Cărți pentru copii

Cand Wolfgang si prietenii lui afla ca intr o pestera din padure s-a nascut un pui de dragon, fug degraba sa-l gaseasca. Wolfgang, insa, este lasat in urma. Rucsacul lui e plin de griji care nu-l lasa sa se miste cu usurinta. Pur si simplu nu poate sa renunte la ele. 

Patru prieteni au plecat la pădure. Trei dintre ei, cei mai mari, poate adulți, știu exact ce vor: să prindă o pasăre. Au luat cu ei plase și o colivie. Sunt foarte bine pregătiți și au un plan...

Cel mai mic, poate copil, nu are și el o plasă de prins păsări, colivia e prea mare ca s-o poată ține și mai rămâne și în urma celorlalți care merg grăbiți și nu pierd vremea - pentru că au un plan... Trebuie neapărat să prindă pasărea. De ce? Nu se știe. Sunt multe lucruri pe care oamenii mari le fac fără să dea vreo explicație.

Dar cel mai mic nici nu se gândește la asta. El nu-și poate stăpâni impulsul de a spune prietenos păsării „Salut, puiuț!” și de a zădărnici în repetate rânduri și în moduri din ce în ce mai amuzante tentativele celor mari. Oare cel mai mic nu e de fapt cel mai înțelept? S-a obținut vreodată ceva durabil cu forța? Prietenia e mult mai puternică, ne învață această poveste (cu paginile cartonate integral și cu colțuri rotunjite) pentru care autorul a ales ca motto cunoscutele cuvinte ale lui Albert Einstein: „Pacea nu poate fi păstrată cu forța, ci numai prin bună înțelegere.”

 

Volumul I din seria „Poveștile neamului tăinuit”

„O călătorie cu bucluc” este o poveste minunată despre ceea ce se întâmplă când începem să vedem cu adevărat lumea minunată din jurul nostru, aflată în pericol. Povestea Melissei Harrison este una foarte actuală. Ea urmărește trei ființe fantastice, păzitoare și protectoare ale naturii, aflate ele însele în pericol, care ponesc într-o călătorie pentru a afla răspunsuri cu privire la disparițiile care le afectează viețile. Dând dovadă de curaj și de inventivitate, și cu ajutorul câtorva animale prietenoase, ele pornesc în căutarea unei soluții.

„O aventură înduioșătoare și fermecătoare, în care magia naturii vă așteaptă la fiecare pas.” Christopher Edge, scriitor

„O perspectivă asupra naturii plină de tandrețea copilăriei... o adevărată încântare!” Piers Torsday, scriitor

„O carte pentru copii cum rar mai găsești în zilele noastre, la fel de fragilă precum micuțele ființe din paginile sale.” Amanda Craig, jurnalistă și scriitoare

Cine iese din ou acolo sus, in cuib, si cine se naste in vizuina de sub pamant? Cine se naste in padure si cine in campie? Este usor sa observam puii animalelor domestice, dar ca sa descoperim tainele animalelor salbatice trebuie sa patrundem in lumea lor, asteptand sansa sa le zarim. Vedem adeseori bobocii de rata care se tin in card dupa mama lor sau veveritele care sar de pe o creanga pe alta. Insa nu toate animalele pot fi studiate atat de usor. Unele se ascund de privirile noastre si putem doar sa descoperim urmele pe unde au trecut.

Imaginile frumoase, bogate in detalii, si textele accesibile le dezvaluie copiilor cum cresc puii celor mai cunoscute animale salbatice, cum sunt acestia hraniti si protejati de parinti pana cand vor fi destul de mari ca sa se descurce singuri.

Numele meu este Humpty Dumpty.

Sunt faimos pentru că am căzut de pe un zid.

(Probabil ai auzit și tu.)

Dar asta este doar jumătate din poveste…

Pentru că m-am hotărât să mă întorc.

Și când am făcut-o, ceva uimitor s-a întâmplat.

Aceasta este povestea vieții mele…

DUPĂ CĂZĂTURĂ.

 

Plin de inspirație, acest epilog al clasicului și iubitului cântecel de grădiniță cu Humpty Dumpty îi va încuraja chiar și pe cei mai fricoși dintre noi să-și depășească temerile, să învețe să ajungă din nou sus și să atingă alte și alte înălțimi.

Ori că, la căluții-de-mare, tații sunt cei care aduc puii pe lume? Ori că puii de pinguin se încălzesc îngrămădindu-se într-o strânsoare-îmbrățișare? Aceste curiozități și încă multe alte lucruri amuzante și fascinante despre puii de animale și despre familiile lor sunt ilustrate în această fermecătoare colecție. (Maja Säfström)

 

Ilustrații de Kristina Digman

Un animal neobișnuit și foarte rar

Acest roman este destinat copiilor care au învățat să citească foarte bine și doresc să abordeze singuri și cărți mai consistente. Poate fi citit și de părinți împreună cu copiii mai mici pentru a-i atrage spre cărțile de dimensiuni mai întinse, dar abordabile și ușor de înțeles.

Alcătuit din mai multe capitole de dimensiuni mici și medii, pentru a înlesni lectura, romanul ne propune să cunoaștem lumea unei fetițe din zilele noastre, Zackarina, care trăiește cu părinții undeva în Suedia, pe malul mării, și care descoperă într-o zi pe plajă un prieten neobișnuit, Lupul de Nisip. Micile întâmplări de zi cu zi, banale și familiare, devin deosebit de captivante și amuzante atunci când le vedem filtrate prin relația plină de sensibilitate, imaginație și umor dintre fetiță și straniul său partener de joacă.

Un cufăr, caiete greu de tradus, o poveste despre trei copii îndrăzneți
și o serie de mistere ce trebuie descoperite prin forțe proprii,
amestecând ghicitori, puzzle-uri, arheologie greacă și mitologia
egipteană. Povestea a trei tineri, Jason, Julia și Rick, pasionați de
aventură. Întâmplările se petrec într-o vilă din vârful unui colț de
stâncă, plină de camere misterioase încuiate.

Ilustrații de Ilon Wikland. Nimeni n-o crede pe Lotta că știe să meargă pe bicicletă. E prea mică. Mică? La cinci ani fără două zile? Dar bineînțeles că știe să meargă. În secret! Pe strada Zurbagiilor, fratele ei, Jonas, și sora ei, Mia-Maria, se dau la vale cu viteză pe bicicletele lor. Pare foarte palpitant. Și distractiv. Dar Lotta poate doar să-i privească. Oare când va primi și ea o bicicletă adevărată?

Este continuarea curiozităților despre animale și lume, cunoscute deja publicului român prin primele două carți ale Majei Safstrom. Cartea este dedicată epocii dinozaurilor, unde descoperim viețuitoare cu calități nebănuite.

Ilustrații de Charlotte Cooke

Cuibărește-te în pat cu aventurile Micuței somnoroase! Ai vrea și tu să înoți cu sirenele în adâncul mărilor, să te cațări pe acadele în tărâmul dulciurilor și să descoperi comori îngropate în nisip?

Ilustrații de Maria Constantinescu

Ce este plânsul? Ce sunt lacrimile?
Ce se întâmplă în corpul meu când plâng?
Ce sunt sentimentele? Dar oamenii mari plâng și ei? Ce să fac atunci când plânge un prieten?

Am ales să scriu despre plâns fiindcă în cultura noastră acest proces vindecător este descurajat și disprețuit. Copiii, care au atâta nevoie de el, aud deseori mesaje negative: „Ce rușine să plângi așa!”, „Dar tu ești băiat mare!”, „Numai fetele plâng! Ce, tu ești fată?”, „O să râdă toți copiii de tine dacă plângi așa!” și așa mai departe. Interiorizându-le, copiii ajung să disprețuiască stările emoționale mai puțin plăcute și să nu le mai poată gestiona într-un mod constructiv. De aceea am scris această carte — cu gândul în primul rând la copii.
Andreea Constantin

 

Plânsul este o nevoie — ca foamea sau somnul. Așa cum ai nevoie de somn atunci când ești foarte obosit, la fel ai uneori nevoie să plângi când ești foarte supărat. E normal și sănătos să plângi câteodată, chiar dacă nu e tocmai plăcut. Și nu-ți face griji, plânsul nu îți face rău! Chiar dacă ți se pare greu, nu plânsul este ceea ce te supără, ci sentimentele puternice pe care ai nevoie să le scoți afară prin plâns.

 

Ilustrații de Tiziana Romanin

Într-o zi, Franz și Dora se plimbă fără țintă pe străzile încă mângâiate de soarele de toamnă târzie. Într-un parc, se întâlnesc cu o fetiță care își pierduse păpușa. Ca s-o consoleze, Franz inventează pe loc o poveste. Păpușa nu s-a pierdut, ci a plecat pentru o vreme să cunoască lumea, iar el a aflat acest lucru pentru că păpușa, știind că fetița nu poate încă să citească, i-a trimis lui o scrisoare ca s-o anunțe. Și ce spune păpușa în scrisoare? Franz nu are încotro și trebuie să continue povestea, zi după zi, scrisoare după scrisoare.

Suntem în Berlinul anilor '20 și Franz Kafka, marele scriitor, își cunoaște deja diagnosticul nemilos, tuberculoza care-l va răpune nu peste mult timp. Simte că forțele creatoare i se sting, iar singurii care i-au rămas aproape sunt iubita sa, Dora Dymant, și prietenul său, Max Brod.

Ilustrații de Ágnes Keszeg

Doi copii, Alex și Ana, frați gemeni, își sărbătoresc ziua de naștere. Împlinesc patru ani. La această vârstă nu poți să-ți pui o dorință oarecare când sufli în lumânările de pe tort. Trebuie să-ți dorești ceva foarte-foarte important. De pildă, să nu mai dormi niciodată. Gata cu somnul, cine are nevoie de el? N-ar fi nemaipomenit să te poți juca tot timpul?

A, dar staaați așa! Voi nici nu știți cum arată Somnul. Cum vi-l imaginați? Credeți că-i ca o boare, diafan, cu aripi de îngeraș? Așa v-au spus mamele voastre? Ei bine, nu! Somnul este mare, rotund și gras. Este moale ca aluatul de cozonac. Are un cap oval cu doi ochi mici, pieziși de adormiți ce sunt, iar în loc de păr are niște plete din flori de mac, tei și verbină. Când apare, se răspândește un miros dulce de lemn de santal, de dulap umbros cu lenjerie proaspăt călcată. Poartă niște haine făcute din plăpumi și pături, iar în loc de pantofi are două perne cu ciucurași roșii. Cască tot timpul și se vaită de dureri de spate pentru că trebuie să care într-o mână un picotifon, un aparat plin cu cântece de adormit copiii, iar în alta, un șirag de cărți de povești.

Editie bilingva romana-engleza

Știați că o caracatiță are trei inimi? Ori că struții nu pot merge cu spatele? Aceste curiozități și încă multe alte lucruri fascinante și surprinzătoare din lumea animalelor (albinele nu dorm niciodată! stelele-de-mare nu au creier!) sunt ilustrate, cu amănuntele lor bizare, în această fermecătoare colecție. (Maja Säfström)

 

Pentru un copil, o poveste se poate naste simplu si firesc din aproape orice imprejurare. Cum ar fi, de pilda, o hoinareala prin padure dupa afine. Daca nu gasesti nici o boaba, nu incepi sa te intrebi de ce? Poate ca padurea e fermecata. Dar trebuie sa fie vreun spiridus pe acolo care sa te ajute.

Calda si senina ca o zi de vara, aceasta poveste in care un baietel vrea sa-i faca un dar mamei sale ne aduce aminte cat de important este sa le aratam mereu celor dragi ca-i iubim.

De pe la ora zece seara, familia Roademult plecă la familia Ronțovici. Cu fel și fel de daruri, cu plocoane și cu lăutarii în frunte. Acolo se făcu petrecere mare cu jocuri și chițăituri, vreme de vreun ceas. La ora unsprezece, membrii familiei Roademult, împreună cu membrii familiei Ronțovici, porniră pe la celelalte familii cu care se-nrudeau. Pe la acele familii se făcură iarăși petreceri și veselii. La urmă, pe la ora două spre ziuă, toată lumea se întoarse la familia Roademult. Aici făcură masă mare. La masă șoricioaicele aranjaseră mâncărurile și băuturile după cum este obiceiul șoricesc.

Despre autor

Învățător, director de școală, inspector școlar, editor de reviste și mai apoi deputat și senator, Florian Cristescu (1884-1949) este cunoscut mai ales ca autor de literatură pentru copii.

În timp ce o aștepta pe mătușa ei în fața unui magazin, într-o zi de iarnă, Lisabet îl vede pe Gustav, un copil din vecini, cum se plimbă ascuns în spatele unei sănii, pe tălpi, fără știrea vizitiului. Se crede atât de grozav încât îi spune fetiței că ea nu ar avea niciodată curaj să facă așa ceva. Dar lui Lisabet atât îi trebuie. Cum să nu aibă curaj? De ce crede toată lumea că e încă mică? Uite, chiar acum o să se urce și ea pe ascuns în spatele unei sănii. Nici nu e greu, dacă se ține bine. Și e nemaipomenit să străbați în clinchet de zurgălăi orașul învelit de zăpada strălucitoare. Dar sania merge din ce în ce mai repede, lasă în urmă casă după casă și iese din oraș ca vântul. Oare unde se duce? Cum o să se-ntoarcă Lisabet acasă la mama, la tata și la sora ei mai mare, Madicken?

Ilustrații de Vasile Sitari.

Draga mea fetiță,

Dragă băiețel,

Cât o fărâmiță,

Cât un mugurel!

N-am un strugur roșu,

Nici harbuzării.

Îți trimite moșul

Niște poezii.

Școala „Alphonse Allais“ este o instituție de învățământ ca oricare alta. Acum însă are un nou director, care și-a pus în cap să facă din ea cea mai bună școală din țară. Directorul providențial nu precupețește niciun efort pentru asta și e hotărât să facă din elevii de aici niște adevărați olimpici. E de la sine înțeles că Victor și colegii lui nu-i împărtășesc entuziasmul. Ei vor un singur lucru: să fie lăsați să se bucure de viață ca niște elevi… normali.

Ilustrații de Ivanka Costru

Vrei frumos şi drept să creşti,
Şi puternic? Să citeşti!
Şi-atunci, filele veline
Devin aripi pentru tine.
Dacă ai aripi de carte,
Zbori mai sus, vezi mai departe... 

A fost o zi lungă. Te-ai jucat, ai alergat, ai râs. Când a fost nevoie, ți-ai ajutat părinții și bunicii la câteva treburi, după puterile tale. Acum s-a înnoptat și ar fi vremea să te pregătești de culcare.

Iar pregătirea asta cam ce înseamnă? Mai întâi, o mare și grozavă bălăceală (căreia părinții îi spun „baia de seară“), apoi o masă bună alături de toată familia, după care spălatul pe dinți, pijamalele și…

Dar stai așa: sunteți zece frați – doar n-o să te duci tu primul la culcare. Ce-ar fi să mai construiești ceva din cuburi? Sau să țopăi în pat? Ori, de ce nu, să mai alergi puțin prin casă. Trebuie să-i prindă cineva pe cei care aleargă deja, nu? E timp destul. Măcar până vine mama să vă citească povestea începută acum câteva seri. Abia aștepți să afli cum se termină. După poveste, în sfârșit, adormi în pătuțul tău moale și primitor, pe cântecul murmurat de bunica.

Ilustrații de Silke Leffler

Astăzi are loc Balul florilor. Domnul Conopidă şi domnişoara Morcov își fac curaj și se duc și ei la petrecere. Sala e înmiresmată, freamătă şi răsună de cântece. Domnul Levănţică, parfumat şi elegant, dansează plin de însufleţire cu o Roză răpitoare, rotindu-se iar şi iar prin toată sala.

La sosirea neobişnuiţilor oaspeţi, florile sunt uimite şi revoltate: asemenea îndrăzneală din partea unor legume nu s-a mai văzut! Dar domnul Conopidă şi domnişoara Morcov se avântă curajoşi pe ringul de dans şi-i farmecă pe toţi cu Tangoul-castraveţilor! Florile sunt impresionate şi aplaudă cu admiraţie. În cele din urmă, florile şi legumele se împrietenesc şi petrec o seară minunată dansând împreună.

 

Familia Șoricel are nevoie de o casă nouă. Colțul de pădure în care locuia a dispărut, copacii au fost tăiați și nu se mai poate sta acolo. În căutarea unui nou adăpost, drumul spre inima pădurii este greu și uneori primejdios. Și nici nu este ușor, odată ce ai găsit locul potrivit, să construiești o casă, să aduni provizii și să captezi apa de la izvorul din apropiere. Dar mama și tata știu exact ce trebuie făcut, iar bunicii sunt de mare ajutor cu experiența și răbdarea lor. Totul va fi bine și nimic nu e mai plăcut decât să te bucuri de roadele muncii tale.

Suntem o familie de 14 șoricei: tata, mama, bunicul, bunica și 10 frați: Brăduț, Codruț, Sânziana, Petruța, Mugur, Bujor, Merișor, Brândușa, Romanița și Ghiocel.