Artă

Deschizand aceasta carte, patrundem in pavilionul cautarii frumusetii feminine, care ia diverse forme, de la maternitate, supravietuire in timpuri grele, credinta, pana la pasiunea momentelor candide sau eleganta vremurilor bune. Exercitiul artistului de cautare a acestei frumuseti, intr-o opera creata timp de sase decenii, concretizata la vremea senectutii, este supus constient unor riscuri, fapt care il face si mai altruist.

Asa cum bine stim, desenatul se numara printre minunatele abilitati ale omului: cu ajutorul unui creion sau al pensulei ne descoperim abilitatea de a crea adevarate lumi si de a reda tridimensionalitatea pe o simpla foaie de hartie. Scoala de desen - Portrete a marelui maestru Andras Szunyoghy este un excelent volum de studiu pentru cei pasionati de arta desenului dar si pentru cei care doresc sa descopere aceasta lume magica. Marele maestru in desen Andras Szunyoghy a scris aceasta carte cu pasiune si cu dorinta de a impartasi tuturor vasta sa experienta.

Delta Dunarii 233 de imagini spectaculoase ale Deltei realizate de fotograful Daniel Petrescu. Locul trei in lume in ceea ce priveste ersitatea biologica dupa Marea Bariera de Corali din Australia si Arhipelagul Galapagos din Ecuador. Despre Delta ne vorbeste expertul in bioersitate Atena Groza intr-un text trilingv romana engleza si franceza care va invita la o calatorie in imagini prin sufletul unuia dintre cele mai frumoase si vizitate teritorii romanesti.

„Volumul conține referințe la o tematică și la o serie de personalități ale vieții artistice (autohtone și internaționale) mai puțin frecventate în ziua de azi. «Actualitatea» s-a schimbat. Nu numai în sensul că multe nume ale peisa­jului cultural local au intrat, printr-un trist, dar probabil inevitabil traseu al memoriei, în penumbră, dar și în sensul că domenii ca «istoria criticii de artă românești și universale», «analitica imaginii», filozofia vizualității și-au pierdut relieful. Să nu uităm că secolul XX a fost caracterizat de mulți hermeneuți prestigioși drept o trecere de la civilizația cărții la civilizația imaginii.

Rămâne de văzut spre ce evoluează secolul XXI...

Oricum, pentru viitorul cercetător care va alege să studieze istoria culturii românești moderne și contemporane, cartea de față va putea constitui, sper, o sursă utilă.“ — ANDREI PLEŞU

Cândva, Leonardo nu va mai fi pentru noi decât ceea ce fiecare pictor, fiecare artist, devine până la urmă: un nume despre care povestesc cărțile, dar pe care muzeele, memoria vizuală a lumii l-au pierdut. Vom spune Leonardo cum spunem Apelles sau Polignot, fără ca vreo imagine să se mai asocieze în mintea noastră acestor nume. Și vom spune, poate, la fel, «pictură» cu sentimentul că ne referim la un dat arheologic, la o realitate defunctă, cu același sentiment, probabil, cum vom spune și «Veneția», și jungla Amazoanelor, și pictura etruscă și atâtea altele: lucruri minunate, din care nu va mai fi rămas decât nimbul. S-ar putea totuși ca, până și în asemenea momente, Gioconda să-i supraviețuiască lui Leonardo ca o emblemă a Paradisului pierdut: Paradisul pierdut al picturii...“ — ANDREI PLEŞU

„Odată cu timpul, ești exclus din spectacolul naturii, ești înlăturat de pe traseu și redus la tine însuți. Începi prin a îmblânzi muntele doar pentru a te înstrăina de el. Fascinația se topește în neplăcere. Trupul tău preia povara muntelui. Acum trupul este muntele care trebuie urcat. Natura e mereu în formă, natura e mereu vie. Tu, doar temporar.“ „Deșertul începe să ți se arate ca o formă de relief abstractă, contradictorie, fără sens. O anomalie a naturii în sensul unei extravaganțe minimaliste de dimensiuni improbabile. O formă de relief obținută din măcinarea tuturor celorlalte. O dimensiune în care orice ar pătrunde s-ar preface automat în nisip. Marea nisiparniță a planetei. Depoul tuturor vânturilor. Abatorul mineral al timpului. Timpul prefirat în spațiu. Pustietate, deșertăciune, nimicnicie geografică în plină expansiune. Aici, oameni și dromaderi, cu toții suntem niște biete insecte, însemne mișcătoare efemere pe plaja unei mări imemoriale evaporate în amintirea timpului. Deșertul îmi pare un abandon al dezvoltatorului divin, o zonă în care a direcționat tot surplusul de țărână, căldură și lumină. Ce e furtuna de nisip în deșert, dacă nu erzațul norilor? Ce indică aici gradele, dacă nu jarul rămas după Marea Prefacere? Ce sunt aici orele, dacă nu înclinația unei vaste clepsidre de lumină primordial rămasă pe dinafară?“

„O carte-mesaj aruncat într‑o sticlă, un document bun de pus într‑o capsulă a timpului pentru a fi înțeles de niște norocoși supraviețuitori din viitor.“ — CRISTIAN LASCU

„Poți să desenezi cearcăne asfințitului? De bună seamă. Dar să numeri stropii unei cascade? Şi asta. Dar să zâmbești din buric? Ba bine că nu. Se întâmplă așa fiindcă Liviu Stănescu, mărturisitorul acestui drum la capătul lumii, este un personaj care sfidează calapoadele. Şi asta încă n-ar fi nimic, s-au mai văzut ciudați care îţi curentează simţurile şi te ţin mereu în alertă. Povestea cărţii lui Liviu Stănescu este că e ea însăşi un personaj.

O alcătuire subtilă, surprinzătoare şi rafinată, care te absoarbe şi te transformă în bagaj numai bun de cărat spre capătul lumii şi spre capetele iubirii. (Câte? La întrebarea asta nici Hidra nu ştie răspunsul.) Am fost la capătul lumii este o foaie de drum afectiv şi existenţial, o declaraţie de dragoste şi deznădejde, un poem cu suişuri şi coborâşuri, cu înălţimi alpine şi câmpii potopite de mlaştini. Când priveşti depărtările, iar ele îţi întorc privirea, se cheamă că ai deprinderea să descoperi oglinzi pretutindeni şi să li te arăţi aşa cum eşti: fără cosmeticale scumpe, dar cu sufletul în palmă.

Când în extaz sau în jubilaţie, când sângerând. Liviu Stănescu ilustrează splendid diferenţa dintre turist şi călător, dintre colecţionarul de obiective şi spiritul iscoditor, care străbate lumea cu o candelă în inimă. Şi cu obrazul colorat pe rând de bucurie, de îndoială, de nelinişte.“ — RADU PARASCHIVESCU

Valerian Sava este, probabil, cel mai experimentat istoric de film pe care-l avem, cel mai combativ si mai implicat dintre criticii de film. Ca si precedentele volume, si acesta pune in scena o analiza rafinata care ridica acribia chestionarii detaliului semnificativ la puterea sintezei, analiza care configureaza peisajul convulsionat-seismic al unei cinema-tografii a tranzitiei.

O lamentație la adresa unei lumi pierdute și o celebrare a suferinței umane și a imaginației religioase. Povestea unui geniu spusă de muzica sa, un vitraliu care iluminează și înalță epoca modernă în 100 de venerații reverent-ireverențioase, o demonstrație că limbajul nu trebuie să se încheie unde începe muzica.

În Moldova, în orice direcție te-ai îndrepta, peisajul are o monotonie aparte. Andante, andante și da capo. În timp ce străbați drumurile, priveliștea rămâne aproape neschimbată. Oamenii își duc statornici traiul de zi cu zi, de parcă nu ei s-ar roti în stepa nesfârșită, ci stepa s-ar învârti, supusă, în jurul lor. Peisajele influențează structura sufletească a oamenilor. Felul lor de a vorbi, la fel ca mișcările, sunt foarte domoale. Ascultând graiul localnicilor în timp ce privești peisajul, ai impresia că, dintr-odată, cuvintele s-au prefăcut în muzică și că aceasta îți mângâie urechile sub formă de cuvinte. În această țară fără munți, atunci când urci pe un loc mai înalt, ai impresia că sufletul îți poate cuprinde dintr-o singură privire întreaga natură. Pe măsură ce corpul se lasă învăluit în secvențele de peisaj care se repetă, simți cum inima ți se deschide din ce în ce mai larg. Pământul devine o regiune a inimii tale, ai senzația că-l poți închide în piept. - Miya Kosei

Arta desenului - Creeaza pas cu pas lucrari artistice deosebite A desena inseamna a invata sa percepi cu adevarat lumea din jurul tau si s-o transpui pe hartie.

Ghid pentru călătorii interioare și instrumentar estetic, cartea lui Vlad Eftenie e la îndemâna oricui vrea să lase în plan secund setările aparatului și să se acordeze la emoția locului și a clipei, pentru a o surprinde în fotografii irepetabile. Dincolo de aura glam a fotografiei, dincolo de numărul de like-uri primite pe rețelele de socializare și de viralitatea online, dincolo de tehnică și de setările așa-zis câștigătoare ale unui aparat performant se ascund adevăratele premise ale elaborării unei imagini reușite: curiozitatea, prezența, atenția la tot ce se află în jur și o secvență irepetabilă spațiu–timp–lumină–emoție, care îl deschide pe observatorul-fotograf spre straturi invizibile ale lumii, nerăbdătoare să fie aduse în prim-plan.

Emoții sălbatice și antagonism istoric, intoleranță și cruzime, poftă de dominație și de certitudine morală, epurări și pedepse într-un dialog mut al statuilor spulberate.

Când societățile se împart în triburi încărcate de râvnă revo­luționară și oarbe la lecțiile istoriei, convinse că trecutul a fost iremediabil rău, distrugerea simbolurilor comune este dirijată de setea de transcendență și de foamea de sacru, iar ceea ce începe cu dărâmarea de statui se termină cu uciderea de oameni.

Când servesc fanteziilor grandioase ale unor tirani ca Ramses al II-lea, Iosif Vissarionovici Stalin ori Saddam Hussein, statuile domină, impresio­nează și intimidează. Când funcția lor este benignă, statuile ne definesc și ne susțin identitatea peste timp. Ne spun cine suntem și cine nu suntem. Ele sunt convingerile, valorile și amintirile noastre păstrate în marmură, în piatră și în metal.

Titlul albumului pe care tocmai il rasfoiti poate fi eronat. Romania nu se descopera, ea exista, nimic din ceea ce o face stralucita nu are nevoie de descoperire, Romania fiinteaza.

Romania e vie, ne ofera permanent prilejuri de tamaduire sufleteasca, ne plimba prin Maramures cu trenuletul cu aburi prin defileul Vaserului. Vagoanele incarcate cu lemne sunt si in prezent tractate de locomotive cu abur.

Oamenii vorbesc mai mult prin chipurile lor inasprite de munca, dar privirea le e blanda. Iti pot da binete oricat de strain te-ai afla de acele locuri. Este intalnirea cu pacea din sufletele lor chibzuit pastrata de adancimea si greutatea vremurilor, vremuri inca cu rost si in rost.

Opera celebrului acuarelist Preziosi, indragostit de peisajul romanesc in toate valentele sale - atat citadina cat si rurala sau complet salbatica - ofera pe langa inestimabila valoare artistica o bogata sursa documentara despre Romania secolului al XIX-lea.

Capacitatea de a desena bine silueta umană este un semn al unui bun artist. Prin urmare, este vital să evalueze caracteristicile unui trup și modul în care acestea influențează postura și expresia. Ghid complet de desen. Anatomie oferă toate informațiile de care avem nevoie pentru a realiza reprezentări corecte ale corpului uman.

Editie bilingva: romana-engleza. Minialbumul Delta Dunarii, din colectia Calator prin tara mea, este o calatorie fotografica prin delta formata la varsarea Dunarii in Marea Negra, o zona unanim apreciata drept unul dintre cele mai fabuloase locuri din Europa.

Editie in limba germana. Acest album prezinta 10 motive de a vizita Romania. Unul dintre acestea sunt cele 9 situri UNESCO pe care Romania le are, de la extraordinare structuri construite de oameni, care ilustreaza minunata noastra mostenire culturala, la extraordinare daruri oferite de natura.

Editie in limba franceza. Acest album prezinta 10 motive de a vizita Romania. Unul dintre acestea sunt cele 9 situri UNESCO pe care Romania le are, de la extraordinare structuri construite de oameni, care ilustreaza minunata noastra mostenire culturala, la extraordinare daruri oferite de natura.

Editie in limba engleza. Descoperiti 10 motive de a vizita Romania. Primul dintre acestea sunt cele 9 situri UNESCO pe care tara noastra le are, de la extraordinare structuri construite de oameni, care ilustreaza minunata noastra mostenire culturala, la extraordinare daruri oferite de natura.

„Personaje și povești din Bucureștiul Sefard” se dorește a fi doar o continuare, a doua poartă deschisă spre o lume ce pare azi de basm, un început, un prim pas care să incite curiozitatea și să convingă cititorul, fie el expert sau doar interesat de istoria orașului, să pornească în căutarea mai multor surse și informații despre prezența și contribuția evreilor sefarzi (dar și a celor ashkenazi, precum și a altor minorități) la dezvoltarea și modernizarea Bucureștiului. Fiindcă în contextul înfloririi, în ultima vreme a ceea ce putem considera o adevărată mișcare culturală pentru readucerea în actualitate a istoriei capitalei, cu numeroase articole, cărți și albume care apar cu o frecvență impresionantă, eforturile și rezultatele ar fi incomplete fără includerea și a acestui aspect, în unele privințe indispensabil, pentru că în unele domenii evreii sefarzi și ashkenazi (și minoritățile în general) au fost deschizători de drumuri. Imagini vechi și noi, povești de succes și istorii cu personaje care populau altădată Bucureștiul sefard îi sunt puse la dispoziție cititorului pentru ca, organizându-le așa cum i se va părea mai bine, să își poată face o imagine de ansamblu asupra acestei lumi astăzi doar virtuale, dar care este încă prea frumoasă pentru a fi dată uitării, căci nu doar sinagogile și clădirile comunitare sefarde au dispărut, ci și sefarzii înșiși; dintre cei care reprezentau odată majoritatea evreilor bucureșteni, astăzi mai sunt doar câțiva, care pot fi numărați pe degete. Lor le este dedicată această carte.

Catalog coordonat de Camille Morando (Centre Pompidou)

Co-editat de Arta Grafică și Art Encounters

Cu ocazia Timișoara–Capitală Europeană a Culturii 2023, Muzeul Național de Artă Timișoara găzduiește în perioada 17 februarie – 28 mai cea mai importantă și cuprinzătoare expoziție din Europa de Est dedicată artistului de origine română Victor Brauner – cea dintâi retrospectivă în țara sa de origine.

Catalogul Victor Brauner: Invenții și magie este o apariție inedită în spațiul editorial românesc, care, împreună cu această importantă expoziție retrospectivă, ne oferă o mai bună cunoaștere a lui Victor Brauner în țara sa natală.

Cele cinci eseuri sunt consacrate locului pe care Brauner îl ocupă în România, de la începuturile sale în anii 1920 la București până la posibilele sale influențe asupra scenei actuale. Cu o intenție didactică, treisprezece texte ale Irinei Cărăbaş şi Camille Morando descriu lucrările prezentate în expoziţie şi analizează influenţele şi invenţiile desenelor, picturilor şi sculpturilor, evocând contextul istoric, biografic şi artistic al lui Victor Brauner, în România şi Franța, de la începutul anilor 1920 până în 1965. În anexe, biografia ilustrată a fost stabilită din fonduri de arhivă pentru a relata viața și opera artistului (1903–1966). Notele biografice îi prezintă pe prietenii români ai lui Victor Brauner (Théodore Brauner, Benjamin Fondane, Jacques Hérold, Gherasim Luca, Gellu Naum, Paul Păun, Jules Perahim, Hedda Sterne, Tristan Tzara și Ilarie Voronca), a căror creație mărturisește influența excepțională a avangardismului românesc și producțiile abundente în România și Franța.

Toma Barbulescu ne propune o perspectiva teoretica si istorica asupra miscarii din arta inceputului de secol XXI, provenita din erorile de redare de pe ecranele digitale. Glitch Art-ul foloseste eroarea digitala atat in conceptualizare, cat si in redarea imaginii si a devenit un estetism voit, Post-Digital, in cazul multor artisti contemporani, in acord cu ideea de imperfectiune postmoderna opusa perfectiunii tehnologice moderne, de spontaneitate aleatorie, opusa intentiei programate soft. Glitch Art-ul este legat de recombinarea operelor existente in cele noi. Asa cum a remarcat Eco, in astfel de situatii, spectatorii "recunosc in actiunile artistului afirmarea dominatiei auctoriale asupra lucrarii originale, precum si o subordonare (paradoxala) la acea lucrare". Atare practici, cum sunt sinestezia si Glitch Art, dupa cum observa autorul, trec de la comercial la artistic oarecum spontan si nemediat. Iar cartea de fata are meritul de a ne situa in centrul unor problematici si dezbateri teoretice vii ale acestui tip de practica artistica. - Prof. univ. dr. Aurel Codoban

„Meritul Introducerii lui Cornel Ailincai stă, sunt pornit a crede, nu atât în expunerea clară, caldă, sistematică, mereu vie, mereu participatorie, din belșug exemplificată și documentată a teoriei că arta este un limbaj ca toate celelalte, făcut din semne cu încarcatură culturală (de neînțeles pentru acela care nu a învățat să o citească) și nici în judicioasa prezentare a tuturor sorginților, conceptelor și tendințelor artei noi, cât mai ales în a fi vestit cu fermitate că formele sunt, oricare dintre ele și statornic, iar cele artistice în chip fulgurant, formă și antiformă, formă și metaformă, sad de arhetip spiritual, transpunere calitativă și subiectivă a concretului și ambianței.” (N. Steinhardt)

Scrisa spre a aduce intelesuri deopotriva de natura estetica, artistica si de istoria artei, cartea Marianei Cimpeanu este si un salutar manual, adresat studentilor din spatiul interdisciplinar, ce cuprinde alaturi de ariile deja mentionate si pe cele ale teatrului, ale filmului ori ale spectacolului. Intelegand existenta operei de arta, cu accent vizual ce se desfasoara sub ochii umanitatii de peste 2000 de ani, asemenea unui spectacol plin de forme si culori, care includ miscarea, sunetul si actiunea; fiind totodata supusa si marilor categorii estetice asemeni frumosului, uratului, tragicului, comicului si kitsch-ului. Plecand din universul artei primitive si, mai apoi, antice, autoarea poposeste in principalele etape ale creatiei, respectiv creatori si opere insemnate, cu precadere vizand cultura, arhitectura sau sculptura, pe care le prezinta sub aspecte diverse; incadrand subiectul in spatiul variat al zonelor geografice, istorice, traditionale, ale credintelor monoteiste sau politeiste, ale mestesugurilor, ale vestimentatiei (modei). - Prof. Dr. Marcel Muntean

Aceasta carte scrisa cu stil prezinta 101 dintre cele mai bune destinatii de weekend din toata Europa, oferind informatii autentice despre cultura, obiecte turistice, activitati, cumparaturi si gastronomie.

Cu treizeci de ani în urmă, fusese deja demolat mitul aparent inatacabil al unui Van Gogh numai „geniu și nebunie".

Mergând pe urmele lui, prin această carte, descoperim o realitate evidentă, a locurilor obișnuite despre artistul olandez. Van Gogh a fost un artist cultivat, un cititor avid, foarte bine informat cu privire la mecanismele pieței de artă a vremurilor. Deși unele dintre operele sale au fost expuse la Paris , nimeni nu a mai mers pe urmele lui într-un mod atât de analitic și de poetic precum au făcut-o autorii acestei cărți în anul 1990.

Citind această carte, vedem că drumul lui Van Gogh este alcătuit din iubire față de natură și de oameni, permanent construit, în mod chiar periculos, pe căutarea nemiloasă și cu siguranță dificilă în „interiorul" propriului sine.

Încă de la începutul Bisericii, bărbați și femei s-au retras în pustie ca să se îndepărteze de ispitele lumii, să-și găsească liniștea și să se dedice rugăciunii, după îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos, Care zice: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie (Matei 16,24). Acești monahi au dus inițial o viață sihăstrească în peșteri sau în alte locuri izolate, iar mai târziu au întemeiat mănăstirile propriu-zise, care au fost organizate după rânduielile Sfântului Vasile cel Mare, respectate până în zilele noastre de toată creștinătatea ortodoxă.

La 64 de ani de la moartea sa (după o viață șocant de scurtă: 40 de ani), André Bazin rămâne unul dintre cei mai mari gânditori pe care i-a avut cinemaul – și cu siguranță cel mai influent, continuând să inspire generație după generație de cineaști, critici și universitari specializați în reflecția despre film și media. Cu energie de jurnalist, entuziasm de cinefil, ținută de pedagog, convingere de apostol, cu devotamentul unui mare umanist postbelic, cu intuiții vizionare ce reverberează până azi, cu o scriitură eclatant-eseistică, Bazin tratează în aceste pagini despre fenomene precum festivalul ca univers al ordinii, erotismul cinematografic, westernul, implicațiile revoluției estetice izbucnite după război în cinemaul italian, ecourile luptelor politice din Italia în dezbaterile critice despre neorealism și multe altele. Indiferent de subiectul abordat, contribuția lui Bazin la iluminarea cinemaului este – și rămâne până în ziua de azi – indispensabilă.

Fenomenul Art Deco a apărut inițial ca o stare de spirit care a cucerit atmosfera Capitalei. Materializat treptat în forma construită, a devenit decor al vieții citadine. Ritmul alert al volumelor în cascadă, confortul rafinat al interioarelor, geometria exuberantă a ornamentelor sunt semnele unei modernități efervescente care și-a pus amprenta asupra identității urbane a Bucureștiului. Volumul București – Oraş Art Deco notează şi recunoaşte valoarea patrimoniului său arhitectural inestimabil. Astfel vom putea redescoperi și recupera spiritul Art Deco al „micului Paris” interbelic, tonul optimist și jovialitatea unei lumi care, chiar în fața unei realități ostile, nu a încetat să creadă în bucuria de a trăi.