Artă

BUCUREȘTI PORTRET ÎN ACUARELĂ (ediția a treia) e darul pe care-l fac eu celor ce mai iubesc Bucureștiul, celor care s-au născut, au copilărit şi s-au format aici ca oameni, dar mai ales sutelor de mii de bucureșteni plecați şi înainte de 1989, şi după, spre toate colţurile pământului. Pentru ei, albumul meu e o casetă fermecată de amintiri, prin care vor revedea străzi şi case pe care le-au cunoscut, le-au admirat, sau în preajma cărora au trăit. Ca să înlesnesc foștilor bucureșteni stabiliți pe alte meleaguri să arate vecinilor și prietenilor pe care și i-au făcut acolo imagini ale orașului din care au plecat, am tradus textul și explicațiile tuturor acuarelelor în engleză, franceză și germană. - Arhitect Gheorghe Leahu

Ediția din 2025 a Tratatului de Teoria Muzicii de Victor Giuleanu reunește ambele volume, oferind o sinteză unitară a cercetărilor sale fundamentale. Lucrarea se distinge prin rigoarea științifică și prin caracterul interdisciplinar, integrând teoria clasică a muzicii cu perspective moderne asupra limbajului sonor, semioticii și esteticii. Autorul analizează atât transformările contemporane (muzica electronică, noile tehnologii), cât și valorile tradiției, punând accent pe relația dintre inovație și patrimoniul artistic. Prin numeroase exemple muzicale, tratatul face accesibilă teoria abstractă și cultivă o atitudine estetică și axiologică în rândul cititorilor. El constituie o bază solidă pentru formarea muzicienilor, fiind indispensabil în domenii precum compoziția, interpretarea, dirijatul și pedagogia muzicală. 

Ediția actuală își afirmă și valoarea istorică, întrucât sintetizează direcțiile principale ale muzicologiei românești din a doua jumătate a secolului XX. În ansamblu, această reeditare confirmă statutul de lucrare de referință,indispensabilă atât în cercetarea academică, cât și în practica educațională.

Noa-Noa – rodul unei neobișnuite colaborări cu poetul Charles Morice – a fost publicată mai întîi de coautorul ei în numărul din 15 octombrie 1897 al publicației Revue Blanche. În 1901, Noa-Noa a apărut în volum la editura La Plume, sub semnăturile asociate ale celor doi autori, Paul Gauguin și Charles Morice, fapt ce l-a nemulțumit profund pe pictor. Nemulțumirea lui Gauguin era determinată de faptul că Morice, după cum stipula înțelegerea lor probabilă, nu ceruse textul original din Noa-Noa, la care Gauguin încă mai lucra.

„Istoria artei nu este o cronologie de stiluri, ci o poveste a privirii.” James Elkins

O nouă abordare a conceptului de artă care ne deschide mintea spre un univers al rafinamentului guvernat de dialogul permanent dintre autor și noi, cititorii, într-o altă concepție despre creația artistică, fără prejudecăți, în deplină libertate și fără canoane prestabilite. 

Ce trebuie să ne placă și ce nu, ce tablouri au schimbat lumea și cine sunt geniile care le-au creat? Ce se întâmplă dacă nu ne place Picasso? Dar Velázquez? Și teribila banană lipită pe zid? 

Vom învăța să iubim arta fără conexiuni emoționale rigide și fără reve­rențe dictate, descoperind o galerie ce i-a ales pe  Maurizio Cattelan, Teresa Margolles sau Fiona Banner, dar și pe Monet, Renoir, Morisot, Degas, Sisley și Pissarro, alături de Guo Xi, Frida Kahlo sau Artemisia Gentileschi.

De la Vasari la Wikipedia • Prea multe capodopere • Fashion victims: păcatul cronologic • O plăcere vinovată: reprezentarea corpului omenesc • Zei, zeițe și restul familiei: note despre imaginea divinității • Halucinanta lume a formelor

Miguel Ángel Cajigal Vera (El Barroquista) este istoric de artă și membru al Consiliului Internațional pentru Monumente și Situri, precum și al Consiliului Internațional al Muzeelor. Con­duce un program de master de educație pentru muzee și spații culturale la Universitatea Miguel de Cervantes, colaborează la universități din Spania și SUA, îl găsim pe Twitter, Instagram și YouTube, îl auzim la posturi de radio spaniole și îl vedem la Televisión Española (TVE), la emisiunea El condensador de fluzo.

Inspirație nobilă și miraculoasă, geniu și idei transcendente spre artă care au redefinit realitatea prin iluzii, revelând un adevăr pe cât de simplu, pe atât de profund: trebuie doar să deschizi ochii! Pentru că un tablou, spunea Picasso, trăiește doar când îl privești. 

Pictori, sculptori, arhitecți, biografi și creatori de sublim, de la Michelangelo și Caravaggio la Bernini, Tițian și El Greco, de la Vasari la Rafael și la mulți alți artiști uluitori, ca Antonello da Messina, Artemisia Gentileschi, Andrea del Sarto și Bertoldo di Giovanni, cu toții prinși într-un joc inteligent și erudit. Cu umor fin și deplină cunoaștere, autoarea ne invită la o lectură luxuriantă și la o analiză subtilă a modu­lui în care adevărul poate fi transmis prin „ficțiune“ artistică. 

Geniul blând, Rafael • A dat grai pietrelor, Michelangelo • Maestrul local și universal, Tițian • Micul zugrav fantastic, Tintoretto • Irezistibilul El Greco • Scânteietorul și mâniosul Caravaggio • Brutalitate și sclipire, Artemisia Gentileschi • I-a ieșit totul, Gian Lorenzo Bernini • Jocul înflăcărat al lui Giorgio Vasari

Ingrid D. Rowland este profesoară în cadrul Departamentului de Istorie al Universității Notre Dame și colaboratoare frecventă a publicației The New York Review of Books. Și-a obținut diploma de licență în filologie clasică la Pomona College în 1974 și  titlul de Doctor în literatură greacă și arheologie clasică la Bryn Mawr College.

Stabilită la Roma, scrie despre artă, arhitectură, istorie italiană și multe alte subiecte pentru The New York Review of Books.

Este fiica lui Frank Sherwood Rowland, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie.

Ilustrații de Ana Alfianu

„Opera poate fi o poveste de iubire. Una în care, aşa cum se întâmplă de când lumea, te îndrăgosteşti – treptat sau năvalnic –, în care creşti, în care te transformi şi care te poate însoţi pe tot parcursul vieţii. În această carte, încerc să-ţi dau nu unul, ci zece argumente pentru care cred că merită să faci primul pas pe drumul acestei iubiri. O iubire care, odată instalată, se va lăsa cu emoţii formidabile, în urma cărora te vei simţi mai bogat, mai atent, mai bun. În cazul operei, eu cred în îndrăgostirea imediată. Cred că, dacă plângi la Boema sau râzi la Bărbierul din Sevilla, dacă te copleşeşte Turandot sau te ia pe sus Tristan şi Isolda, opera te-a câştigat, iar tu ai câştigat infinit mai mult. Altfel, sigur, se poate ajunge la operă şi timid, respectuos, drămuit, dar ai trecut la umăr pe lângă pasiune, iar pasiunea e tot ce poate fi mai definitoriu pentru această artă a artelor.“ — MARIUS CONSTANTINESCU

„Am parcurs cele zece capitole ale volumului Îți place opera? ca pe un roman de aventuri: ritmul alert al lui Marius Constantinescu te face să întorci pagina repede pentru a nu pierde continuarea, lăsându-mi la sfârșit impresia că am asistat la o mini-serie documentară plină de erudiție, pasiune și umor. Ilustrațiile superbe ale Anei Alfianu au avut și ele un rol însemnat în crearea acestei impresii. Era nevoie în peisajul cultural autohton de un astfel de volum, o introducere accesibilă și dezinvoltă în lumea dramei lirice. Și iată-l apărut, invitându-ne pe toți să ne bucurăm împreună de ceea ce are opera mai frumos de oferit.“ — TIBERIU SOARE, dirijor al Operei Naționale București

 

Editie bilingva

Albumul prezintă parcursul artistic al unui medic pasionat de pictură, care, fără formare academică, a devenit una dintre cele mai originale și moderne voci ale artei românești din secolul XX. Pictura sa, intensă și simbolică, îmbină știința cu mitologia și introspecția.

O frescă vizuală a figurilor-cheie din istoria românească, de la domnitori și intelectuali la artiști și lideri moderni, într-o selecție ce traversează secolele și redă chipul unei națiuni.

Arta indurerata. Talentele torturate ale unui maestru post-impresionist Astazi, lucrarile lui Vincent van Gogh (1853-1890) sunt printre cele mai cunoscute si sarbatorite din intreaga lume. In Florile-soarelui, Noapte instelata, Autoportret cu ureche bandajata, si enorm de multe alte tablouri si desene, recunoastem un artist cu o dexteritate unica in reprezentarea, prin pictura, creion, carbune sau creta, a starii de spirit si a locurilor. Si totusi, in timp ce asternea culorile aprinse, tusele emfatice si formele conturate care aveau sa il faca faimos si sa inspire generatii de artisti expresionisti, van Gogh nu s-a luptat doar cu dezinteresul publicului contemporan fata de el, ci si cu izbucniri devastatoare ale afectiunilor psihice. Episoadele de depresie si anxietate aveau sa ii curme pana la urma viata cand, in 1890, s-a sinucis la scurt timp dupa ce a implinit 37 de ani. Aceasta prezentare bogat ilustrata urmareste povestea lui van Gogh de la cele mai timpurii tablouri cu tarani si muncitori de la tara, prin perioada pariziana plina de stralucire, pana la ultima izbucnire febrila de energie creatoare din sudul Frantei in timpul ultimilor doi ani si jumatate din viata.

Asemanare perfecta. Fata in fata cu Rembrandt van Rijn Rembrandt van Rijn (1606-1669) nu a parasit niciodata locul sau natal, Tarile de Jos, dar prin numarul sau impresionant de picturi, desene si gravuri a schimbat cursul artei occidentale. Opera sa prolifica acopera teme religioase, istorice si seculare, la fel si una dintre cele mai impresionante serii de portrete si autoportrete din istorie. Opera lui Rembrandt aduce in prim plan texturi, efecte de lumina si observatia atenta.

Om al Renasterii, in extremis Michelangelo. In cautarea frumosului si a sublimului Nascut in Italia, Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni (1475-1564) a fost un om al Renasterii chinuit, cu un talent prodigios si cu frica de Dumnezeu. Realizarile sale multiple in pictura, sculptura, arhitectura, poezie si inginerie au pus laolalta trupul, spiritul si pe Dumnezeu, in capodopere vizionare care au schimbat istoria artei pentru totdeauna. Celebrul biograf Giorgio Vasari l-a considerat punctul de referinta al realizarilor Renasterii.

Omul Renasterii. Nestavilita curiozitate si inventivitate a geniului numit da Vinci. Umpland caiet dupa caiet cu schite, inventii si teorii, Leonardo da Vinci (1452-1519) a fost nu doar unul dintre cei mai remarcabili desenatori din istoria artei, ci si o minte stralucita si un inovator care a anticipat unele dintre cele mai mari descoperiri ale progresului uman, in unele cazuri - cu secole inainte de realizarea lor in fapt.

Printul impresionistilor. Realitatea in continua schimbare Supranumit "printul impresionistilor", Claude Monet (1840-1926) a transformat asteptarile legate de obiectivul picturii pe panza. Ca o sfidare la adresa precedentului stabilit cu secole in urma, Monet nu a cautat sa redea doar realitatea, ci si actul perceptiei in sine. Lucrand en plein air, cu tuse rapide, impetuoase, a interogat jocul luminii asupra nuantelor, tiparelor si contururilor si modul in care ochiul percepe aceste impresii vizuale. Interesul lui Monet in acest spatiu "dintre motiv si artist" a cuprins si natura efemera a fiecarei imagini pe care o vedem. In mult-iubitele sale serii cu nuferi, precum si in picturile cu plopi, capite de fan si catedrala din Rouen, s-a intors iar si iar la acelasi motiv in anotimpuri diferite, conditii atmosferice diferite si la momente diferite ale zilei, pentru a explora mutabilitatea constanta a mediului nostru vizual. Aceasta carte ofera o introducere esentiala despre un artist ale carui opere au reflectat simultan asupra scopului picturii si asupra trecerii timpului, transformand astfel in mod irevocabil povestea artei.

Kontinental '25 este scenariul filmului omonim, semnat de Radu Jude și premiat cu Ursul de Argint la Berlinale 2025. Volumul include o introducere semnată de autor și o postfață de Andrei Gorzo, care plasează textul în dialog cu Europa '51 al lui Rossellini.

„Kontinental '25 nu e deloc un film cinic, deși e unul sardonic (ca tot ce face Jude, e funny) și complet lipsit de speranță“ – spune Andrei Gorzo în postfața volumului.

Ion, un cerșetor de pe străzile Clujului, nevoit să evacueze apartamentul de la subsol în care locuia ilegal, se sinucide. Orsolya, executorul judecătoresc care îi prezentase somația cu termenul de evacuare, trece printr-o criză de conștiință. Îmbinând drama cu comedia, scenariul disecă, cu un bisturiu ascuțit, problema accesului la locuire, economia post-socialistă, naționalismul și puterea limbajului de a conserva statutul social.

Radu Jude (n. 1977) a început ca asistent de regie, apoi a regizat mai multe scurtmetraje înainte de a debuta în lungmetraj cu Cea mai fericită fată din lume. A realizat apoi alte lungmetraje și documentare apreciate, printre care Aferim!, Inimi cicatrizate, Tipografic Majuscul, și Ieșirea trenurilor din gară. Lungmetrajul său Babardeală cu bucluc sau porno balamuc a câștigat Ursul de Aur la Berlinale 2021 și Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii a fost distins cu Premiul Special al Juriului la Festivalul de Film de la Locarno. În prezent, finalizează lungmetrajul Dracula, care va avea premiera în 2025.

Cu o prefață semnată de Radu Jude, care îi adaugă serioasei baze teoretice și stropul necesar de curiozitate a exploratorului, volumul Ecranomanie constituie un studiu solid nu doar al imaginii, ci și al felului în care aceasta poate traduce lumea contemporană.

Ecranomanie strânge laolaltă eseuri despre imaginile din jurul nostru, de la pictură la inteligență artificială, trecând prin reel-urile postate în social media de politicienii locali, transmisiunile televizate ale unor mari competiții sportive sau estetica reclamelor recente.

Criticul Victor Morozov se avântă dincolo de sala de cinema, propunând un parcurs zigzagat prin actualitatea vizuală, dar fără a-și uita formația intelectuală cinefilă, care îi infuzează permanent demersul. Strămutată pe teritorii conexe, analiza cinematografică devine, astfel, mai mult decât o simplă colecție de referințe: ea reprezintă un mod viabil de a gândi lumea contemporană.

„Plasându-se în descendența unor Eisenstein, Godard sau Adorno, pentru Morozov totul devine demn de interes și demn de analizat din perspectiva „noii vârste a imaginii“. E aici o lăcomie a curiozității care mi se pare de salutat (și în care mă regăsesc).” Radu Jude

AICA - Cartografii critice în era digitală

„Nimic la tine nu m-a lăsat indiferentă! Nici poporul tău, atât de călduros și capabil să cucerească orice inimă odată ce a pășit peste timiditatea inițială, oameni minunați, primitori, gata să danseze hora cu orice ocazie, dacă jinu’ îi bun! Nici verdeața străzilor tale, nici parcurile tale, adevărate oaze pe timp de arșiță! Nici piața ta centrală atât de colorată și tarabele ei pline de fructe și de legume cu un gust incomparabil! Nici umbra teraselor de vară, nici curțile tale cu viața lor proprie! Nici vechile uși vopsite de zeci de ori, unele veșnic încuiate peste secrete grele, nici casele abandonate, ruine, sublime mărturii ale vremurilor dinaintea exilului, dorit sau impus! Nici măcar trotuarele tale pline de gropi care se refac de fiecare dată când revin în vizită! Și nici măcar mormanele de zăpadă la poalele copacilor după furtunile tale homerice de iarnă! Și cu siguranță nici cerul albastru pe care ni-l oferi 200 de zile pe an! Ai reușit să atingi fiecare coardă sensibilă din emoțiile mele și vei rămâne pentru totdeauna în inima mea, Chișinău, mon amour!” (Veronique North-Minca)

„Încă din secolele XV-XVII Europa se pomeneşte inundată de covoarele orientale. Conform opiniei majorităţii specialiştilor, la baza decorului acestora se află o cultură străveche, nomadă. S-a făcut aşa că, pe parcursul secolelor, covoarele orientale au devenit chiar o estetică a ambientului european. În aceste condiţii, involuntar se pune problema dacă însăşi Europa a mai păstrat pe undeva propria-i tradiţie ornamentală, atât de bogat prezentă în străvechea cultură a neoliticului şi eneoliticului european. Şi chiar dacă această tradiţie s-a păstrat pe undeva, am fi foarte curioși să aflăm cam ce prezintă ea, această tradiţie, atât sub aspect estetic, cât şi sub aspect conceptual-filozofic.

Pictura florala a Aureliei Stoie Marginean este o meditatie vizuala asupra fragilitatii si fortei lumii vegetale. Fiecare floare pare privita pentru prima oara si totodata filtrata prin memoria colectiva a marii traditii picturale - de la maestrii flamandi si olandezi, la Delacroix si Luchian. Florile ei nu sunt simple naturi moarte, ci compozitii vii, in miscare, surprinse parca din zbor, in levitatie, acolo unde aerul dintre petale devine subiect pictural in sine. Acuarela, tempera, pastelul sau uleiul sunt pentru artista limbaje egale ale unui singur demers: re-crearea unui univers vegetal in care lumina si culoarea nasc miresme vizibile, iar tusa devine declaratie de libertate si curaj. In bujori, musetel, sanziene sau scaieti, artista redescopera urmele unei traditii universale si contureaza o viziune personala - poetica, rafinata si profund contemporana.

„Modelul foiletonal, absența unei cenzuri sau a oricărei limite, chiar și aceea a formatului editorial; lipsa unei «poziționări» oficiale, alta decât acțiunea voluntară, pro bono; selecția generoasă, rezultând din spiritul de receptacul de opere prin donație, și, nu în ultimul rând, detașarea pe care ne-o dă îndepărtarea temporală de premieră, adică de perioada «fierbinte» din punctul de vedere al receptării critice a unui film (dezavantaj transformat în punct forte) – toate acestea au redat scrisului despre film nota de «neserios», de ludic, de improvizație, la fel de necesară ca abordările academice, riguroase. Iată de ce cred că Cinepub este o întâmplare frumoasă nu doar pentru cinemaul național, ci și pentru filmologia românească.” (Lucian Georgescu)

Cine a transformat o mâzgălitură într-o capodoperă? Cum poți picta viteza? Dar calmul?

Cine a transformat o mâzgălitură într-o capodoperă? Cum poți picta viteza? Dar calmul? Te poți încrede într-un tablou? Ce operă de artă dispare încet-încet, iar a doua zi dimineață e din nou întreagă? Se poate picta muzica?

Arta pe înțelesul copiilor explorează stilul și tehnica a treizeci de artiști din diverse perioade ale istoriei artei. Bogată în detalii și explicații, este o carte care încurajează creativitatea și imaginația copiilor, propunându-le să găsească propriile lor răspunsuri și soluții la întrebările și dilemele cu care s-au confruntat artiștii din trecut sau din prezent. Cartea explorează de asemenea ideile, semnificațiile, rolurile și funcțiile artei, prezentând exemple celebre din istoria picturii, sculpturii și fotografiei.

Simplă, clară și amuzantă, Arta pe înțelesul copiilor este cartea perfectă pentru părinții și profesorii care vor să-i împrietenească pe copii cu arta, ca și pentru cei care se apropie pentru prima oară de lumea artelor plastice. 

Plină de întrebări provocatoare și de informații fascinante, Arta pe înțelesul copiilor dezvăluie secrete ale procesului de creație și detalii nebănuite despre unele dintre cele mai cunoscute opere de artă din lume și despre artiștii influenți care le-au realizat. În același timp, albumul îi familiarizează pe copii cu stiluri și tehnici artistice diferite, ceea ce le va permite să intre cu interes și deschidere în orice galerie de artă care expune nu doar clasici, ci și artiști contemporani. Se vor delecta privind și citind despre opere de artă realizate din materiale reciclate, despre sculpturi uriașe, de peste 9 metri!, sau, dimpotrivă, despre sculpturi ale unor orașe minuscule, despre insule devenite opere de artă prin îmbrăcarea lor în materiale textile, despre portrete alcătuite din... grămezi de bomboane sau despre instalații artistice care transformă spațiile obișnuite în ceva complet nou.

Această ediție combinată, revizuită și adăugită provine din Arta pe înțelesul copiilor: Cartea albă, Editura Arthur, 2016 și Arta pe înțelesul copiilor: Cartea galbenă, Editura Arthur, 2016. În ediția combinată, unele nume au fost lăsate deoparte în favoarea altor artiști remarcabili, pentru a ilustra stiluri și tehnici cât mai variate.

Dragul meu cititor,

Înaintea ta se deschide o lume fascinan­tă, un abecedar al stilului neoromânesc, cu pagini impregnate de tradiție și simbolisti­că. În această carte, vei descoperi elementele ce alcătuiesc frumusețea neoromânescului și vei călători și pe străzile Bucureștiului, ghi­dat de clădiri ce istorisesc povestea arhitec­turii noastre.

Imaginile vibrante și detaliile simbolice îți vor dezvălui nu doar frumusețea estetică, ci și povestea muncii mele de a aduce în prim‑plan patrimoniul neoromânesc. Când am pornit acest proiect, mi-am propus să documentez cât mai multe clă­diri rămase în stilul neoromânesc, un patri­moniu rar și prețios al Bucureștiului. Fiind pasionat atât de arhitectură, cât și de fo­tografie, mi-am dorit nu doar să surprind imagini frumoase, ci și să înțeleg în profun­zime ceea ce fotografiam. Această carte este un tribut adus stilului național din București, pe care l-am documentat pe parcursul a trei ani de cercetare amănunțită și explorare pe teren, în încercarea de a salva și ilustra zestrea cultu­rală a Bucureștiului. Andrei Neagu

„Asemenea unei broderii culturale, neo­românescul reflectă un București viu, adap­tabil și deschis, dar cu o identitate bine definită. Acest stil a fost nu doar un mod de a construi, ci și de a trăi – el ilustrea­ză perfect viața cotidiană bucureșteană, unde casa reprezenta o extensie a spiritului local, primitoare și sobră, în același timp. Dacă fațada neoromânească impresionea­ză prin detaliile sale artistice, structura de tip „casă-vagon” cu curte interioară și in­trare în pridvor invită la intimitate și con­viețuire, răspunzând nevoii bucureștenilor de a trăi dens, dar în comuniune.” Arh. Dorothée Hasnaș

„Povestea stilului de arhitectură neoromânesc a apărut din motive politice europene. Românii au dorit să își exprime într-un mod cât mai elocvent identitatea națională, iar vehiculul cel mai important au decis că ar fi arhitectura națională. Au intrat în creuzetul formării stilului de arhitectură neoromânesc pe de o parte arhitecți și oameni extraordinari, iar pe de altă parte, elementele de arhitectură valoroasă, specifice poporului român.” Arh. Adrian Păun

Cartea de față se ocupă de prințesa Elisabeta, dar pe nesimțite autorul mută atenția spre lucrurile materiale ce au înconjurat-o pe aceasta. Și o face într-o formă foarte atrăgătoare. Achiziționarea terenului din parcul național (gest rămas mereu discutabil), ridicarea palatului, înzestrarea lui, furnizorii, evenimente petrecute acolo – totul se desfășoară în fața cititorului. Punct de plecare spre vânători regale, loc de abdicare, în 1947, a Regelui Mihai I, mai apoi, după anii ’90, redevenit reședință regală, palatul Elisabeta din București dobândește sub pana lui Narcis Dorin Ion o personalitate aparte.

Urmărind-o pe prințesa Elisabeta în meandrele vieții, cu frumusețea ei rece, impersonală, calculată și bogată, constați odată în plus cât de complicată, dar și plină de învățăminte este istoria, cât de mult folos dobândești pentru înțelegerea vremurilor pe care le trăim.

Acad. Georgeta Filitti

Continuăm seria inițiată în vara anului 2024, la Editura Vremea, în colecția Planeta București, cu o monografie închinată unei insolite reședințe princiare din Capitală: Palatul Elisabeta, cunoscut astfel după numele ilustrei sale proprietare, principesa Elisabeta a României, fiica cea mare a regelui Ferdinand I și a reginei Maria, devenită regină a Greciei. Este o clădire cu valoare de monument istoric, emblematică pentru Capitala noastră, care a reușit – de-a lungul vremurilor, nu de puține ori tulburi – să își păstreze farmecul și caracteristicile arhitecturale și decorative. În plus, după un pasaj de peste cinci decenii de utilizare ca reședință de protocol (din 1949 până în 2001), Palatul Elisabeta și-a reluat firul istoriei regale prin noua destinație pe care a primit-o: reședință a regelui Mihai I al României și, astăzi, a Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei, și a principelui Radu al României.

Narcis Dorin Ion

Silvia Colfescu va invita la o plimbare pe strazile Bucurestilor. Conceputa sub forma unei vanatori de minunatii arhitecturale, cartea scoate in evidenta ceea ce are mai tainic si mai de pret acest oras, adevarate comori incarcate de detalii artistice, de povesti din alte vremuri si de istorie. Este o declaratie, dar si o promisiune de dragoste pentru orasul nostru. Un altfel de tur ghidat - cititorul este invitat ca, pe baza informatiilor din carte, sa mearga sa identifice cu propriii ochi detalii arhitecturale prea putin cunoscute. Sa inceapa vanatoarea!

Pornind de la „arsenalul” cromatic al pictorilor și al artizanilor, Victoria Finlay ne poartă într-o călătorie de-a lungul veacurilor și meridianelor pentru a desluși povestea celor mai prețuiți pigmenți. Explorăm împreună istoria culturală a compușilor chimici care ne colorează lumea, analizând totodată simbolistica asociată spectrului cromatic.

„Arta este o minciună care te face să înțelegi adevărul." Pablo Picasso Arta extraordinară are maniere îngrozitoare. Atmosfera tăcută și reverențioasă a galeriei te poate păcăli, făcându-te să crezi despre capodopere că sunt lucruri rafinate, viziuni ce alină, încântă și ademenesc, dar în realitate sunt criminale. Nemiloase și viclene, cele mai mărețe picturi te prind de gât, îți tulbură liniștea sufletească și apoi, în scurt timp, continuă să-ți reconfigureze simțul realității... Puterea artei este puterea surprizei tulburătoare. Chiar și atunci când pare imitativă, arta nu copiază familiaritatea lumii văzute, ci mai degrabă o înlocuiește cu o realitate proprie. Misiunea ei, dincolo de a da la iveală frumusețe, este de a submina banalul. Ceea ce știm sau ne amintim despre apusuri și floarea-soarelui și forma pe care o iau în tablourile lui Turner sau van Gogh par să existe în universuri paralele — și nu e deloc evident care este mai viu, mai real. Este ca și cum echipamentul nostru senzorial a fost resetat. Prin urmare, nu e deloc surprinzător că uneori, într-o stare crescută de tensiune, suntem șocați. Simon Schama

De ce ne fascinează capodoperele? Cum de reușesc anumite tablouri să ne captiveze, iar altele nu? Cu entuziasmul și eurdiția deja cunoscute din Nu vedeți nimic, Daniel Arasse își invită cititorul într-o frumoasă călătorie în istoria picturii, de la dezvoltarea tehnicilor de redare a perspectivei la dispariția figurativului. Aspecte fundamentale din istoria artei sunt analizate în operele unor maeștri ca Leonardo da Vinci, Michelangelo, Vermeer sau Manet, într-o serie de articole ce reiau cele 25 de episoade ale seriei radiofonice Histoires de peintures, difuzată în 2003 la France Culture.

Descoperirea, consolidarea, conservarea și restaurarea imobilului din str. Plantelor nr. 4 constituie un caz benefic de recuperare a unui patrimoniu mai puțin cunoscut din istoria arhitecturală și artistică a Bucureștiului. Toate operațiunile de intervenție și restaurare au condus la (re)descoperirea unui obiect arhitectural autentic, ce constituie o mărturie a unui model de locuire reprezentativ pentru burghezia mijlocie de la sfârșitul secolului al XIX-lea a Bucureștiului.

Volumul semnat de Ruxandra Mihăilă, este o lucrare de excepție în peisajul editorial românesc, aflată la granița dintre album fotografic, cronică afectivă și monografie culturală. Conceput ca un omagiu adus satului natal, cartea devine un act de recuperare a memoriei colective și de reîncreștinare a unei lumi aproape dispărute, prin intermediul imaginii, documentului și evocării literare.