roma trona o dugheană “modernă” de tablă cu antenă de satelit pe ea iar în pasajul Lipscani îți puteai developa un film sau face invitații de nuntă. Sheriff’s a înlocuit cu fast food restaurantul cu autoservirea București, iar magazinul Universal București își păstra aerul desuet cu trepte tocite și vânzătoare în vârstă. Hanul Gabroveni era o ruină în care dormeau oamenii străzii iar pe spațiul de lângă el vara puteai bea o bere la terasa “La ruine”. Se putea circula cu mașina pe toate străzile … mai ales cu Dacii diferite variante și vârste.

Mai ții minte? Toate acestea au dispărut, dar albumul Frumusețea revine pe Lipscani? ți le aduce aminte, este un ghid prin timpul orașului, te provoacă să străbați centrul vechi, pagină cu pagină și să descoperi dacă frumusețea s-a întors. Acum centrul vechi este un “food court” cosmopolit, de la șaorme la plăcinte irlandeze sau delicatese franțuzești. Dristor Kebap, Bordello Bar, St. Patrick, La 100 de beri, Nomad Skybar, Gyros Thessaloniki au luat locul vechilor magazine ….

Imaginaţi-vă eleganţa lejeră a unui bungalow aşezat deasupra apei cu acces spre o lagună albastră în Tahiti. Visaţi la ambianţa strălucitoare a unei staţiuni-palat din Sudul Franţei. Gândiţi-vă la şarmul rustic al unui castel înconjurat de râuri sau la o cabană de lemn în Alpii Elveţieni. Delectaţi-vă cu visul unei călătorii în Hawaii sau savuraţi momentele romantice ale unei luni de miere într-un refugiu idilic din sud-estul Asiei sau din Caraibe. Acest ghid cuprinde mai mult de 100 de locuri hedoniste de evadare din cotidian şi de staţiuni de lux, descrise de un călător experimentat, care a vizitat şi a evaluat aceste staţiuni de mai multe ori şi vă va conduce către cele mai strălucitoare şi exotice staţiuni dintre ele şi vă va ajuta să o alegeţi pe aceea potrivită gustului şi bugetului dumneavoastră. În această ediţie revizuită şi reactualizată au fost incluse noi staţiuni.

Provocator, creativ, distractiv – acest ghid practic cu ilustraţii şi numeroase idei de amenajare a tuturor colţurilor locuinţei vă oferă o imagine despre felul în care puteţi să vă decoraţi „micul imperiu”, cu cheltuieli puţine şi mijloace simple, creative şi funcţionale.

Peste 100 de idei din care să te inspiri, ca să transformi fiecare colţişor al casei tale. Având alături această carte plină de idei noi, putem petrece după-amieze plăcute, muncind ca să dăm casei ceva din personalitatea noastră. Adevărata frumuseţe a decorurilor propuse este faptul că sunt uşor de schimbat, dacă peste o vreme vom avea idei cu totul noi. O carte cu idei inovative şi incredibil de uşoare de pus în practică.

Această carte vă oferă multe idei de mobilare creative: cum să facem o încăpere mică mai spaţioasă? Care sunt mobilele ideale pentru acest gen de încăpere? Care sunt cele mai potrivite culori pentru un spaţiu mic? Fie că e vorba de o garsonieră, de un apartament sau de o sală de baie, spaţiul dumneavoastră modest se va transforma în paradisul la care aţi visat întotdeauna.

S U M A R
igloo #182_fotografia_de_arhitectură

AGENDA
12. City – David Levene. Mozaic urban
14. Shenzhen Sea World Culture and Arts Center. O mare navă albă acostată în port
18. Muttrah. Piața de pește
20. Hayward Gallery. Retrospectivă Andreas Gursky

ESEU
22. Imaginea surprinsă și imaginea construită

TEORIE
24. Radetzky Marsch, spre fin de siècle și moarte

CITYPLUS
28. Orașul și fotografia
30. Eric Randall Morris: dizolvarea realității
32. Jean François Rauzier: hiperfotografia
34. Laurent Dequick: vibrația orașului

INOVAȚIE
36. Chaoyang Park. Peisaj muntos în laviuri

ARHITECTURI EMERGENTE
38. Ruumy_Room. Un perete arhitectural semnat de Simina Filat

SMART HABITAT
42. Genetica design-ului. Obiecte personalizate la nivel molecular

PROIECTE
50. One Herăstrău Park. Locuințele colective – un dat contemporan al alcătuirii orașului
64. Hotelul Hilton Garden Inn. Un hub reactivat
84. Sediul Lidl România. Un filtru responsabil
100. O casă închisă deschis. Închisă spre stradă și deschisă spre grădină
112. Penthouse Brașov. Estetica spațiilor albe, fluide

DOSAR
122. 11 fotografi de arhitectură din România
124. Șerban Bonciocat
128. Alexandru Crișan
132. Cosmin Dragomir
136. Vlad Eftenie
140. Laurian Ghinițoiu
144. Dacian Groza
148. Radu Malașincu
152. Andrei Mărgulescu
156. Ovidiu Micșa
160. Ștefan Tuchilă
164. Arthur Țințu

DESIGN
168. Poezia geometrică a fashion-ului românesc
170. Adelina Ivan: armonia liniilor funcționale
172. Valentina Vidrașcu: tinerețe fără bătrânețe și ie fără de moarte
174. Carmen Secăreanu: magia înveșmântării
176. Despre textile și întrupările lor în lumea design-ului
178. Vlisco 1:1 / un à un
180. Kvadrat / Raf Simons: pointilism romantic
182. Keystone: de la greutate abstractă la îmblânzire textilă
184. Playground: reinventarea tricotajelor

Şaptecezi de minuni arhitecturale ale lumii prezintă cele mai uimitoare edificii, de la biserici, temple, sanctuare şi alte lăcaşuri sfinte până la poduri, tuneluri şi turnuri. Fie că sunteţi pasionat de arhitectură sau pur şi simplu un iubitor de frumos, cele şaptezeci de monumente aşteaptă să fie redescoperite de dumneavoastră în paginile acestei cărţi.

Arhitectura dedicata justitiei face parte din ceea ce se numeste "arhitectura puterii", a edificiilor pivotale ale unui spatiu urban; e inrudita cu palatele, cu catedralele si cu spatiul public, ea este minamente un instrumet edificat in care se pactica reglementarea acestei dispuneri societale. Prin urmare, desprinsa din aceste modele exemplare, arhitectura justitiei se raporteaza la devenirea acestora in timpi si epoci arhitecturale

AGENDA
O carte nescrisă. Temenos. Împrejurul spațiului sacru
FREESPACE la Biennale di Venezia 2018
#CatalogBucurești. Să nu devenim ultimii martori ai acestui oraș
Loop, o instalație semnată COS x Snarkitecture
Biblioteca viitorului. Tianjin Binhai, China
Designs of the Year 2017
Ferrari: Under the Skin

ESEU URBAN
Orașe mai bune pentru copii
Piețe de Crăciun

TEORIE
Timp, Spațiu, altfel de timp și spații altfel cityplus
Tendințe noi în arhitectura efemeră
Spacebuster: impromptu urban
People’s Pavilion: 100% împrumutat
Pavilionul Martell: versatilitate materială
ZCB Bamboo Pavilion: inovație și sustenabilitate

INOVAȚIE
Cea mai înaltă fațadă ceramică din lume

IGLOOSTUDENT
Performing Art Center

PROIECTE
Rame și încadrări prețioase ale peisajului. Imobil de apartamente în Brașov
Ansamblul hotelier Teleferic
Înrudiri și asemănări heraldice. Conacul Pană Filipescu
Stil industrial cu accente ludice
Ireal de alb. Apartament Nordului
One Room Design – amenajări interioare în spații mici
Coffee Up, un balon cu aer cald
BOB Coffee Lab, atelierul mecanic al cafelei
Trofic, bistroul luminos al prădătorului urban
Mésange Fromagerie, design și brânzeturi alese

DOSAR
Materiale noi, arhitecturi noi
SkelETHon – o structură printată 3D devine o canoe de beton perfect funcțională
Clădiri din lemn lamelar încleiat (CLT)
Arhitectura din lumină

DESIGN
Mic portret al colajului contemporan românesc
Octav Moise: semne de întrebare, liniște, natură
Emilian Pospaii: empatie, hârtie, ireal, tuș
Marian Pălie: esențializare, contur, substanță

Design extrem
Cabana Mylla, în inima pădurii norvegiene
Sauna care invită la visare: Oul solar
Refugiul de pe muntele Kanin

AGENDA
Urban Up! ateliere De-a arhitectura pentru liceeni
CERSAIE 2017: ceramică made in Italy, cu pasiune
România, țara invitată în 2017 la VDW
Premiile internaționale LafargeHolcim
The Pebble, între mișcare și poezie
+100 de ani pentru artă. Ansamblul crește și se extinde

TEORIE
De Stijl. Armonia universală în gramatică abstractă. Partea a III-a

ESEU URBAN
Despre muzeificare și moartea patrimoniului

CITYPLUS
Orașul ca galerie de artă: festivaluri de arhitectură efemeră

INOVAȚIE
Țesere activatoare, vibrantă.
Musée d’Arts de Nantes

IGLOOSTUDENT
Pavilionul reflecțiilor.
Studio Tom Emerson,
ETH Zürich

PROIECTE
Retro Cortină Business. Casa Oromolu
Frumusețe cubică. Ansamblul rezidențial Mărăcineni
Secretul deschis al unei case. Casa Cămărășescu
Geometrie ludică, multicolor
La Liman. Cronica unei amenajări anunțate
Resto Aperto – deschidere, eleganță, minimalism

DOSAR
4 ha de muzee
MOCAA – un siloz convertit pentru artă
Long Museum West Bund
Louvre Abu Dhabi, o constelație de artă

DESIGN
Recycling made in RO: o tendință care câștigă teren
Bulb27 – lămpi de poveste cu personalitate
Deco-Box – povestea lemnului reciclat artistic
Foldo – cartonul, așa cum nu l-am mai văzut
Sub semnul experimentării: instalații temporare în muzee
Stupul din hârtie reciclabilă. Hive la National Building Museum, Washington D.C.
Explozie de formă și culoare. WALALA X PLAY la Now Gallery, Londra

Gaetan A. Burelly este una dintre cele mai misterioase personalități ale arhitecturii românești ale secolului al XIX-lea, numele său fiind legat, de cele mai multe ori, doar de construcția casei din strada Arthur Verona nr. 19, sediul actual al Ordinului Arhitecților din România.

Născut la București, cândva în intervalul 1813-1820, într-o familie ruso-italiană venită din Constantinopole, are șansa să își petreacă tinerețea la Paris. După studii de scurtă durată (clasa a II-a de arhitectură, 1848-1850), în clasa profesorului L. Vaudoyer, arhitectul se angajează în aprilie 1854 în serviciul statului român, fiind arhitectul Bucureștiul în perioada 1855-1859. În 1859 este angajat, pentru o scurtă perioadă, în serviciul Așezămintelor Brâncovenești, dar din 1860 este arhitect în cadrul Ministerului Cultelor și Intrucțiunii Publice. Perioada 1860-1874 este foarte activă în ceea ce privește implicarea statului în salvarea unor vechi clădiri bisericești și mănăstirești, activitatea lui Burelly fiind consemnată de documentele de arhivă la: Mănăstirile Antim, Sărindar, Cotroceni, Stavropoleos, Plumbuita, Radu Vodă, Văcărești, Mihai Vodă, bisericile Sf. Ecaterina, Sf. Apostoli, Tismana, Hurezi, Sămurcășești și multe altele pe care le vom aminti în prezentarea noastră.

Este membru în diferite comisii de verificare ale Palatului Academiei, repară case achiziționate de minister pentru serviciile proprii sau închiriate pentru școli, asigură transformarea spațiilor de la Mihai Vodă pentru depozitarea Arhivelor Statului.

De la 20 ianuarie 1865 este angajat la recomandarea lui Theodor Aman ca profesor de arhitectură la noua Școala de belle-arte, dar din lipsă de studenți activitatea sa didactică nu s-a concretizat. În 1867 primește medalia la secțiunea de arhitectură a Expozițiunii artiștilor în viață. Redactează și publică mai multe planuri-tip pentru biserici de pe moșiile statului și pentru școlile sătești și comunale. 

Face parte din prima echipă de restaurare a Bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș, elaborând planuri în 1863-1864, dar din lipsă de timp, fiind singurul arhitect mănăstiresc, nu poate să se ocupe de lucrări; din 1870 va supraveghea activitatea arhitectului Filip Muntureanu, angajat special numai pentru acel șantier. În perioada 1872-1874 participă la transformarea și repararea Teatrului Național. După 20 de ani de activitatea, se va retrage de la Ministerul Cultelor și Intrucțiunii Publice, reluând colaborarea cu prinții Bibescu și Epitropia Averii Doamnei Zoe Brâncoveanu.

Activitatea sa în serviciul statului nu i-a permis realizarea de lucrări rezidențiale particulare. Cercetarea de arhivă a mai scos la lumină, pe lângă istoria casei din str. Arthur Verona nr. 19 colț cu str. Pitar Moș (achiziționată în 1890 de arh. Ion Mincu), informații despre alte două proprietăți locuite de Burelly, pe str. Pitar Moș la nr. 15 și nr. 4-6. 

Cercetarea a fost realizată de istoric de artă dr. Oana Marinache la Arhivele Naționale ale României, vizând cu precădere fondurile Primăriei Municipiului Bucureşti, Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Ministerului Lucrărilor Publice și Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. Echipa proiectului a fost formată din dr. arh. Ruxandra Nemțeanu, istoric genealogist Mihai Alin Pavel, fotograf și graphic designer Cristian Gache și editor Ruxandra Ștețca (SC INOMOT CREATIV SRL).

    Gratie unei bogate iconografii constituite din imagini mai putin cunoscute sau inedite si unei minutioase documentatii in Arhivele Nationale privilegiind arhitectura si artele decorative, sunt evocati mai bine de o suta de ani din zbuciumata istorie bicentenara a palatului care, de la casa neoclasica a lui Dinicu Golescu de pe Podul Mogosoaiei, devenita Curte Domneasca sub Alexandru Dimitrie Ghica si resedinta a domnitorilor Alexandru Ioan I Cuza si Carol I, la eclecticul edificiu din Calea Victoriei al regilor Carol I si Ferdinand I, si cel Art deco din vremea lui Carol al II-lea si Mihai I, a reprezentat centrul puterii politice romanesti.

 13 hoteluri fac parte din noul album a colectiei igloobest. In el veti gasi constructii istorice restaurate si reamenajate alaturi de constructii noi, destinate de la inceput scopului, si cladiri mici, de cateva camere care stau bine merci langa hoteluri ample, deservite de importante functiuni conexe.

O capodoperă a arhitecturii secolului al XIX-lea. O adevărată galerie, în care se reunesc mari curente și tendinţe ale picturii, sculpturii și artelor decorative. Un loc încărcat de istorie, care a găzduit capete încoronate și artiști vizionari. Reședinţă a creatorului României moderne, Regele Carol I, Castelul Peleș este expresia ultimă a dorinţei de afirmare și legitimare a poporului român între naţiunile moderne ale Europei. Cum orice castel are o poveste, se cuvenea să aibă și Peleșul una, iar aceasta este dezvăluită chiar de unul dintre membrii Familiei Regale. Erudită, minuţioasă, adeseori inedită, superb ilustrată, Povestea Castelului Peleș este cea mai izbutită monografie de până acum a acestui fascinant și glorios simbol al României.

Când am început să scriu această carte nu aveam cunoștințe despre arhitectură.

Nici acum nu pot să spun că am acumulat cine știe ce. Știu însă că niciodată nu mi-am refuzat plăcerea de a admira o casă sau un edificiu vechi, pe oriunde m-au purtau pașii. Este un sentiment de desfătare sublimă, ca și cum aș fi ascultat Cantafabule sau Pink Floyd sau aș fi băut un ceai dulce cu rom la Cabana Omu admirând splendoarea munților din jur. La acest nivel am simțit eu arhitectura.

Cu aromânii lucrurile stau altfel, pentru că pe această filieră am avut pornirea de a scrie cartea. Sunt aromân. Sunt o încleștare de simțuri vizuale, auditive și olfactive, închegate printr-un sos de amintiri, învățături și experiențe care se varsă în marele malaxor numit creier. Ce înseamnă aromân pentru mine? Înseamnă realismul magic al povestirilor bunicii în straie negre, mătăniile portocalii ale bunicului, nunțile din anii ’80 din Urziceni cu formația Ainodekam și cusutul hlamburei, plăcintele tradiționale, hasca, pâinea făcută în cireap, somnul dulce învelit în doagă, dovlecii copți iarna în sobă de teracotă, tunsul oilor, prepararea pastramei, fantoma unchiului Niculachi mort în bătălia de la cotul Donului sau a străbunicului Dimciu care a luat pușca și de unul singur a început să ciuruie o hoardă de bulgari turbați care se pornise să-i linșeze prietenul pentru că acesta îndrăznise să vorbească armânește într-o cârciumă prăfuită și slinoasă din Cadrilater.

De aici și până la nevoia de a aduce un tribut rădăcinilor mele a fost doar un pas. Am stat mult timp în conservare cu această năzuință, dar fără să întreprind nimic concret. Și așa au trecut mai bine de zece ani. M-am simțit motivat numai după ce Dumnezeu m-a binecuvântat cu doi copii. Și astfel am început în anul 2012 să scriu despre profesorul arhitect Gheorghe Simotta. De ce tocmai el? Pentru că m-a impresionat viața lui. Suferințele sale mi-au atins o coardă sensibilă, iar drama arhitectului poate fi drama oricărui alt refugiat. Cunoscându-l mai bine, m-a vrăjit cu noblețea și respectul lui față de oameni, plus o sumedenie de alte calități precum modestia, curajul, cavalerismul, camaraderia și loialitatea sa.

ARHITECTURA – PROFESIA MEA este un eseu închinat acestei splendide meserii, acestei uriaşe activităţi creatoare de case, palate, catedrale, monumente şi oraşe, pe care arhitecţii şi constructorii au conceput-o şi au lăsat-o moştenire pretutindeni pe întinsul pământului.

Cartea se adresează în primul rând arhitecţilor de orice vârstă, formaţie şi experienţă, studenţilor de la Arhitectură, elevilor de liceu, talentaţi la desen şi matematică, precum şi marelui public interesat să cunoască tainele arhitecturii.

În cele 24 de capitole, autorul a consemnat cum a învăţat să proiecteze case, cum a respectat şi apărat patrimoniul lăsat nouă de înaintaşi şi cum a descoperit, prin călătorii, atracţiile turistice ale arhitecturii lumii.

Cartea cuprinde secvenţe variate şi caracteristice ale profesiei, pe care arhitectul Gheorghe Leahu o practică de multă vreme, cu pasiune şi demnitate.

Noul album din seria igloo best, al doilea dedicat locuințelor colective, cuprinde o serie de proiecte ce se deosebesc prin capacitatea de a răspunde inteligent unor contexte și constrângeri (urbane, economice, tehnice etc.) diverse, punând în scenă strategii arhitecturale personale, curajoase, pe cât posibil inovatoare. Fără constrângeri de dimensiuni, număr de apartamente, amplasament, materiale folosite sau orice altceva în afară calității arhitecturale, cele 14 blocuri selectate în album se remarcă prin originalitate, sunt proiecte ce nu pot fi reproduse altundeva, ce nu se lasă multiplicate, copiate. Fiecare propune nu doar o volumetrie, o compoziție, un aspect exterior personale, ci și un set de atent relații studiate cu construcțiile din apropiere, cu caracterul zonelor, ba chiar cu trecutul sau memoria locurilor pe care le ocupă.

La un an de la dispariția artistului, volumul bilingv (română-engleză) Ștefan Bertalan: Emigrarea interioară este publicat cu prilejul expoziției omonime de la Muzeul Brukenthal din Sibiu (februarie-aprilie 2016), realizată de către EK și MARe, Muzeul de Artă Recentă. Textul critic și de istoria artei al lui EK este acompaniat de două interviuri pe care acesta le-a luat celor doi fii ai artistului, Sebastian și Lou Bertalan, și de o mărturie a celui mai apropiat colecționar și prieten al artistului, Sorin Costina. Volumul este dedicat celei mai nevralgice și obscure perioade din viața lui Ștefan Bertalan - anii petrecuți la Sibiu, după exilarea sa din Timișoara (1982) și înainte de emigrarea în Germania (1985). Ani de dezolare și de activitate intensă, în care lucrările anterioare au fost reluate, prelucrate sau deformate, ani în care structurarea rațională a formelor neo-constructiviste de altădată a suferit acțiunea corozivă a misticismului ecologist și auto-referențial, proces din care a rezultat un nou Bertalan: un șaman extatic, animist, vehement, politic. Așa cum arată și ilustrațiile fascinante ale acestui volum rafinat (a cărui supracopertă este facsimilul unui desen răvășitor), desenele din perioada Sibiu a lui Ștefan Bertalan ating concomitent desăvîrșirea artistică și exasperarea existențială cea mai acută. Volumul, cu informațiile și analizele sale inedite (aplicate, de pildă, operei timpurii, realist-socialiste, a lui Ștefan Bertalan), face operă de pionierat în cercetarea fenomenului artistic local, punînd în discuție adevăruri primite de-a gata referitoare la experiment, artă și procesualitate, constructivismul grupului Sigma ori spiritualitatea artei anilor 80 și politica

Albumul prezintă monumentele incluse în Lista Patrimoniului Mondial, care în prezent contine 890 de obiective ale moştenirii culturale şi naturale a planetei, considerate de o valoare universală excepţională, provenind din 148 de state ale lumii, dintre care 146 au ratificat Convenţia Patrimoniului Mondial, în aprilie 2009.
Valoarea şi diversitatea monumentelor culturale existente pe teritoriul României au determinat înscrierea a treizeci dintre cele mai reprezentative creaţii arhitecturale şi artistice în listă. Alături de Delta Dunării, rezervaţie a biosferei nominalizată deja în 1991, în anul 1993 au fost incluse bisericile cu picturi exterioare din nordul Moldovei, mănăstirea Horezu şi satul Biertan cu biserica fortificată, acest ultim punct fiind extins, în anul 1999, prin înscrierea altor şase localităţi din sudul Transilvaniei. Din acelaşi an figurează în listă centrul istoric al Sighişoarei, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei şi bisericile de lemn din Maramureş.

Sinaia, Orasul Elitelor este una dintre cele mai cuprinzatoare carti care s-au scris vreodata despre istoria si arhitectura orasului Sinaia. Aflata la granita dintre monografie, carte de calatorie si album de fotografie, cartea are peste 1000 de ilustratii, fotografii vechi si noi, unele dintre ele publicate in premiera. Este o carte cu parfum de cronica, scrisa de un arhitect indragostit de orasul sau, motiv pentru care cititorul are parte de o perspectiva speciala, cu totul inedita. Densitatea de valoare a continutului iti mofica percetia despre valorile romanesti: peste 320 de ani de istorie si arhitectura, povesti ale ilustrelor personalitati care au construit Romania moderna, un numar impresionant de premiere nationale si europene. Destinul orasul Sinaia se leaga implicit de destinul Casei Regale a Romaniei. Iar Sinaia a jucat un rol important in felul magistral in care inaintasii nostri au asezat Romania pe harta lumii.

Cartea este insotita de o harta detasabila, in care autorul propune un numar de cinci trasee turistice care vizeaza peste 125 de obiective, cladiri de autor si monumente istorice.  

Volumul a primit recomandarea si beneficiaza de testimonialele inscrise pe coperta a unor personalitati prestigioase dintre care ii amintim pe academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici si istoricul si antropograful Adrian Majuru, director al Muzeului Municipiului Bucuresti.

Nunta reprezintă un eveniment care, cu siguranţă, va rămâne în amintirea mirilor şi a apropiaţilor lor pentru toată viaţa. Experienţa vastă în organizarea completă a unui număr impresionant de nunţi, acumulată de autoare, se materializează în această carte de excepţie dedicată nunţii, cu tot ce implică ea.

Pas cu pas, viitorii miri sunt introduşi şi însoţiţi în toate etapele ce preced acest eveniment major din viaţa lor, nunta propriu-zisă şi perioada de după nuntă.

Astfel, "protagoniştii" nunţii care se apropie sunt îndrumaţi asupra alegerii şi achiziţionării verighetelor, a pregătirii şi depunerii actelor de căsătorie, a stabilirii localului în care se va desfăşura nunta, a numărului de invitaţi, a muzicii, ornamentelor şi a meniului pentru masa festivă. Desigur, alegerea optimă a rochiei de mireasă şi a accesoriilor, a ţinutelor domnişoarelor de onoare, sunt adevărate "puncte fierbinţi" pe care autoarea le tratează în detaliu.

Nu sunt uitate obiceiurile tradiţionale de nuntă, cum sunt "furtul miresei", "dansul miresei", aruncarea cu boabe de orez asupra mirilor, pentru a le aduce noroc şi belşug, iar după nuntă autoarea se opreşte asupra alegerii călătoriei de care urmează să se bucure proaspătul cuplu în luna de miere.

Această adevărată "carte a nunţii" constituie un ghid cât se poate de util pentru cei ce urmează să-şi unească destinele, ei urmând să descopere în paginile sale surse sigure de inspiraţie în organizarea acestui eveniment de neuitat din viaţa lor.

Gijs van Hensbergen este profesor de arhitectură și autorul lucrărilor "Art Deco" și "Taste of Castile". 

„Gijs van Hensbergen a reuşit să pătrundă în esența vieții lui Gaudí și să conceapă o devăvârşită biografie multistratificată.“ - ANTHONY SYMONDSON, Catholic Herald

Operele lui Gaudí, acum atât de departe de creatorul lor, ne întâmpină ca și cum s-ar fi înălțat singure spre cer, așa desăvârșite cum sunt. "Sub specie aeternitatis", pline de elitism dezinvolt și inevitabil umane. 

Fără îndoială, cel mai cunoscut arhitect al tuturor timpurilor, un Leonardo al secolului XX – sau apoteoza artistului ca inventator. Gaudí. O imaginație formidabil de fertilă, care a dinamitat canoanele timpului cu o grijă pentru detaliu foarte japoneză, cu o religiozitate profundă extrem de catolică și cu infinite jocuri de alb.

 G A U D Í - P O V E S T E A   U N U I   G E N I U   S O L I T A R : I N S P I R A T ,   I M P R E V I Z I B I L ,   G E N E R O S   Ș I   U N I C

Dacă astăzi Parisul este cel mai vizitat oraş din lume, aceasta se datorează, fără îndoială, muncii duse de Haussmann de-a lungul celor şaptesprezece ani ai edilităţii sale (1853-1870).

Însă, în timp ce, încă din vremea sa, opera Prefectului era unanim celebrată în străinătate, din Europa (Spania, Italia, Anglia...) pînă în Statele Unite, în Franţa ea nu a încetat vreodată să fie neînţeleasă şi denigrată.

Pentru a explica concret demersul haussmannian, autorii au conceput o antologie care dezvăluie, mai cu seamă, dimensiunea păstrătoare a muncii duse de Prefect. Textele citate sînt preluate din Memoriile lui Haussmann, din documente inedite și din mărturii ale unor autori străini și francezi. O secvență fotografică a bulevardului Saint-Germain vine să susțină demonstrația, arătînd numeroase clădiri pre-haussmanniene păstrate de-a lungul acestei străpungeri.

Astfel, se dezvăluie actualitatea operei haussmanniene, la ora cînd mondializarea promovează la scară planetară același tip de aglomerare urbană.

Jumătatea de secol ce precede Primul Război Mondial este o epocă de schimbări profunde în istoria românilor. Pe parcursul a doar câteva generaţii, societatea românească, în general, şi oraşul, în special, sunt smulse dintr-o anume letargie istorică şi aruncate, aproape cu forţa, în vârtejul modernităţii. Calea ferată devine, în acest context, cauză şi simbol ale unui proces extrem de intens şi de rapid, cu consecințe ce reverberează până în prezent. Ea este un motor al dezvoltării fără de care multe dintre schimbările istorice ale teritoriului, oraşelor şi vieţii urbane nu ar fi fost posibile şi fără cercetarea căreia acestea nu ar putea fi corect şi pe deplin înţelese. Acest volum investighează locul pe care calea ferată îl ocupă în tabloul vast și extrem de eterogen al fenomenului modernizării în România și în periferia europeană.

Toader Popescu (n. 1980, București) este arhitect licențiat, master în urbanism și, din anul 2012, doctor în arhitectură. Este lector universitar în cadrul Departamentului de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, alumnus al Colegiului Noua Europă (NEC), arhitect și urbanist practicant și cercetător în domeniul istoriei arhitecturii și orașului.

Volumul a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România, din Timbrul Arhitecturii, şi în cadrul proiectului cultural „Proiectul feroviar românesc (1842-1916)”, beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România, din Fondul „Timbrul Arhitecturii” în anul 2014. 

„Desi acest volum se apleaca asupra unui singur program de arhitectura, locuinta (poate cel mai putin spectaculos, dar sigur cel mai important ca volum si ca miza politica si sociala), mare parte din ceea ce ne descrie Miruna Stroe are valabilitate mult mai larga pentru arhitectura sub comunism. Aceasta pentru ca, dincolo de forme (planuri de locuinte, tipuri, materiale si tehnici, expresii, modalitati de compunere urbana...), autoarea si-a propus sa scrie o istorie a ratiunilor si oamenilor care au produs aceste forme: as putea spune une histoire raisonnée a proiectarii de locuinte. Ceea ce inseamna ca a fost nevoita sa patrunda atat in dedesubturile vietii institutelor de proiectare, singurele locuri in care se putea face arhitectura in acea perioada, cat si in culisele politice, singurele locuri unde se luau deciziile privitoare la modul in care urma sa locuim.” (extras din prefata, prof. dr. arh. Ana Maria Zahariade)


Miruna STROE (n. 1979, Brasov) este arhitect licentiat, master in Spatiu sacru si arhitectura vernaculara, doctor in arhitectura din 2012. Activeaza ca lector universitar in cadrul Departamentului de Istoria & Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului, Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” din Bucuresti. Practica arhitectura in cadrul biroului Mood Factory si cerceteaza istoria recenta a arhitecturii, cu precadere a perioadei comuniste, precum si teme legate de memorie urbana.

Gaseste-ti drumul cu ajutorul culorilor in lumea de vis a florilor, simboluri delicate ale frumusetii si diversitatii naturii.
Plante uimitoare asteapta sa fie descoperite de mana artistului pe fiecare pagina, gata sa iti aduca bucurie, liniste si relaxare.

Săvârșin. Detaliul prezintă drumul pe care l-am parcurs amândoi, autorii volumului de față, în ultimul deceniu și jumătate, în cunoașterea, restaurarea și apoi recrearea lumii din interiorul acestei case de familie, al acestui cămin regal cu valoare de simbol pentru fiecare familie de români.

Despre Săvârșin, Regele a vorbit puțin, înainte de 2001. Ici și colo, în frânturi de conversații la Versoix, la prânz sau la cină, când Majestățile Lor și noi zăboveam o clipă mai mult în fața ceștilor goale de cafea, auzeam ceva […] despre gustul desăvârșit cu care mama Regelui
a alcătuit fiecare dintre camerele casei, despre meciurile de tenis de pe terenul din parc […].

Într-o zi, au apărut, ca prin minune, un set de 15 fotografii cu interiorul castelului, imagini luate de unul dintre musafirii Reginei Elena, undeva prin anul 1945. Ele arătau, în alb-negru, salonul mare, biroul Majestății Sale, biblioteca, scările holului principal, dormitorul tânărului Rege și camera Reginei Elena.

Prețioaselor fotografii din interiorul castelului li s-au adăugat câteva din parc, cu heleșteul și peluza, cu aleea stejarilor bătrâni și cu terenul de tenis. […]

În timpul scurs până la scrierea acestor rânduri, amândoi am încercat să recompunem acest minunat loc, adunând în toate felurile posibile crâmpeie de adevăr și de stil, de inspirație și de viziune, așa cum am crezut noi că le-a clădit, cu iubire și gust, Regina Elena, din 1943 până în 1948. Am făcut-o folosind fiecare clipă disponibilă, încercând să ne ocupăm de Săvârșin în noianul celor câteva sute de angajamente publice pe care le-am avut în fiecare dintre anii care s-au scurs din anul 2001 încoace.

The concept of taking the existing material as an idea is what is behind the expression „Rough Interiors“. The building and rooms are taken as they are and the traces of the past are preserved in the sense of remaining visible, into which the design concept is integrated. Old shells are given a new life with the aid of very different design interventions.