Cărți pentru copii

Cartile cu elefantul Gerald si Porchita au castigat doua Medalii Theodor Seuss Geisel si cinci Mentiuni Geisel.

 Cuprins:

Faceti loc, soseste Flora, cea mai rapida zburatoare pe matura din oraselul Valea Trandafirilor Vrajiti!

Flora iubeste animalele mai presus de toate. Atat motanul rasfatat Colacel, cat si corbii vorbitori Nux si Borax sunt unii dintre cei mai buni prieteni ai ei din oraselul vrajitoarelor. Asa ca Flora se supara foarte tare cand afla ca vrajitorul trufas Turdus Merula se poarta urat cu animalele sale magice. Impreuna cu prietenii ei, Flora ticluieste un plan temerar: vor elibera animalele magice si le vor ascunde in Padurea Vrajita! Dar lucrurile nu merg chiar cum ar trebui…

Teodor Flonta s-a născut în 1946 în satul Lupoaia, Bihor. A absolvit cursurile Facultăţii de Limbi Romanice la Universitatea Bucureşti în 1970. S-a căsătorit cu Ariella, o italiancă din Milano şi, după o şedere de 7 ani în Italia, a emigrat în Australia unde a obţinut Doctoratul la Flinders University of South Australia. A predat italiana la Flinders University şi a devenit şeful departamentului de italiană la University of Tasmania. Trăieşte în Hobart, Tasmania, împreună cu soţia Ariella, aproape de cei doi fii cu frumoasele lor familii.

Teodor Flonta s-a născut în 1946 în satul Lupoaia, Bihor. A absolvit cursurile Facultăţii de Limbi Romanice la Universitatea Bucureşti în 1970. S-a căsătorit cu Ariella, o italiancă din Milano şi, după o şedere de 7 ani în Italia, a emigrat în Australia unde a obţinut Doctoratul la Flinders University of South Australia. A predat italiana la Flinders University şi a devenit şeful departamentului de italiană la University of Tasmania. Trăieşte în Hobart, Tasmania, împreună cu soţia Ariella, aproape de cei doi fii cu frumoasele lor familii.

Zi de zi, micule cititor, te afli în mijlocul celei mai mari aventuri: descoperirea lumii în care trăiești. Știi cum se numesc părțile corpului? Dar obiectele din camera ta, din casă sau de la locul de joacă? Și cum e la magazin? Dar la fermă? Câte feluri de vehicule există? Cum e la aeroport? Toate acestea, copiii familiei Iepuraș și prietenii lor le vor învăța împreună cu tine din această carte de cuvinte… la fix!

James Bond e un agent secret faimos, destul de aratos pentru un biped, care reuseste intotdeauna sa dejoace planurile raufacatorilor si dupa care suspina toate damele. In esenta, e exact ca mine. Numai ca eu nu sunt faimos. Inca. 
Emilia, colega de clasa a Kirei, este rapita. Cineva ii santajeaza parintii, iar politia bajbaie neputincioasa dupa indicii. 
Sfanta sardina in ulei! 
Winston trebuie sa intre din nou in actiune! Pentru ca un agent patruped nu stie de frica atunci cand trebuie sa dea de urma unui om. Sau poate ca ii e frica de un lucru sau doua... 
Dar cu ajutorul pisicilor din curte, al unei bunicute rusoaice si al infailibilului sau fler, Winston nu poate da gres. 

Ilustrații de Hans Arnold

Barbara are o prietenă imaginară despre care spune că este sora ei geamănă de care nu știe nimeni, nici măcar părinții. Se joacă împreună în Sala de Aur și în Cea Mai Frumoasă Vale din Lume, locuri minunate în care se ajunge simplu, dacă ești copil: cobori printr-un tunel de lângă un tufiș de trandafiri.

Pisica albastră şi pădurea vrăjită este o poveste din zilele noastre, în care pisica Mira şi prietenii săi – papagalul Socrate, dulăul Nelson, hamsterul Star, motanul Micşunel, vulpea Iva, Fluturelle, Ursoaica, bufniţa Ulla şi măreţul Lup Alb ne îndeamnă să-i însoţim într-o călătorie plină de fantezie.
Aşadar, să pătrundem uşor cu gândul în lumea poveştii, alături de ei, şi apoi să pornim împreună spre pădurea vrăjită!

Pisicile albastre chiar există în realitate! Sunt mai degrabă gri, dar rasa poartă numele de „pisică albastră de Rusia”.
Mira, puiul de pisică din carte, e parte dintr-o poveste în care apar o mulţime de personaje interesante: un scriitor, o pictoriţă, animăluţe de casă, de oraş, sălbatice (din pădure) şi un vrăjitor bun. Nu spun mai mult, ca să nu stric surprizele.
Cu toţii o ajută pe micuţa Mira să înveţe lecţia generozităţii şi pe cea a responsabilităţii, cu care începe lungul proces al maturizării, cum se zice când vorbeşti despre oameni.
O carte cu aventuri, dar şi cu dezvăluiri, cu mistere, cum scrie autoarea – colega mea de clasă din liceu: o fată deşteaptă, frumoasă şi… pe jumătate franţuzoaică! Simona POPESCU

Mereu împreună

„Să mergem la lacul libelulelor“ spune Brăduț într-o zi. Adică să străbatem pădurea prin iarba înaltă, pe sub florile uriașe și pe lângă pârâu, să ne facem plute din crengi și să vâslim pe lac, să ne uităm cum strălucesc în soare libelulele ca niște diamante zburătoare sau să privim broaștele cum sar de colo-colo? Și putem să ne facem un tobogan din trestie pe care să cădem - pleosc - drept în apă? Bine, hai. E bine să ai frați mai mari pentru că au mereu idei grozave de joacă. Și mereu ne jucăm împreună.

Suntem o familie de 14 șoricei: tata, mama, bunicul, bunica și 10 frați: Brăduț, Codruț, Sânziana, Petruța, Mugur, Bujor, Merișor, Brândușa, Romanița și Ghiocel.

In sfarsit, Anna si Werner se casatoresc! Nunta va avea loc intr-o zona pitoreasca, la o ferma de animale. Nici sa se putea o alegere mai proasta pentru Winston, care ar prefera sa stea tolanit pe canapeaua luidin Hamburg.Unde mai pui ca nici Kira nu il baga in seama de cand au ajuns la ferma: acum nu o mai interesaza decat poneii.

Crocodilului ii este teama de dentist. Dar are un dinte bolnav, nu poate sta asa. Ce va face crocodilul? Si dentistului ii este teama de crocodil. Dar trebuie sa-i trateze dintele bolnav. Ce va face dentistul?  

Ceasul îl trezește pe micul crocodil, țââârrr-țââârrr, mama îl gâdilă pe micul crocodil, ghidi-ghidi, la baie, apa (nu micul crocodil) face plici-pleosc, fermoarul de la hainele micului crocodil face ziiip, ușa casei se-nchide tranc, mașina merge vruum-vruum și uite grădinița, cu doamna Elefant, educatoarea, și o mulțime de copii.

E prima zi pentru micul crocodil. Cum va fi?

„O poveste perfectă pentru a-i încuraja pe copiii mici să facă primii pași spre autonomie și să-și construiască încrederea în sine.” — Children of Books

„Cea mai simpatică și imaginativă carte despre prima zi la grădiniță, foarte potrivită pentru a fi citită cu voce tare. Copiii vor adora să-l urmărească în desene pe micul crocodil pe drumul său și să se joace repetând numeroasele interjecții care sunt farmecul copilăresc al acestei cărți.” — My Book Corner

„O carte emoționantă și minunată. Construită într-un mod genial de simplu, ne arată că în literatura pentru copii e întotdeauna posibil să inovezi chiar și în legătură cu cele mai des întâlnite subiecte.” — Book Trust

În lumea cea veselă a lui Richard Scarry toate personajele (ei, nu chiar toate) spun mereu (hm, nu chiar mereu) „Te rog” și „Mulțumesc”. Micule cititor, faci și tu la fel?

Ne-ar fi foarte greu să trăim fără regulile de politețe pe care le urmăm zi de zi, de aceea e important să-i deprindem pe copii de mici cu ele. Și cum am putea face acest lucru mai bine dacă nu în joacă? Este exact ce ne propune Richard Scarry în această carte construită cu mult umor în jurul unor scene familiare din viața copiilor. Cum e bine și frumos să ne purtăm acasă? Dar la școală? Dar cu prietenii? Dar la joacă sau la o aniversare?

Totul se schimbă, zi după zi, an după an. Așa e firesc. Iar rădăcinile puternice ne ajută să nu fim luați de vânt.

A fost odată o căsuţă undeva departe, într-un sat. Era o căsuţă foarte frumoasă, solidă şi bine construită. Cel ce o construise atât de bine spusese: „Această căsuţă nu va fi vândută niciodată, nici pentru tot aurul din lume, şi în ea vor trăi şi stră-stră-nepoţii stră-stră-nepoţilor noştri.” Căsuţa era foarte fericită acolo sus, în vârful dealului pe care fusese construită. Îi plăcea să privească peisajul din jur. Admira răsăriturile şi apusurile. Zilele treceau una după alta, fiecare puţin altfel decât cea de dinainte, dar căsuţa rămânea neschimbată. (Traducere: Andreea Demirgian)

„Aceasta e o sămânță. E plină de viață”

În familia Șoricel, bunicul știe foarte multe lucruri, ca orice bunic. Știe, de pildă, că o sămânță de dovleac, așa mică și neînsemnată cum pare, este de fapt plină de viață și se poate dovedi foarte folositoare. Dar cum anume?

Mai întâi, trebuie să o sădim, iar asta înseamnă să găsim un loc potrivit, să smulgem buruienile și să săpăm pământul. Sămânța va încolți, din ea se va naște o plantă, mică la început, dar care va crește, îi vor da frunzele, tot mai multe și mai mari, apoi va înflori, apoi va apărea un dovleac mic de tot, dar care și el va crește și va tot crește până când va fi gata de cules și va umple cămara.

Bunica și bunicul, mama și tata știu că nu e nici un secret la mijloc, iar acum și copiii din familia Șoricel — iar împreună cu ei, și micii cititori — vor afla că doar prin muncă, dăruire și răbdare poți obține o recoltă bogată. Nici o sămânță nu rodește dacă nu e sădită și îngrijită cu dragoste.

Suntem o familie de 14 șoricei: tata, mama, bunicul, bunica și 10 frați: Brăduț, Codruț, Sânziana, Petruța, Mugur, Bujor, Merișor, Brândușa, Romanița și Ghiocel.

Ilustrații de Ilon Wikland

E frumos să fii mic și să fii înconjurat de iubirea părinților. E și mai frumos când primești un frățior sau o surioară, cum au alți copii și ai vrut și tu.

Dar bebelușul nu e o jucărie și descoperi curând că mama și tata trebuie să se ocupe tot timpul de el. Poate trece destul timp până să-ți dai seama că, de fapt, tu ești cineva foarte important. Ești fratele cel mare. Cel pe care mama și tata îl iubesc foarte mult și de ajutorul căruia au mare nevoie.

Într-o bună zi, mama s-a întors de la spital cu surioara lui Peter, un pachețel zbârcit care plângea tot timpul. Dar chiar și așa, Peter era foarte fericit. Îi plăcea să se uite la degețelele ei de la mâini și de la picioare. Atunci când plângea: oa-oa-oa, Peter făcea și el: oa-oa-oa.

– O cheamă Lena, i-a spus mama.

Lena nu știa nici să meargă, nici să vorbească, ci doar să plângă. Când plângea, mama venea și o lua din pătuț, își lipea obrazul de al ei și îi spunea că este cel mai drăgălaș copil din lume.

Cum adică? Parcă Peter era acela.

(Traducere: Claudia Nystrand)

O nouă zi, o nouă aventură! În această carte, prima din seria „Chiri și Chiriri“ (titlul original în japoneză: „Chiri to Chiriri“), cele două fetițe pornesc pe biciclete la o plimbare prin pădure. Unde vor ajunge și cu cine se vor întâlni?

Chiri și Chiriri nu sunt prea mari, au doar câțiva ani, poate că merg la grădiniță, în grupa mare, sau la școală în clasa pregătitoare. Oricum, știu deja să meargă bine pe biciclete și, ca la orice copii de această vârstă, dorința de a descoperi lumea pe cont propriu este de nestăvilit.

Aventurile prin care trec cele două fetițe, mereu pe biciclete, au loc într-o lume caldă și prietenoasă, dar mult mai largă decât mediul familial și tocmai de aceea mesajul transmis copiilor, dincolo de bucuria lecturii și exuberanța ilustrațiilor, este unul despre autonomie, responsabilitate, depășirea limitelor și, cea mai importantă, încrederea în forțele proprii. „Și tu poți“ spun cele două personaje micilor cititori, „lumea e a ta“.