Cărți pentru copii

Anglia este în război. Crescând într-un far, Pet, o fetiță de doisprezece ani, trăiește într-o lume a furtunilor, a tunelelor secrete și a poveștilor cu monștri marini. Acum, însă, stânca de la țărmul mării devine un câmp de luptă terifiant și familia ei este sfâșiată. Aceasta este poveste unei fetițe speriate și care trece neobservată. O fetiță care îngheață de frică atunci când avioanele inamice brăzdează cerul. O fetiță al cărei destin este să devină parte din străvechea legendă stranie a Fiicelor de Piatră.

Cum este o mamă? Un copil abia născut nu poate răspunde, firește, dar dacă ar putea, oare ce ar spune?

În propoziții scurte, ca dintr-un cântec sau un joc de copii, povestea imaginează numeroase răspunsuri urmărind viața unui copil de la naștere până învață să meargă. Pagină după pagină, copilul crește și ceva nou apare mereu. Mama este ca o casă, dar nu e mereu la fel. La început, e casa în care te naști, iar după o vreme, e casa din care faci primii pași. Nu e nimic idealizat, nu e nicio „lecţie“ în această carte despre cum ar trebui să fie o mamă. Firescul, banalitatea minunată a fiecărei zile înfățișate cu tandrețe, umor, realism și înțelegere subtilă a vieții de familie sunt lucrurile simple, dar esențiale pe care ni le reamintește această carte luminoasă și plină de căldură.

Amuzant, instructiv și duios, Ziua în care Adam a devenit băiat bun este un basm contemporan care va rămâne mult timp în inimile copiilor.

Vacanța școlară e pe sfârșite, iar Adam, mezinul familiei Banană, are de scris o compunere despre ea – dar ce poți să scrii despre o vara în care nu s-a întâmplat nimic deosebit?
În fața foilor albe de caiet, Adam descoperă însă ceva cu adevărat surprinzător: o voce interioară. Ghidat de ea, băiatul trece cu bine printr-o mulțime de peripeții, pentru ca, la lăsarea serii, să se-ntoarcă acasă cu o poveste de neuitat.

Bogdan Coșa (n. 1989) este scriitor. A publicat trilogia Poker, romanul Cât de aproape sunt ploile reci și volumul de poeme O formă de adăpost primară. A primit mai multe premii literare și a beneficiat de programele de rezidențe pentru scriitori oferite de Hessischer Literaturrat (Germania), Pécsi Íróprogram (Ungaria), FILIT (România) și Fundația pentru Poezie „Mircea Dinescu" (România).

Ionuț Robert Olaru (n. 1983) crede că totul în jurul nostru este poveste și transformă cuvintele în ilustrații minunat colorate. A mai transpus în imagini În căutarea inspirației, Praf de zâne și Copacul de Ana Dragomir, Ploaia curcubeu, Spiridușii luminii și Iepurele Înțelept și secretul poveștilor de Andreea Iatagan.

Ilustrații de Marla Frazee

Când e vorba de mâncare, fiecare dintre cei șapte copiii ai familiei Peters are felul său preferat. Peter vrea doar lapte, nici prea cald, nici prea rece - doar el știe cum. Lucy vrea numai limonadă de casă - doar se face foarte ușor, nu? Pentru Jack, doar piureul de mere e bun, iar să curețe câteva kilograme zilnic chiar nu e mare lucru pentru domnul Peters. Gemenele preferă ouăle - una le vrea fierte, cealaltă prăjite - iar dacă doamna Peters le încurcă, au ele grijă să-i dea de înțeles cum e corect. Lui Jack, grișul cu lapte i se pare nemaipomenit - poți să-l împarți și cu pisica. Iar pentru Mary Lou, pâinea făcută în casă - zi de zi - e tot ce poate fi mai bun.

Nu-i de mirare că doamna Peters, deși e ajutată din plin de domnul Peters, ajunge într-o zi la capătul răbdării. Din fericire, e chiar în ajunul zilei ei de naștere, așa că toți copiii îi pregătesc un cadou care se va dovedi o surpriză salvatoare pentru toată familia.

Nori de vată, raze-n zori,
Cer de-albastru, alb de nori.

O familie petrece o zi undeva, la țară. Mama și tata se ocupă cu una, cu alta, ba în casă, ba pe afară. Pe pajiște zburdă un mânz, vântul adie, marea aflată la doi pași strălucește sub cerul albastru, copiii mari se joacă, iar bebelușul face ce fac bebelușii.

Norii, la început albi și răzleți, se tot adună și curând se dezlănțuie furtuna. Una de vară, cu fulgere, tunete și ploaie în șiroaie. Ce să faci, să privești spectacolul pe fereastră sau să te ascunzi sub pătură? Iar când furtuna se potolește și soarele reapare, noroiul parcă e făcut special să te tăvălești prin el. Știu ei, purceii din coteț, ce știu. 

Povestea aceasta – sau poezia, cântecul, jocul – alegeți dumneavoastră, nu este despre o zi de vacanță sau o zi specială, ci despre o zi cum sunt nenumărate alte zile cu totul și cu totul obișnuite, dar despre care abia după o vreme ne dăm seama că au fost perfecte.

Cântec, vânt, joacă afară,
Alb pe-albastru, soare, vară.

Jenny Colgan este faimoasă pentru romanele sale pentru adulți devenite bestselleruri Meet Me at the Cupcake Café  și Welcome To Rosie Hopkins' Sweetshop Of Dreams. Dar când cititorii ei au remarcat un personaj înaripat în romanul Little Beach Street Bakery, s-a gândit că acesta are nevoie de o poveste doar a lui.

Ilustrații de Cecilia Heikillä, Tove Jansson

Bunătate, prietenie, dragoste, libertate

Câţiva dintre locuitorii Văii Mominilor:

Momi e un momin curios și prietenos. E mereu gata de aventuri – mai ales dacă asta înseamnă să călătorească cu prietenul lui, unchiașul Puftabac, pe care îl admiră mult. Dar, când aventura devine prea înfricoșătoare, are nevoie de Momimama.

Momimama e bună și blândă. Are o geantă plină cu șosete din lână uscate, prafuri de stomac și bomboane. Nu-și pierde niciodată cumpătul și are grijă ca orice mică viețuitoare din Valea Mominilor să aibă unde dormi, dacă e nevoie.

Momitata e un momin care a călătorit foarte mult, cel puțin așa zice el. Din când în când, tânjește să plece în aventuri extraordinare, precum cele pe care le-a trăit în tinerețe. Atunci se închide în camera lui și își scrie memoriile, adică o carte lungă despre isprăvile lui.

Puftabac vine și pleacă după cum poftește, cu cortul și muzicuța lui. Nu-i place să aibă lucruri și prețuiește libertatea mai mult decât orice pe lume. În fiecare toamnă, unchiașul pleacă în pribegie spre sud, dar în fiecare primă zi de primăvară se întoarce la prietenii săi din Valea Mominilor.

Smiorc e foarte sperios și un pic încrezut, dar niciodată răuvoitor. Visează să aibă ceva foarte scump, de pildă aur sau pietre prețioase… sau poate doar o pisicuță numai a lui.

Dragă cititorule, cartea pe care o ții în mână o să te poarte în aventuri extraordinare cu Momi, familia lui și toți prietenii lor din Valea Mominilor. Cartea se bazează pe o poveste scrisă de mătușa mea, Tove Jansson, acum aproape 75 de ani. Când eram mică, îmi plăcea mult să-mi citească un adult cu voce tare. Era grozav să stau cuibărită în brațele cuiva, să mă uit la ilustrații, să ascult povestea și să simt cum dă naștere unor noi imagini în mintea mea. Erau cele mai frumoase momente ale zilei și m-au făcut să iubesc cititul. Sper ca această carte să-ți aducă și ție același sentiment – că pornești în aventură în minunata lume a Văii Mominilor, unde se poate întâmpla absolut orice! 

Sophia Jansson, nepoata lui Tove Jansson și director de creație la compania Moomin Characters

Dirk Kurbjuweit (n. 1962 în Wiesbaden) este un jurnalist și autor german. După absolvirea liceului, a studiat economia și a urmat Școala de Jurnalism pentru Politică și Economie din Köln. Din 1990 până în 1999 a fost redactor la ,,Die Zeit”, iar din 1999, la ,,Spiegel”. Este autorul a peste 15 volume – romane, lucrări narative, cărți de nonficțiune și scenarii de film (realizate împreună cu regizorul Jobst Oetzmann și compozitorul de muzică de film Dieter Schleip). Este laureat al premiilor pentru jurnalism „Egon Erwin Kisch” (în 1998 și 2002), „Roman Herzog Media” (în 2011) și „Reporter german” (în 2012) la categoria „Cel mai bun eseu” pentru ,,Half Cancelar”. Nuvela sa ,,Zweier ohne”, scrisă în 2001, a devenit din 2011 lectură obligatorie pentru ultimul an al școlilor secundare din Baden‑Württemberg.

Ilustrații de Axel Scheffler

Curaj și imaginație

Dragă cititorule, știm că ești mic. Uneori treci prin încercări prea grele pentru făptura ta de copil. „Când o să fiu și eu mare și puternic?” te întrebi nerăbdător. Chiar acum, îți răspunde această poveste, și nu te mira. Dacă ai CURAJ și IMAGINAȚIE, Gruffalo cel fioros și toți cei ca el vor fugi care-ncotro.

Un șoricel mergea prin codru-ntunecos.
Văzându-l, vulpea s-a gândit c-arată delicios.
— Un’ te duci, șoarece brun, singur prin pădurea deasă?
Hai să iei prânzul la mine, sub pământ, unde am casă.
— Mulțumesc, draga mea vulpe, dar nu pot să vin acum,
Merg să iau masa de prânz cu Gruffalo! E pe drum…
— Gruffalo? Care Gruffalo? Ăsta cine mai e, oare?
— Păi… Gruffalo! Nu-l cunoști? Ia auzi ce întrebare!
Doi colți cumpliți ca de mistreț și gheare cumplite are
și măsele, tot cumplite, pe cumplite maxilare.
— Unde zici că vă-ntâlniți?
— Chiar aici, ia, în dumbravă.
Tare-i place să mănânce vulpe proaspătă la tavă.
— Vulpe proaspătă la tavă? Atunci, eu o s-o întind.
Rămas-bun, drag șoricel, i-a strigat vulpea fugind.
— Vai, că bleagă mai e vulpea, vai de ea! N-are habar
Că acest Gruffalo este animal imaginar…

Traducere de Florin Bican.

Ilustrații de Axel Scheffler

Prietenia este magică

O vrăjitoare și pisica ei zboară fără grijă pe mătură. Dar vântul începe să bată mai tare, a furtună, iar vrăjitoarea își pierde pălăria, funda, ba chiar și bagheta magică. Noroc cu un cățel, o pasăre și un broscoi care o ajută să le găsească. Ca răsplată, nu vor decât să zboare și ei puțin cu mătura cea năzdrăvană. Dar oare o fi loc pentru toți? Dacă se rupe măturoiul? Și dacă apare și un dragon înfometat care, nici una, nici două, vrea s-o mănânce pe biata vrăjitoare?

Vrăjitoarea avea mâță
și-o ditai pălăriuță
Și avea părul roșcat,
cu fundă-n coadă legat.
Ce mai zâmbea cea vrăjitoare,
ce mai torcea mâța de zor,
Pe când, pe măturoi călare,
prin vânt înaintau în zbor!
Ce-a mai răcnit cea vrăjitoare
și ce cumplit a stuchit mâța,
Când, bătând vântul mai tare,
a zburat pălăriuța!

Traducere: Florin Bican.

Marcus Sedgwick are mai multe nominalizări la Medalia Carnegie, Premiul Costa și Premiul The Guardian, categoria Literatură pentru Copii.

Ilustrații de Axel Scheffler

Locuia o băbuță de tot singurică:
Avea scaune, masă și, pe-un raft, o ulcică.
Un bătrân înțelept auzi cum cârtea:
— E mult prea strâmt locu-n casa asta a mea.
O, bătrân înțelept, hai, ajută-mi și mie
– Casa mea e mai mică decât o cutie!
— Ia găina în casă, înțeleptul o-nvață.
— Găina în casă? Ce idee-ndrăzneață!
Se vaită băbuța: — Ce mă fac? Vai de noi!
Unde-i strâmt pentru unul, și mai greu încap doi.
N-am loc nici să strănut când strănutul mă-mbie,
Casa mea e mai mică decât o cutie!
O, bătrân înțelept, hai, ajută-mi și mie,
Casa mea e mai mică decât o cutie!
— Ia și capra în casă, înțeleptul o-nvață.
— Să iau capra în casă? Ce idee-ndrăzneață!
Capra calcă pe ou, bagă botu-n perdele,
La picioarele mesei stă și roade din ele.

Traducere: Florin Bican.

JOHN D. BARROW (1952–2020) a studiat matematică și fizică la Universitatea din Durham și a obținut la Oxford titlul de doctor în astrofizică. Pe lângă activitatea de cercetare – a publicat peste cinci sute de articole de cosmologie, fizică teoretică și matematică –, Barrow a predat la mai multe universități de prestigiu, iar din 1999 a condus la Cambridge proiectul Millennium Mathematics, care urmărea îmbunătățirea predării matematicii și aplicațiilor ei. A scris numeroase cărți de popularizare a științei, între care Originea universului și Cartea infinitului, publicate la Humanitas. În 2015 a primit Premiul Dirac și Medalia de Aur a Institutului Britanic de Fizică, iar în 2016 Medalia de Aur a Societății Regale de Astronomie.

Autonomie, asumarea responsabilității, creativitate, depășirea limitelor

Patru creaturi foarte răbdătoare așteaptă să înceapă povestea. Dar un iepuraș e mai puțin răbdător. De ce să aștepți când ai o imaginație fără margini și un ghiozdan plin cu creioane colorate? Povestea o poți începe chiar tu.

E un joc de care nu te poți plictisi niciodată când ești copil, mai ales când regula creativității este că nu există reguli. Iar creioane colorate are oricine. Pagină după pagină, iepurașul din carte desenează un copac, un dinozaur, o căsuță, un leagăn, păsări, nori, frunze, pinguini — și toate prind viață și interacționează amuzant cu personajele inițiale. Poți și tu să inventezi tot felul de creaturi, poți să desenezi ce vrei și cum vrei. E și un bun prilej să te gândești la reguli și limite și apoi, dacă vrei, să discuți despre ele cu părinții, cu frații mai mari sau cu învățătoarea.

Uneori e bine „să desenăm pe conturul prestabilit“. Alteori e bine, ba chiar necesar, să trecem peste orice îngrădire. Dar când, cum, în ce situații?

Bine ați venit în cartea noastră! Da, știm, paginile sunt cam goale la început, dar o să vină în curând și povestea. Sigur vine. Chiar acum. Adică... Vine... Să mai așteptăm puțin... Sau nu?

Andreea Iatagan este jurnalist și redactor de carte. Când imaginația ei nu mai poate sta locului şi vrea să iasă la joacă, așterne pe hârtie povești pentru copii. Cartea ei de debut, publicată în 2017, de Eduitura Pandora M, în colecția PanDA, a fost Ploaia Curcubeu. Carla i-a cucerit pe cei mici așa că în următorii ani aventurile curajoasei libelule s-au materializat în alte două volume: Spiriduşii luminii (2018) și Iepurele Înţelept şi Secretul Poveştilor (2019). Andreea susţine ateliere de lectură în şcoli şi se simte cel mai bine printre copii şi printre cuvinte. Scrie pe blogul ei – educatiecudragoste.ro – despre bucuria de a fi părinte.

Ilustraţii de Tarja Kunnas

V-ați întrebat vreodată ce fac Moș Crăciun și spiridușii după ce împart toate cadourile?

Hai să vă spun eu: în satul Korvatunturi din inima Laponiei, acolo unde s-a născut Moșul, toată lumea intră într-o vacanță binemeritată, care durează douăsprezece zile, de la Crăciun până la Bobotează. Din această poveste veselă veți afla ce se întâmplă în vacanța lui Moș Crăciun și cum se distrează gașca lui. Nu pot să dau prea multe amănunte, dar e vorba de prăjituri delicioase, de jocuri de toate felurile, precum și de tradiții venite din întreaga lume – totul pentru ca Moș Crăciun și spiridușii lui să fie veseli cât cuprinde în zilele de sărbătoare. Bucuria Crăciunului vine cu multe activități haioase, dar cel mai important este că toți se bucură de fiecare moment petrecut împreună!

Charlotte Guillan scrie ficțiune și non-ficțiune pentru copii. Această carte este a treia din seria ei, după Pas cu pas spre înălțimi și Pas cu pas spre adâncimi. A fost pe lista scurtă de nominalizări pentru premiul UKLA Book Awards în anul 2018, fiind menționată de ALSC la toate categoriile de vârstă și, de asemenea, inclusă de The Guardian în lista celor 15 cărți clasice modern.

Charlotte locuieste in Okfordshire, alături de soțul ei Adam (care este si coautorul cărții) și cei doi copii ai lor.

Oliver Averill locuieste în West Midlands, Regatul Unit. Este un ilustrator care se inspiră din istorie și din cele mai multe lucruri de modă veche. A absolvit Universitatea Falmouth, cu diplomă în ilustrație, și îi place să-și creeze imagini prin texte și marcaje, care ajută la crearea atmosferei în munca sa. Oliver iubește să lucreze la cărți ilustrate pentru copii, în special la cele cu conținut istoric.

Cel mai prietenos uriaș

George este un uriaș care poartă mereu aceleași haine vechi și ponosite. Nu se știe de ce, poate pentru că în orășelul liniștit în care locuiește nu sunt magazine cu haine pentru uriași. Dar într-o zi, în oraș se deschide o prăvălie nouă unde se găsesc haine foarte-foarte mari. Numai bune pentru George, care nu stă mult pe gânduri și își cumpără de toate. Ce cravată elegantă, ce cămașă fină, ce pantofi strălucitori are acum George... E complet schimbat. Acum, se plimbă vesel pe străzi, depășind în înălțime casele din jur.

Dar, chiar dacă privește totul, vrând-nevrând, de sus, George are timp să fie atent și să-i ajute pe cei pe care îi întâlnește. Oare cravata sa de uriaș n-ar fi bună ca fular pentru această biată girafă cu guturai? Pantofii săi cei noi n-ar fi buni ca adăpost pentru familia de șoricei care a rămas fără casă? Una dintre șosetele sale — că are două, la urma urmei — n-ar fi un sac de dormit moale și călduros pentru puiul de vulpe care hoinărește prin pădure? Iar cămașa, că aproape numai ea i-a rămas, ia uite ce velă minunată ar fi pentru o barcă.

Hainele cele noi sunt doar... haine. Poate că George e cel mai fain uriaș din oraș sau poate că nu. Dar e cu siguranță cel mai prietenos.

Jenny Colgan este faimoasă pentru romanele sale pentru adulți devenite bestselleruri Meet Me at the Cupcake Café  și Welcome To Rosie Hopkins' Sweetshop Of Dreams. Dar când cititorii ei au remarcat un personaj înaripat în romanul Little Beach Street Bakery, s-a gândit că acesta are nevoie de o poveste doar a lui.

Ce bine ar fi ca toate zilele să înceapă bine și frumos! Dar ar fi posibil? Desigur! Stă numai în puterile noastre, cred cei din familia Șoricel. Trebuie să dormi bine — iar într-o scorbură liniștită din pădure se doarme foarte bine – și să te scoli la ora potrivită. Apoi, trebuie să-ți faci patul și să te îmbraci singur, dacă poți sau, dacă ești prea mic, cu ajutor de la mama, tata sau un frate mai mare. Bineînțeles, trebuie să te speli — apa de la izvor e limpede și rece, numai bună să te învioreze. Urmează micul dejun, care sigur va fi delicios, însă mai întâi trebuie pregătit de cineva. Iar în familia Șoricel toată lumea ajută la pregătirea mesei, fiecare cum poate, de aceea e mereu nespus de gustos. Fiecare zi începe așa cum vrem noi. Stă numai în puterile noastre.

Suntem o familie de 14 șoricei: tata, mama, bunicul, bunica și 10 frați: Brăduț, Codruț, Sânziana, Petruța, Mugur, Bujor, Merișor, Brândușa, Romanița și Ghiocel.

Dirk Kurbjuweit (n. 1962 în Wiesbaden) este un jurnalist și autor german. După absolvirea liceului, a studiat economia și a urmat Școala de Jurnalism pentru Politică și Economie din Köln. Din 1990 până în 1999 a fost redactor la ,,Die Zeit”, iar din 1999, la ,,Spiegel”. Este autorul a peste 15 volume – romane, lucrări narative, cărți de nonficțiune și scenarii de film (realizate împreună cu regizorul Jobst Oetzmann și compozitorul de muzică de film Dieter Schleip). Este laureat al premiilor pentru jurnalism „Egon Erwin Kisch” (în 1998 și 2002), „Roman Herzog Media” (în 2011) și „Reporter german” (în 2012) la categoria „Cel mai bun eseu” pentru ,,Half Cancelar”. Nuvela sa ,,Zweier ohne”, scrisă în 2001, a devenit din 2011 lectură obligatorie pentru ultimul an al școlilor secundare din Baden‑Württemberg.

Ilustrații de Jan Kudláček

Ploaie, vrei să ne jucăm? Eu alerg după tine și tu alergi după mine!

O fetiță ar vrea să se joace, dar strada e pustie. Ceilalți copii poate că sunt ținuți în casă pentru că, pe cerul de vară, soarele a dispărut și norii se tot adună. O să vină ploaia, firește. Cum să te mai joci afară? Dar e de ajuns o picătură – plici! – pentru ca joaca să înceapă. Cum să nu țopăi într-o băltoacă, dacă ea singură ți-a ieșit în cale?

Ploaia devine un personaj – e vie și se copilărește în această carte în care Milena Lukešová și Jan Kudláček (doi autori de cărți pentru copii foarte cunoscuți în Cehia și publicați acum pentru prima dată în România) ne invită să ne gândim la valoarea lucrurilor simple, la bucuria pe care o putem găsi în cele mai banale împrejurări.

Emoția nu lipsește – ploaia căutând-o pe fetiță într-o mare de umbrele indiferente sau revărsarea de culori de la final, când textul se transformă în poezie, descriind renașterea lumii în lumina soarelui ieșit dintre nori, ne poartă dincolo de desfășurarea aparent simplă a poveștii. Mesajul e subtil și e, de fapt, o invitație. Ce-ar fi să ne copilărim din când în când?

Și, dragi părinți, stați liniștiți: fetița din carte s-a dus în casă ca să-și ia pelerina de ploaie și cizmele de cauciuc. Nu că i-ar fi fost neapărat necesare.

Dintr-odată, fetița a văzut totul
în albastru, în mov,
în galben, în verde
și cine mai știe cum
atunci când,
sub strălucirea curcubeului,
a plouat peste copaci,
peste flori,
peste broscuță,
peste fetiță.

Gabriela Adameşteanu. Absolventă de Litere, redactor de enciclopedii (1965-1984) şi literatură (1985-1990). Redactor-şef al săptămînalului politic şi social 22 (1991-2005) şi al suplimentului Bucureştiul Cultural, iniţiat de ea (pînă în 2013).

Vicepreşedintă (2000-2004) şi preşedintă (2004-2006) a Centrului PEN Român. Membră a Juriului pentru Premiul Uniunii Latine (2007-2010). Premiul Hellman-Hammett pentru implicarea sa în democratizarea României (2002); Ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2014), acordat de Ministerul Culturii din Franţa. Cărţile ei, constant reeditate, premiate, sînt traduse în 16 limbi şi foarte bine primite de critica literară naţională şi internaţională.

Ilustrații de Axel Scheffler

Gruffalo a spus: — Un gruffalo nu are
Ce să caute-n codrul cel negru și mare.
— Da' de ce? Da' de ce? — E spre binele tău:
Acolo-i cel șoarece mare și rău.
Eu, Gruffalo a spus, eu chiar l-am văzut…
O dată. De-atunci, multă vreme-a trecut.

Traducerea versurilor: Florin Bican.

Dragă cititorule, îți aduci aminte prima carte cu Gruffalo?

Povestea continuă și-i vei întâlni iar pe șoricelul cel isteț, pe vulpe, pe bufniță și pe șarpe. Iar Gruffalo parcă nu mai este atât de fioros… Acum e tătic, are un pui, o fetiță, curioasă ca tine. Oare e adevărat că în pădure se află un Șoarece Mare și Rău sau e doar o poveste născocită de tatăl Gruffalo pentru serile lungi de iarnă?

Vă recomandăm și prima carte cu Gruffalo.

Ilustrații de Axel Scheffler

O maimuțică s-a pierdut. Nu-i de mirare că-i vine să plângă. Cum s-o găsească pe mămica? Dar uite, un fluture e gata să-i sară în ajutor. Cât de greu poate fi să găsești pe cineva în pădure? Dacă știi cât e de mare, ce culoare are, câte picioare are și alte asemenea lucruri, e simplu. Sau nu?

Ce mai plânge maimuţica:
— Am pierdut-o pe mămica!
— Nu plânge, maimuțică, îi spune Flutur, iată:
Te-ajut s-o cauţi. O găsim îndată.
Ia să vedem, cât e de mare? — Cine?
— Mămica ta... — Mai mare-i decât mine!
— Mai mare? Am văzut-o! Ce mai stai?
Hai iute după mine! Hai, hai, hai!

Traducere: Florin Bican.