Cărți pentru copii

O carte care ii va ajuta pe copii sa-si dezvolte increderea in sine! Ernest este un iepuras care viseaza sa devina un mare explorator, la fel ca bunicul sau. Stie totul despre stele, despre tehnicile de supravietuire in salbaticie si despre drumetiile la munte. La scoala, in schimb, sunt multe lucruri pe care nu le stie... iar colegii rad de el cand raspunde gresit. Le va demonstra, oare, Ernest ca talentele si pasiunile te fac special si demn de apreciere?

     Cu ajutorul acestui caiet, copilul nu doar că va afla mai multe informații despre natură și botanică, dar va învăța și să coloreze, deseneze și își va dezvolta abilități precum autonomia, capacitatea de concentrare, atenția, perspicacitatea, motricitatea fină etc. Cartea face parte din colecția „Activitățile mele Montessori” și este recomandată copiilor de 4-8 ani.

     Din aceeași colecție mai fac parte: • Natură și botanică • Animale și insecte • Timpul

Numără de la 1 la 10 și privește și atinge paginile acestei cărți.

Ilustrații color de Carmen Busquets.

Ilustrații de Mihaela Paraschivu

Dragonul dintre lumi

Dragonul 32 chiar există. Este camuflat într-un tramvai din București, care leagă Piața Unirii de depoul Alexandria. Timp de mai mulți ani, primăvară, vară, toamnă sau iarnă, eu și fiica mea, Teodora, am călătorit cu el. Spre și dinspre școală. Uneori era liber, dar de cele mai multe ori era foarte plin. „De ce se înghesuie toată lumea în tramvaiul ăsta?” m-a întrebat într-o zi Teodora, abia ițindu-și nasul dintre două sacoșe uriașe de rafie.

A fost întrebarea de la care a început povestea. Căci m-a făcut atentă și m-a conectat la lumea tramvaiului 32 și la ce îl făcea să fie atât de căutat. Am observat de atunci, cu Teodora alături, că tramvaiul leagă două lumi, lumea centrului de lumea periferiei, lumea de la poalele Mitropoliei, cu fragilele case vechi, cu stucaturi și dantele, acum în paragină, de lumea cenușie și impersonală a blocurilor de opt etaje din cartierele-dormitoare de la marginea orașului. Am văzut cum și oamenii din tramvai se transformau, în funcție de direcția în care circulau. Erau domnii în costum, care mergeau la birourile din centru, dar și gospodinele, cerșetorii și precupețele, care călătoreau spre Piața Rahova.

Vedeam cum burta tramvaiului devenea ea însăși o lume colorată, gălăgioasă, interesantă, plină de povești. Cine erau toți acești oameni? De ce se urcau zilnic în tramvai? Oare vedeau și ei ceea ce vedeam noi zilnic pe geam?

„Dragonul 32” este o poveste și o călătorie. Este invitația mea de a fi atenți la lumea din jur, de a deschide ochii spre minunile care se ascund la tot pasul. Nu e nevoie să călătoriți jumătate de lume pentru a vedea palate, piramide, uriași sau dinozauri. Toate acestea pot fi văzute și din burta unui tramvai banal din București, care merge de la Piața Unirii la depoul Alexandria. Trebuie doar să aveți ochii și mintea larg deschise și, desigur, inimi de cavaler(ă).

Cling-cling-cling, nu mai stați pe gânduri și poftiți în Dragonul 32!

Victoria Pătrașcu

În clasa mea era un loc liber în ultima bancă, dar acum stă acolo un băiat nou, Ahmet. Nu vorbește și nu zâmbește aproape niciodată. Și nu-i plac dulciurile – nici măcar bomboanele cu lămâie, care sunt printre preferatele mele!

Nimeni nu știe de unde vine.

Am aflat că e refugiat, dar nu știu prea bine ce înseamnă. Mama zice că e atunci când trebuie să pleci de la tine de acasă și să te duci în altă țară din cauză că ești în pericol. Pun pariu că lui Ahmet îi e dor de părinții lui… Dar eu, Josie, Michael și Tom ne-am hotărât să-l facem prietenul nostru. Ahmet n-o să mai fie singur, fiindcă avem un plan!

Ilustrații de Bagram Ibatoulline

Părinți și copii, străinătate și depărtare. Emigrarea e o poveste adevărată.

Aflată în vizită la străbunicul ei, o fetiță găsește o colecție neobișnuită de cutii de chibrituri. În fiecare cutie se află o amintire și o poveste: un sâmbure de măslină, o agrafă, un bilet la meci, câteva litere de plumb folosite pe vremuri în tipografii și multe alte lucruri pe care străbunicul le-a adunat încă de când era copil pentru a nu-și uita satul sărac din Italia unde s-a născut, călătoria cu familia spre America și anii de greutăți și lipsuri trăiți ca imigrant.

Odată, am avut un an secetos. Nu s-a făcut grâul. Nu am mai avut macaroane. Învățătorul i-a scris tatălui meu o scrisoare din partea noastră. Am așteptat. După vreme îndelungată, am primit înapoi o scrisoare cu bilete de vapor pentru America. Când am plecat, bunica mea a rămas plângând în drum. Striga în urma noastră: „O să mâncați pâinea de-acolo și n-o să vă mai amintiți de casa voastră!” Striga și plângea. Am mers cu trăsura până la Napoli. Acolo am văzut pentru prima dată automobile. Și băuturi la sticlă. Și marea. În așteptarea vaporului, am dormit trei nopți în port, pe jos. Tot acolo am găsit și cutiile de chibrituri. Îi promisesem bunicii că n-o s-o uit – că n-o să uit nimic-nimic. Așa am început să țin jurnalul.

Milioane de oameni, în zilele noastre, sunt nevoiți să caute o viață mai bună în altă parte. Mii de copii fie rămân ani de zile departe de părinți, fie trăiesc alături de aceștia, în altă țară, toate greutățile prin care trece o familie de imigranți. Iar copiii au dreptul să știe ceea ce li se întâmplă. 

Ediție bilingvă engleză-română Bumbleford a fost atacat de o gașcă de hoți de biscuiți și toate indiciile duc către singurul ponei zburător din oraș – prietenul cel mai bun al lui Max: KEVIN. Max și Kevin sunt obligați să fugă.

Ilustrații de Anita Jeram

Au fost odată o mamă urs și un tată urs care le spuneau mereu celor trei ursuleți ai lor că sunt cei mai frumoși din lume.

Dar într-o zi, cei trei ursuleți au început să se întrebe pe care dintre ei mama și tata îl iubesc cel mai mult. Care dintre ei era preferatul lor? Nu puteau fi toți trei, nu-i așa? Sau poate că…

Ilustrații de Mathew Forsythe

Lumea e frumoasă și plină de minuni. Ne oferă tot ce ne trebuie și e loc pentru toți. De ce nu ne e de ajuns?

Undeva în pădure apare o frunză de aur. E ceva miraculos. Strălucește și se leagănă ușor în bătaia vântului. Până la urmă, animalele o descoperă, desigur. „Vreau să fie a mea!“ e primul gând al fiecăruia. Niciunul nu ezită, niciunul nu-și pune întrebări. Trebuie doar să pună gheara, laba, copita sau ciocul pe frunza de aur. Acum.

O pasăre se repede prima, apoi o veveriță îi smulge frunza. Un șoarece i-o fură veveriței, dar o căprioară i-o ia șoarecelui. Căprioara se apucă să ronțăie frunza – dacă e de aur, trebuie să aibă un gust nemaipomenit – însă apare o vulpe. Pentru că toți vor frunza, o vrea și ea. Dar a mai rămas ceva din minunata frunză de aur? Doar fărâme spulberate de vânt.

Vremea trece și animalele uită de minunea care li s-a arătat. Vara se duce, toamna se duce și ea, apoi pădurea încremenește din nou în iarna cea lungă. Dar vine primăvara și totul renaște. Va zămisli din nou pădurea o frunză de aur? Nimeni nu știe.

Și dacă da, de data asta ce vom face?

Cine nu l-a cunoscut în copilărie – uneori chiar fără să știe – pe Lică Sainciuc, de fapt, nici nu s-a născut – așa se glumește la Chișinău. Nicio literă de alfabet nu a intrat în mintea mai multor generații de copii fără ca, mai întâi, să se regăsească în culoare, în desen, în fascinanta pictură a acestui artist de la Chișinau. (De vorbă cu Lică Sainciuc, BBC, 2005)

Viața lui Elliot pare total scăpată de sub control. Pe lângă faptul că a fost exmatriculat de la școală, tatăl său, recent eliberat din închisoare, pare să nu-și găsească rostul în familie, iar starea de sănătate a mamei sale este din ce în ce mai precară. Mai mult decât atât, zeii sunt hotărâți să-și continue căutările celei de-a treia pietre a haosului. Astfel începe odiseea unei căutări imposibile, amuzantă și înduioșătoare, totodată.

Din clipa în care chipul drag ți-am văzut, La mine în suflet cuibușor ți-am făcut. Că vei crește frumos de atunci am știut. Un fiu minunat am născut! Prețuiește legătura rară și iubirea dintre mamă și fiu din această poveste emoționantă.

Annet Schaap (n. 1965) și-a dorit dintotdeauna să devină ilustratoare, scriitoare sau exploratoare și a reușit să trăiască toate aceste experiențe. După ce a urmat cursurile a două școli de artă, din 1991 și până azi a ilustrat mai bine de două sute de cărți ale unor scriitori de succes. A studiat creative writing și a lucrat ca scenaristă și graficiană la un teatru de tineret, visând să scrie și să își ilustreze într-o zi propria carte. Debutul ei literar a reprezentat o adevărată surpriză și a fost declarat una dintre cele mai bune cărți ale anului. Lămpița și băiatul-sirenă a câștigat cele mai importante premii literare în Țările de Jos și a devenit bestseller internațional.
În 2020, cartea a fost nominalizată pentru Premiul Carnegie Medal, în premieră pentru o carte tradusă. Lui Annet îi place să petreacă mult timp călătorind și să descopere locuri frumoase împreună cu soțul ei Thomas și fiul lor Jonas.
Ideea de a scrie o carte i-a încolțit în minte în timpul unei călătorii la Lacul Michigan, când a văzut în depărtare, pe o peninsulă, un far și o căsuță...

Această carte a fost publicată cu sprijinul Dutch Foundation for Literature.

De când la pieptul meu te-am strâns prima dată, Am promis să fac tot ce o să se poată Să ajungi să fii o minune de fată, Fetița mea adorată. Sărbătorește legătura cu totul aparte dintre mamă și fiică din această carte frumoasă și emoționantă. De ce o fată are nevoie de o mamă surprinde iubirea necondiționată dintre părinte și copil în versuri și ilustrații fermecătoare.

     Cu ajutorul acestui caiet, copilul nu doar că va afla mai multe informații despre natură și botanică, dar va învăța și să coloreze, deseneze și își va dezvolta abilități precum autonomia, capacitatea de concentrare, atenția, perspicacitatea, motricitatea fină etc. Cartea face parte din colecția „Activitățile mele Montessori” și este recomandată copiilor de 4-8 ani.

     Din aceeași colecție mai fac parte: • Natură și botanică • Animale și insecte • Timpul

Învață toate culorile și... privește și atinge paginile acestei cărti!

Ilustrații color de Carmen Busquets.

Am rugat-o într-o zi pe mama să-mi cumpere o pușculiță în care să strâng bani, dar să nu fie un porc. Nu am înțeles niciodată de ce majoritatea pușculițelor sunt porci.

Mi se pare ciudat și cuvântul pușculiță. Pușculiță vine de la pușcă. Pușca este o armă cu care mergi la vânătoare sau la război. Nu e ciudat să strângi banii într-o pușcă?!

Când am întrebat-o de ce chestia aia în care economisim bani se cheamă pușculiță, mama a zis să mă duc să-l întreb pe tata, iar tata mi-a spus că nu și-a pus niciodată întrebarea asta. Există o grămadă de întrebări pe care oamenii mari nu și le pun.

Ilustrații de Oana Ispir

Pisica Vadu și musca Gina pleacă într-o nouă aventură. Voi știți unde este Portocalia?

Ilustrații de Anita Jeram

„Ghici cât de mult te iubesc” este o poveste pe care fiecare părinte a trăit-o imediat ce copilul său a învăţat să vorbească destul de bine. Plin de sensibilitate, dar şi amuzant, jocul dinainte de culcare dintre iepuraşii Căstănuţă-cel-Mic şi Căstănuţă-cel-Mare (care poate fi înzestrat ori cu rolul tatălui, ori cu al mamei) încurajează o relaţie profundă şi caldă între copil şi părinte, într-o manieră plină de farmec. 

Ilustraţiile delicate şi cu detalii subtile sugerează calmul şi apropierea dinaintea orei de culcare. Nu e de mirare că, pentru milioane de copii şi părinţi, „Ghici cât de mult te iubesc” (Guess How Much I Love You) a devenit una dintre cele mai iubite cărţi ilustrate.

Cand eram mici, ne miram: cum de nu-si da seama Scufita Rosie ca lupul nu e bunica? Ca doar i se vedeau urechile, botul cu dintii lungi si ascutiti, labele paroase. Ei bine, iata ca lupul reuseste acum deghizarea perfecta: toata lumea din padure crede ca e chiar bunica! Si, cu toata marea marea lui desteptaciune, nu mai poate convinge pe nimeni ca e lupul cel rau, cel mai destept?

„Robinson” este o carte despre prietenie, imaginație și puterea vindecătoare a poveștilor, care s-a născut dintr-o experiență prin care trec, într-o formă sau alta, toți copiii: confruntarea cu părerea celorlalți. Să-i dăm cuvântul autorului:

„Robinson Crusoe” de Daniel Defoe, într-o ediție cu ilustrații fantastice, a fost una dintre cărțile preferate ale copilăriei mele. M-a încântat povestea naufragiatului care reușește să supraviețuiască mulți ani pe o insulă îndepărtată pentru că este inteligent și priceput.

Cartea mea „Robinson” este inspirată dintr-o întâmplare adevărată din copilărie. Mi-am amintit-o când am găsit o fotografie cu mine costumat în curajosul aventurier pentru un concurs de la școală. Mama mea, Alenka, artist plastic, care avea mâini tare iscusite, mi-a meșterit un costum folosind echipamentul de balet al surorii mele, un tricou fără mâneci, o perucă și niște bucăți de blană artificială. Mi-a mai făcut un arc și un fel de suliță. Am câștigat Premiul I, iar poza mea a apărut pe prima pagină a ziarului local. Mama a fost foarte mândră.

Dar în amintirea mea, costumul nu a fost deloc comod. Echipamentul surorii mele tot aluneca de pe mine, blănurile mă mâncau, machiajul mi se scurgea. Abia așteptam să mă văd înapoi acasă. Mai ales că prietenii mei și toți copiii de acolo râdeau de mine (era clar că nu citiseră „Robinson Crusoe”).

Am făcut febră și a trebuit să stau în pat zile-ntregi. Oare am fost într-adevăr pe "Insula Disperării" a lui Robinson Crusoe? Orice s-o fi întâmplat în acele singuratice zile ale naufragiului meu, m-a făcut mai puternic. În singurătatea mea, am devenit stăpânul propriei mele insule și am reușit să cred din nou în mine. Așa că atunci când prietenii mei au venit să mă vadă, am putut să-i iert și să merg mai departe, uitând tot ce s-a-ntâmplat. Toți voiau acum să asculte povești cu Robinson Crusoe și s-ar putea chiar să fi citit cartea împreună.

După această întâmplare, prietenii mei și cu mine am trăit tot felul de aventuri, descoperind Polul Nord și explorând Munții Himalaya… Dar despre acestea poate-n altă carte.

PETER SÍS

(Traducere de Florin Bican)

Acum, că Shylo a intrat în rândurile Iepurilor Regali, viața lui a căpătat o turnură aventuroasă și are, dintr-odată, numai prieteni. Însă dorul de familie și casa părintească nu-i dă pace, așa că merge să viziteze vizuina în care a crescut. Îndată ce ajunge acolo, își dă seama că se întâmplă ceva ciudat. Un iepure misterios, Arlechin, îi atrage pe membrii uriașei familii iepurești cu cântecele și dansurile lui nebunești și îi supune voinței sale. Dar adevăratul scop este găsirea Morcovului de Aur, despre care legenda spune că dă celui care-l găsește puteri depline asupra oamenilor și animalelor deopotrivă. Adepții lui Arlechin se adună în număr din ce în ce mai mare; în mintea lui Shylo se naște gândul că această căutare a Morcovului de Aur nu e doar un joc, că iepurele cel ciudat urmărește cu adevărat să aibă lumea la bunul lui plac.
Când își dă seama că Arlechin este un musafir periculos, Shylo își cheamă în ajutor prietenii, Iepurii Regali.
Vor putea ei să-l oprească pe Arlechin cel însetat de putere? Cine va găsi oare Morcovul de Aur, dacă există cu adevărat?

Edgar este un lupușor cum rar le-a fost dat altor lupi să vadă! Este visător, prietenos și sensibil. Acestea nu sunt trăsături obișnuite în rândul lupilor, așa că el este, cel mai adesea, exclus din haită.  Va reuși oare să-și găsească locul printre lupi?

Aceasta este povestea lui, a lupușorului sensibil care învață să trăiască frumos și să fie curajos, indiferent de ce-i pregătește viața. E o poveste despre diferențe, despre asumare, curaj și puterea unei comunități de a accepta și îmbrățișa noul sau diferitul.
Și, ca toate poveștile pentru copii, are un sâmbure de magie și pentru cei mari.

 Cea de a treia carte pentru copii a autoarei bestselleurilor Te iubesc, orice-ai face și Mami, e gata?, Ioana Chicet-Macoveiciuc, este o fantezie despre viața unui copil diferit. David este un băiețel care s-a născut cu o aripă de fluture în loc de mâna dreaptă. Părinții lui îl duc la medici și specialiști, însă, văzând că el e fericit cu aripa lui de fluture, decid să-l lase în pace. Deși nu poate aplauda și nu se poate cățăra ca ceilalți copii, David e foarte mulțumit cu aripa lui de fluture. Visează că zboară, are mulți prieteni, e iubit și are încredere în oameni. Scena cea mai puternică din carte este cea în care un băiețel mai mare râde de el în parc. Dar David reușește să transforme situația tensionată într-o lecție de acceptare și personajul amenințător într-un prieten.

"O resursă minunată pentru sănătatea și bunăstarea mentală a copiilor." Jane Evans, expert în parenting și traumă

Girafa Gilly este o poveste încântătoare despre o girafă care învață să-și observe punctele forte și lucrurile care o fac diferită de ceilalți și să le prețuiască. În plus, cartea include multe activități atrăgătoare, în sprijinul părinților și al celor care-i ajută pe copii să-și dobândească stima de sine. Dr. Fiona Zandt și dr. Suzanne Barrett, autoarele cărții Creative Ways to Help Children Manage BIG Feelings și fondatoarele Creative Child Therapy Workshops

Chiar dacă Girafa Gilly se bucură de o mulțime de lucruri minunate în viață, uneori nu are încredere în sine. De ce trebuie sa iasă ea în evidență așa de mult, cu gâtul ei lung, cu limba neagră și cu mozaicul ei de pete? De ce o arată cu degetul alte animale și râd de ea? E oare posibil sa fii diferit și, în același timp, să fii și cool?
Această carte de activități concepută de dr. Karen Treisman, specializată în psihologia copiilor, include o poveste terapeutică și o mulțime de activități creative pe care să le exploreze copiii.
Activitățile sunt însoțite de îndrumări ample și strategii practice pentru părinți, educatori și experți, care pot afla cum să-i ajute pe copiii cu vârste cuprinse între 5 și 10 ani să-și dobândească stima de sine și încrederea în sine.


Dr. Karen Treisman locuiește la Londra și este psiholog clinician specializat, instructor și autor de cărți. Karen este și directorul serviciului de instruire și consultanță Safe Hands and Thinking Minds.

Cel dintâi erou al unui băiat este tatăl lui. Prețuiește legătura specială pe care doar ei o au din această poveste plină de căldură.

De când în brațe te-am luat prima dată, Am promis să fac tot ce o să se poată Să ajungi să fii o minune de fată, Fetița mea adorată. Sărbătorește legătura cu totul aparte dintre tată și fiică din această carte frumoasă și emoționantă. De ce o fată are nevoie de un tată surprinde iubirea necondiționată dintre părinte și copil în versuri și ilustrații fermecătoare.

Vârsta recomandată:13 - 15 ani