Cărți pentru copii

Prietenia este unul dintre cele mai pretioase daruri pe care le putem primi de la cei din jur. E unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem oferi. Dar nu intotdeauna prieteniile isi gasesc echilibrul, iar fiecare dintre noi poate ajunge la un moment dat in postura micului Hans. Prietenul devotat este o poveste in rama despre devotament, incredere si inocenta.

Uriasul egoist vrea sa tina numai pentru el frumoasa lui gradina, iar copiilor nu le este permis sa se joace acolo. Dar, unde nu sunt copii, nu e nici primavara, si, fara primavara totul ramane incremenit si rece. O poveste induiosatoare despre generozitate si despre cum copiii din jurul nostru ne pot insenina fata.

„Din lumea celor care nu cuvântă” este o carte de schiţe şi de povestiri scrise de Emil Gârleanu (1878-1914), apărută la Editura Corint şi recomandată elevilor pentru lectură. Prima ediţie a volumului a apărut în anul 1910. „Din lumea celor care nu cuvântă” este un volum de scrieri despre natură, despre fiinţele necuvântătoare, Emil Gârleanu reuşind să dea viaţă animalelor, păsărilor şi tuturor plantelor din natură.

În ajun de Crăciun, porculețul Sfredel află o noutate înspăimântătoare – stăpânii se pregătesc să-i facă loc pe masa de sărbătoare! Pentru a evita această soartă, împreună cu prietenul său, caută ajutor pe la autorități, însă află despre … mită.

Vor reuși oare cei doi purcei să înfrunte atâtea obstacole? Dar să schimbe tradițiile culinare?

A fost o data la 12 834 597 073 de cazuri o buburuza fara buline. Asa s-a nascut, desi ambii parinti au fost imbulinati intocmai ca la manual. Mai mult, bunicii, strabunicii, unchii, matusile, fratii si verii ei n-au avut si n-aveau nicio bulina lipsa. Iar ea, Ena nici macar una, mica-mititica. Socul in familie, si apoi, in comunitate a fost puternic si indelungat. In loc sa fie admirata si invidiata pentru ca era o raritate cum nimeni nu mai vazuse vreodata, n-a avut decat de suferit. Si ea, si ai ei au tot sperat intr-o minunez: ca o sa-i apara, la un moment dat, bulinele. Dar vremea tot trecuse, timpul sa mearga la scoala venise, si nimic.

Bunicul abia așteaptă s-o cunoască pe Clara, nepoțica adoptată. Vrea să-i lase ei cofetăria moștenită de la propriul lui bunic și-și dorește ca fetița să scrie istoria familiei. Pentru ziua întâlnirii pregătește cea mai mare tartă cu cireșe, demnă de Cartea recordurilor, și va atârna el însuși de macara, ca un acrobat, pentru a pune glazura în mijloc. Cât de greu poate fi? Și va reuși s-o cucerească pe Clara?

Într-o zi, plimbându-mă prin parc, am observat un bilețel. L-am ridicat și am înțeles că era un ANUNȚ. Însă cu totul neobișnuit, scris cu litere strâmbe, de parcă erau ale unui copil care abia învață a scrie. Cu greu am deslușit următorul text...

„Dragi copii, a fost odată un ​R​ege ​P​iticuț și bun – și nemaipomenit de trist. Și, ca întotdeauna, mămica a fost singura care a reușit să-l scoată din tristețe. Chiar dacă ea murise de mult. Citiți – și vă veți bucura și voi cu el.” (Radu Vancu)

Abecedarul Albinuta de Grigore Vieru este o o carte minunata, o colectie de poezie, cantece, proverbe, ghicitori care trebuie sa se regaseasca in biblioteca fiecarui copil. Ilustratiile pline de viata si culoare ale lui Lica Sainciuc, completeaza armonios mesajul cartii, introducerea micutilor in lumea magica a literelor si a cifrelor. Cartea se adreseaza prescolarilor, scolarilor, educatorilor, invatatorilor, si, nu in ultimul rand, parintilor, bunicilor si fratilor mai mari.

În Codrul de Smarald sunt alegeri. Arci şi prietenii săi se implică activ pentru ca ciorile cele viclene să nu preia conducerea Sfatului Pădurii. Va depăşi oare gaşca de amici toate impedimentele apărute? Cine va câştiga până la urmă?

Încă din 2019 Arci îi deprinde pe cei mici cu noţiunea de alegeri libere şi corecte, cu procedurile de votare şi cu ideea că într-o societate democrată opinia şi votul fiecăruia contează.

Desișul de Muri este lumea mea ideală. Șoarecii trăiesc cât se poate de natural, iar eu cred că așa ar trebui să fie viața. Tot ce crește în jur e plăcut și folositor, iar aceste făpturi fac parte dintr-o comunitate plină de iubire și grijă. Dar șoarecii nu sunt numai serioși și demni de cinste. Știu să se și DISTREZE! Viața e un lung șir de picnicuri și reuniuni, petreceri și excursii.

Ilustrații de Veronica Neacșu.

Melcușorul e supărat. E ziua lui, dar niciun cadoudin lume nu-l poate înveseli. Cel mai mult și mai mult își dorește s-o vadă pe mama, care lucrează peste șosea. Cum să treacă drumul? Miriapodul Centiped, fost general de armată și prieten cu Moșumelc, are o idee teribilă. (Lavinia Braniște)

Ilustrații de Anca Smărămdache.

Ilustrații de Ivanka Costru

Vrei frumos şi drept să creşti,
Şi puternic? Să citeşti!
Şi-atunci, filele veline
Devin aripi pentru tine.
Dacă ai aripi de carte,
Zbori mai sus, vezi mai departe... 

Este continuarea curiozităților despre animale și lume, cunoscute deja publicului român prin primele două carți ale Majei Safstrom. Cartea este dedicată epocii dinozaurilor, unde descoperim viețuitoare cu calități nebănuite.

Ilustrații de Vasile Sitari.

Draga mea fetiță,

Dragă băiețel,

Cât o fărâmiță,

Cât un mugurel!

N-am un strugur roșu,

Nici harbuzării.

Îți trimite moșul

Niște poezii.

O frumoasa poveste moralizatoare pentru copii despre importanta anilor in viata scrisa de Grigore Vieru si bogat ilustrata de Irina Dobrescu.

Cine nu l-a cunoscut în copilărie – uneori chiar fără să știe – pe Lică Sainciuc, de fapt, nici nu s-a născut – așa se glumește la Chișinău. Nicio literă de alfabet nu a intrat în mintea mai multor generații de copii fără ca, mai întâi, să se regăsească în culoare, în desen, în fascinanta pictură a acestui artist de la Chișinau. (De vorbă cu Lică Sainciuc, BBC, 2005)

Oare cum se joacă Medilo, un băiat cârlig de rufe? Ce prieteni are? Cum crește el într-un loc în care nu i se poate întâmpla nimic rău? De ce pleacă-n cea mai mare aventură? E destul să-l însoțiți în călătorie, ca să descoperiți toate răspunsurile. Pregătiți-vă de tot felul de surprize, precum ajutorul dat de-o doamnă păpădie. Veți înțelege pe parcurs cum dragostea fiecărei mame mută lumea din loc.

O rachetă cu o remarcabilă părere despre sine urmează a fi folosită într-un foc de artificii la nunta unui prinț și a unei prințese. Dar lucrurile nu se desfășoară pe măsura așteptărilor sale, iar destinul măreț de care era convinsă o aduce, la propriu, în noroi. Scrisă cu ironia și sarcasmul cu care ne-a obișnuit autorul, Remarcabila rachetă este o poveste care va fi apreciată de copii și adulți deopotrivă.

Ori că, la căluții-de-mare, tații sunt cei care aduc puii pe lume? Ori că puii de pinguin se încălzesc îngrămădindu-se într-o strânsoare-îmbrățișare? Aceste curiozități și încă multe alte lucruri amuzante și fascinante despre puii de animale și despre familiile lor sunt ilustrate în această fermecătoare colecție. (Maja Säfström)

 

Știați că o caracatiță are trei inimi? Ori că struții nu pot merge cu spatele? Aceste curiozități și încă multe alte lucruri fascinante și surprinzătoare din lumea animalelor (albinele nu dorm niciodată! stelele-de-mare nu au creier!) sunt ilustrate, cu amănuntele lor bizare, în această fermecătoare colecție. (Maja Säfström)

 

Moș Columb, porumbelul inimos, îl ajută pe cintezoiul Alexei să aibă grijă de puiul lui, care mai are puțin și iese din ou. Dar lui moș Columb îi place foarte mult printre oameni și mănâncă toată ziua firimituri de pâine și biscuiți, așa încât a luat în greutate, iar zborul a devenit o chestiune foarte complicată pentru el. Când bătrânica lui preferată din parc îl ia acasă și începe să-l îndoape cu cozonac, păsările din pinul în care locuiește Columb se văd nevoite să pornească într-o misiune de salvare. (Lavinia Braniște)

 

Ilustrații de Mihaela Paraschivu.

Ilustrații de Raluca Burcă.

Ilustrații de Zelmira Szabó.

-

„Creangă e un scriitor cult, și cazul exagerat ce se face de izvoarele populare ale basmelor lui e un exemplu de erudiție searbădă. Creangă trebuie absolvit de nefericita calificare a junimiștilor («scriitor poporal») și comparat cu marii noștri autori, cu Caragiale și cu Sadoveanu”. (Nicolae Manolescu)