Cărți pentru copii

Dacă le spuneţi oamenilor mari: ... «Dovada că micul prinţ a este că era fermecător, că râdea şi voia o oaie. Când vrei o oaie e o dovadă că exişti», o să de din umeri şi-o să spună că astea-s copilării... Aşa sunt ei. Nu trebuie să le-o iei în nume de rău. Copiii să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari. (Antoine de Saint-Exupéry)

Se spune că o carte renaşte la fiecare traducere. "Micul Prinţ"merită să se nască măcar odată la fiecare nouă generaţie. (Ioana Pârvulescu)

Oliver Jeffers este un artist, designer, ilustrator și scriitor de origine nord-irlandeză. Este autorul a numeroase cărţi pentru copii, traduse în peste 36 de limbi. Ziua când au plecat creioanele colorate a avut un succes extraordinar, așa că Drew și Oliver au continuat să lucreze împreună și au făcut alte cărţi frumoase: Ziua când creioanele colorate s-au întors acasă, The Crayons’ Book of Numbers, The Crayons’ Book of Colors.

În prezent, locuiește în Brooklyn, New York.

Oliver își semnează toate contractele importante cu creionul.

Cuvânt-înainte de Liviu Papadima

23 de autori români contemporani s-au privit în oglinzi blânde, glumețe, ironice sau de-a dreptul răutăcioase, în ochi buni de prieteni care știu să vadă bucuria, tristețea, trecutul într-un gest sau într-un zâmbet. S-au regăsit în personajele din cărțile pe care le-au citit ori și-au surprins propriile gânduri în privirea unor pescăruși, a unui ursuleț de pluș sau a unei maimuțici. Și-au făcut din cuvinte selfie-uri vesele, melancolice sau jucăușe pe care trei ilustratori le-au transformat în imagini colorate... 

Au scris în acest volum:

Florin Bican, Ioana Bâldea Constantinescu, Ioana Bot, Lavinia Braniște, Horia Corcheș, Gabriel H. Decuble, Mihaela Gînju, Adela Greceanu, Laura Grűnberg, Nora Iuga, K.J. Mecklenfeld, Călin-Andrei Mihăilescu, Alex Moldovan, Ioana Nicolaie, Veronica D. Niculescu, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Raluca Poenaru, Adina Popescu, Simona Popescu, Ana Rotea, Ana Maria Sandu, Elena Vlădăreanu

Meg Murry este ingrijorata: fratele ei mai mic ii spune ca a vazut dragoni in gradina. Hipersensibil si foarte inteligent, Charles Wallace intotdeauna a fost diferit, numai ca Meg stie ca el are acum de luptat cu o boala enigmatica si periculoasa iar dragonii sunt un semn - si un ajutor.

Meg si Calvin, prietenul lor, au de infruntat un rau cosmic care nu-l ameninta doar pe Charles Wallace, ci intreg universul. Au de calatorit in spatiul intergalactic si in universul microscopic al mitocondriilor, unde nimic nu functioneaza ca in lumea obisnuita: nici cuvintele, nici orientarea in spatiu, nici vazul. Ca sa-l salveze pe Charles, a carui inima bate o data la un deceniu, e nevoie de o putere imensa, ca cea a vantului, pentru ca au de luptat cu neantul cel intunecat si friguros.

Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuţi, în nordul României.

A debutat cu poezie în revista Luceafărul în 1972. Mai tîrziu, stabilit la Bucureşti unde a făcut studii de filozofie, s-a numărat printre fondatorii Cenaclului de luni condus de criticul Nicolae Manolescu. A debutat în volum în 1980, la editura Albatros, cu o culegere intitulată La noapte va ninge.

Matei Vişniec este autorul a şase volume de poezie, cinci romane, o carte de nuvele şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 trăieşte în Franţa unde lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale. După căderea comunismului în 1989, activitatea lui Matei Vişniec s-a derulat între Franţa şi România, între două culturi şi două limbi, între Vest şi Est. Piesele sale sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în peste 30 de ţări. Numeroase premii i-au răsplătit actvitatea, începînd cu Premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România în 1984 pentru volumul Înţeleptul la ora de ceai. El a mai obţinut Premiul Academiei Române şi Premiul UNITER (Uniunea teatrală din România) pentru întreaga activitate. In Franţa i s-a decernat Premiul presei la Festivalul internaţional de teatru de la Avignon, Premiul european al Societăţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici (SACD), precum şi Premiul de literatură europeană Jean Monnet.

J.K. Rowling este autoarea celor șapte volume din seria Harry Potter, publicate pentru prima oară între 1997 și 2007. Ideea pentru Harry Potter i-a venit, după cum se știe, în timpul unei călătorii cu un tren care avea întârziere. În perioada în care a scris povestea a locuit în Anglia, apoi în Portugalia și în cele din urmă în Scoția.

Cărțile cuprinzând aventurile lui Harry, Ron și Hermione la Școala pentru Vrăjitoare și Vrăjitori Hogwarts au fost vândute în peste 500 de milioane de exemplare, au fost traduse în peste 80 de limbi și au fost ecranizate în opt filme care s-au bucurat de un succes de casă enorm. Alături de această serie de cărți, J.K. Rowling a mai scris în scopuri caritabile încă trei volume scurte: Quidditch: O perspectivă istorică, Animale fantastice și unde le poți găsi și Povestirile Bardului Beedle, care ulterior au devenit sursa de inspirație pentru o nouă serie de filme, cu scenarii scrise de asemenea de J.K. Rowling, care îl au ca personaj principal pe magizoologul Newt Scamander. Cel mai recent film din serie, intitulat Animale fantastice: Crimele lui Grindelwald, a apărut în anul 2018.

J.K. Rowling a continuat povestea lui Harry adult într-o piesă de teatru, intitulată Harry Potter și copilul blestemat, pe care a scris-o împreună cu dramaturgul Jack Throne și regizorul John Tiffany, și care se joacă cu mare succes în teatre din Europa, America de Nord și Australia.

J.K. Rowling scrie de asemenea și cărți pentru adulți: sub pseudonimul Robert Galbraith, este autoarea seriei de cărți Strike, care au fost adaptate pentru televiziune.

J.K. Rowling a primit numeroase premii și distincții, printre care Ordinul Imperiului Britanic și Companion of Honour; Legiunea de Onoare, Premiul „Hans Christian Andersen“ și Insigna de Aur „Blue Peter“. Prin intermediul fundației sale caritabile, Volant, susține numeroase cauze; de asemenea, este fondatoarea organizației caritabile pentru copii Lumos, care militează pentru o lume fără orfelinate și instituții, și ajută la reunirea familiilor.

A vrut să fie scriitoare de când se știe și cel mai bine se simte când poate să stea într-o cameră, creând povești. Locuiește împreună cu familia sa în Scoția.

Nu cu foarte mult timp in urma, intr-o scoala nu foarte, foarte departe, ceva uimitor s-a intamplat. Un copil ciudat pe nume Dwight a facut din origami un Yoda de pus pe deget. (Nu asta a fost lucrul uimitor - asta a fost doar o ciudatenie tipica de-a lui Dwight.) Lucrul uimitor era ca Origami Yoda dadea cele mai bune sfaturi. El putea prezice data unui test, putea sa-i spuna unui baiat daca il placea sau nu vreo fata si, mai ales, ii impiedica pe unii sa se faca de rusine in zeci de feluri. Cei mai multi dintre elevii clasei a VI-a erau convinsi ca foloseste Forta.

Dar, dupa un an, la Scoala Generala McQuarrie au venit vremuri intunecate. Dwight a fost suspendat si e posibil sa fie exmatriculat, ceea ce ar insemna si disparitia lui Origami Yoda. Mai rau de atat, Darth Paper, o papusa facuta de Harvey, dusmanul lui Dwight, i-a luat locul lui Yoda. Acesta arunca cu insulte si cu rautati in stanga si-n dreapta si ar putea fi responsabil pentru eventuala exmatriculare a lui Dwight. Acum elevii de la McQuarrie incearca sa adune marturii pentru a-l putea salva pe Dwight. Acesta este dosarul lor.

Bonus: Un joc si ilustratii care iti arata cum sa faci un origami

Flora e o cinica. Sau, cel putin, asa sustine. Citeste zilnic suplimentul de benzi desenate Ti se pot intampla chestii groaznice! cu sfaturi pentru tot felul de situatii si e pregatita pentru orice. De pilda, „ce faci daca esti imbracat cu o bluza in dungi si tocmai a aterizat un roi de lacuste? Ia-o la fuga: lacustele mananca dungi.“ 

Intalnirea cu Ulise, puiul de veverita care scrie poezii si poate zbura, ii sporeste increderea in sansele de salvare a lumii si ii mai arata ceva ce Flora inca nu aflase: prietenia are sens.

Sunt vremuri de restrişte în lumea lui Timmy Fiasco: ghinionist cum îl ştim, este reprimit la şcoală după ce a fost exmatriculat, trebuie să aibă grijă de pisica lui Molly Moskins, iar în Tabăra Monkeychuck umblă un Chihuahua Sfârtecel mâncător de copii – exclusiv elevi din tabără.

în plus, Timmy şi partenerul lui de la agenţia de detectivi, ursul polar Total, au o nouă misiune, şi anume să găsească proiectul Miracle, care a dispărut din dulapul domnului Jenkins. Tensiunea e mare: directorul Scrimshaw nu-l scapă din ochi, Corrina Corrina se ţine scai de el... Iar tot ce-şi doreşte Timmy este să-i fie recunoscut talentul detectivistic şi să fie întâmpinat cu fanfară şi o ploaie de confetti.

Tom Fletcher (n. 17 iulie 1985, la Harrow, Marea Britanie) este cântăreț, chitarist, autor de versuri pentru piese muzicale, scriitor și vlogger pe YouTube. Este membru fondator al trupei pop rock McFly. În 2012 Fletcher a publicat prima carte, scrisă în colaborare cu Dougie Poynter – The Dinosaur that Pooped Christmas (Dinozaurul care a bălegat Crăciunul) –, titlu care a avut cel mai mare succes printre autorii debutanți de literatură pentru copii din acel an. Cărțile lui au fost până acum traduse în nouăsprezece limbi.

Ana Rotea a fost mai întâi povestitoare. Povestitul a început chiar de când era foarte mică, sau, mai precis, de când a ascultat prima poveste la pick-up (aparatul ăla vechi de care copiii de azi n-au auzit) şi a vrut să o spună mai departe. Toată copilăria ei le-a povestit fraţilor, dar şi copiilor de afară, în timpul pauzelor de la joacă, tot ce citea sau își imagina, tot ce era frumos de povestit: despre copii şi adulţi, despre animale şi lucruri. A continuat să povestească, mai în glumă sau mai în serios, în timp ce urma Facultatea de Drept şi alte cursuri, iar apoi în timp ce lucra, în timp ce şofa, în timpul cinei cu familia sau la ora de culcare a băiatului ei. Pentru că cei mai fideli ascultători i-au fost dintotdeauna copiii, a decis de curând să le scrie o carte. Cartea va putea ajunge în mult mai multe locuri şi la mult mai mulţi ascultători, a gândit povestitoarea şi a devenit autoare.

Lavinia Braniște s-a născut în 1983 la Brăila, unde, după lungi peregrinări prin alte locuri, a ajuns să locuiască și în prezent. Scrie poezii, proză scurtă, romane și literatură pentru copii.

"Am crescut cu poveştile bunicului, care îmi mai făcea şi jucării de carton şi zmeie colorate, pe care mi le înălţa pe calea ferată – „la linie“. Tot cu bunicul intram în pepiniera de la linie pe sub un gard de sârmă şi culegeam iarbă pentru găini şi păpădii galbene pentru mama. Cu bunica tundeam scaieţi şi-i puneam pe casă de Rusalii şi a doua zi ne uitam să vedem cui i-a crescut mai mult norocul.

Cărţile pentru copii au venit peste mine dintr-o întâmplare, după o pauză de douăzeci de ani, timp în care am schimbat joburi și chirii și m-am învăţat să trăiesc singură. Scriu pentru că-mi place să scriu. Și am avut nevoie de douăzeci de ani ca s-o spun fără jenă.“ - Lavinia Braniște

Fragment din cartea "Familia Penderwick: Poveste de vara cu patru surori, doi iepuri si un baiat foarte interesant" de Jeanne Birdsall:

"Casuta Arundel nu numai ca era galbena, era cel mai catifelat si mai untos galben pe care il vazusera vreodata cei din familia Penderwick. Arata exact asa cum trebuie sa fie o casuta de tara, mica si tihnita, cu veranda in fata, trandafiri agatatori roz si multi copaci umbrosi.

O carte în care îl însoțim pe Winnie Puh într‑un an de aventuri prin Pădurea de O Sută de Akri.

De poveștile bune nu ne despărțim niciodată, indiferent de vârstă, și ne întoarcem la ele în orice fel posibil. Patru autori care îl iubesc pe Winnie Puh revin în Pădurea de O Sută de Akri și născocesc povești scrise în buna tradiție a lui A.A. Milne.

E ocazia perfectă de a-i reîntâlni pe Winnie, Christopher Robin, Purceluș, Aiurel, Tigrilă și Ru în patru anotimpuri de momente hazlii și pățanii care-i aduc din nou alături pe simpaticii prieteni.

Lavinia Braniște s-a născut în 1983 la Brăila, unde, după lungi peregrinări prin alte locuri, a ajuns să locuiască și în prezent. Scrie poezii, proză scurtă, romane și literatură pentru copii.

"Am crescut cu poveştile bunicului, care îmi mai făcea şi jucării de carton şi zmeie colorate, pe care mi le înălţa pe calea ferată – „la linie“. Tot cu bunicul intram în pepiniera de la linie pe sub un gard de sârmă şi culegeam iarbă pentru găini şi păpădii galbene pentru mama. Cu bunica tundeam scaieţi şi-i puneam pe casă de Rusalii şi a doua zi ne uitam să vedem cui i-a crescut mai mult norocul.

Cărţile pentru copii au venit peste mine dintr-o întâmplare, după o pauză de douăzeci de ani, timp în care am schimbat joburi și chirii și m-am învăţat să trăiesc singură. Scriu pentru că-mi place să scriu. Și am avut nevoie de douăzeci de ani ca s-o spun fără jenă.“ - Lavinia Braniște

Când Roz deschide ochii, știe că nu se mai află pe insula sălbatică pe care o numea acasă. Acum e la o fermă de lapte, are sarcini precise de îndeplinit și trebuie să se poarte ca un robot normal.

Încetul cu încetul, Roz se acomodează cu viața la fermă, ba chiar se împrietenește cu vacile de care are grijă și cu cei doi copii care o consideră un membru al familiei. Însă dorul de Gălbenel, fiul ei adoptiv, și de prietenii de pe insula îndepărtată nu-i dă pace și începe să se gândească tot mai des la cum să facă să se întoarcă la ei.

Gian Burrasca nu poate sta locului – îi vin întotdeauna idei trăsnite și n-are odihnă până nu le pune în practică. Problema e că nu toți îi apreciează inventivitatea, mai ales când năstrușniciile lui aproape că îl lasă fără vedere pe viitorul lui cumnat, când aruncă în aer o sobă sau o face pierdută într-o ploaie torențială pe fetița venită în vizită. Așa stând lucrurile, după o ultimă mare boacănă, părinții decid să-l trimită pe Gian la internat, unde va primi o educație austeră, dar nici nu bănuiesc de ce fapte va fi în stare fiul lor chiar și acolo. Și nici noi n-am ști, dacă băiatul nu și-ar scrie năzdrăvăniile în jurnalul lui, care așteaptă să fie citit.