Cărți pentru copii

Povestirile didactice ale Elenei Bolânu îşi au originea în lunga experienţă a autoarei cu grupele de preşcolari, dar şi în măiestria metodică specială a autoarei.

Povestirile reiau în realitate, în formă epică, diferite situaţii comportamentale a căror menire este de a educa şi de a transmite copiilor, încă de la grădiniţă, adevăratele valori morale pe care oricine, de la cea mai fragedă vârstă, trebuie să le înţeleagă şi să le dezvolte.

O carte extrem de utilă educatoarelor şi învăţătoarelor de azi, dar şi părinţilor tot mai activi în educaţia propriilor copii.

Călin Vlasie

Pisica albastră şi pădurea vrăjită este o poveste din zilele noastre, în care pisica Mira şi prietenii săi – papagalul Socrate, dulăul Nelson, hamsterul Star, motanul Micşunel, vulpea Iva, Fluturelle, Ursoaica, bufniţa Ulla şi măreţul Lup Alb ne îndeamnă să-i însoţim într-o călătorie plină de fantezie.
Aşadar, să pătrundem uşor cu gândul în lumea poveştii, alături de ei, şi apoi să pornim împreună spre pădurea vrăjită!

Pisicile albastre chiar există în realitate! Sunt mai degrabă gri, dar rasa poartă numele de „pisică albastră de Rusia”.
Mira, puiul de pisică din carte, e parte dintr-o poveste în care apar o mulţime de personaje interesante: un scriitor, o pictoriţă, animăluţe de casă, de oraş, sălbatice (din pădure) şi un vrăjitor bun. Nu spun mai mult, ca să nu stric surprizele.
Cu toţii o ajută pe micuţa Mira să înveţe lecţia generozităţii şi pe cea a responsabilităţii, cu care începe lungul proces al maturizării, cum se zice când vorbeşti despre oameni.
O carte cu aventuri, dar şi cu dezvăluiri, cu mistere, cum scrie autoarea – colega mea de clasă din liceu: o fată deşteaptă, frumoasă şi… pe jumătate franţuzoaică! Simona POPESCU

Cartea pentru elevi. Clasele V - VIII

Cartea pentru elevi. Clasele V- VIII

De multe generaţii, romanele lui Jules Verne au reprezentat lectura preferată a adolescenţilor din toată lumea. În română, au fost traduse încă din timpul vieţii scriitorului francez. Le-am descoperit eu însumi, pe cele mai importante, fireşte, când aveam 10-11 ani. Publicarea unei ediţii în mai multe volume la începutul anilor 1970 mi-a oferit ocazia de a i le cumpăra fiului meu, care, la rândul lui, i le-a pus în mână fiului său. Jules Verne aparţine unei epoci de progres tehnologic important, cu încredere în ştiinţă şi în rezultatele ei pozitive. Romanele lui povestesc despre descoperiri, invenţii, călători pe mări şi ţări, descinderi în măruntaiele pământului sau urcări în văzduh cu bunicile avioanelor din secolul XX. Imaginaţia lui Jules Verne se baza pe ştiinţa vremii lui, dar o prevestea pe aceea care îi va urma. Numeroase astfel de previziuni îi vor uimi pe cei care vor trăi mai târziu. Totul, pe canavaua unor aventuri care mai de care mai extraordinare şi care n-au îmbătrânit nici în epoca zborurilor pe lună.

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele I -IV

"Comicul dă acestei lumi fizionomia şi firescul ei”, scrie cel mai de seamă istoric al literaturii italiene despre unul din cei mai mari povestitori ai ei. Putem spune şi noi despre povestirile şi poveştile lui Ion Creangă. Cele mai multe seamănă cu nişte farse teatrale. Unii au văzut în Soacra cu trei nurori sau în Capra cu trei iezi o anume cruzime a autorului faţă de personajele lui. Nici vorbă! Trebuie să citim cele două poveşti în ce au ele jucăuş şi gratuit. Creangă însuşi ne atrage atenţia la finalul celei din urmă asupra acestui fel de a le citi: „şi eram şi eu acolo de faţă, şi îndată după aceea am încălecat pe-o şa […] şi unde n-am mai încălecat şi pe-o căpşună şi v-am spus, oameni buni, o mare şi gogonată minciună!” Tot o mare şi gogonată minciună este povestea cocoşului înzestrat cu puteri supranaturale din Punguţa cu doi bani sau lenea omului din Povestea unui om leneş, care preferă să se lase spânzurat decât să se obosească a mesteca posmagii. „Muieţi îs posmagii?”, întreabă el cu tot calmul.

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele V - VIII

De multe generaţii, romanele lui Jules Verne au reprezentat lectura preferată a adolescenţilor din toată lumea. În română, au fost traduse încă din timpul vieţii scriitorului francez. Le-am descoperit eu însumi, pe cele mai importante, fireşte, când aveam 10-11 ani. Publicarea unei ediţii în mai multe volume la începutul anilor 1970 mi-a oferit ocazia de a i le cumpăra fiului meu, care, la rândul lui, i le-a pus în mâna fiului lui. Jules Verne aparţine unei epoci de progres tehnologic important, cu încredere în ştiinţă şi în rezultatele ei pozitive. Romanele lui povestesc despre descoperiri, invenţii, călători pe mări şi ţări, descinderi în măruntaiele pământului sau urcări în văzduh cu bunicile avioanelor din secolul XX. Imaginaţia lui Jules Verne se baza pe ştiinţa vremii lui, dar o prevestea pe aceea care îi va urma. Numeroase astfel de previziuni îi vor uimi pe cei care vor trăi mai târziu. Totul, pe canavaua unor aventuri care mai de care mai extraordinare şi care n-au îmbătrânit nici în epoca zborurilor pe lună.

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele I - IV

Sub acest titlu minunat, Din lumea celor care nu cuvântă (care, adică, nu vorbesc), descoperim unele din cele mai interesante povestiri despre animale din literatura noastră. Un naturalist şi scriitor francez le-a numit pe ale sale, asemănătoare, Istorii naturale. Nu e vorba, nici la unul, nici la altul, de fabule. Povestirile lui Emil Gârleanu nu au, la urmă, o morală, un tâlc la vedere. Ele nu personifică, la drept vorbind, făpturile lipsite de grai (iată alt termen pentru cuvânt sau vorbire, tot aşa cum tâlc e sinonim cu morală direct exprimată), ci le observă, le studiază, atent la cum arată şi la cum se comportă. Scriitorului îi este dragă această lume necuvântătoare. Ne face şi pe noi, cititorii ei, s-o îndrăgim.

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele IX -XII

Înainte de a da în Mara una din capodoperele romanului românesc, Ioan Slavici s-a remarcat prin câteva nuvele excepţionale, cum ar fi Budulea Taichii, Pădureanca sau Moara cu noroc. Acţiunea tuturor se petrece în satul ardelenesc, acela din vecinătatea Aradului din Câmpia Mureşului de Vest. Atenţie însă! E vorba de un sat care nu seamănă cu acela din Muntenia sau din Moldova, un sat foarte apropiat de micile târguri (cum erau numite orăşelele din Transilvania şi din Banat), în care nu trăiau exclusiv ţărani, ci meşteşugari, negustori şi alte categorii socio-profesionale, cum spunem azi. Pentru înţelegerea conflictelor foarte puternice din proza lui Slavici, e bine să ţinem seama de psihologia acestor oameni, mai diversă decât la Rebreanu, de exemplu. Slavici e un maestru al observaţiei psihologice şi al cutumelor cărora psihologia oamenilor le-a dat naştere de-a lungul vieţii.

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele V - VIII

Vasile Alecsandri este cel mai de seamă poet din generaţia romanticilor paşoptişti. Posteritatea lui n-a fost pe măsura succesului pe care l-a cunoscut în timpul vieţii. Din două motive. Poetul pare a se fi îndepărtat de noi din cauza caracterului „ocazional” al unei bune părţi din poezia lui. Toţi contemporanii lui, înainte de Eminescu, înţelegeau la fel rostul poeziei. Poeţii moderni nu se vor mai face ecoul evenimentelor istorice şi naţionale, specia însăşi a poeziei de ocazie nemaicorespunzând concepţiei lor, ca să nu spun şi că va fi definitiv compromisă în perioada comunistă. Al doilea motiv este că lui Alecsandri i s-a răpit paternitatea asupra Mioriţei şi a celorlalte poezii pe care el însuşi le-a dat drept populare. În realitate, au fost compuse de el însuşi. E timpul să fie aşezate alături de Pasteluri, care au creat genul poeziei de natură la noi.

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele IX - XII

Viaţa la ţară este cel dintâi roman din cel dintâi ciclu romanesc, adevărată saga de familie, din istoria literaturii române. Vor urma Tănase Scatiu, În război, Îndreptări şi Anna, care alcătuiesc ciclul Comăneştenilor, întins pe durata a unsprezece ani (1898-1909). E vorba de o familie de boiernaşi din nord-estul Munteniei, între Buzău şi Rm. Sărat. Războiul de care este vorba este acela de independenţă din 1877. Soarta familiei Comăneşteanu este decisă de istorie: locul vechii clase boiereşti este luat de arendaşi. Tincuţa, fiica boierului Micu, se căsătoreşte cu Tănase Scatiu, ciocoi de tip nou, despre care Nicolae Filimon n-a mai apucat să scrie în celebrul lui roman de la mijlocul secolului XIX, Ciocoii vechi şi noi. Urmaşii din două generaţii ai acestora se bat pentru independenţa ţării şi sunt martorii epocii lui Carol I, regele care a făcut România modernă şi a aşezat-o pe picior de egalitate cu ţările Europei.

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele IX - XII

Romanul lui Mateiu I. Caragiale, fiul cel mare al lui Ion Luca Caragiale, Craii de Curtea-Veche este una din acele cărţi rare care i-au pus în mare încurcătură pe criticii literari. Două au fost dificultăţile principale. Cea dintâi priveşte natura însăşi a romanului, care nu intra în formula romanului realist, aşa cum cerea tradiţia genului, de la Mara la Ion. Compus din mai multe naraţiuni paralele, romanul sfida toate clişeele genului aşa cum îl interpreta critica interbelică. A fost nevoie de o mai mare toleranţă pentru ca romanul lui Mateiu I. Caragiale să fie omologat. Cealaltă dificultate a fost legată de titlu: cine (ce) sunt Craii şi câţi la număr sunt ei. Cum se ştie, aşa îi botează Pena Corcoduşa, când îi întâlneşte în dreptul Curţii-Vechi, la doi paşi de strada Lipscani din Bucureşti. Nu vă spun cine şi câţi sunt Craii. Formaţi-vă singuri o părere, după ce citiţi romanul!

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele V - VIII.

George Coşbuc a fost, înainte de Primul Război Mondial, cel mai popular poet român, aşa cum va fi G. Topîrceanu, după acelaşi război şi Nichita Stănescu, după cel de al Doilea. Manualele de şcoală îşi au până astăzi în G. Coşbuc pe unul din favoriţii nelipsiţi din ultimul secol. Titu Maiorescu a văzut în G. Coşbuc pe cel mai de seamă urmaş al lui Eminescu. N-a fost să fie. Dacă Eminescu a deschis drumul noii poezii, aceleia din secolul XX, Coşbuc l-a închis pe acela al vechii poezii din secolul XIX. Poezia lui Coşbuc este astăzi citită mai ales de elevi, părând şi fiind o poezie care evocă adolescenţa şi copilăria în lumea satului de odinioară. La 150 de ani de la naşterea poetului Baladelor şi idilelor, întrebarea este dacă acest sat, cu obiceiurile şi distracţiile lui, mai seamănă cu acela contemporan. Probabil că nu. Doar că sufletul copilului lui Coşbuc este sufletul copilului universal. Iarna pe uliţă este şi astăzi iarna săniuşului copiilor noştri!

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele V - VIII

Cea mai cunoscută scriere istorică a lui Constantin Negruzzi este nuvela Alexandru Lăpuşneanul, considerată cea dintâi din genul literaturii istorice de la noi, dacă exceptăm, desigur, cronicile medievale. Alexandru Lăpuşneanul este totodată o proză romantică, scrisă ca urmare a recomandărilor lui Mihail Kogălniceanu din Introducţia la revista „Dacia literară”, în 1840, şi care reprezintă manifestul romantismului românesc. Kogălniceanu le recomandă scriitorilor vremii lui să se inspire din natura ţării, din obiceiurile trecute şi din evenimentele istoriei naţionale. Negruzzi a urmat a treia cale în câteva din scrierile sale, la fel cu Alecu Russo, Alecsandri şi alţii. Nuvela e solid construită, concisă în felul clasic, deşi tema e curat romantică, populată de personaje puternice, în cap cu Lăpuşneanul, captivantă sub raport epic. Ne ţine şi astăzi, după un secol şi trei sferturi, cu sufletul la gură.

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele IX - XII

Să citim împreună prima pagină din roman şi să ne punem următoarea întrebare: cine o căinează pe Mara, rămasă văduvă, „săraca”, cu „doi copii, sărăcuţii de ei”. Mara însăşi nu poate să se vadă în această lumină. Nici autorul, care ştie bine că vrednica femeie nu e deloc săracă, nici copiii ei demni de a fi plânşi. Frazele cu pricina trebuie puse „în gura satului”, acea instanţă morală, colectivă şi anonimă, caracteristică lumii rurale a lui Slavici, şi pe care n-o întâlnim nici în romanele lui Marin Preda sau Zaharia Stancu, nici măcar la celălalt mare ardelean, Rebreanu. Faptul este cu atât mai interesant, cu cât Mara nu este, ea, ţărancă şi nu trăieşte, ca majoritatea personajelor lui Slavici, la ţară, ci într-un târg. E adevărat că, la mijlocul secolului XIX, târgurile ardeleneşti semănau destul de bine cu satele.

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele V - VIII

De multe generaţii, romanele lui Jules Verne au reprezentat lectura preferată a adolescenţilor din toată lumea. În română, au fost traduse încă din timpul vieţii scriitorului francez. Le-am descoperit eu însumi, pe cele mai importante, fireşte, când aveam 10-11 ani. Publicarea unei ediţii în mai multe volume la începutul anilor 1970 mi-a oferit ocazia de a i le cumpăra fiului meu, care, la rândul lui, i le-a pus în mâna fiului lui. Jules Verne aparţine unei epoci de progres tehnologic important, cu încredere în ştiinţă şi în rezultatele ei pozitive. Romanele lui povestesc despre descoperiri, invenţii, călători pe mări şi ţări, descinderi în măruntaiele pământului sau urcări în văzduh cu bunicile avioanelor din secolul XX. Imaginaţia lui Jules Verne se baza pe ştiinţa vremii lui, dar o prevestea pe aceea care îi va urma. Numeroase astfel de previziuni îi vor uimi pe cei care vor trăi mai târziu. Totul, pe canavaua unor aventuri care mai de care mai extraordinare şi care n-au îmbătrânit nici în epoca zborurilor pe lună.

NICOLAE MANOLESCU

O scrisoare pierduta a lui I.L. Caragiale este, neindoielnic, capodopera teatrului romanesc. Piesa a fost pusa de nenumarate ori in scena de la aparitie pana azi si in rolurile principale si secundare au jucat actori dintre cei mai mari din toate timpurile de aproape un secol si jumatate incoace. Pierderea unei scrisori de dragoste, regasirea si apoi pierderea ei din nou, ca si fericita regasire de la sfarsit dau nastere unui conflict politic, intr-un judet de munte, unde au loc alegeri. Notabilitatile locale se confrunta, cand in situatii comice, cand in situatii dramatice. Piesa e magistral construita spre a fi pusa in scena. Personajele sunt, fara exceptie, memorabile. Unele din ele, Catavencu, de exemplu, a ramas pana azi tipul demagogului politic. Il mai auzim inca si noi vorbind la… televiziune. In sfarsit, replicile s-au fixat definitiv in memoria generatiilor succesive. „Voteaza cu cine poftesti!”, ii recomanda prefectul cetateanului turmentat. Auziti replica la acesta: „Eu nu poftesc pe nimeni daca e vorba de pofta.” - NICOLAE MANOLESCU

Momentele lui I.L. Caragiale, despre care un autor contemporan al marelui prozator si dramaturg spunea: „Monumente, maestre, nu momente”, sunt niste proze scurte, schite, cum sunt de obicei numite astfel de proze. Au o intriga simpla si usor de tinut minte. Personajele, intre care numerosi copii, Ionel, Domnul Goe si altii, apartin micii si mijlociei burghezii din orasele romanesti din ultimii ani ai secolului XIX. Spre deosebire de copilul lui Creanga, cei ai lui Caragiale nu sunt deloc cuminti, ci, mai degraba rasfatati, turnand dulceata in sosonii vizitatorului sau facand tot felul de nazbatii riscante in tren. Doamnele din lumea buna sunt pline de ifose, iar domnii fac afaceri si politica fara niciun scrupul moral. E o lume caraghioasa, in fond, dar capabila de evolutie, in sensul ca urmasii lor vor fi cei dintai care vor beneficia de civilizatia Romaniei moderne, faurita in epoca regelui Carol I. - NICOLAE MANOLESCU

De multe generatii, romanele lui Jules Verne au reprezentat lectura preferata a adolescentilor din toata lumea. In romana, au fost traduse inca din timpul vietii scriitorului francez. Le-am descoperit eu insumi, pe cele mai importante, fireste, cand aveam 10-11 ani. Publicarea unei editii in mai multe volume la inceputul anilor 1970 mi-a oferit ocazia de a i le cumpara fiului meu, care, la randul lui, i le-a pus in mana fiului sau. Jules Verne apartine unei epoci de progres tehnologic important, cu incredere in stiinta si in rezultatele ei pozitive. Romanele lui povestesc despre descoperiri, inventii, calatori pe mari si tari, descinderi in maruntaiele pamantului sau urcari in vazduh cu bunicile avioanelor din secolul XX. Imaginatia lui Jules Verne se baza pe stiinta vremii lui, dar o prevestea pe aceea care ii va urma. Numeroase astfel de previziuni ii vor uimi pe cei care vor trai mai tarziu. Totul, pe canavaua unor aventuri care mai de care mai extraordinare si care n-au imbatranit nici in epoca zborurilor pe luna. - NICOLAE MANOLESCU

De multe generatii, romanele lui Jules Verne au reprezentat lectura preferata a adolescentilor din toata lumea. In romana, au fost traduse inca din timpul vietii scriitorului francez. Le-am descoperit eu insumi, pe cele mai importante, fireste, cand aveam 10-11 ani. Publicarea unei editii in mai multe volume la inceputul anilor 1970 mi-a oferit ocazia de a i le cumpara fiului meu, care, la randul lui, i le-a pus in mana fiului sau. Jules Verne apartine unei epoci de progres tehnologic important, cu incredere in stiinta si in rezultatele ei pozitive. Romanele lui povestesc despre descoperiri, inventii, calatori pe mari si tari, descinderi in maruntaiele pamantului sau urcari in vazduh cu bunicile avioanelor din secolul XX. Imaginatia lui Jules Verne se baza pe stiinta vremii lui, dar o prevestea pe aceea care ii va urma. Numeroase astfel de previziuni ii vor uimi pe cei care vor trai mai tarziu. Totul, pe canavaua unor aventuri care mai de care mai extraordinare si care n-au imbatranit nici in epoca zborurilor pe luna. - NICOLAE MANOLESCU