Artă

Aurelia Stoie Marginean propune in acest album o clasificare a picturii florale dintr-o perspectiva destinata de la inceput unei serii de meditatii si intrebari, anume: care sunt florile primaverii?

2025 marchează un moment istoric important pentru România – împlinirea a 150 de ani de la nașterea unei dintre cele mai iubite și admirate figuri din istoria modernă a țării: Regina Maria.
Acest volum omagial își propune să adâncească înțelegerea și aprecierea rolului Reginei Maria, un simbol al curajului, dedicării și iubirii față de România, dar și o personalitate de o frumusețe și o forță de caracter impresionante.

Albumul Regina Maria. Prin puterea destinului este o oportunitate rară de a redescoperi moștenirea lasată de aceasta și de a înțelege cum o femeie a reușit să influențeze cursul unei istorii naționale tumultoase.
În paginile cărții vei găsi povești de viață impresionante, fotografii inedite și mărturii care aduc un omagiu unei regine care a fost mult mai mult decât o figură monarhică – a fost o lideră, o mamă, o soție și, mai presus de toate, o mare româncă.

A fost nu numai o femeie foarte frumoasă, mul­tiplu talentată, rafinată și inteligentă, acla­mată pe străzile unei metropole ca Parisul, „the last Romantic” și „simbol al succesului”, cum a denumit‑o în biografia pe care i‑a închinat‑o acum câteva decenii, la New York, Hannah Pakula. A fost nu doar o regină care s‑a implicat hotărâtor și benefic în decizii politice majore privind patria sa de adopțiune devenită „România ei”, negociind în vremea Tratatului de la Versailles cu neîmblânzitul Clemenceau, „părintele Victoriei”, după ce împiedicase ratificarea de către augustul său soț a tristei „păci de la București”.

A fost nu doar vedeta demnă de Hollywood care a cucerit publicul american în celebra‑i vizită peste Atlantic din 1926, nemurită până azi prin existența unui muzeu care i‑a fost închinat în statul Washington. / Răzvan Theodorescu

Încoronarea regilor Ferdinand și Maria, în catedrala clădită special cu acest scop, este ultimul act fundamental întregitor al Marii Uniri. Fără încoronare, Marea Unire rămânea neîmplinită. Așa, prin organiza­rea impecabilă a actului, voința de unire a poporului român era consfințită deplin, în fața țării, a lumii și a lui Dumnezeu. / Ioan-Aurel Pop

Venită din Anglia victoriană, ca nepoată a regi­nei Marii Britanii, împărăteasa Indiilor, și a țarului Alexandru al II‑lea al Rusiei, tânăra principesă de nici 17 ani sosea la gurile Dunării în mijlocul unui popor latin, cu ale cărui obiceiuri se va obișnui greu, dar al cărui destin îl va asuma plenar, dintr‑o iubire nedez­mințită, purtată țării pe care soarta i‑a hărăzit s‑o con­ducă în război și pace, iar grația divină îi va îngădui să se încoroneze, la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, alături de augustul său soț, Ferdinand cel Loial, ca suverană a României Mari. / Narcis Dorin Ion

Dintr‑o prințesă răsfățată și curtată, o frumusețe unică în Europa secolelor al XIX‑lea și al XX‑lea (și nu numai!), una dintre cele mai libere, inte­gre și pasionale prințese titrate ce calcă pe pământ românesc, căreia îi plăcea la nebunie să călărească, lungile escapade familiarizând‑o și apropiind‑o de locul unde fusese adusă la doar 17 ani, se transformă în chip imprevizibil – în raza uimirii Regelui Carol I, neamțul dis­ciplinat, sec și sever, care‑i tolerează cu reală dificul­tate nesupunerile! – în Regina‑soldat, în Regina‑Mamă, în timp, iubită și venerată de poporul român, căruia în vremuri de restriște i‑a fost scut, alean, blazon, liman întemeietor și pavăză. O uriașă de un farmec irezisti­bil, cu un caracter puternic, care ar fi întors din drum armate, ca să‑și apere țara adoptivă. / Aura Christi

Mihaela Noroc a călătorit în peste 50 de țări, fotografiind femei din toate mediile sociale. Demersul tinerei românce a devenit faimos în întreaga lume și s-a transformat într-o carte de succes publicată în mai multe limbi. Această colecție impresionantă de portrete și povești e o pledoarie pentru demnitate, diversitate, autenticitate și mai ales pentru puterea de a accepta și descoperi frumusețea din noi și din ceilalți.

„În carte sunt multe imagini și povești care n-au apărut niciodată online. Atlasul Frumuseții. Femeile lumii în 500 de portrete nu e varianta tipărită a paginii de facebook, ci mult mai mult decât atât. Sunt bucuroasă că ediția românească publicată de Humanitas nu va fi o simplă traducere a celei din limba engleză. Am adăugat câteva imagini noi, am lucrat la texte, am creat o nouă copertă și sper că albumul va avea la fel de mult succes acasă, pe cât a avut și peste hotare.“ (Mihaela Noroc)

MIHAELA NOROC, autoarea bestsellerului Atlasul frumuseții: Femeile lumii în 500 de portrete, a călătorit în peste 100 de țări, în ultimii zece ani, fotografiind femei din toate mediile sociale. Demersul tinerei românce a devenit faimos în întreaga lume și s-a transformat într-o carte de succes publicată în mai multe limbi. Proiectul său este un fenomen global prezent în cele mai prestigioase publicații ale lumii precum și în expoziții spectaculoase. Oprah Winfrey, CNN, The Wall Street Journal, The Guardian, Time, Forbes, Elle, RAI, SKY News sunt doar câteva dintre numele mari care au prezentat pe larg Atlasul frumuseții, transformându-l în cel mai mediatizat proiect artistic creat de un român în zilele noastre.

După ce a devenit mamă în 2018, Mihaela s-a simțit motivată să-și inspire fiica și a început un nou proiect, în paralel cu Atlasul frumuseții. Astfel s-a născut o nouă carte, Lumea fetelor: Potrete și povești din jurul pământului. Însoțită adesea de fiica ei Natalia, Mihaela a fotografiat fete din medii și culturi diferite, în dorința de a arăta că fiecare dintre ele posedă calități unice.

Fost director la Tate Gallery, Will Gompertz explică arta modernă pe înțelesul tuturor. Istoria sa acoperă curentele și marii artiști de la preimpresionism până în prezent, fără să recurgă la jargonul istoricilor de artă, chiar și atunci când în joc sunt tehnicile utilizate sau subiectele abordate. Nu lipsesc contextele mai largi în care trebuie plasați artiștii și operele lor, detaliile biografice și întreaga anecdotica ce le însoțește. De la nuferii lui Monet la floarea-soarelui pictată de van Gogh, de la cutiile de supă ale lui Andy Warhol la rechinii murați ai lui Damien Hirst, aflați poveștile din spatele capodoperelor, faceți cunoștință cu artiștii și descoperiți secretul artei moderne

Cartea cuprinde teoria formei plastice dezvoltate de Paul Klee pe baza unor reflecții în marginea formelor naturale.

Revista ARTA #70-71 / 2024

O incursiune fără precedent în viața personală și creativă a vizionarului David Lynch, dezvăluită atât prin cuvintele sale, cât și prin perspectivele celor mai apropiați colaboratori, prieteni și membri ai familiei.

În acest hibrid captivant de biografie și memorii, David Lynch își dezvăluie pentru prima dată viața trăită sub semnul urmăririi viziunii sale unice, împărtășind durerile și luptele prin care a trecut pentru a da viață proiectelor sale neconvenționale. Reflecțiile sale personale, lirice și nefiltrate sunt îmbogățite de secțiunile biografice scrise de
Kristine McKenna, colaboratoarea sa apropiată, care se bazează pe peste o sută de interviuri noi cu persoane din viața lui Lynch — de la foste soții surprinzător de
sincere, până la membri ai familiei, actori, agenți, muzicieni și colegi de breaslă — fiecare oferind o perspectivă distinctă asupra evenimentelor.

„Spațiul viselor” este o lucrare de referință, oferind un acces rar și profund în viața și mintea unuia dintre cei mai enigmatici și originali artiști contemporani. Caligrafia titlului „Spațiul viselor” îi aparține chiar lui David Lynch, autorul a scris de mână traducerea în limba română a titlului.

David Lynch este cel care a adus pentru prima dată pe ecrane, în 1984, romanul „Dune” al unuia dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați scriitori din lume, Frank Herbert.

„Frumusețea, așa cum o văd eu, ne poate învăța toleranța, onestitatea și bunătatea, iar lumea noastră are ne­voie de aceste valori mai mult ca oricând.“ —  MIHAELA NOROC

500 de noi portrete, din peste 60 de țări – un omagiu vizual adus diversității, frumuseții și puterii femeilor din întreaga lume. Poveștile de viață ce completează fiecare portret sunt tot atâtea lecții despre curajul, libertatea și forța interioară care definesc fiecare femeie. Sunt totodată lecții prețioase despre puterea de a fi autentică, de a depăși diferite obstacole și de a schimba lumea. Noua carte a Mihaelei Noroc ne învață că frumusețea adevă­rată izvorăște din curajul de a trăi liber și din forța de a fi tu însăți.

Fotografie documentară colectivă 2012 – 2023 Mihail Calarașan/Ramin Mazur/Katerina Shosheva/Victor Organ/Anya Galatonova/Anton Polyakov/Lucian Spătaru/Lucia Lupu/Andrei Moraru/Ileana Ciobanu/Veaceslav Celpan/Lucian-Nicolae Hîrtop-Albu/Victor Maxian/Petru Vinari/Elena Vatamanu-Mărgineanu/Vera Belocrîs/Iurie Tocmaș/Max Shuz/Alina Ponomariov

Caietele restaurării 2024 înseamnă 15 articole semnate de 20 de specialiști în conservarea patrimoniului cultural. De la aspectele teoretice la cele practice, de la cercetare la intervenție, cititorul este invitat să cunoască subiecte actuale, care ajută la creșterea nivelului de informare prin schimb de experiență între specialiști și contribuie la o conservare mai bună a patrimoniului cultural material.

Vitraliile sunt parte integrantă a monumentelor care le dețin. Pierderea lor ar duce la o imagine incompletă a ansamblului. De aceea trebuie să le studiem, pentru a le înțelege și a le trata corespunzător. Cunoașterea unui obiect de patrimoniu este primul pas spre conservarea sa, un pas ce poate fi făcut de oricine respectă valorile culturale.

Ediție bilingvă: română-engleză În cartea sa, Peter Berzobohaty-Gastl ne propune o călătorie captivantă în lumea mozaicului. Istorie, tradiție, iconografie, cartea pune laolaltă un material foarte valoros, atât pentru artiștii mozaicari, restauratori, cât și pentru un public general. Pentru toți aceștia, doar înțelegerea în detaliu și în profunzimea tehnologiilor și materialelor folosite poate asigura alegerea metodelor potrivite, corecte, de conservare a operei de artă, oricare ar fi natura acesteia.

O istorie a legaturilor dintre artele plastice si comert La un moment dat al vietii lui, Andreas Wild a trait din arta, ca detinator al unei galerii. Experienta acelor ani ni s-a distilat in paginile acestei carti, punand in fata cititorului tabloul neobisnuit al relatiilor intre artist si public, intre artist si cei care traiesc comercializandu-i opera, intre galerist si colectionar, intre colectionari.

Atestat documentar la 1459, prin urmare existent in fapt cu cel putin un secol in urma, "orasul bucuriei", Micul Paris, adica Bucurestiul, capitala de azi a Romaniei, ramane una dintre cele mai interesante si pline de fapte asezari europene. Paginile care urmeaza sunt opera unui Cicerone intr-ale prezentarii patrimoniului nostru national. E vorba de Narcis Dorin Ion, autor cu o bogata si temeinica activitate de recuperare, ordonare si infatisare a dovezilor istorice despre existenta constructiilor publice si private in arealul romanesc. - Acad. Georgeta Filitti

Flori transilvane. Intersectii istorice intre natura si cultura pe teritoriul Transilvaniei Transilvania se desfasoara ca un labirint fascinant de fire, un taram unde comunitati multietnice isi impletesc obiceiurile, imprumutand mereu din bogatia ideilor si practicilor celorlalti. Peisajele, cu topografii schimbatoare, pastreaza in sine urme ale identitatii, transformate, dar neschimbate in esenta. Cladirile istorice, purtand cu mandrie straturi stilistice diverse, ne dezvaluie intelegeri ornamentale variate, ca un palimpsest de povesti.

De-a lungul istoriei artei, sânii au reprezentat o sursă inepuizabilă de fascinație și de conflict. Opțiunile stilistice și tematice în redarea sânilor oglindesc deopotrivă evoluțiile estetice și schimbările de perspectivă asupra corpului și rolului femeii. Această protuberanță naturală a bustului feminin – venerată și dorită, cenzurată și pedepsită, disputată și revendicată – primește o încărcătură simbolică versatilă, pendulând între sacru și profan. De la influențele academiste ale secolului al XIX-lea și până la experimentările moderne și contemporane, nudul a traversat idealizări formale și conceptuale, abordări abstracte, hibride sau politizate, surprinse în teme ca maternitatea, erotismul, cenzura sau estetismul. Sâni. O expoziție cum nu s-a mai făcut aduce laolaltă diverse reprezentări ale sânilor în arta românească de la 1880 până în prezent, oferind astfel o perspectivă amplă asupra transformărilor acestui motiv artistic în cultura vizuală.

Eustațiu Stoenescu a creat o o operă vastă, insuficient cunoscută în prezent. El a pictat mult, și-a interiorizat experiențele dobândite și a manifestat deschidere către forme înnoitoare de artă. A fost preocupat de atmosferă, a construit formele prin culoare, a eliminat detaliile nesemnificative, a utilizat efecte de non-finito. În picturile sale vibrează tușe spontane puse în valoare de suprafețe fluide, admirabil armonizate cromatic.

Revista ARTA #68-69 / 2024

Albumul Mănăstiri și biserici cuprinde o selecție a celor mai frumoase lăcașuri de cult ale românilor, din diferite secole.

Arhitectura religioasă din spațiul românesc reprezintă o lecție de armonie, echilibru și măsură. A evoluat sub influența stilurilor și tehnicilor, dar a integrat în mod firesc particularitățile comunităților care se adunau în jurul lăcașelor de cult, creând forme perfect înscrise în natură și care exprimă adecvat etosul și spiritul acestora.

Editie bilingva: Română-Engleză

„Desenele prezentate aici au fost făcute în decursul a mulți ani, mereu am avut câte un caiet pe care să-l umplu de idei: nu urmăresc să reprezint ceva exterior, ci îmi sondez propriile mele vise, experiențe, dorințe, aberații și amintiri – ca un jurnal al emoțiilor și trăirilor interioare. N-am crezut că le voi expune vreodată, din cauza naturii lor personale, însă ceva îmi spune că trebuie s-o fac acum, iar Editura Idea este locul potrivit, căci este o parte importantă din istoria Clujului contemporan, un oraș de care nu mă voi despărți niciodată! La fel cum este și Berlin, Galați, Roma sau (din ce în ce mai mult) New York. Inima mi se împrăștie pe hartă, iar sufletul este alcătuit din oamenii la care țin și au investit în mine și-n viziunea mea. Lor le datorez mult, căci, în ciuda imbecilității mele aparente, m-au văzut cu adevărat! Cine știe, poate că eu i-am forțat din viitor să o facă, sau poate că adeseori oamenii ajută alți oameni. Dar ce s-a întâmplat în Cluj nu a fost ceva obișnuit, un mic grup de persoane foarte capabile au putut ridica orașul și standardele României pentru totdeauna.” - Hortensia Mi Kafchin

În orașele românești, vechiul se împletește cu noul, dând naștere unor peisaje urbane surprinzătoare, care oferă vizitatorilor experiențe memorabile. Bucureștiul pulsează de energie, Cluj-Napoca impresionează prin dinamism și creativitate, iar Iașiul, vechi oraș academic, îmbină tradiția și inovația. Brașovul și Sibiul farmecă prin moștenirea lor medievală, în timp ce Timișoara și Oradea încântă prin multiculturalitate și arhitectura deosebită. Și lista poate continua, fiecare oraș având ceva special de oferit.

Editie bilingva: romana-engleza. Transilvania, partea centrala a Romaniei, ingradita aproape in intregime de arcul carpatic, ca de o cetate naturala, este, din punct de vedere cultural, una dintre cele mai interesante regiuni istorice romanesti, o lume in care de-a lungul secolelor s-au confruntat si s-au conjugat modele spirituale rasaritene si apusene.

Luând, așadar, act de mutațiile și deplasările extraordinare ce s-au produs în sfera culturii și civilizației contemporane, René Berger și-a propus să exploreze legăturile dintre artă și lumea științei și tehnicii, efectele inedite care apar în raporturile artei cu mijloacele comunicării de masă îndeosebi.

Cititorul e invitat deci să-și schimbe puțin obiceiurile. Ca și autorul, de altfel, condiționat și el de formația sa intelectuală, pentru a-i zice pe nume, chiar dacă definirea e aproximativă, formație care pune accentul pe analiză, sinteză, demonstrație. Or, în măsura în care se mărginește la aceste proceduri „serioase”, fondat pe un obiect și pe raționamentul care i se aplică, progresul e sigur, rămânând însă pe alături de fenomenele neconstituite încă în obiecte ale cunoașterii. La nivelul, pe care l-am putea numi astfel, al emergenței, fenomenele sunt de fapt mai confuze și mai prost identificate, constituindu-se într-o disciplină, deseori și ea încă inexistentă, abia după un timp de la șocul pe care l-au produs asupra rațiunii.

Marile spirite sunt asemeni piscurilor înalte. Vântul le bate, norii le învăluie, dar acolo se respiră mai adânc și mai cu putere. Aerul lor are o puritate care spală inimile de orice prihănire; iar când norii se împrăștie, ele domină neamul omenesc.

Așa a fost acest munte uriaș care s-a înălțat deasupra Italiei Renașterii și căruia îi zărim în depărtare profilul zbuciumat pierzând-se a cer.

Nu susțin că toți oamenii pot trăi pe aceste culmi. O zi pe an însă ei să urce în pelerinaj până la ele. Acolo își vor înnoi aerul din plămâni și sângele din vine. Acolo sus se vor simți mai aproape de Dumnezeu. După aceea vor coborî din nou spre câmpia vieții, cu inima oțelită în vederea luptei de zi cu zi. (Romain Rolland)

Există la Muzeul Național din Florența o statuie de marmură pe care Michelangelo o numea Învingătorul. E un tânăr gol, cu trup frumos (...). Înalt și drept, el ține genunchiul pe spatele încovoiat al unui prizonier bărbos care întinde capul ca o vită. Dar învingătorul nu se uită la el. În clipa în care trebuie să-l lovească se oprește, își întoarce în altă parte gura tristă și privirea nehotărâtă. Brațul i se îndoaie spre umăr, în timp ce trupul îi zvâcnește înapoi. Nu mai dorește victoria. Îl dezgustă. A învins. Și este învins.

Această imagine a îndoielii eroice, această Victorie cu aripile frânte, singura dintre operele lui Michelangelo care a rămas până la moartea sa în atelierul din Florența și pe care Danielo da Volterra, confidentul gândurilor sale, a vrut s-o folosească drept podoabă la catafalcul artistului, această imagine este Michelangelo însuși și simbolul întregii lui vieți.

Pe nici un alt creator nu l-a așezat posteritatea atât de sus ca pe Michelangelo. Nici unul nu se potrivește mai bine ca el imaginii pe care ne-o facem despre geniu. Dar cine ar putea spune că a pătruns înțelesul adânc al operelor lui cele mai celebre? În această lucrare, atât eseu, cât și biografie, Romain Rolland a făcut o asemenea încercare, potrivit firii sale de artist.

„Sperăm că această carte va contribui la o mai bună cunoaștere și la un mai mare interes pentru istoria filmului în România. Multe dintre filmele și cinematografiile analizate de autori - precum cele din Africa, Orientul Mijlociu sau din anumite părți ale Asiei, sau precum documentarele și filmele experimentale post-1945 - au fost, în cel mai bun caz, tratate expeditiv de literatura de specialitate de la noi. Dar chiar și acele capitole care descriu anumite fenomene care s-au bucurat, de-a lungul timpului, de interesul cercetătorilor și criticilor locali propun, invariabil, perspective proaspete și introduc noțiuni și abordări diferite de cele clasicizate în literatura din domeniu.

Chiar dacă funcționează în primul rând ca o introducere în toate aspectele existenței filmului, Istoria filmului: o introducere este extrem de prețioasă deoarece îmbină studiul cantitativ și calitativ, oferind, de multe ori în câteva rânduri succinte, indicii despre amploarea anumitor aspecte care pot fi cercetate mai departe de cei interesați să le aprofundeze. De asemenea, foarte importante mai ales pentru înțelegerea construcției narative și formale a filmelor discutate sunt sutele de fotograme extrase de ei direct din peliculele vizionate în deceniile de pregătire a cărții, prin care exemplifică într-o manieră mai concretă numeroasele supoziții avansate în interiorul capitolelor.

Cu alte cuvinte, Istoria filmului: o introducere ar trebui să fie în egală măsură accesibilă cititorilor care doresc să interacționeze cu o perspectivă sintetică asupra principalelor evenimente și noțiuni relevante pentru evoluția cinematografului internațional, dar le va folosi cu siguranță și profesorilor și studenților care tratează - la diverse niveluri, nu doar în structuri universitare - mediul audiovizual. Iar criticii, istoricii, cercetătorii și cineaștii înșiși vor descoperi, cu siguranță, numeroase informații sau unghiuri noi de pătrundere intelectuală în specificul meseriei lor.” (Andrei Rus)

Camilian Demetrescu (18 noiembrie 1924, Bușteni – 6 mai 2012, Gallese, Italia), artist plastic de origine română, una dintre cele mai proeminente personalități ale exilului românesc. Refugiat în Italia în 1969, participă cu operele sale de artă abstractă la expoziții din Veneția, Roma, Parma, Viterbo, Brescia, Bergamo, Paris. Criticii de artă îl elogiază situându-l între primii cinci creatori de artă abstractă din Peninsulă.

Restaurarea în 1977 a unei biserici romanice din anul 1000 și întâlnirea cu Mircea Eliade din 1979 îi determină convertirea de la abstractism la figurativ de inspirație religioasă, convertire care îi va aduce gloria și recunoașterea universală. Creează seria de tapiserii „Hierofanii – Simboluri paralele” și proiectele programatice: „Pentru a înfrânge balaurul”, „Dragonul și utopia”, „Drumul crucii atomice”, „Imposibilul paradis”.

În 1990 i se conferă la Roma premiul internațional „Labirintul de argint”, premiu atribuit anterior scriitorului Jorge Luis Borges. În 1991 Fundația „Konrad Adenauer” și Parlamen­tul italian îi acordă premiul internațional „La Pleyade”.

În august 1999, Papa Ioan Paul al II-lea binecuvântează la Castelul Gandolfo lucrarea dedicată Sfântului Famiano, reali­zată de Camilian Demetrescu.

În 2005, Vaticanul ilustrează cu două din tapiseriile lui Camilian Demetrescu („Maria – Perla Cosmosului” și „Banchetul Euharistic”) invitațiile pentru ceremonia inaugurării „Anului Euharistic”, celebrată de Papa Ioan Paul al II-lea.

La 2 ianuarie 2008, în prezența Papei Benedict al XVI-lea, se oficiază ceremonia de inaugurare în patrimoniul Vaticanului a „Hierofaniilor” lui Camilian Demetrescu, artistul creștin care mărturisea: „…pe mine reconvertirea la ortodoxie în pământ străin m-a eliberat”.