Artă

Prefață: Cătălin Davidescu

„Universul lui Kandinsky este unul sensibil, conceput pentru bucuria văzului [...]. Abstractizarea este opera sensibilității, nu a inteligenței. E rezultatul elanului, nu al calculului. [...] Kandinsky nu caută o simplificare a formei, ci fuge de definiția care ucide." Marcel Brion

„Kandinsky nu a rămas niciodată prizonierul unei singure discipline, ci a vrut să extindă domeniul artei astfel încât să cuprindă toate categoriile cunoașterii, sintetizând pictura și muzica, știința și filozofia, pentru a găsi o rezultantă universală." Jacques Lassaigne

„Este creatorul picturii abstracte: a căutat să schimbe conceptele tradiționale ale reprezentării estetice și să inaugureze o nouă eră în acest domeniu, cea a modernității." Michel Henry

Ediție bilingvă (romană/engleză)

Cercetarea teoretică întreprinsă de Ciprian Ciuclea în volumul Peisajul particular are caracter interdisciplinar și multimedial, fiind bazată pe interconexiunile trinomului artă–știință–tehnologie în societatea contemporană în care gândirea integrativă și gândirea vizuală oferă „o nouă imagine a prezentului”, după cum precizează autorul.

Scrierea teoretică se concentrează asupra rolului imaginii în tehnocultura acestui mileniu, benefică şi necesară în dimensiunile sale umaniste. Imaginea simbol, convenţie, formulă vizualizată a cunoașterii științifice reprezintă pentru autor sursa de decodare prin artă a lumilor nevăzute. Ciprian Ciuclea îmbină cercetarea teoretică cu practicile artistice și propune, prin intermediul proiectelor sale, într-un discurs teoretic și vizual, întâlnirea cu o realitate consubstanțială, descoperită în propriul eco-laborator / atelier de creație. Lucrările sunt conceptuale și devin prezențe vizuale, minimalist sau baroc poetice, articulate inteligent, cu rigoare și sensibilitate, în diferite mediumuri / forme de artă precum: fotografia, instalația, arta video, environment și performance multimedia.

Lucrarea este originală și necesară în câmpul studiilor vizuale contemporane, în educaţia şi cercetarea ştiinţific-artistică centrată pe procesul creativ în arta tehnologică, excelent exemplificată prin opera personală, creație complexă, de referință pe scena artelor vizuale, apreciată național și internațional de specialiști și public. Marilena Preda-Sânc

Aceste imagini sugestive aruncă o lumină abundentă asupra a ceea ce reprezintă până acum o fereastră întunecată în viața cetățenilor sovietici, care au fost supuși unor represiuni dure. Mariajul lui Zaharia Cușnir cu arta și documentarul ne oferă o moștenire impresionantă, le­ga­tă de o realitate dispărută, o șansă rară de a ne revedea trecutul. (Tyrone Shaw)

„Iconografia creștină, mai cu seamă atunci când valorifică reprezentarea lui Iisus Hristos, își are rădăcinile în doctrina Învierii. Mai mult ca oricare altă figură biblică, icoana lui Hristos neîntinată de mâna omului întruchipează principiul dogmatic al creștinismului.” (Părintele Daniel Rousseau)

Lucrarea de față urmărește evoluția temelor sacre, tratate de pictorii școlii bizantine, începând cu cnezatul Kievului și până la prăbușirea Imperiului Rus. Fără a se referi la modelul străvechi ale iconografiei, la tehnicile și la materialele folosite – lemnul, aurul sau tempera –, autorul demonstrează că reprezentarea divinității relevă întotdeauna, în orice eră a istoriei o nouă expresie a umanității.

Editie in limba Engleza.

Mircea Suciu (n. 1978) confruntă într-un mod subiectiv istorii recente, ca un continuum al temelor socio-politice și psihologice. Lucrările sale propun imagini iconice, puternice, dramatice, imagini descompuse și restaurate ulterior, printr-o tehnică proprie, folosind fotografia ca prim cadru al imaginii și, în final, pictura ca modalitate de a o ordona emoțional. În expoziția “The Light of Recent Events”, Mircea dublează filtrul personal de citire/oglindire a lumii și se expune pe sine ca performer sub o lumină epuizantă, ce scoate la suprafață un proces de curățare și abandon.

“Nu pot să schimb lumea, pot doar să oglindesc, evident distorsionat de propria subiectivitate, felul în care percep realitatea, evenimentele sociale sau politice.

Seriile prezentate la /SAC sub titlul „The Light of Recent Events” nu pun în discuție anumite evenimente, ci felul în care sunt afectat de ele. Este un „titlu-umbrelă” ce permite interpretări multiple. „Recent” nu se referă la azi. Nu evenimentele recente sunt în focus. Mai degrabă, abordez ca subiect lumina. O lumină revelatoare, care dezvăluie/discută interioritatea. Mereu prezentă în munca mea lumina pe care o folosesc este una dură, ce creează un contrast radical. Ilustrează anxietate, solitudine, apelează la dramatismul baroc, provoacă la introspecție, un deep trip.” — Mircea Suciu

În ultimii ani, Mircea Struțeanu s-a concentrat exclusiv asupra noului său proiect, unul dedicat caselor pustii din zone părăsite sau tot mai puțin locuite. A bătut România în lung și în lat, a colindat prin creierii munților, a umblat prin hățișuri și cețuri, mereu în căutarea sufletelor care au clădit și au trăit în aceste case, a spiritului care s-a dus pe Apa Sâmbetei. Albumul lui de fotografie, Nimeni acasă / Missing Home, este ceea ce a mai găsit și a păstrat, ceea ce va rămâne.

„Satul, așa cum îl știm, dispare cu pași repezi, parcă se topește. Iar odată cu el, sub ochii noștri, dispare o lume, dispar obiceiuri și oameni, dispare o imagine vie despre cum s-a trăit pînă nu demult. În realitatea asta dureroasă, astăzi, casele sînt ultimele care se duc, dar într-un tîrziu, fără nici o excepție, și ele sînt înghițite de uitare și timp. Am plecat să le caut, am încercat să păstrez ceva din spiritul lor, din suflet și chip, am vrut să le aduc un ultim omagiu, poate să le salvez amintirea prin fotografie. În șase ani și mai bine, am ajuns până în cele mai izolate cătune ale României, însă încet, încet, pe nesimțite, călătoria mea s-a transformat în altceva, într-o cu totul altă poveste. Cu vremea, am început să simt cu tărie încărcătura acestor spații, respirația lor, pulsul nedeslușit, ca și cum ele ar avea o viață secretă și, în paralel, un ecou al vieților din trecut. O casă păstrează, de fapt, ca pe o mare taină, tot ce s-a trăit înăuntru, tot ce s-a întîmplat cîndva între proprii pereți. Am încetat, firește, să văd casele părăsite ca pe niște simple construcții sau ca pe dovada unei realități vechi. Am înțeles dintr-odată că ele sînt un soi de praguri, de punți, prin care se face legătura între două lumi. Între un acum pustiu și un atunci misterios, între niște locuri care pot exista și aici, și pe alt tărîm.”

Picturi cu vârf și îndesat constituie intervenția-instalație lui Gorzo, de aproximativ două sute cincizeci de lucrări, asupra Magazinului Universal din Reșița. Prin nuanța subversivă a gestului său, actul artistic estetizant asupra spațiului are și o altă dimensiune, mult mai amplă: aceea de restabilire a relației dintre comunitate și magazin, un vechi reper dezafectat de peste douăzeci de ani. Ocuparea acestui spațiu este un gest care are drept efect redarea fostului magazin locuitorilor orașului, din două perspective: prin alocarea funcției de galerie acestuia, atunci când lucrările sunt privite din interior; și prin alocarea funcției de obiect în spațiul orașului, atunci când magazinul e privit din exterior, redevenind prezent și angajând comunitatea.

„Gorzo nu îndreaptă nicio nedreptate prin arta sa. El face doar ca precarul și derizoriul urban să capete străluciri extraterestre, așa cum a făcut la Magazinul Universal din Reșița.” – Erwin Kessler

Adu inspirația în mâinile unui tânăr cititor cu 10 carți poștale desenate de ilustratori faimoși de cărți pentru copii. Iar împreună cu fiecare set, donezi o carte pentru un copil care nu are acces ușor la ele.

Imagini de poveste de: Anda Ansheen, Andra Badea, Andreea Țimpea, Cristiana Radu, Evelin Bundur, Gabi Toma, Leonid Gamarț, Paula Rusu, Roxana Iacoban, Stela Damaschin-Popa.

Această carte conține 100 de articole fascinante despre cele mai vii simboluri ale Ucrainei – de la cele oficiale, cum ar fi simbolurile naționale, emblema și steagul național, până la cele populare, precum borșul și horilka; principalele orașe ucrainene, personalități istorice remarcabile, cele mai populare feluri de mâncare ale bucătăriei naționale, produse de artizanat, frumuseți naturale și realizări în domeniul științei și tehnologiei.

„Ucraina fermecătoare”, fascinantă, captivantă, interesantă… și câte epitete se pot adăuga! O carte – simbol de pace, care neapărat trece prin cunoaștere reciprocă întru bucurie, acea bucurie a împărtășirii a ceea ce această țară cvasinecunoscută până acum are mai bun și mai frumos. Sau ce a avut, fiindcă, de pildă, despre Mariupol nu mai e valabil nimic. Dar Mariupol va rămâne în istorie mai mult ca oricare alt loc, ca altar de sacrificiu suprem și un exemplu de dragoste de țară și dorință de libertate a poporului ucrainean! La 24 februarie 2022, de Ziua îndrăgostiților, mapamondul s-a îndrăgostit de Ucraina, de frumusețea, curajul și limpezimea sufletească a ucrainenilor.

Știința nu trebuie să fie neapărat serioasă, rigidă, morocănoasă. De ce, în numele unei triste științe, istoricii artei vor ca nimeni să nu râdă, de pildă, în fața picturii? Ce Dumnezeu caută un ditamai melcul în prim-planul unei respectabile Bune Vestiri? De ce Bruegel i-a aplicat regelui negru Gaspar un tratament atât de aparte în Adorația Magilor? De ce părul Mariei Magdalena este atât de lung în picturi? Venus din Urbino este în tablou sau în altă parte? Cum se face că Foucault a produs un anacronism atât de evident în analiza consacrată Meninelor?

Structurat în șase scurte ficțiuni narative, tot atâtea anchete asupra evidențelor vizibilului, inclasabilul volum Nu vedeți nimic ne oferă viziunea pasională și pasionantă a unuia dintre cei mai străluciți specialiști în arta Renașterii și a Barocului.

Anchetând cu umor și subtilitate tablouri celebre ale lui Velázquez, Tițian, Bruegel sau Tintoretto, Daniel Arasse ne învață – într-o declarație de iubire făcută picturii – să privim ceea ce vedem.

Cu 24 de reproduceri color

Ce face un lucru o operă de artă? Cum au dat grecii antici formă frumuseții ideale? Culoarea are o influență directă asupra sufletului? Volumul de față analizează aceste întrebări și altele, explorând mișcări, teme și stiluri artistice esențiale în peste 200 de lucrări de artă pe o gamă largă de medii.

Cu un limbaj accesibil, volumul ARTA elimină jargonul istoriei și teoriei artei și este bogat ilustrat cu imagini ale celor mai mari opere de artă ale lumii și cu infografice istețe care analizează ideile din spatele lor. De la figuri preistorice ale fertilității la instalații video contemporane, acest volum este introducerea perfectă în arta lumii. Indiferent dacă ești student la arte sau doar îți place să vizitezi galerii de artă, vei găsi o mulțime de observații incitante despre comori vechi sau nestemate descoperite recent.

România nu are o singură poveste. Are milioane. Milioane de versiuni, câte una pentru fiecare persoană care a vizitat-o cu adevărat și a văzut-o dintr-un unghi unic, pe care nimeni altcineva nu l-a observat. Ele sunt poveștile care merită spuse. Sunt unghiurile care merită împărtășite. Sunt versiunile care puse cap la cap alcătuiesc imaginea completă a României.

Albumul Romania NOW reunește 26 cele mai reușite imagini înscrise în concursul omonim, desfășurat de Fundația Nordis împreună cu Nordis Group în noiembrie 2021.

Mihaela Noroc a călătorit în peste 50 de țări, fotografiind femei din toate mediile sociale. Demersul tinerei românce a devenit faimos în întreaga lume și s-a transformat într-o carte de succes publicată în mai multe limbi. Această colecție impresionantă de portrete și povești e o pledoarie pentru demnitate, diversitate, autenticitate și mai ales pentru puterea de a accepta și descoperi frumusețea din noi și din ceilalți.

„În carte sunt multe imagini și povești care n-au apărut niciodată online. Atlasul Frumuseții. Femeile lumii în 500 de portrete nu e varianta tipărită a paginii de facebook, ci mult mai mult decât atât. Sunt bucuroasă că ediția românească publicată de Humanitas nu va fi o simplă traducere a celei din limba engleză. Am adăugat câteva imagini noi, am lucrat la texte, am creat o nouă copertă și sper că albumul va avea la fel de mult succes acasă, pe cât a avut și peste hotare.“ (Mihaela Noroc)

Primul album de fotojurnalism editat de agenția de presă Inquam Photos, o trecere cronologică prin nouă ani de istorie recentă cu ajutorul a peste 400 de imagini din fluxul Inquam.

Răspunde la eterna întrebare...

LA CE SĂ NE UITAM?

Cauți un serial de televiziune care să-ți ridice nivelul de adrenalină sau vrei să te pierzi într-o altă epocă? Ai nevoie de ceva amuzant ca să te înveselești ori cauți ceva pentru toată familia?

Dacă nu știi la ce ar trebui să te uiți în continuare, am făcut noi cercetarea în locul tău. Cu 1000 de recenzii alese cu grijă, scrise de un grup de cunoscători în materie de televiziune, 1000 de seriale TV îți prezintă cele mai bune sugestii de seriale pentru orice stare sau orice moment.

Îngeri-clovni cu exoftalmii delicate, de o mirare rotundă, călătoresc prin lumi onirice. Nu întotdeauna au picioare. Duc în spinări sau pe brațe diafane aripi și tipsii pe care sunt rânduite lumi. Uneori se înlănțuie în cortegii impregnate cu tăceri, căci pentru taina și înțelesul lor, vorbele ar fi strivitoare. Păsărarul își poartă poverile de păsări cu ingenuă nedumerire, păstorul plutește prin pădure, amintind de un Icar care cade veșnic și niciodată nu se sfărâmă, inorogul de piatră coboară din mit și stă drept mărturie pentru cruzimile istoriei, ierburile de leac ne întâmpină din fragilitatea și transparența sticlei pictate, iar ulcelele luate din carnea strămoșilor poartă cârciumăresele colorate ca pe niște ofrande.

Textúri uleioase fără contur precis, întinse în grosimi și subțirimi de culoare când exuberantă, când stinsă, lasă striațiile pânzei să se întrevadă, îmbiind ochiul virgin să plonjeze în materia picturală întocmai cum lumile înfățișate îmbie la plonjarea într-o stare de visare. Picturile lui Ștefan Câlția sunt transparente și criptice deopotrivă. Sensurile ascunse în ele sparg crusta văzului și ne îndeamnă să pășim în simbol. Și la fel cum personajele mitice își poartă imponderabilele poveri fantastice, cartolinele devin un purtător umil pentru o nesfârșită sărbătoare a privirii.

12 Umbre este o carte despre explorare, calatorii spre capatul lumii, dar și despre frumoasa știința a astronomiei. Autorul pleaca in aventurile sale cosmice inca din copilarie, de cand se juca „de-a v-ați ascunselea” in fața blocului, și ajunge pe șase continente, „fugarind” eclipsele totale de Soare. Vom calatori cu gandul, alaturi de Catalin Beldea, prin tundra siberiana, prin labirintul uman al Shanghaiului, vom zbura cu balonul in stratosfera de deasupra Australiei, pentru ca apoi sa aterizam in deșertul din Atacama sau pe un atol de corali din Pacificul de Sud. Zburam deasupra norilor și deasupra Africii, dar și dincolo de Cercul Polar de Nord, in cautarea umbrei Lunii. Vedem cum Soarele rasare de doua ori in aceeași zi din cele doua Americi și admiram un album fotografic cu adevarat excepțional de la cele 12 expediții spre cate un punct fictiv. Care e cea mai frumoasa eclipsa și cea mai interesanta dintre cele 12 expediții? Raspunsul autorului va fi intotdeauna același: Urmatoarea!

„Bucureștiul este plin de sculpturi, instalații și compoziții de o rară calitate artistică, dar nici una dintre miile de lucrări de artă contemporană accidentală nu este semnată de vreun reprezentant de seamă al artei plastice contemporane. Și nu sunt plănuite, nu au trecut prin comisii, nu au fost jurizate sau bugetate. Sunt accidente artistice cu un unic autor comun – bucureștenii. În ele se reflectă starea unui oraș cârpit cu multe straturi de asfalt, un oraș unde nici o bordură sau țeavă nu sunt la fel, unde se trag marcaje pietonale verticale peste cele orizontale, tuburi pentru instalația electrică ies alandala din asfalt, și lucrările nu se termină niciodată.

Am făcut prima fotografie pe 18 aprilie 2014 și ultima pe 1 decembrie 2021.“

Ediție Bilingvă: Română/Engleză

Aurel Jiquidi este un nume aproape necunoscut pe piața cărții de artă romanești, iar creația lui artistică, deosebit de bogată și de talentată, este greu accesibilă chiar și unui public dornic și abil să descopere sau să recupereze valori neștiute, pierdute, uitate. Istoricul și criticul de artă Pavel Șușară incearcă să „repare” această nedreptate printr-un demers fără precedent, o superbă monografie inchinată pictorului și graficianului Aurel Jiquidi (1896 - 1962), insumand un număr impresionant de ilustrații (in jur de 300), menite să convingă, cu indrumările de interpretare ale specialistului, că istoria trebuie să rețină acest nume. Fiu al unui talentat grafician, Constantin Jiquidi, de la care a moștenit tușa caricaturală, satirică, Aurel Jiquidi a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, după care a studiat pictura la Paris și la Roma. Lucrările sale sunt variate ca tehnică, de la desene abia creionate și ilustrații pentru cărți ori reviste la acuarele fine și uleiuri elaborate. In centrul lor „se găsește Omul, in totalitatea ipostazelor și a expresiilor sale”, omul prins in realitățile vremii sale, dar și omul atemporal, cu ceea ce il definește ca esență de-a lungul vremurilor.

„Privit insă de aproape și eliberat de prejudecățile unei receptări trunchiate, dar cu atat mai sigure de sine, Aurel Jiquidi iși dezvăluie adevăratul său chip de creator cu disponibilități multiple și de cercetător meticulos al celor mai complicate și mai imprevizibile stări (și manifestări) ale naturii umane. Dincolo de genurile artistice ilustrate și de stilistica sa ocazională, care de multe ori au indus in eroare și au creat iluzia unui acces facil la mesajul comic al unei arte directe și de consum imediat, artistul oferă imaginea surprinzătoare a personalității sale profunde, una gravă și interogativă, cand bantuită de spaime, de angoase și de coșmaruri, cand străbătută de reflecții metafizice, de stări meditative și de viziuni luminoase asupra unei umanități care iși găsește mereu resursele de a depăși marile și micile adversități ale istoriei diurne și ale propriei sale condiții.” (Pavel Șușară)

Multe dintre ideile din proiectul România Sălbatică au apărut pe parcurs, însă una a fost acolo încă de la început: albumul de fotografie. Cred cu tărie că acest album va inspira și va educa, fiind o poartă deschisă către biodiversitatea uriașă pe care România o are. Sper să însemne pentru toți pasionații de fotografie și natură, ceea ce a însemnat pentru mine atlasul zoologic pe care l-am îndrăgit atât de mult în copilărie.” Dan Dinu

„Nimeni, înainte de Bazin, nu a explicat atât de clar și de meticulos ce se întâmplă, ce se schimbă dacă un regizor alege să pună în scenă o acțiune într‑un singur cadru sau dacă, dimpotrivă, alege s‑o construiască prin montaj. Înainte de Bazin se făcea puțină analiză de felul ăsta. Scrierile lui Bazin rămân deschizătoare de ochi – puncte de plecare în înțelegerea regiei de film ca o chestiune de alegeri dintre care fiecare produce un efect diferit. Cineaști, critici și apreciatori ai artei filmului au în continuare ce să învețe. Înaintea morții sale din 1958, André Bazin a apucat să‑și selecteze o mică parte din publicistică pentru o carte intitulată Qu’est‑ce que le cinéma? Cartea a apărut între 1958 și 1962 în patru volume: Ontologie et Langage, Le cinéma et les autres arts, Cinéma et sociologie și Une esthétique de la réalité: le néo‑réalisme. Volumul de față reunește primele două volume franceze: Ontologie și Limbaj și Cinemaul și celelalte arte. El va fi urmat de încă un volum, reunind Cinema și sociologie și O estetică a realității: neorealismul.” (Andrei Gorzo)

Plin de fotografii uluitoare, acest tribut fascinant oferă o perspectivă despre viața lui Hepburn. De la primii ei ani până la statutul de star internațional al eleganței, acest mic ghid dezvăluie modul în care frumusețea ei unică a făcut-o un subiect de vis pentru designeri și fotografi deopotrivă.

Descriind colaborările ei cu Givenchy și fotografiile din decorurile celor mai faimoase filme ale ei de la Hollywood, „Micul ghid al stilului. Audrey Hepburn” poartă cititorul într-o călătorie prin cariera actriței și dezvăluie cât de puternic rezonează imaginea ei pe tot globul, mult timp după moartea ei.