Istoria artei

Cartea este un periplu prin activitatea artistului, de la inceputurile carierei sale si pana in prezent, si contine un eseu amplu semnat de catre scriitorul si eseistul francez Pascal Bruckner, care ofera o interpretare in viziunea proprie a operei pictorului Roman Tolici. De asemenea, sunt incluse fragmente din interviuri si conversatii ale pictorului cu Oana Tanase, curator si critic de arta. 

Viata tacuta a naturii: flori, fructe, delicatese si obiecte in pictura.

Cuprins:
Capitolul 1
Natura moarta ca gen autonom
Avataruri istorice

Capitolul 2
Incunabulele naturii moarte romanesti

Capitolul 3
Aparitia genului natura moarta in pictura romaneasca

Capitolul 4
Theodor Aman

Capitolul 5
Nicolae Grigorescu

Capitolul 6
Ioan Andreescu

Capitolul 7
Elevi ai scolilor de arte frumoase din Bucuresti, Iasi, Munchen si Paris
C.I. Stanescu
Mihail Stefanescu
Sava Hentia
Cativa artisti minori
C.D. Stahi

Capitolul 8
Stefan Luchian

„Specific lui Brancusi este faptul ca viseaza o utopie imposibil de realizat, pe care o... realizeaza. Asociaza in materie, in acelasi timp, reprezentarea si esenta reprezentarii si le inscrie pe vecie in bronz. Iar ceea ce este extraordinar, in sensul propriu al termenului, este ca aceasta opera continua sa reverbereze. In cazul meu, mi a permis sa spun povesti. Descopar, ca orice alt parizian iubitor de arta, o retrospectiva la Beaubourg: descopar operele, apoi cumpar cartea. Fac o piesa de teatru, iar apoi ma pun in miscare pentru a merge in Romania si pentru a face ca limba materna a lui Brancusi sa preia acest proces.“ - Eric Vigner


„Procesul si cazul Brancusi cristalizeaza oarecum intrebarile pe care Romania si le pune referitor la viitorul sau in raport cu trecutul sau. Procesul din 1928 impotriva Statelor Unite, jucat pentru prima data in romaneste, devine mult mai politic. Pentru acest proiect, actorii care se vor ocupa de apararea operei lui Brancusi o vor face in limba sa, avand o cultura intima si profunda a artistului. In imaginarul colectiv al romanilor, Brancusi este cineva cu adevarat important. Cred sincer acest lucru. Şi simt ca actioneaza asupra actorilor intr un mod precis, ca este un motor foarte puternic pentru joc, ca atinge intimitatea, nu se rezuma la a fi o simpla demonstratie.“ - Eric Vigner

In 1926, cand mai multe sculpturi ale lui Constantin Brancusi au fost aduse din Europa in Statele Unite, printre care si Pasarea in spatiu, vamesii americani s-au grabit sa le incadreze in categoria „ustensile de bucatarie si echipament spitalicesc“, aplicand tarifele corespunzatoare. Indignat, Brancusi a contestat aceasta decizie functionareasca din cauza obtuzitatii cu care era intampinata in America arta moderna. Asa a pornit un proces istoric, care s-a judecat in 1928, punand fata in fata viziuni diferite despre arta. 
„Acum, pentru acest Proces resuscitat, procesul intentat de Brancusi, intrebarea care se pune se refera la definitia operei de arta ce perturba un sistem de valori repertoriate; acea opera care afirma si adopta o estetica total inedita. Recitind textul de astazi, primul impuls ar fi sa i catalogam drept ignoranti, incompetenti pe toti acei actori sociali chemati sa depuna marturie. Dar ar fi o atitudine simplista si aroganta, caci Procesul Brancusi chestioneaza si uimirea fata de ceea ce nu este considerat de la inceput a fi arta, dificultatea de a se confrunta cu aparitia necunoscutului, cu enigma propusa de artistul de geniu. Cum sa integram responsabil, si nu doar servil, fata de modernitate ceea ce apare si deruteaza la un moment dat? Cum sa ne definim si sa facem selectii?“ - George Banu

"Bucureştii-Belle Epoque" merită însă citită/văzută mai ales de cei care nu au nicio informaţie despre perioada respectivă. Poate fi un început bun pentru descoperirea istoriei epocii. Ar putea fi un foarte bun cadou de sărbători, dar nu ar trebui să avem pretenţia că descrie complet partea de istorie care a influenţat atât de mult dezvoltarea şi transformarea oraşului Bucureşti.

“Dacă până la un moment dat ideea ieşirii în parc doar pentru recreere sau agrement fusese ceva de neînţeles pentru mahalagii, după 1880 parcurile, încă puţine, au fost asaltate de oameni de toate condiţiile sociale, de la militari în permisie şi guvernante aflate în ziua liberă, până la doamne cu umbreluţe de soare (însoţite uneori de câini în lesă) şi domni cu mănuşi şi baston. Tot atunci, după moda europeană, se împământeneşte obiceiul fanfarelor de duminică, pentru care se construiesc pavilioane speciale.”

CULORI SI TRADITII IN FOLCLORUL ROMANESC

Renumitul pictor si ilustrator Devis Grebu surprinde si interpreteaza intr-un mod original, dupa o documentare ca la carte, cele mai importante traditii, decoruri si obiceiuri din folclorul romanesc. Aceste firesti tablouri rustice asteapta, mai mult sau mai putin cuminti, culorile care sa le insufleteasca  si sa le transforme in opere de arta personalizate, pe gustul vostru.

Veti aprecia, fara indoiala, faptul ca nu ne-am multumit sa copiem proiecte de succes de peste mari si tari, ci ne-am straduit sa adunam in aceasta carte desene onginale, inspirate, pline de umor si, totodata, reprezentative pentru folclorul autentic.

Lucrarea Doinei Lemny (cercetător la Muzeul de Artă modernă din Paris), aduce publicului o noua viziune asupra creatiei si personalitatii artistului român. Prin creatia sa care a zguduit bazele sculpturii deschizându-i noi perspective, Brancusi a devenit artistul de referinta al secolului XX. Timp îndelungat ramasa în capcanele academismului, sculptura a cunoscut aceasta transformare sub dalta sculptorului român, care, ajuns în capitala artelor în 1904, a avut forta sa-si impuna propriul stil bazat pe o profunda meditatie filosofica si artistica, pe cunoasterea si întelegerea metodelor ancestrale de creatie.

Capodoperele nu trebuie explicate prin cuvinte, credea Flaubert. Tablourile trebuie contemplate in tacere, era convins Braque. Dar noua, oamenilor, ne place sa cautam sensuri, sa exprimam opinii, sa ne contrazicem, sustine Julian Barnes. Din cautarea de sensuri si din iubirea pentru pictura s-a nascut si Cu ochii larg deschisi.

 Géricault, Delacroix, Courbet, Manet, Degas, Bonnard, Magritte si Lucian Freud sunt cativa dintre artistii in opera carora cunoscutul scriitor britanic patrunde acum cu renumita lui finete. Descoperind istorii si povesti, nuante si contururi, Julian Barnes trece dincolo de suprafete, forme si culori.

 „Cu ochii larg deschisi e o carte generoasa, meditativa, care trebuie citita pe indelete. Eseurile stranse aici au prea mult clarobscur, strafulgerarile lor sunt prea fascinante si legaturile pe care le face autorul sunt prea interesante ca sa le parcurgi in graba. Exact cum ar trebui sa ne uitam la un tablou, nu-i asa?“ (The Independent)

Gijs van Hensbergen este profesor de arhitectură și autorul lucrărilor "Art Deco" și "Taste of Castile". 

„Gijs van Hensbergen a reuşit să pătrundă în esența vieții lui Gaudí și să conceapă o devăvârşită biografie multistratificată.“ - ANTHONY SYMONDSON, Catholic Herald

Operele lui Gaudí, acum atât de departe de creatorul lor, ne întâmpină ca și cum s-ar fi înălțat singure spre cer, așa desăvârșite cum sunt. "Sub specie aeternitatis", pline de elitism dezinvolt și inevitabil umane. 

Fără îndoială, cel mai cunoscut arhitect al tuturor timpurilor, un Leonardo al secolului XX – sau apoteoza artistului ca inventator. Gaudí. O imaginație formidabil de fertilă, care a dinamitat canoanele timpului cu o grijă pentru detaliu foarte japoneză, cu o religiozitate profundă extrem de catolică și cu infinite jocuri de alb.

 G A U D Í - P O V E S T E A   U N U I   G E N I U   S O L I T A R : I N S P I R A T ,   I M P R E V I Z I B I L ,   G E N E R O S   Ș I   U N I C

Privim expoziţiile din Pavilionul României de la Bienala de Artă de la Veneţia ca pe nişte structuri discursive, din care cu greu mai poţi detaşa opera de artă şi artistul. Ne întrebăm în ce măsură artiştii văd în prezenţa lor la bienală o problemă de identitate naţională sau, mia degrabă, de reprezentare personală şi succes, într-un context internaţional. Oare se simt aceştia cu adevărat reprezentaţi? Va putea vreodată Bienala de la Veneţia să se desprindă de contextul naţional? În ce măsură contextul politic mondial nu va mai avea nevoie, la un moment dat, de o asemenea competiţie?

Daria Ghiu (1983, Bucureşti) a obţinut în 2014 titlul de doctor al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, cu o cercetare despre istoria pavilionului României la Bienala de Artă de la Veneţia, coordonată de prof. univ. dr. Anca Oroveanu. Între 2010 şi 2013 a fost bursieră a Institutului de Cercetare a Artei SIK-ISEA din Zürich şi a făcut parte dintr-un proiect de cercetare european, despre istoria comparată a mai multor pavilioane naţionale la Bienala de la Veneţia, sub coordonarea profesorului Beat Wyss. Este critic de artă. Din 2006 publică articole şi interviuri în Dilema veche, revista 22, Observator cultural, IDEA arta+societate, Igloo, Kunsttexte.de, Arta. Este colaborator permanent al Artforum.com (Critics’ Picks). Lucrează la Radio România Cultural, unde realizează în prezent emisiunile Cum să ştii că eşti artist? şi Aceasta (nu) este artă. În 2010 a editat volumul artistului Dan Perjovschi, 20/22. Douăzeci de ani de texte (Ed. Cartea Românească). În 2013 a curatoriat expoziţia În acest Pavilion se vede artă. România la Veneţia. 89 de ani de Bienală la tranzit.ro Bucureşti. În prezent realizează o cercetare postdoctorală despre fenomenul reprezentării naţionale în perioada comunistă.

„Stim de mult timp ca opera de arta este un obiect de placere. Paginile ce urmeaza nu-si propun totusi sa dea retete privitoare la «degustarea» unei opere de arta. Ele au o tinta mai degraba polemica: se indoiesc de posibilitatea de a «savura» un tablou in absenta «intelegerii» sale. Ele ilustreaza modul in care atat «intelegerea» si perceptia, cat si bucuria «intelegerii» si bucuria perceptiei pot aduce, impreuna, desfatarea majora oferita de exercitiul cultural. Cartea reuneste o serie de studii de caz, pornind de la o opera al carei caracter erotic a fost declarat de la bun inceput: Sarbatoarea lui Venus, realizata de Titian pentru un nobil comanditar cu experienta in desfatarea simturilor. Prin acest prim eseu, cartea vrea sa atraga atentia asupra fortei detaliului si a bucuriei produse de descoperirea amanuntului revelator. Ana¬lizele care urmeaza ofera incursiuni multiple si variate in lumea interpretarii operei de arta, dezvaluind contexte, uneori nebanuite, care nu fac decat sa mareasca satisfactia «savurarii» dublate de intelegere.“ (Victor Ieronim Stoichita)

Interviuri cu: Marius BERCEA Catalin BURCEA Nicolae COMANESCU Adrian GHENIE Teodor GRAUR Dumitru GORZO Ion GRIGORESCU Adriana JEBELEANU Gili MOCANU Ciprian MURESAN Dan PERJOVSCHI Serban SAVU Mircea SUCIU Sorin TARA Roman TOLICI

Intr-o biografie captivanta ca o poveste, Antonio Forcellino parcurge fulgeratoarea traiectorie a lui Rafael recitind documentele si marturiile si interpretand operele de arta cu ochiul expertului in restaurari. In aceste pagini extraordinare, eliberate in sfarsit de prejudecati, Rafael este prezentat fara valurile care i-au faurit mitul, redevenind barbat si artist.

"Cartea de fata regrupeaza in doua sectiuni o serie de studii dedicate unora dintre aspectele artei si culturii europene pentru care am manifestat interes in ultimele trei decenii. Unul dintre teritoriile artistice pe care le-am frecventat cu precadere pana in anii '80 ai secolului trecut a fost acela al Renasterii italiene [...] Teme privind lectura iconografica si semnificatia culturala a unora dintre operele fundamentale ale picturii Renasterii italiene sunt abordate in textele din prima sectiune. " (Grigore Arbore)

„Pictura lui Nicolae Tonitza a fost expresia curata a harului si lucrului sau neabatut. Nimic mai mult – nimic mai putin. Si este foarte mult, atat”. (Doina Pauleanu)

Album aparut cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la nasterea artistului.

Este cea mai completa monografie consacrata marelui pictor roman, continand 112 reproduceri color si 23 reproduceri alb-negru.

Great Collectors of Our Time is the first major survey of contemporary collecting and collectors since Douglas Cooper's Great Private Collections, published in 1963.

"Picasso: Peace and Freedom" is the first in-depth examination of Picasso as a politically and socially engaged artist, from the 1940s, when he defiantly remained in Paris during the Nazi occupation, throughout the subsequent Cold War period.

O lucrare de pionierat, x20 este primul studiu care face un bilant al evolutiei artei romanesti dupa 1989. In acesti peste 20 de ani s-au produs schimbari structurale la nivelul institutiilor, al ideologiilor, al tehnicilor, practicilor si pietei, dar si al valorilor, al normelor si al asteptarilor publicului in raport cu arta. x20 vine intr-un moment in care dezvoltarea fara precedent a pietei de arta si dinamizarea tranzactiilor de arta romaneasca fac tot mai necesara existenta unei harti teoretice a reliefului artei romanesti actuale.

După instaurarea regimului comunist, evoluţia artei româneşti a început să difere semnificativ de cea a artei din ţările rămase în afara blocului totalitar. Pornind de la premisa că această evoluţie a fost determinată de reguli socioculturale specifice, Magda Cârneci analizează raportul dintre sfera puterii şi sfera artistică de-a lungul întregii perioade comuniste, propunând o viziune sintetică, în care istoria artei se îmbină cu politologia şi sociologia.