Critică de artă

„De unde vin? Cine sunt? Incotro ma indrept?
Pentru a raspunde la aceste intrebari, trebuie sa privim din alta perspectiva nenumaratele forme, experiente, vestigii si mistere transmise de istoria profesiei noastre. E singurul mod de a ne dota cu o busola personala pentru a strabate cele cinci continente ale meseriei noastre: cand, unde, cum, pentru cine si de ce se face teatru.“ Eugenio Barba

Tehnicile corporal-mentale ale actorului reprezinta fundamentul relatiei sale cu spectatorul. Principiile lor sunt enumerate de Barba in cartea O canoe de hartie. Tratat de antropologie teatrala (1993) si in Arta secreta a actorului. Dictionar de antropologie teatrala (1983). Relatia actor-spectator presupune insa si un alt punct de sprijin, de eficacitate egala, alcatuit din tehnicile auxiliare, care in diversitatea si materialitatea lor privesc: 

•     diferitele imprejurari si momente care genereaza spectacolele teatrale: ocazii festive, religioase sau civice, aniversari ale puterii, serbari populare precum carnavalul, date recurente din calendar precum Anul Nou sau serbarile de primavara sau de vara;

•     aspectele economice si de organizare: cheltuieli, contracte, salarii, impresari, bilete, abonamente, turnee;

•     informatiile de oferit publicului: anunturi, parade, programe, publicitate);

•     spatiile de spectacol si spatiile spectatorilor: locurile teatrale in toate acceptiunile;

•     luminile, acustica, scenografia, machiajul, costumele, recuzita;

•     relatia care se stabileste intre actor si spectator;

•     modul de a calatori al actorilor si chiar al spectatorilor.

Toate aceste elemente sunt gestionate potrivit unor priceperi stratificate in timp. E vorba despre cultura materiala a actorului organizata in jurul dublei spirale a tehnicilor corporal-mentale si a tehnicilor auxiliare.

Domeniul de cercetare a culturii materiale cuprinde relatia pragmatica a actorilor si modul in care functioneaza ea tehnic, comportamentele, normele si conventiile lor, in interactiune cu cele ale publicului si ale societatii din care actorii si spectatorii fac parte deopotriva.

Tehnicile auxiliare nu se repeta doar in diferite epoci istorice, ci si in diferite modalitati si in fiecare traditie teatrala. Interactionand dialectic in stratificarea practicilor, ele raspund unor cerinte de fond asemanatoare in toate traditiile cand e vorba de a face/a prezenta un spectacol.

Perspectiva comparata asupra tehnicilor auxiliare arata cu prisosinta ca, in diversitatea proceselor, formelor si stilurilor, cultura materiala a actorului isi are radacinile in modul actorilor de a raspunde acelorasi exigente practice.

Intreaga cercetare din prezentul volum se bazeaza pe un itinerar printre texte si imagini (acestea din urma in numar de circa 1 400), alese dupa criteriul exemplaritatii. Fiecare cititor poate gasi alte analogii in propria traditie teatrala. Trebuie reamintit ca nu toate traditiile teatrale si-au transmis patrimoniul cultural prin marturii scrise si imagini.

  Renasterea in pictura italiana. Femeia in pictura. Maretia lui Rubens, Creatia pictorului Nicolae Grigorescu au dat nume unor colectii anterioare, netezind drumul catre acest din urma proiect: Impresionismul, fascinatie si culoare. Instrumentata cu discernamant, pe criterii stilistice, istorice si regionale, repertorierea filatelica a imprsionistilor ofera cititorului date pretioase cu privire la sursele de inspiratie, precursori, reprezentanti ilustri, tendinte, contaminari si influente.

„Diferența există, alteritatea se construiește. Iată primul postulat pe care se întemeiază această carte. Celălalt nu există în absența Aceluiași și termenii sunt, evident, reversibili.
Scopul acestor pagini este de a aborda Întâlnirea așa cum are ea loc sub semnul vizibilului. Ele se plasează în prelungirea unei cercetări asupra imaginarului, ale cărei mize se cuvine să le definim. Evrei, țigani, negri, musulmani. Iată cele patru figuri ale alterității care vor face obiectul reflecției mele. E vorba, mai degrabă decât de o alegere liberă, de o necesitate impusă de formarea în zorii Timpurilor Moderne a ceea ce aș dori să desemnez ca «iconosfera diferenței», iconosferă a cărei construcție are loc în strânsă relație cu prospecțiunile unei Europe în căutarea propriei sale identități. Toți acești Ceilalți («interiori» sau «exteriori»), misterioși, amenințători, interziși, fascinanți, suscită reacții multiple, uneori negative, aproape întotdeauna amestecate: curiozitate, teamă, dorință, respingere… Dat fiind caracterul insolit al Celuilalt, locul său în iconosfera pe cale să se cristalizeze în conformitate cu reguli precise nu poate fi decât problematic. Nu mai puțin, în pofida dificultăților și reticențelor, «Diferitul» și «Neasemănătorul» sfârșesc prin a accede la vizibilitate.
În ce fel? Întrebarea e desigur de ordin antropologic, dar istoricul imaginilor îi poate furniza câteva răspunsuri. (VICTOR IERONIM STOICHIȚĂ)

Pe copertă: Hieronymus Bosch, Închinarea magilor (detaliu) și Albrecht Dürer, Trei otomani (detaliu)

A asculta bine muzica nu poate sa se faca decat in ascultarea propriei sale taceri. A fi in masura de a asculta tacerea este experienta suprema pe care ne-o ofera cu generozitate muzica. Ea ne face sa accedem astfel la acel loc sublim, unde domnesc bucuria, frumusetea si iubirea. Pentru ca este o disciplina superioara, cu aspiratii elevate, asta nu inseamna ca trebuie sa facem din ea valoarea suprema. Sunt convinsa de toate aceste lucruri, si pentru a le face cunoscute, m-am angajat sa scriu aceste pagini, cu entuziasm si umilitate. Chiar daca muzica nu este un scop in sine, ea este, cred eu, o cale privilegiata, o scara de lumina care ne permite sa accedem la adevaratele valori ale vietii, acelea care il fac pe om demn de Dumnezeu.

Un elogiu pasionat adus muzicii, un cantec al emotiei. Chiar mai mult decat atat, un mijloc de cunoastere: micile si marile secrete ale sunetului, o culegere de adagii ale marilor compozitori reuniti intr-un „portret de familie", sfaturi de initiere in muzica... in sfarsit, o filosofie a vietii! 
De-a lungul unui drum care ne conduce de la originile muzicii pana la marturisirile cele mai autentice ale interpretului, muzica clasica isi regaseste tineretea, iar toti marii muzicieni ne descopera o umanitate deseori tulburatoare.
Pentru autor, muzica merge dincolo de cuvinte: ea este calea unei desavansiri accesibile tuturor, semn al unei dimensiuni superioare a existentei. 
Construita precum o sonata in patru parti, aceasta calatorie „in inima fascinatiei" nu seamana cu nimic altceva: instructiva si accesibila, emotionanta si profunda, ea reda frumusetea misterioasa a muzicii prin intermediul geniului pianului. 
Aici, cartea vorbeste ca un oratoriu, lasand cuvantul poetilor, muzicienilor si ganditorilor din toate timpurile, intr-un entuziasm comunicativ. 
Inca de la primii pasi in muzica, Elizabeth Sombart a fost apreciata de catre Arthur Rubinstein: „Un mare talent, o mare sensibilitate". Concertista si profesoara in egala masura, ea a inregistrat 51 de piese clasice, de la Bach la Bartok (BMG), baza a unei serii de emisiuni pe France 3 — „Confidente pentru pian" care ne reveleaza o artista fascinanta, o vocatie absoluta. 

Prin aceasta carte si printr-o serie de recitaluri si conferinte, Elizabeth Sombart este prezenta si in Romania, tara de care este legata prin originea bunicii sale si prin Maestrul Sergiu Celibidache, alaturi de care a studiat timp de zece ani. 

CHARLES SAATCHI RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE VOASTRE DESPRE: ARTĂ, PUBLICITATE, BANI, DUMNEZEU, FAMILIA REGALĂ, MUNCĂ, PEDEAPSA CU MOARTEA, RELIGIE, COPII, SEXUALITATE, RELAŢII, CĂSNICIE, EDUCAŢIE, DESIGN INTERIOR, ZIARE, TELEVIZIUNE, TEATRU, ÎMBRĂCĂMINTE, DROGURI, UMILINŢĂ, PRIETENIE, HOMOSEXUALITATE, PSIHIATRIE, RASISM, DIVORŢ, JOCURI MURDARE, HOLLYWOOD, PACE INTERIOARĂ, MAŞINI, POLITICĂ, PETRECERI, PORNOGRAFIE, MUZICĂ, VISE, FOTBAL ŞI ALTE SECRETE

În 1970, Charles Saatchi a fondat agenţia de publicitate Saatchi & Saatchi, care avea să devină cea mai mare agenţie de publicitate din lume. În acelaşi timp, Saatchi a început să colecţioneze artă şi mai târziu şi-a deschis prima galerie, o fostă fabrică de vopseluri, cu o suprafaţă de aproape 3 000 de metri pătraţi în Boundary Road, Londra.
Expoziţiile sale s-au concentrat mereu asupra artiştilor contemporani. Expoziţia Sensation a Tinerilor Artişti Britanici din 1997 de la Royal Academy din Londra şi de la Brooklyn Museum of Art din New York a declanşat nenumărate controverse privind noile direcţii din arta britanică.
Noua Galerie Saatchi, care are 6 500 de metri pătraţi şi se află în clădirea Duke of York’s HQ din King’s Road, reprezintă unul dintre cele mai generoase spaţii de expunere pentru arta contemporană din lume. 
Accesul în galerie este gratuit; galeria găzduieşte cinci dintre cele şase cele mai vizitate expoziţii din Londra, potrivit ultimelor sondaje anuale din Art Newspaper privind numărul de vizitatori ai muzeelor.

Charles Saatchi este una dintre forţele motoare ale epocii moderne. Fondator al agenţiei internaţionale de publicitate Saatchi & Saatchi şi cel mai influent colecţionar de artă al timpului nostru, a schimbat din temelii scena artei contemporane, rămânând, în mod paradoxal, o figură retrasă, evazivă chiar.
Deşi e celebru prin faptul că refuză să dea interviuri, puteţi citi acum răspunsurile sale aproape brutal de sincere la tirul de întrebări pe care i le adresează jurnalişti de renume, critici de artă, precum şi membri din public.

Cu peste 200 de reproduceri din opera lui Klee, unele renumite si altele mai putin cunoscute, provenind din colectii private, volumul surprinde fiecare schimbare stilistica si tehnica picturala a artistului. Se deschie astfel ″universul lui Klee″ in toata bogatia si diversitatea lui.

Edvard Munch este considerat cel mai important artist scandinav si un  precursor al expresionismului. El a introdus noi teme in pictura: angoasa existentiala, singuratatea umana, imprevizibilitatea emotiilor. Cu o tehnica picturala inovatoare si experimentala, Munch a reusit sa exploreze si sa redea chinurile sufletului omenesc.

Cartea este un periplu prin activitatea artistului, de la inceputurile carierei sale si pana in prezent, si contine un eseu amplu semnat de catre scriitorul si eseistul francez Pascal Bruckner, care ofera o interpretare in viziunea proprie a operei pictorului Roman Tolici. De asemenea, sunt incluse fragmente din interviuri si conversatii ale pictorului cu Oana Tanase, curator si critic de arta. 

Nr. 22-23 / 2016 al Revistei ARTA a ieşit din tipar! Numărul conţine un dosar tematic, sub coordonarea artistului Ciprian Ciuclea, intitulat Imaginea (post) grafică şi consacrat analizei direcţiilor contemporane în arta grafică românească, dar nu numai.

„Spațiul grafic s-a modificat nu doar din punctul de vedere al organizării, cât, mai ales, ca structură de gândire și poziționare extinsă în arta contemporană. Ca organizator al unei bienale de gravurăexperimentală, sunt nevoit să dezvolt un proiect care se reinventează periodic, cu recuperări, dar și destructurări ale tehnicii și tehnologiei gravurii. Însuși termenul de experiment este rediscutat, ca să nu mai vorbim de faptul că bienala, ca entitate organizațională, este și ea deconstruită. Probabil că s-a născut o post-bienală, cu o bucătărie proprie, cu pseudo-pavilioane și multă imagine obținută cu ajutorul algoritmilor diferiți ai serialității. Hibridizarea a modificat radical grafica, dezvăluindu-ne un organism cu ADN augmentat, care îi impulsionează evoluția. Bombardamentul informațional, la care se adaugădinamica socială a prezentului, împing artistul către o analiză a sistemelor complexe, dar și către un strigăt hotărât la tot mai multe derapaje politice. Din aceastăperspectivă, acest dosar dedicat artelor grafice ar fi fost probabil mai bine prezentat sub forma unui fișier cu extensii .ai, .psd, .eps, .cdr, .tiff, .raw, .jpg, .gif etc.” (Ciprian Ciuclea)

Autorii contribuţiilor: Ciprian Ciuclea, Ileana Pintilie, Adrian Guţă, Ethel Lukats-Băiaș, Liviana Dan, Cosmina Chituc, Raluca Oancea (Nestor), Olivia Niţiş, Maria Orosan-Telea, Ana Golici, Richard Noyce, Ferris Olin, Javier Martín-Jiménez, Marius Tănăsescu, Simona Vilău, Alexandra Titu şi Mălina Ionescu.

Dosarul mai cuprinde şi o serie de intervenţii site-specific, gândite special pentru Revista ARTA, semnate de: kinema ikon, Claude (Simona Dumitriu) şi Ciprian Ciuclea.

Un catalog ce reuneste diferite perspective asupra creatiilor artistului iesean Felix Aftene.

Capodoperele nu trebuie explicate prin cuvinte, credea Flaubert. Tablourile trebuie contemplate in tacere, era convins Braque. Dar noua, oamenilor, ne place sa cautam sensuri, sa exprimam opinii, sa ne contrazicem, sustine Julian Barnes. Din cautarea de sensuri si din iubirea pentru pictura s-a nascut si Cu ochii larg deschisi.

 Géricault, Delacroix, Courbet, Manet, Degas, Bonnard, Magritte si Lucian Freud sunt cativa dintre artistii in opera carora cunoscutul scriitor britanic patrunde acum cu renumita lui finete. Descoperind istorii si povesti, nuante si contururi, Julian Barnes trece dincolo de suprafete, forme si culori.

 „Cu ochii larg deschisi e o carte generoasa, meditativa, care trebuie citita pe indelete. Eseurile stranse aici au prea mult clarobscur, strafulgerarile lor sunt prea fascinante si legaturile pe care le face autorul sunt prea interesante ca sa le parcurgi in graba. Exact cum ar trebui sa ne uitam la un tablou, nu-i asa?“ (The Independent)

Albumul Adrian Ghenie – Darwin's Room este prima publicație româneasca dedicată lui Adrian Ghenie, unul dintre cei mai apreciați artiști români contemporani, reunind reproduceri de calitate ale lucrărilor prezentate la Bienala de Artă de la Veneția, texte critice, interviuri și extrase din presa internațională.
Volumul, co-editat de Mihai Pop și Corina Șuteu, însoțește proiectul care reprezintă România la cea de-a 56-a ediție a Bienalei de Artă de la Veneția (9 mai–22 noiembrie 2015; curator: Mihai Pop, arhitect: Attila Kim).

„Cufundat în istorie europeană, Adrian Ghenie contopește pictura abstractă cu figurativul, raționalul cu iraționalul.“ (Scott Reyburn, The New York Times)

„În lucrările sale, Ghenie își demonstrează abilitatea în arta compoziției și pasiunea pentru efectele vizuale ale materiei. [...] Cunoaște foarte bine resursele ascunse în aglomerarea formelor, în gesturile care întind culori și desfigurează parțial chipurile. dimpotrivă, știe și cum să pretindă că e un realist minuțios – prea minuțios ca să nu ne dăm repede seama că spectacolul său de iluzionism conține capcane și trucuri.“ (Philippe Dagen, Le Monde)

Contributori: Horea Avram, Philippe Van Cauteren, Daria Ghiu, Lóránd Hegyi, Attila Kim, Magda Radu, Luiza Vasiliu

„Stim de mult timp ca opera de arta este un obiect de placere. Paginile ce urmeaza nu-si propun totusi sa dea retete privitoare la «degustarea» unei opere de arta. Ele au o tinta mai degraba polemica: se indoiesc de posibilitatea de a «savura» un tablou in absenta «intelegerii» sale. Ele ilustreaza modul in care atat «intelegerea» si perceptia, cat si bucuria «intelegerii» si bucuria perceptiei pot aduce, impreuna, desfatarea majora oferita de exercitiul cultural. Cartea reuneste o serie de studii de caz, pornind de la o opera al carei caracter erotic a fost declarat de la bun inceput: Sarbatoarea lui Venus, realizata de Titian pentru un nobil comanditar cu experienta in desfatarea simturilor. Prin acest prim eseu, cartea vrea sa atraga atentia asupra fortei detaliului si a bucuriei produse de descoperirea amanuntului revelator. Ana¬lizele care urmeaza ofera incursiuni multiple si variate in lumea interpretarii operei de arta, dezvaluind contexte, uneori nebanuite, care nu fac decat sa mareasca satisfactia «savurarii» dublate de intelegere.“ (Victor Ieronim Stoichita)

Interviuri cu: Marius BERCEA Catalin BURCEA Nicolae COMANESCU Adrian GHENIE Teodor GRAUR Dumitru GORZO Ion GRIGORESCU Adriana JEBELEANU Gili MOCANU Ciprian MURESAN Dan PERJOVSCHI Serban SAVU Mircea SUCIU Sorin TARA Roman TOLICI

Sumar editorial: Reperele cotidianului → agenda: Old Buildings, New Forms. New directions in architectural transformationsinitiative: De ce ateliere despre „cum sa construim”? proiecte: Casa pe malul Dunarii/Amber Gardens dosar: RECONVERSII/Distileria Bombay Sapphire design: Reconversii la Maison & Objet Paris/thecraftlab by Irina Neacsu. Singurul brand de design romanesc prezent la Maison & Objet

Operele de arta isi datoreaza notorietatea modului in care sunt percepute de privitor, in special de cel profesionist. Odata cu transformarile petrecute in domeniul artelor vizuale de-a lungul timpului s-a schimbat si felul in care publicul a receptat si interpretat lucrarile de arta. Volumul isi propune o introducere in teoriile artei moderne si contemporane, cu accent pe relatia dintre subiectul receptor si opera de arta, din perspectiva relatiilor de putere, a retoricii vizuale si a structurilor dorintei. Istoricii si criticii de arta, esteticienii, precum si artistii din noile generatii vor gasi aici conceptele si teoriile care au influentat decisiv studiul imaginii in ultima jumatate de secol, explorind diverse tipuri de analiza critica a vizualitatii.

"Cartea de fata regrupeaza in doua sectiuni o serie de studii dedicate unora dintre aspectele artei si culturii europene pentru care am manifestat interes in ultimele trei decenii. Unul dintre teritoriile artistice pe care le-am frecventat cu precadere pana in anii '80 ai secolului trecut a fost acela al Renasterii italiene [...] Teme privind lectura iconografica si semnificatia culturala a unora dintre operele fundamentale ale picturii Renasterii italiene sunt abordate in textele din prima sectiune. " (Grigore Arbore)

„Pictura lui Nicolae Tonitza a fost expresia curata a harului si lucrului sau neabatut. Nimic mai mult – nimic mai putin. Si este foarte mult, atat”. (Doina Pauleanu)

Aceasta carte, continuare a celei intitulate Vezi? Despre privire in pictura impresionista (Humanitas, 2007), isi propune sa abordeze arta filmica drept parte integranta a istoriei artei, sau mai bine spus a unei „arte a privirii“.

O lucrare de pionierat, x20 este primul studiu care face un bilant al evolutiei artei romanesti dupa 1989. In acesti peste 20 de ani s-au produs schimbari structurale la nivelul institutiilor, al ideologiilor, al tehnicilor, practicilor si pietei, dar si al valorilor, al normelor si al asteptarilor publicului in raport cu arta. x20 vine intr-un moment in care dezvoltarea fara precedent a pietei de arta si dinamizarea tranzactiilor de arta romaneasca fac tot mai necesara existenta unei harti teoretice a reliefului artei romanesti actuale.

„O poveste originală şi fascinantă, având ca obiect geneza noţiunii de pictură ca artă în sensul modern al termenului... O carte remarcabilă.“ (Celeste Brusati, The Art Bulletin)

Compoziția este un element esențial în artele vizuale, ea organizând formele într-o structură coerentă, adecvată conținutului. În încercarea de a găsi cheia compoziției perfecte, artiștii recurg adesea la reguli empirice, iar matematicienii caută formule care să definească relațiile spațiale ideale dintre forme.