Călătorii

Pierdut in Kazahstan, Kargazstan, Uzbekistan si Mongolia. Jurnal de calatorie Pierdut prin Lume a devenit deja un brand. Un brand creat de Catalin Vrabie pe o filosofie foarte simpla, care ar putea sa se defineasca prin cunoasterea directa a unor noi geografii si culturi, traita in incertitudinea zilei de maine, dar in frumusetea clipei de acum. Noul sau jurnal - Pierdut in Kazahstan, Kargazstan, Uzbekistan & Mongolia - este o invitatie convingatoare la invingerea inertiei create de zona de confort si la descoperirea necunoscutului, prin a calatori in locuri visate sau dorite, lasand o serie de detalii ale calatoriei la intamplare.

Urmatoarea aventura te asteapta! De la navigarea apelor involburate ale fluviilor Colorado sau Zambezi la descoperirea Marelui Canion, la plimbari prin piata pitoreasca din Marrakesh si la helischi in Islanda, aceasta carte bogat ilustrata iti propune 245 de aventuri care iti vor schimba viata.

„Agutoki este deopotrivă povestea unei deveniri şi a unei permanenţe. Devenirea cu aer de destin a unei fetiţe mirate şi curioase, prietenă cu melcii şi lăcustele, într-un etolog respectat şi preţuit şi, totodată, permanenţa unei minunări curioase şi biofile în faţa arhitecturii baroce a existenţei. Ceea ce nu dispare de-a lungul sinuosului şi fermecătorului drum de la melcul Nenumitu` la catedra universitară – via Papua Noua Guinee, desigur – este insaţiabila dorinţă de a şti şi de a fi parte din cutremurătoarea complexitate a existenţei. De aici vine hotărârea, puterea de a înfrunta prejudecăţile şi obstacolele de orice fel, de aici vin perseverenţa şi curajul. Cartea de faţă este o mică bijuterie prin caracterul ei genuin şi tandru, un manifest pentru a urma calea pasiunii într-o lume tot mai obtuză, mai nişată şi mai superficială şi, nu în ultimul rând, într-o lume chestionată în chiar temeiul ei ontologic de emergenţa mediilor virtuale. Din toate aceste motive, salut în cartea doamnei Carmen Strungaru o apariţie excepţională, prima contribuţie, din câte ştiu, a unui etolog român la sfera literaturii hibride care adună în acelaşi loc, cu talent, emoţie şi graţie, biografia, biofilia şi biologia. Un volum încântător care poate seduce deopotrivă copilul care descoperă primii melci şi bunicii care îi vor privi pesemne cu mai multă îngăduinţă." (Doru Căstăian)

Cu fotografiile autorului

„Călătorii care au cunoscut îndeaproape Africa s-au întors schimbați pentru totdeauna din această lume efervescentă și acaparantă. Andrei Mihalca reușește cu măiestrie să calce pe urmele exploratorilor pentru care acest continent, cel mai bătrân și cel mai tânăr deopotrivă, a fost teren de cercetare, tărâm de seducție și spațiu al provocărilor – locul unde fiecare bucată a corpului, a minții și a sufletului este chemată să se întrebe care este sensul vieții, cu umilitate, spaimă și admirație. Dar și cu o poftă nesfârșită de a regăsi din nou și din nou pământul tuturor marilor întrebări.  Autorul a petrecut suficient de mult timp pe continent ca să nu mai cadă pradă șabloanelor exotismului și generalizărilor facile. Africa te invită să o gândești în nesfârșita ei diversitate și să meditezi, așa cum face Andrei Mihalca, la destinul unei lumi a cărei bogăție naturală îi este deopotrivă speranță de viitor și amenințare fatală.“ — CIPRIAN MIHALI

„Invidie! Asta simți după periplul african prin care te poartă medicul-visător-scriitor Andrei Mihalca. Și nu neapărat pentru cei 20 de ani în care alții au mers la birou 9–18, iar el a explorat deșertul, a vaccinat câinii triburilor, a strâns căpușe și muște tse-tse, a călătorit pe plafonul jeepurilor și a mâncat pateu cu mango, totul stropit cu țuică de prune. Ci, mai degrabă, o invidie nostalgică și admirativă pentru un om care și-a urmat visurile copilăriei și le-a transformat în realitatea vieții de adult. Câți dintre noi, cei din generația X, ne mai aducem aminte de pachetul de cărți de joc denumit «Animale din continente“? Ei bine, acolo erau și gorila, și servalul, și elefantul pe care visam să le vedem o dată în viață, în mediul lor, nu în spatele unor gratii de la zoo. Antilopa dik-dik nu era, dar am aflat de pronunția corectă din această carte.

Fascinantă cascadă de informații, geografice, botanice și zoologice, toate altoite pe ceva ce e pe cale de dispariție azi. Pe pasiune.“ — MIHAI GĂINUȘĂ

Incursiune in patrimoniul lingvistic, cultural si de civilizatie din spatiul romanesc. Mic ghid pentru calatori, turisti si cetateni straini

Incursiune in patrimoniul lingvistic, cultural si de civilizatie din spatiul romanesc ofera o abordare tematica diversa, ce se regaseste pe parcursul celor opt unitati si variaza de la repere lingvistice, istorice si geografice si pana la elemente de arta, traditii populare sau bucatarie romaneasca. Astfel, sunt creionate elementele-cheie ce contureaza si definesc spatiul romanesc, insa vazute prin prisma celui care descopera si asimileaza, in bucuria lecturii, noi valente specifice romanilor si Romaniei.

Jurnalul de bord al primului roman care a ajuns in Antarctica

Calatoriti, duceti-va sa explorati regiuni de pe globul nostru inca necunoscute sau insuficient studiate, iesiti din mediul obligatoriu stramt in care traiti. Vedeti bine ca ne putem intoarce oricand, chiar daca plecam pe un mic vas ca sa infruntam furtunile, pamanturile neprimitoare si banchizele inghetate.

lar castigul pe care il dobanditi din orice calatorie va fi enorm. Vointa voastra va fi intarita si veti avea o viziune mai corecta asupra lucrurilor. Va veti obisnui sa nu mai contati doar pe voi insiva, ceea ce va va da o incredere mai mare in propriile voastre forte. - Emil Racovita

Ilustratii alb-negru de Eugen Berlo.

Îmbinare de experiență personală și studiu de durată, povestirile Gretei Tartler reînvie fascinația față de Orient a europenilor care, căzând în capcana dihotomiilor și a istoriei recente, ignoră adeseori incomparabilul tezaur al acestui spațiu. Orientul Gretei Tartler își depășește granițele clasice și îi aflăm farmecul nu numai în nordul Africii sau în China, ci și sub ochii noștri, în Italia sau la Atena. Călătorind cu aceeași curiozitate în spațiu și timp, autoarea conturează o lume deopotrivă a rafinamentului și excesului, a mileniilor încrustate în monumente și a vitezei contemporane. Interacțiunile călătoarei cu negustori egipteni sau indieni sunt însoțite de descrieri ale moscheilor sau inscripțiilor antice, de versuri ale poeților persani, care își găsesc loc lângă Hagia Sophia sau clădirile futuriste din Qatar. Astfel, redescoperim un Orient mai apropiat decât ne-am fi închipuit, căruia îi datorăm atât o bogată moștenire culturală, cât și un izvor nesfârșit de povestiri.

„Biologul Alexandru Stermin călătorește în jurul lumii. Ceea ce începe ca un periplu în lumea biologiei, a neuroștiințelor și a psihologiei se transformă într-o incursiune în lumea ideilor și concepțiilor despre univers. Ca într-o călătorie pe suprafața unei hipersfere care se închide, Alexandru Stermin părăsește zona unde cultura noastră pune omul în centru, ca să regăsească în îndepărtări, paradoxal, același om cu întrebările lui cele mai adânci. Cartea este un excelent jurnal de călătorie care combină biologia, neuroștiințele și cultura filozofică, chestionând propriile noastre concepte și credințe despre ceea ce suntem și care este locul nostru în natură.“ — CRISTIAN PRESURĂ, fizician, autorul bestsellerului „Fizica povestită”

Dincolo de călătorie și destinație, experimentează ceea ce este autentic, incomparabil și distinctiv în lume. Acest volum superb ilustrat aprinde imaginația și stârnește dorul de ducă al oricui visează să vadă cele mai incredibile locuri ale lumii în moduri inedite, de neuitat: cutreieră fiordurile din Nunavut sub soarele din miez de noapte; scaldă-te într-un izvor termal japonez onsen, la poalele Muntelui Fuji; vizitează Parcul Vulcanic Național din Hawaii și multe, multe altele. Renumiți scriitori de călătorie se alătură echipei de autori și fotografi de la National Geographic, oferindu-vă sugestiile și amintirile lor personale spre a vă spori experiența privitoare la frumusețile de necuprins ale lumii.

Traim pe o planeta minuscula, in comparatie cu giganticul univers care ne inconjoara, si, totusi, aceasta este unica prin tot ceea ce reprezinta ea. Fie ca este vorba de peisaje care iti taie rasuflarea, de orase desprinse din basme sau constructii arhitecturale care sfideaza legile fizicii, numeroasele locuri, fascinante prin frumusetea, legendele sau energia pe care o emana, au puterea de a ne inspira si de a ne determina sa reflectam asupra tuturor minunilor inca neintelese ale lumii, naturale sau create de mana omului.

Traim pe o planeta minuscula, in comparatie cu giganticul univers care ne inconjoara, si, totusi, aceasta este unica prin tot ceea ce reprezinta ea. Fie ca este vorba de peisaje care iti taie rasuflarea, de orase desprinse din basme sau constructii arhitecturale care sfideaza legile fizicii, numeroasele locuri, fascinante prin frumusetea, legendele sau energia pe care o emana, au puterea de a ne inspira si de a ne determina sa reflectam asupra tuturor minunilor inca neintelese ale lumii, naturale sau create de mana omului.

Prin ochii hubloului de avion, orașele Americii de Sud se zăresc în anatomia lor reală. Ele se întind cuminte și previzibil, precum notele succesive ale unei muzici tihnite. Străzile perfect perpendiculare, de o rigoare liniștitoare, alcătuiesc cvartale numite manzanas. Buenos Aires, gloria Americii de Sud, portul care își deschide brațele către Europa care l-a creat și către lumea care îl descoperă neîncetat, este, la fel ca și surorile sale, locul unde spațiul, iar nu timpul, determină pașii pe străzile cu nume elegante. Turistului european, lipsit de întâlnirea cu New York ori cu alte orașe nord- sau sud-americane, i se înfățișează o ciudată așezare de străzi care îl poartă pe distanțe enorme și obositoare, deopotrivă prin cartiere luxoase și zone imunde, cu o naturalețe surprinzătoare.

„Aceasta este o carte-eveniment. După ce ne-a încurajat și ajutat pe mulți dintre noi să plecăm în căutarea munților lumii, David Neacșu – unul dintre marii noștri exploratori – ne oferă, în sfârșit, poveștile expedițiilor sale, multe legendare, premiere românești absolute, începute în urmă cu trei decenii. Poveștile extraordinare, pățaniile și aventurile incredibile, prețioasele reflecții ale acestui om, pasionat ca nimeni altul de munți, pleacă acum în căutarea cititorilor care vor descoperi un adevărat personaj, născut și înzestrat să exploreze lumea la pas și s-o cunoască cu toate simțurile de-a lungul, de-a latul și de-a înaltul, în cele mai spectaculoase locuri ale ei. David Neacșu a căpătat alura unui adevărat cetățean al lumii, iar cartea lui se desfășoară ca o minunată declarație de dragoste pentru această planetă, pentru natura, culturile și oamenii ei.“ — MARIUS CHIVU

„David Neacșu este mai mult decât un explorator, este un părinte al alpinismului expediționar din România, iar expedițiile sale sunt o sursă de inspirație pentru toți pasionații de munte, și nu numai. La fel ca și viața sa, cartea de față este un efort demn de admirație, o călătorie-cadou pentru toți cei care vor să trăiască aventura, fie și cu ochii minții, la altitudini și intensități ce te lasă, chiar și călător inveterat fiind, cu gura căscată.“ — HORIA COLIBĂȘANU

„Am 63 de ani când spun povestea pe care o citiți în această carte și am participat la peste 50 de expediții prin toată lumea. Unele dintre ele în premieră pentru alpinismul românesc. Vă mărturisesc că toate au adus bogăție în viața mea. Fiecare în parte a fost o mare iubire. Chiar și munții pe care n‑aș vrea să mai merg niciodată. Fiecare mi‑a dat o enormă satisfacție. Toate mi s‑au așezat în minte, în suflet, fac parte din viața mea. Dacă închid ochii, fie că sunt pe un aeroport sau într‑o cafenea din București, în minte încep să mi se deruleze imagini, sunete, mirosuri din lumea întreagă. Amintirea unui moment, mai ales când îl trăiești în condiții extreme, pătrunde în celulele tale, devine parte din tine. Și te trezești, cu fiecare nouă experiență, un pic alt om. Principalul motiv pentru care cutreier munții și lumea este să pot cunoaște nemijlocit realitatea. Cu ochii mei, cu palmele mele, cu tălpile și cu nările mele vreau să ating aerul, pământul, apele și pădurile lumii. Ce‑mi pot dori mai mult de atât?“ — DAVID NEACȘU

„Am vrut să scriu despre India pe care o iubesc, menționând mai puțin bijuteriile sale arhitecturale sau destinațiile turistice promovate în pliante și concentrându‑mă pe perspectiva călătorului care nu‑și poate reține uimirea în timp ce descoperă această țară minunată.” Radu Polizu

Aproape două milioane de turiști ajung în fiecare an în Bucovina. Sunt atrași de renumele bisericilor medievale cu fresce, dar descoperă că această zonă situată în nord-estul României are și alte locuri minunate: sate răsfirate pe văi, cu gospodării tradiționale, obiceiuri care au trecut proba timpului, meșteșuguri străvechi, practicate și astăzi cu măiestrie, precum și un peisaj divers, în trepte, cu creste alpine semețe, sprijinite pe spinările obcinelor, care se rotunjesc domol sub păduri întinse, de molid, pin și mai ales de fag, pentru că Bucovina înseamnă chiar Țara Fagilor.

De la satele transilvănene senine și de la bisericile fortificate ce le veghează dincolo de vremuri, la pădurile neatinse și ruralul încă autentic. De la casele vechi, transformate atent în locuri calde pentru oaspeți, la conacele și castelele în care se scriu încă istorii personale. De la cabanele minimaliste ce-ți devin cuib în vârf de munte, la hoteluri-boutique-experiențe. De la punctele gastronomice locale, unde se naște o altă bucătărie românească, cu savori noi și vechi, la poveștile deslușite în crame românești, printre arome de prune uscate, fructe de pădure și coacăze negre.

Considerat cel mai mare alpinist italian al vremii sale, Walter Bonatti a devenit încă din timpul vieții o legendă pentru iubitorii muntelui din întreaga lume. Ascensiunile pe care le-a realizat în 17 ani de alpinism de performanță uimesc și astăzi prin îndrăzneala și dramatismul lor. Cartea sa de memorii le prezintă în succesiune cronologică pe cele mai importante, de la Grand Capucin până la Pilierul Central din Mont Blanc, Grandes Jorasses și Matterhorn, trecând prin expedițiile care l-au dus pe K2, Gasherbrum IV, Rondoy Nord și vârfurile din Patagonia. În relatarea ascensiunilor sale, alături de încleștarea dintre om și munte, găsim consemnate în permanență emoțiile și gândurile celui pentru care alpinismul a însemnat mai ales explorarea și depășirea propriilor limite. De asemenea, Bonatti arată ce anume l-a făcut să pună capăt la doar 35 de ani unei cariere atât de spectaculoase, își expune concepția asupra alpinismului și reflectează asupra viitorului acestuia.

Nu este prima oară când Sylvain Tesson se confruntă cu zăpada și frigul. În trecut a mers pe urmele evadaților din Gulag, apoi pe cele ale Marii Armate a lui Napoleon în retragerea sa din Rusia pe timp de iarnă, după care a plecat în căutarea leopardului zăpezilor pe platourile înalte din Tibet.

De data aceasta, împreună cu prietenul său, ghidul montan Daniel Du Lac, autorul pornește din Menton, de pe malul Mediteranei, pentru a traversa Alpii pe schiuri până la Trieste, trecând prin Italia, Elveția, Austria și Slovenia. Aventura va dura 85 de zile și se va întinde pe patru ani, între 2018 și 2021, cei doi călătorind în jur de 20 de zile la sfârșitul fiecărei ierni. Pe drum li se va alătura un al treilea tovarăș, cu care vor împărți oboseala urcușului pe pantele înzăpezite și singurătatea serilor în refugiile din Alpi. Albul monoton al decorului alpin devine pentru Sylvain Tesson o substanță și, chiar mai mult decât atât, o stare: o uitare de sine a celui care se luptă să-l străbată, dublată de o atenție îndreptată spre lume, într-o alternare permanentă între pândă și retragerea în sine.

Oradea, situată la intersecția drumurilor comerciale dintre Est și Vest, dar și a influențelor culturale ale celor două zone, are aerul unui vechi burg vest-european. Cu o arhitectură extraordinară, un calendar artistic bogat și numeroase facilități pentru relaxare și distracție, orașul de pe malul Crișului Repede este o destinație turistică în plină ascensiune.

Porţile mănăstirilor româneşti se deschid spre noi îm­bi­in­du‑ne cu tihna sfintelor slujbe, cu mireasmă de tămâie şi sfinte moaşte. Din icoane şi fresce nepreţui­te, veşnicia priveşte în ochii noştri, şi în frumuseţea ei se topesc grijile vieţii de zi cu zi. Glasul de clopote şi de toacă, vechea cântare bizantină ne cheamă la închinare şi rugăciune, la odihnă pentru sufletul obosit şi tămăduire pentru suferinţele trupului. În noua ediţie a Ghidului – îmbogăţită şi ­actualizată cu mai multe zeci de mănăstiri și schituri noi sau redeschise în ultimii ani – sunt cuprinse informaţii amănunţite despre istoria, ­arhitectura, moaştele şi icoanele făcătoare de minuni, căile de acces, datele de contact ale acestora.

„În 2016, în jurul Mării Negre am văzut aproape peste tot militari, iar în spatele atmosferei relaxate, pe care o întâlneşti în general în porturi, am simţit precipitare şi nelinişte, de parcă zilele bune se apropie de sfârşit, dacă nu cumva s-au terminat deja. Această mare capricioasă, aflată între lumi, parcă mereu nervoasă şi greu de stăpânit, este un loc al nesfârşitelor dispute, al nemulţumirilor ascunse şi al strategiilor războinice. Perioadele de aparentă linişte n-au fost lipsite de bătălii, iar peisajul întregii regiuni a suferit permanent fragmentări, comasări, rupturi, dislocări, anexări. Țările din jurul Mării Negre n-au fost niciodată prietene, poate şi fiindcă oamenii nu sunt interesaţi să se cunoască între ei, nu sunt curioşi să știe nici cum trăiesc vecinii şi nici ce-ar putea cumpăra de la ei. Mirarea şi dorinţa de cunoaştere a grecilor antici, care au înfiinţat fiecare port cu tradiţie de la Pontul Euxin, au fost înlocuite la început de lăcomie şi apoi de orgoliul dominaţiei întregii mări. Sferele de influenţă abandonate şi reconstruite după 2014, când pentru prima dată în Europa postbelică un stat a luat cu japca un teritoriu vecin, au transformat iarăşi Marea Neagră într-un loc al confruntărilor. Aici, totul se întâmplă încet-încet, iavaş-iavaş, ciut-ciut, în aşteptarea «celui de-al nouălea val», care ar putea fi devastator.“ (Sabina FATI)

Cu o îndelungată tradiție în planificarea urbană și numeroase monumente de arhitectură barocă, Secession și modernistă, Timișoara este unul dintre cele mai elegante locuri din România. Farmecul celui mai important oraș din vestul țării este dat însă de mozaicul său etnic și confesional, iar forța sa de spiritul oamenilor săi, „spiritul Timișoarei”: un amestec de toleranță, îndrăzneală, bun simț și perseverență.

În albumul Timișoara, realizat într-un format elegant, Florin Andreescu prezintă cel mai important centru urban din vestul țării, un oraș multietnic și multiconfesional, cu un valoros patrimoniu cultural construit și cu o viață culturală dinamică.

Delta Dunării – 233 de imagini spectaculoase ale Deltei, realizate de fotograful Daniel Petrescu. Locul trei în lume în ceea ce privește diversitatea biologică, după Marea Barieră de Corali din Australia și Arhipelagul Galapagos din Ecuador. Despre Deltă ne vorbește expertul în biodiversitate Atena Groza, într-un text trilingv (română, engleză și franceză) care vă invită la o călătorie în imagini prin sufletul unuia dintre cele mai frumoase și vizitate teritorii românești. Obiectiv natural din patrimoniul UNESCO, are cea mai vastă suprafață compactă cu stuf din lume, în care și-au găsit adăpost mii de specii, multe dintre ele pe cale de dispariție și protejate la nivel mondial. În drumul către mare, Dunărea se despletește în 3 mari brațe: Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe, care comunică între ele printr-un labirint de canale, lacuri, japșe și gârle. Tulcea este punctul de plecare în voiajul oricărui călător prin Deltă, oraș situat pe cele 7 coline de pe malul drept al Dunării.

Pe tine, cititorule pasionat de natură, te așteptăm în călătoria în acest tărâm mirific, în care nuferii, crinul de baltă și săgeata apei își scot frunzele la soare, transformându-se în gazde primitoare pentru gâze și melci. Cu puțin noroc, după sălciile plângătoare și prin scorburi poți să dai peste un bot umed de nurcă sau de vidră, nevăstuicile și hermelina lăsându-se văzute mai ales când pescuiesc. Dintre cele 300 de specii de pești din Europa și 185 din România, prin labirintul tulpinilor de apă viețuiesc 133. Ele constituie o legătură puternică între Delta Dunării și oameni, locuitorii fiind, în primul rând, pescari. Iar nicăieri în Europa nu întâlnești o diversitate atât de mare de specii de păsări, mai ales acvatice: cea mai mare colonie de pelicani din Europa, cele mai multe colonii de gâște. Egretele, lopătarii și stârcii își au aici o parte dintre locurile de cuibărit. Doar vulpile și mistreții mai stârnesc uneori panica printre miile de păsări ce și-au găsit adăpost printre ape…

Deși se văd semne ale modernizării, păstrarea obiceiurilor bătrânești și măreția peisajelor te fac să te simți în alte vremuri. Și asta în ciuda faptului că te afli, de fapt, pe cel mai tânăr pământ românesc.

 

„Odată cu timpul, ești exclus din spectacolul naturii, ești înlăturat de pe traseu și redus la tine însuți. Începi prin a îmblânzi muntele doar pentru a te înstrăina de el. Fascinația se topește în neplăcere. Trupul tău preia povara muntelui. Acum trupul este muntele care trebuie urcat. Natura e mereu în formă, natura e mereu vie. Tu, doar temporar.“ „Deșertul începe să ți se arate ca o formă de relief abstractă, contradictorie, fără sens. O anomalie a naturii în sensul unei extravaganțe minimaliste de dimensiuni improbabile. O formă de relief obținută din măcinarea tuturor celorlalte. O dimensiune în care orice ar pătrunde s-ar preface automat în nisip. Marea nisiparniță a planetei. Depoul tuturor vânturilor. Abatorul mineral al timpului. Timpul prefirat în spațiu. Pustietate, deșertăciune, nimicnicie geografică în plină expansiune. Aici, oameni și dromaderi, cu toții suntem niște biete insecte, însemne mișcătoare efemere pe plaja unei mări imemoriale evaporate în amintirea timpului. Deșertul îmi pare un abandon al dezvoltatorului divin, o zonă în care a direcționat tot surplusul de țărână, căldură și lumină. Ce e furtuna de nisip în deșert, dacă nu erzațul norilor? Ce indică aici gradele, dacă nu jarul rămas după Marea Prefacere? Ce sunt aici orele, dacă nu înclinația unei vaste clepsidre de lumină primordial rămasă pe dinafară?“

„O carte-mesaj aruncat într‑o sticlă, un document bun de pus într‑o capsulă a timpului pentru a fi înțeles de niște norocoși supraviețuitori din viitor.“ — CRISTIAN LASCU

„Poți să desenezi cearcăne asfințitului? De bună seamă. Dar să numeri stropii unei cascade? Şi asta. Dar să zâmbești din buric? Ba bine că nu. Se întâmplă așa fiindcă Liviu Stănescu, mărturisitorul acestui drum la capătul lumii, este un personaj care sfidează calapoadele. Şi asta încă n-ar fi nimic, s-au mai văzut ciudați care îţi curentează simţurile şi te ţin mereu în alertă. Povestea cărţii lui Liviu Stănescu este că e ea însăşi un personaj.

O alcătuire subtilă, surprinzătoare şi rafinată, care te absoarbe şi te transformă în bagaj numai bun de cărat spre capătul lumii şi spre capetele iubirii. (Câte? La întrebarea asta nici Hidra nu ştie răspunsul.) Am fost la capătul lumii este o foaie de drum afectiv şi existenţial, o declaraţie de dragoste şi deznădejde, un poem cu suişuri şi coborâşuri, cu înălţimi alpine şi câmpii potopite de mlaştini. Când priveşti depărtările, iar ele îţi întorc privirea, se cheamă că ai deprinderea să descoperi oglinzi pretutindeni şi să li te arăţi aşa cum eşti: fără cosmeticale scumpe, dar cu sufletul în palmă.

Când în extaz sau în jubilaţie, când sângerând. Liviu Stănescu ilustrează splendid diferenţa dintre turist şi călător, dintre colecţionarul de obiective şi spiritul iscoditor, care străbate lumea cu o candelă în inimă. Şi cu obrazul colorat pe rând de bucurie, de îndoială, de nelinişte.“ — RADU PARASCHIVESCU

12 țări. 40.141 de kilometri. Silviu Reuț a pornit, de unul singur, într-o călătorie prin America Latină – un continent deopotrivă fascinant și periculos. Vreme de 6 luni, a străbătut Mexicul, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia, Chile, Argentina, Bolivia, Peru și Ecuador. Și-a asumat riscuri, a înfruntat numeroase provocări și s-a lovit, nu de puține ori, de diferențe culturale greu de imaginat. Scrisă cu mult talent, relatarea drumului său se citește pe nerăsuflate și ne poartă pe urmele unui adevărat explorator. Trăim alături de el experiența cu totul inedită a călătorului – în cel mai pur și autentic sens cu putință. Vedem locuri de o frumusețe ireală și le aflăm poveștile. Lumea în care pătrundem pare desprinsă dintr-un film de aventuri, cu personaje și întâmplări pe care nu le vom uita curând.

În Moldova, în orice direcție te-ai îndrepta, peisajul are o monotonie aparte. Andante, andante și da capo. În timp ce străbați drumurile, priveliștea rămâne aproape neschimbată. Oamenii își duc statornici traiul de zi cu zi, de parcă nu ei s-ar roti în stepa nesfârșită, ci stepa s-ar învârti, supusă, în jurul lor. Peisajele influențează structura sufletească a oamenilor. Felul lor de a vorbi, la fel ca mișcările, sunt foarte domoale. Ascultând graiul localnicilor în timp ce privești peisajul, ai impresia că, dintr-odată, cuvintele s-au prefăcut în muzică și că aceasta îți mângâie urechile sub formă de cuvinte. În această țară fără munți, atunci când urci pe un loc mai înalt, ai impresia că sufletul îți poate cuprinde dintr-o singură privire întreaga natură. Pe măsură ce corpul se lasă învăluit în secvențele de peisaj care se repetă, simți cum inima ți se deschide din ce în ce mai larg. Pământul devine o regiune a inimii tale, ai senzația că-l poți închide în piept. - Miya Kosei

Titlul albumului pe care tocmai il rasfoiti poate fi eronat. Romania nu se descopera, ea exista, nimic din ceea ce o face stralucita nu are nevoie de descoperire, Romania fiinteaza.

Romania e vie, ne ofera permanent prilejuri de tamaduire sufleteasca, ne plimba prin Maramures cu trenuletul cu aburi prin defileul Vaserului. Vagoanele incarcate cu lemne sunt si in prezent tractate de locomotive cu abur.

Oamenii vorbesc mai mult prin chipurile lor inasprite de munca, dar privirea le e blanda. Iti pot da binete oricat de strain te-ai afla de acele locuri. Este intalnirea cu pacea din sufletele lor chibzuit pastrata de adancimea si greutatea vremurilor, vremuri inca cu rost si in rost.

Cu ilustraţii de Dan Perjovschi

În vacanțele petrecute de-a lungul anilor în Europa, singur, în timpul studenției, sau împreună cu cei doi copii și Corina, soția pasionată de fotografie, istoricul Codruț Constantinescu a văzut locuri și a întâlnit oameni care l-au marcat profund. Din Zakynthos în muzeele Salonicului și pe străzile Budapestei, de la Crăciunul vienez până în vara siciliană și din Orașul Etern pe Muntele Salève și în Delta Dunării, el adună impresii, experiențe inedite și întâmplări hazlii pe care le transformă în imagini ce rămân întipărite în memoria cititorului. Grupate în două secțiuni – una dedicată țărilor străine (Grecia, Italia, Austria, Elveția, Ungaria, Franța), cealaltă României –, textele incluse în volum combină descrierea locurilor vizitate cu informații despre istoria și cultura acestora, cu anecdote și impresii personale. Un travelogue mai aparte, „Pasager prin amintiri” este încercarea călătorului incurabil de a înțelege lumea prin care a trecut.