Cărți pentru copii

Otfried Preußler a fost un autor german de cărți pentru copii. Peste 50 de milioane de copii ale cărților sale au fost vândute în toată lumea și au fost traduse în 55 de limbi. 

" Așadar, mă numesc Otfried Preussler, sunt german și m‑am născut în Boemia de Nord. După război și alți cinci ani m‑am stabilit aici, în Bavaria de Sus, unde familia mea locuia mai demult. Logodnica mea m‑a așteptat să mă reîntorc acasă timp de șapte ani (șapte ani, exact ca în basme). Apoi ne‑am căsătorit imediat și în cursul anilor au apărut în fami‑ lia noastră trei fi ice: Renate, Regine și Susanne. Fetițele mele, ca și elevii mei – căci trebuie să știți că timp de mulți ani am fost învățător – îmi cereau să le spun mereu alte și alte povești; povești care le făceau plăcere nu numai lor, dar și mie, povestitorului. Și, de fapt, așa am ajuns ca într‑o bună zi să aștern pe hârtie toate poveștile pe care le spusesem copiilor și să le public. Iată, deci, cum am devenit scriitor. Un scriitor care și astăzi scrie pentru copii cu aceeași plăcere ca la început. De ce? Fiindcă îmi plac copiii, fi indcă îmi place să povestesc și fi indcă sunt convins că fără povești – ca și fără pâine – copiii nu pot trăi și deveni oameni mari."

Toată lumea Micului Prinț ca s-o colorezi și cele mai frumoase idei ale lui Antoine de Sainte-Exupéry care să te pună pe gânduri.

• Carte castigatoare a Medaliei Newbery. • Premiul Scott O'dell pentru fictiune istorica. O ferma din prerie, cu vatra pazita de un caine alb si unul negru. Hambare doldora de fan si un iaz cu apa racoroasa in apropiere. De jur imprejur, campuri pline de flori vara si de zapada iarna. Aici traiesc doi copii, impreuna cu Papa, in casa lor primitoare, dar lipsita de cantec. Aici ajunge si Sarah, o tanara curioasa si indrazneata, care lasa in urma traiul cunoscut dintotdeauna de pe coasta oceanului pentru a incepe o noua viata.

O poveste scrisă și ilustrată de două dintre cele mai premiate nume din literatura pentru copii: Amy Timberlake și Jon Klassen. Nu toată lumea vrea un sconcs... Lui Viezure îi place liniștea și e foarte ocupat: studiază roci. Nu-i de fel pregătit să-și împartă casa cu cineva. Când sconcs dă buzna în viața lui, totul de schimbă. În primul rând, e prea prietenos. Apoi ocupă prea mult spațiu.

O poveste din universul Minunea, care ne arată prin ochii lui Charlotte relațiile dintre colegii de școală, ce înseamnă să aparții unui grup și cum e să ai o pasiune Charlotte e în clasa a cincea și e colegă cu Auggie Pullman. Ea, Summer și Ximena nu fac parte din același grup de prieteni, dar profesoara de dans le alege să participe la un spectacol ce va avea loc la Carnegie Hall. În timpul repetițiilor, cele trei fete învață să danseze shingaling și să se sincronizeze perfect. În afara repetițiilor, rezolvă misterul acordeonistului de pe Strada Mare și află cât de speciale sunt unele prietenii.

Domnul Popper visează să plece în expediție în Antarctica și să trăiască printre pinguini, ca amiralul Drake, pe care îl admiră enorm. Așa că e de-a dreptul surprins când marele explorator îi trimite un pachet în care se află nici mai mult, nici mai puțin decât un pinguin viu, tocmai de la Polul Sud!

Curând, micuțului pinguin i se alătură o parteneră și, cât ai clipi, în pivnița familiei Popper trăiesc doisprezece pinguini.

Domnului Popper, un simplu zugrav, abia îi ajung banii să-și hrănească familia, iar cu toate comenzile de pește proaspăt și creveți la conservă situația scapă de sub control. 

Nimeni nu știa la ce se gândește domnul Popper și nimeni n-avea cum să ghicească că într-o bună zi el va fi cel mai faimos om din Stillwater.

De ce să o citești:

• Este o lectură captivantă, cu mult umor și personaje adorabile

• Ne învață cum ne putem împlini visurile cele mai ambițioase

• O să vrei să vezi filmul din 2011 cu Jim Carrey

Florence Atwater s-a născut la Chicago în 1896, într-o familie cu înclinaţii artistice: mama ei a fost pianistă în cadrul filarmonicii, iar tatăl ei a fost editor. În 1920 a obţinut diploma de masterat în literatură franceză la Universitatea din Chicago. S-a stins din viaţă în 1979.

Richard Atwater s-a născut în 1892 la Chicago. A predat limbi clasice la Universitatea din Chicago şi a scris numeroase articole pentru The Chicago Evening Post, The Chicago Daily News, The Chicago Tribune. A publicat, de asemenea, un volum de poezii, o operetă pentru copii şi traduceri din greacă. Richard şi Florence s-au cunoscut la facultate, s-au căsătorit în 1921 şi au avut doi copii. Aceasta a murit în 1948, după ce în 1934 a avut un atac de cord în urma căruia nu a mai putut să vorbească sau să scrie. După moartea soțului, Florence a trimis versiunea originală a cărții „Pinguinii domnului Popper”, scrisă de soțul său, către două edituri diferite, dar nu a avut succes. A rescris părți din carte, iar versiunea revizuită a fost acceptată de editura Little Brown și publicată în 1938, având un mare succes.

Penelope moderne, care-si vand tapiseriile pe Ebay si spera sa afle vesti de la Ulise din emisiunea Zei la zi; plonjari spectaculoase in timp si spatiu, in lumea incasilor, in tinuturi populate de camile roz si de elefanti verzi, pe Luna sau pe planete necunoscute, intalniri imaginare cu personaje din carti...

Toate acestea le veti gasi in Selfie. Veti calatori impreuna cu micii scriitori si ilustratori si cu personajele lor in cele mai neasteptate lumi, veti rade si va veti emotiona.

Povestea preferată în perioada sărbătorilor „Omul de zăpadă începu să alerge – mai încet la început, pe urmă din ce în ce mai repede și mai repede. Alergau atât de repede, încât își luaseră zborul. Picioarele lui alergau prin aer! Zburau!“

După ce o vară întreagă a păzit pepeni pe câmp, acum Rostogol stă singur în grădină. Și porcușorul nostru începe să scrie poezii. Îi ies atât de bine, încât primește un loc într-o tabără de creație în apropiere de vulcanii noroioși. Te-ai aștepta ca într-o astfel de tabără copiii să umple pagini întregi cu versuri. Nu e cazul: Rostogol ar vrea să se bălăcească în glod toată ziua, ariciul Păducel, ursuz din fire, ar fi preferat să rămână acasă, iar cârtița Șobo stă mai mult pe sub pământ mâncând râme. Noroc că rața Grațian le-a pregătit și o vânătoare de comori, care le dă prilejul să-și exerseze aptitudinile sociale și să lege prietenii.

John Dolittle este doctorul la care toți bolnavii din Balta Mocirloasă vin cu încredere. Asta până când fel de fel de animale i se aciuează în gospodărie: o familie de iepuri în cămară, niște șoricei albi în pian, un arici în pivniță... și un crocodil în grădină. Unde să mai încapi de ele?

Este anul 1918. Marele Război a pus stăpânire pe lumea întreagă. Şi John, la fel ca mulți alți copii, suferă de pe urma acestui flagel teribil: tatăl lui luptă în Franţa, iar mama lucrează la fabrica de armament din oraş. Într-o zi, domnul McTavish, directorul școlii, îi duce pe John și pe colegii lui să viziteze acel loc uriaş şi amenințător unde se fabrică armele. Pe drum, John are parte de o întâlnire neașteptată: îl cunoaște pe lan, un băiețel german, unul obişnuit, aidoma lui. Deși nu e tocmai o întâlnire, John il declară prietenul lui și se apucă să-i scrie o scrisoare.Este anul 1918. Marele Război a pus stăpânire pe lumea întreagă. Şi John, la fel ca mulți alți copii, suferă de pe urma acestui flagel teribil: tatăl lui luptă în Franţa, iar mama lucrează la fabrica de armament din oraş. Într-o zi, domnul McTavish, directorul școlii, îi duce pe John și pe colegii lui să viziteze acel loc uriaş şi amenințător unde se fabrică armele. Pe drum, John are parte de o întâlnire neașteptată: îl cunoaște pe lan, un băiețel german, unul obişnuit, aidoma lui. Deși nu e tocmai o întâlnire, John il declară prietenul lui și se apucă să-i scrie o scrisoare.

"Pullman este un povestitor încântător și un iscusit creator de lumi, şi absolut tot ce serie merită citit." THE TELEGRAPH În Ocheanul de ambră, Lyra şi Pantalaimon au trăit pentru prima oară experiențe pe care nu le-au împărtășit. Cinci ani mai târziu, par înstrăinați ireversibil, iar lumea Materiilor întunecate s-a schimbat din temelii. Ca să se cunoască pe ca însăşi, Lyra e de dorit să-şi înțeleagă și simtă daimonul, să poată vedea cu ochii lui.

 

gândea el la lucruri. Uneori era greu să păstreze valiza închisă. Dar acum avea ceva de aşezat deasupra ei. Avea tigrul." Tigrul pare că se înfiripă din ceaţă în dimineața în care Rob îl vede în pădurea din spatele motelului unde locuiește cu tatăl lui. Străluceşte atât de tare, e ca soarele - un soare furios și închis într-o cuşcă. În aceeaşi zi, Rob o cunoaște pe Sixtina, căreia, spre deosebire de el, nu îi este deloc frică nici de gânduri, nici de emoții. De la ea ar putea învăța că unele lucruri, cum sunt amintirile, tristețea şi tigrii, nu pot fi ținute pentru totdeauna într-o cușcă.

Cei mici ezită uneori să-și facă prieteni noi, însă este important să îi învățăm că lumea este un loc prietenos, în care pot întâlni o mulțime de oameni minunați cu care să împărtășească cele mai frumoase momente. Aceasta este lecția pe care o învață și micuța Ella în cărticica scrisă de Lucy Rowland – Invitație la ziua mea.

De ziua ei, Ella primește în dar o mulțime de prieteni noi!

Ella se pregătește de aniversare, scrie invitațiile și pornește la drum pentru a le oferi prietenilor săi, însă, pe drum, pierde una dintre acestea. Invitația pierdută pornește într-o călătorie magică, ajungând, rând pe rând, în mâinile unor vrăjitori, ale unor pirați, prinți, prințese și aviatori. Iar, la final, toate aceste personaje simpatice vin să petreacă la aniversarea ei, demonstrând că prietenii sunt diferiți, dar, împreună, se bucură mereu de multă voie bună.  

O poveste în versuri minunată despre bucuria prieteniilor neașteptate.

In aceeasi serie: Piramida rosie

Nouă mâţe-ascultă-aici

Un concert pentru pisici.

Una sforăie pe nas

Şi acuma doarme dusă

Şi din toată ceata spusă

Mâţe 8 au mai rămas.

Domeniu: Beletristica 0-6 ani

Cu reproducerea desenelor originale ale Mitzurei Arghezi.

În doar trei zile Apocalipsa se va dezlănţui şi lumea muritorilor va fi stăpânită de întuneric. Carter şi Sadie Kane sunt puşi faţă în faţă cu cea mai mare provocare – aceea de a-l opri pe Apophis să distrugă omenirea. Dar până la victorie fraţii Kane şi mica lor armată de magicieni au multe obstacole de înfruntat.

Ma’at-ul este pe cale să se destrame şi numai distrugerea șarpelui ar face ca răul să dispară pentru totdeauna. Pentru asta nu există decât o singură armă: umbra lui Apophis trebuie legată cu un blestem străvechi pe care doar fantoma puternicului magician Setne îl cunoaște. Eroii  nu găsesc soluţii şi nu le rămâne decât să se încreadă în temuta fantomă care îi poate însă face pierduţi în Marea Haosului.

Din aceeași serie: "Piramida roșie" si "Tronul de foc".

 Ally e in clasa a sasea si a invatat, in cele sapte scoli prin care a trecut, ca cel mai important e sa taca si sa treaca neobservata. Ii place sa deseneze si sa rezolve probleme de matematica – din cele cu putine cuvinte, pentru ca literele se misca intruna.

     Fragment din volum:

Salamanca Tree Hiddle, pe scurt Sal, porneşte într-o călătorie cu maşina împreună cu bunicii ei excentrici. Din Ohio până în Idaho, cei trei străbat America de la est la vest şi, ca să treacă timpul mai repede, bunica o roagă pe Sal să-i povestească ceva.

Vreme de şase zile, cât durează călătoria, Sal le spune povestea prietenei ei, Phoebe. Le vorbeşte despre imaginaţia ei debordantă, despre mama ei care a dispărut, despre biletele misterioase pe care cineva le lasă pe verandă şi despre nebunul pe care îl tot întâlnesc prin oraş. Și, poveste după poveste, descoperă că nu mai vorbește despre altcineva, ci chiar despre ea.

„Un șobolan care apărea ici-colo, chițăind sonor și bălăcindu-se în smântâna proaspătă putea fi, doar el, o adevărată pacoste. După câteva astfel de zile, era uimitor să vezi cât de mult se bucurau oamenii să vadă un puști cu mutră de tont, dar cu fluier de vrăjit șobolanii. Și rămâneau uimiți când șobolanii ieșeau din toate găurile ca să-l urmeze pe fluieraș să iasă din oraș. Dar uluiți cu adevărat ar fi fost să afle că șobolanii și fluierașul se întâlneau undeva în boschetele de lângă oraș cu un motan și numărau solemn banii.“

Formidabilul Maurice pune la cale escrocheria perfectă. Descurcăreț în viața de stradă, motanul cunoaște valoarea banilor și vorbele lui meșteșugite sunt foarte convingătoare. Dar când Maurice și cohortele de șobolani care-l urmează hotărăsc să înșele orașul BaDeloc, nu sunt de ajuns cuvintele avântate pentru a supraviețui pericolelor care-i așteaptă. Fiindcă acesta e un oraș unde nu prea se găsește de mâncare iar șobolanii sunt priviți cu ură, unde pivnițele sunt căptușite cu capcane mortale și unde un rău înspăimântător pândește sub străzile înfometate...

Plasată în populara Lume Disc, povestea spusă de Terry Pratchett este deopotrivă cuceritoare și nostimă. Unul dintre cei mai apreciați scriitori de fantasy răstoarnă o poveste clasică și nimeni nu se va mai uita cu aceiași ochi la fluierașul fermecat, și nici la șobolani.

Wilbur este un porcuşor sensibil, care iubeşte pe toată lumea. Pentru el o viaţă fericită înseamnă o porţie bună de mâncare şi prieteni dragi alături. Chiar şi stăpânii care îi puseseră gând rău ajung să înţeleagă ce minune au în ogradă. Iar Wilbur, porcul care leşină de emoţie ca nimeni altul, răspunde bunătăţii cu dragoste şi loialitate.

Locul 1 in: Topul celor mai bune 21 de cărţi pentru copii (BBC Culture)

 

Bully este un băiețel de doisprezece ani care, de când i-a murit mama, e nevoit să trăiască pe stradă. N-o mai are decât pe Jack, cățelușa care îl apără și îl însoțește peste tot, ca o umbră. Într-o zi, când deschide pentru a mia oară ultima felicitare primită de la mama lui, Bully descoperă ceva înăuntru: un bilet de loterie. Și nu orice bilet, ci unul câștigător. Dar îl ia gura pe dinainte şi vestea despre norocul care a dat peste el ajunge la urechile cui nu trebuie...  Din clipa în care găseşte biletul, Bully mai are exact 5 zile, 5 ore și 19 minute nu doar ca să-și revendice premiul, ci şi ca să-şi salveze viaţa. 

 

  Lui Jackson ii plac foarte mult lucrurile adevarate, care pot fi verificate, si visul lui este sa devina zoolog. Uraste sa fie mintit, iar parintii lui tocmai asta fac: ca sa-i protejeze pe el si pe surioara lui, se poarta ca si cum totul ar fi bine si le ascund ca s-ar putea sa ajunga din nou fara casa.

Carte distinsa cu Guardian Children’s Fiction Prize (2013)
    Lucrurile nu merg prea bine pentru Georges: la scoala nu are niciun prieten si unii colegii de clasa nu pierd nicio ocazie sa se ia de el, iar acasa familia lui a fost nevoita sa isi vanda casa si sa se mute la bloc. Aici se imprieteneste cu Safer, baiatul de doisprezece ani care invata de acasa, si impreuna infiinteaza Clubul Spionilor.
    Prima lor misiune: sa-l tina sub observatie pe misteriosul Domn X de la etajul patru. Insa cand situatia scapa de sub control, Georges are de facut o alegere grea: sa il ajute pe Safer si sa-si pastreze prietenul sau sa spuna stop joc si sa fie iar singur.

    Fragment din romanul "Minciuni si spioni" de Rebecca Stead:

    ”Cand ii insir toate astea, acolo, pe covorasul din fata usii Domnului X, Safer se uita lung si-mi spune ca, daca mai merg pe drumul asta, voi sfarsi prin a fi „paralizat de propria logica".
    — Relaxeaza-te, imi spune. Stiu ce fac.
    — Nu ma ating de usa aia, ii zic.
    — Bine.
    Mana lui zvacneste brusc si scutura clanta.
    E incuiat.
    Se intoarce si da fuga inapoi acasa. Il urmez, gandindu-ma ca a apasa clanta unei usi straine e un lucru mic, dar atat de infiorator.
    — A meritat sa incercam, imi zice notandu-si de zor in carnetel. Acum stim ca n-o inchide cu cheia. Inchide usa, iar aceasta se incuie automat.
    — Cum ti-ai dat seama?
    — Dupa felul in care se misca clanta... ajungi sa stii chestiile astea.
     Ia binoclul si se uita pe geam.
     — Safer, zic eu.
     — Da?
    — Ce-ai fi facut daca gaseai usa descuiata?
    Coboara binoclul si se uita la mine.
    — As fi tinut minte detaliul asta. Ar fi fost un amanunt important.
    — Deci n-ai fi intrat, nu-i asa? In casa omului, adica.
    — Drept ce ma iei, vreun diletant? N-as da niciodata buzna fara sa am un plan, Georges. Planificarea e esentiala. De aceea studiem obiceiuri, reactii, totul. Asta am incercat sa te invat.
    Se intoarce iarasi spre fereastra si ridica binoclul.
    — Oamenii nu se deosebesc prea mult de pasari, sa stii. Daca ii observi suficient de mult timp, afli tot ce trebuie sa stii.
    — S-au intors papagalii? intreb mijind ochii in directia cuibului.
    — Inca nu. Da-le vreo cateva... Candy, ce vrei?
    Candy sta chiar la intrarea in living, cu o foaie in mana. Cred ca Safer are ochi la ceafa.
    Nu-l ia in seama pe frate-sau, ci-mi intinde hartia.
    — Ti-am printat asta. E despre umami. Mai tii minte ca ne-ai povestit recent ca e al cincilea gust? Ma rog, e destul de interesant. Un tip din Japonia era obsedat sa descopere al cincilea gust, pentru ca stia el sigur ca trebuie sa fie mai mult de patru, insa nimeni nu-l credea sau... aaa, nu dadea doi bani, cred. Asa ca a fiert bine niste alge si-a obtinut o aroma puternica, nici dulce, nici sarata, nici acra, nici amara. E un fel de glutamat care se pune in mancarea chinezeasca. Oricum, asta e al cincilea gust. Se gaseste si-n ciuperci, adauga si-mi intinde hartia."