Literatură pentru copii

Tare poznaș mai e și timpul din aceste pagini! Aleargă și se domolește, se-ntoarce și se-ncovoaie... și-o clipă n-ar sta locului, doar-doar ne-om dumiri și noi unde-am picat în vălmășagul lui. De bine ce pornim la drum, de-a dreapta lui Mihai Viteazul, în fruntea oștii românești, ne pomenim soldați romani pe lângă Dunăre, dând nas în nas cu cete de barbari. Ciudată treabă! Îl consolăm apoi pe Cocrișel, sărmanul, în temnița-i uitată și iar picăm în vremuri mai îndepărtate, pe urmele zețarilor amorezați, căci una, două se înnoiește veacul fără noi. Cunoaștem tinere încorsetate, pictori de seamă, dar și arici de la începutul lumii și bufnițe din vremuri noi, urși dansatori și insule imaginate în care pericolul ne paște mai mereu. Nu-i clipă de răgaz, căci multe aventuri se arată în vremurile astea înstrăinate. Dar sunt ele cu adevărat în trecut? Ori dincolo de timp? Prea greu de descâlcit, așa că vă lăsăm pe voi! 

Au scris în acest volum:

Alex Moldovan, Ana Rotea, Doina Ruști, Mihók Tamás, Florin Bican, Ioana Bot, Raluca Poenaru, Florentin Sorescu, Laura Grünberg, Călin-Andrei Mihăilescu, Veronica D. Niculescu, Simona Popescu, Mircea Pricăjan, Lavinia Vasile.

Ilustratori: Oana Ispir, Dan Ungureanu

Oare ziua de naștere a lui Nikki va fi fantastică sau un fiasco?

O carte clasică îndrăgită de generații întregi și câștigătoare a Mențiunii Newbery, reimaginată ca album ilustrat.

O poveste despre prietenie și adevăr, despre pierderea și regăsirea libertății.

Pentru prima dată, Percy Jackson se bucură de o viaţă normală şi liniştită. Totul se schimbă însă în ultima zi de şcoală, când un joc de dodgeball aparent banal se transformă într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte cu o echipă de canibali gigantici. Pentru a-şi salva viaţa, Percy porneşte spre Tabăra Semizeilor, dar descoperă că ameninţarea planează şi asupra taberei. Pinul care proteja „cetatea“ a fost otrăvit, iar hotarele magice au început să-şi piardă puterea de apărare în faţa monştrilor pregătiți să distrugă tot.

Îngrijorat de schimbările petrecute în tabără şi bântuit de vise alarmante cu prietenul său dispărut Grover, Percy pleacă împreună cu Annabeth în căutarea leacului salvator. Însă pentru asta eroii vor trebui să înfrunte pericolele înfricoşătoare ascunse în Marea Monştrilor.

Penelope își dorește să devină scriitoare, dar nu are timp nici să relaxeze, darămite să pună pe hârtie fel de fel de povești. Apoi, într-o zi, așa cum Dorothy a fost purtată de o tornadă tocmai în țara lui Oz, la fel și Penelope se trezește pe Tărâmul Posibilității, unde copiii pot să viseze cât vor cu ochii deschiși.

Aici, Ideile, Fanteziile și Grijile există în carne și oase. Nu pentru multă vreme: odată cu dispariția Marii Zăbovitoare, creatoarea tărâmului, nimeni nu mai are voie să piardă timpul, iar Ceasornicarii tiranului Cronos mișună peste tot și îți pândesc orice mișcare.

Șirul pierdut al timpului este un omagiu exuberant adus puterii imaginației și creativității, care ne învață cât de important este să ne facem timp pentru noi înșine, pentru visurile noastre și pentru prietenie.

„Extravagant și presărat cu jocuri de cuvinte, Șirul pierdut al timpului ne aduce aminte de călătoria alegorică din Vama fantomă, precum și de alte aventuri îndrăgite.“ Kirkus Reviews

John Dolittle este doctorul la care toți bolnavii din Balta Mocirloasă vin cu încredere. Asta până când fel de fel de animale i se aciuează în gospodărie: o familie de iepuri în cămară, niște șoricei albi în pian, un arici în pivniță... și un crocodil în grădină. Unde să mai încapi de ele?

„INCREDIBIL DE ORIGINALĂ ȘI AMUZANTĂ. E APROAPE LA FEL DE BUNĂ CA O CARTE DE-A MEA.“ DAVID WALLIAMS

Mugur Grosu revine la zece ani de la Grossomodo și la douăzeci de la volumul cu care debutase la Editura Pontica, Haltera cu zurgălăi, și o face di granda: principala morengo conține șaizeci și patru de poeme împărțite în trei cicluri, [galben], [roșu] și [negru].
Cartea este ilustrată de doisprezece artiști (plus Grosu însuși), fiecare având câte o mică lucrare/intervenție ce intră în dialog cu proiectul poetic din principala morengo:

Miguel Platero
Adrian Preda
Dumitru Gorzo
Ștefan Ungureanu
Gili Mocanu
Giuliano Nardin
Paula Muñoz Zygmunt
Lumi Mihai
Daniel Bălănescu
Ion Barbu
Dan Perjovschi
Nicolae Comănescu
Tomagraph

Însoțită de băiatul android Ezekiel, Eve traversează deșerturi de sticlă radioactivă, se luptă cu asasini cyborgi și cutreieră megalopolisuri abandonate pentru a-i salva pe cei pe care îi iubește și pentru a afla secretele întunecate ale trecutului ei.

PRIMA CARTE DIN SERIA LIFEL1K3

Cicatricele voastre arată cine sunteți. Pielea voastră-i pagina, urmele lăsat de răni sunt cerneala care deapănă povestea vieții noastre. 

Înainte de Revoltă, au fost ei, realistikii. Aproape umani, aproape perfecți. Creația unui savant cu aspirații demiurgice. După aceea a mai rămas doar ea  - o adolescentă prinsă într-o viață care nu-i aparține, cu amintiri pe care nu le-a trăit. Pentru Evie, traiul în Resturi - un loc decăzut într-o lume post-apocaliptică - se schimbă brusc când îl întâlnește pe Ezekiel, un realistik a cărui existență se împletește cu a ei. 

Dar pentru a afla adevărul, fata trebuie să se întoarcă acolo unde a început totul. 

Este ușor să iubești pe cineva când viața este ușoară. Dar afli din ce-i făcută dragostea ta în momentele grele.

Lupului îi era tare somn. 

Dar luna strălucește galbenă și rotundă,

iar broaștele orăcăie tare.

Și Lupul nu are o coadă stufoasă

în care să se înfășoare, ca vicleanul vulpoi.

„Stingeți lunaaa!” strigă Lupul furios.

O bufniță acoperă luna cu aripile ei

și pentru o clipă e întuneric.

Dar apoi pădurea se umplea iar de lumină.

Va reuși oare Lupul să adoarmă? 

Scriitorul rus Aleksei Nikolaevici Tolstoi (1882–1945) este unul dintre maeştrii descrierii plastice. A scris romane istorice (Petru I) şi epopeice (Calvarul), nuvele autobiografice cu accente lirice (Copilăria lui Nikita), dar şi proză science-fiction (Revolta maşinilor).

A.N. Tolstoi nu i-a uitat nici pe cei mai mici cititori, lor le este dedicată cartea Aventurile lui Buratino sau Cheiţa de aur, în care scriitorul rus repovesteşte, cu umor şi vervă, păţaniile binecunoscutului Pinocchio. De altfel, chiar Tolstoi mărturiseşte cum le relata copiilor povestea păpuşii de lemn, scornind mereu aventuri, care mai de care mai haioase şi pline de învăţăminte.

Incredibila poveste a faimosului Buratino vă este oferită acum de editura Corint, însoţită de minunate ilustraţii.

Serie BESTSELLER NEW YORK TIMES

Ce poate fi mai palpitant decât să ai o mulțime de prieteni... electronici? Ei bine, pentru Sammy este palpitant, dar și complicat. Când mama lui este cu totul absorbită de un nou proiect secret și nu se mai ocupă de roboții din familie, băiatul se confruntă cu o adevărată revoluție în rândul amicilor lui neobișnuiți, iar aliat îi este E – odinioară cel mai enervant robot din lume, acum îi este ca un frate.

Dichiseală, Micdejunătorul, Tândală, McAport, Blitz, Drona Malona, Geoffrey, Brittney 13 și chiar și mașina inteligentă Suvi simt lipsa atenției și a îngrijirii primite din partea mamei. Cu toate că Sammy și Maddie, sora lui, încearcă să preia din îndatoririle ei și să se ocupe de roboții familiei, lucrurile scapă de sub control în cel mai îngrijorător și mai... amuzant fel!

Ce se întâmplă cu mama? Este un mare mister – nu se știe decât că lucrează la un proiect super secret și mega important, care va schimba în bine viața lui Maddie; fetița este țintuită în casă din cauza unei boli ce o face teribil de vulnerabilă în fața microbilor.

Sammy, Maddie și E, fra-botul lor, trebuie să fie curajoși, răbdători și creativi... Iar așteptarea va merita, cu siguranță!

„În spatele chicotelilor și al umorului spumos al cărții se află învățăminte importante despre prietenie, compasiune și familie, îndeosebi în ceea ce privește devotamentul lui Sammy față de surioara lui și relația tot mai profundă cu «fra-botul» lui.” Publishers Weekly

„Povestea unui robot extraordinar, care merge la ore, ca orice puști de rând, și în cele din urmă schimbă soarta școlii și a elevilor ei pentru totdeauna! O poveste minunată despre încercările prin care trec adolescenții și despre dorința lor de a-și găsi locul.” National Parenting Publications Award

Ilustrații de Gaëtan Évrard

Iubește-ți aproapele

Povestea acestui om extraordinar care a fost Vladimir Ghika începe ca în basme, cu nașterea sa ca prinț, în 1873, pe malurile Bosforului, într-un Constantinopol încă otoman și care mai avea mult până să devină modernul Istanbul, ne poartă apoi prin Sankt-Petersburg, București, Roma ori Paris, după care străbate toate continentele, întâlnind deopotrivă săraci și bogați, oameni simpli ori regi, și se sfârșește tragic într-o închisoare a regimului comunist criminal din România anului 1954.

Ceea ce este extrem de valoros în acest album și ne-am bucura să descopere cât mai mulți cititori – copii mai mari și adolescenți, dar nu numai – este modelul de Om pe care ni-l propune. Indiferent de credințele personale, nu poți să nu fii impresionat de viața și faptele lui Vladimir Ghika, de ajutorul și sprjinul pe care le-a acordat întotdeauna celor în suferință, de modestia și noblețea cu care a interacționat cu marii oameni ai vremii sale. În plină tinerețe, îngrijește fără nici o ezitare bolnavi de lepră sau tuberculoză, ba chiar donează piele unui țăran rănit în răscoala de la 1907; deși are ocazia să plece din țară și în 1939, la izbucnirea războiului, și în 1945, la venirea comuniștilor, alege de fiecare dată să rămână, considerând, în pofida riscurilor incontestabile, că aici e mai multă nevoie de el; trecut de 80 de ani și aruncat de comuniști în închisoarea de la Jilava, renunță la rația sa de hrană în favoarea deținuților mai tineri. 

Este o carte religioasă? Cine dorește, poate crede acest lucru, desigur. La fel cum alții, dimpotrivă, vor spune că nu e suficient de religioasă. Nu ne facem iluzii că vom mulțumi pe toată lumea și nici nu ne propunem asta. Când e vorba de lipit etichete, fiecare are propriul set – evident, mai bun decât al altora. Dar important este mesajul acestei povești adevărate, un mesaj pe care toți îl știm, dar uneori ne prefacem că l-am uitat: iubește-ți aproapele – fii bun, ajută, ascultă, mângâie, iartă – fără a aștepta răsplată și fără a judeca.

Matei Basarab // Vasile Lupu // Domnița Ruxandra // Cantacuzinii

În lectura Medeei Marinescu 

Traducere de Ileana Cantuniari

Opt povești de iubire, opt femei surprinse în căutarea pasionată a fericirii. Povestirea Odette Toulemonde din volumul de față a fost ecranizată în 2006 de către autor, avându-i în rolurile principale pe Catherine Frot, Albert Dupontel și Jacques Weber.

De la vânzătoarea modestă pasionată de literatură la miliardara arogantă cu trecut misterios, de la soția dezamăgită care descoperă că soțul ei duce o viață dublă la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deținuta politică la prințesa nonconformistă ce străbate desculță străduțele unei cetăți medievale mediteraneene, în cele opt povestiri din acest volum chipurile dragostei se schimbă, deși nevoia de fericire rămâne întotdeauna aceeași. Balthazar Balsan pare să fi obținut totul de la viață: succesul literar, o soție frumoasă și un fiu exemplar, o existență lipsită de griji într-un apartament luxos din centrul Orașului Luminilor. Cu toate acestea, scriitorul suferă. Lui Odette Toulemonde norocul nu i-a surâs. Bărbatul vieții ei, Antoine, a murit de ani buni. Și totuși, în micuțul ei apartament din Namur, alături de fiul și fiica ei, Odette este mereu cu zâmbetul pe buze. Când întâmplarea îi va aduce față în față, Balthazar va afla care este secretul prețios al acestei femei.

Unul dintre cei mai populari și îndrăgiți scriitori europeni, Eric-Emmanuel Schmitt își încântă cititorii cu stilul său strălucit, plin de spirit, și cu poveștile lui de iubire care dezvăluie natura magică a întâmplărilor de fiecare zi.

Ilustrații de Cristiana Radu

Nu a existat un moment anume în care s-a născut „Ela”. Ea a crescut încet, în timp, și s-a așezat într-o poveste. O poveste despre iubire, despre zgomotul lumii de azi, despre toleranță, despre curajul și împăcarea de a fi altfel, despre lumile noastre interioare, bogate și prețioase. Este o lecție despre felul în care cuvintele pot să nască lumi, dar pot și să rănească. (Victoria Pătrașcu)

Ela era mută. Aşa zicea toată lumea care o cunoştea. Toţi credeau că este mută pentru că din gura ei nu se auzise niciodată vreun sunet. Nici un cuvânt nu-şi luase zborul de pe buzele ei şi nici o şoaptă cât de mică nu mângâiase auzul părinţilor.
Doctorii care o vãzuseră dăduseră neputincioşi din umeri. Ela era sănătoasă, dar, cu toate astea, nu vorbea. Nu vorbea şi basta. Şi nimeni nu ştia de ce.
— De ce oare nu vorbeşte? întreba tata gânditor. Ne aude, ne înţelege...
— O să vorbească într-o zi... Sunt sigură...

Ce bine ar fi ca toate zilele să înceapă bine și frumos! Dar ar fi posibil? Desigur! Stă numai în puterile noastre, cred cei din familia Șoricel. Trebuie să dormi bine — iar într-o scorbură liniștită din pădure se doarme foarte bine – și să te scoli la ora potrivită. Apoi, trebuie să-ți faci patul și să te îmbraci singur, dacă poți sau, dacă ești prea mic, cu ajutor de la mama, tata sau un frate mai mare. Bineînțeles, trebuie să te speli — apa de la izvor e limpede și rece, numai bună să te învioreze. Urmează micul dejun, care sigur va fi delicios, însă mai întâi trebuie pregătit de cineva. Iar în familia Șoricel toată lumea ajută la pregătirea mesei, fiecare cum poate, de aceea e mereu nespus de gustos. Fiecare zi începe așa cum vrem noi. Stă numai în puterile noastre.

Suntem o familie de 14 șoricei: tata, mama, bunicul, bunica și 10 frați: Brăduț, Codruț, Sânziana, Petruța, Mugur, Bujor, Merișor, Brândușa, Romanița și Ghiocel.

„Mulțumim, dragă Lună”

Familia Șoricel se pregătește de sărbătoare: la noapte, va fi lună plină. Vor sta toți, de la mic la mare, pe terasa din lemn pe care au construit-o la înălțime, într-un copac, vor mânca găluște și castane, vor cânta și vor spune povești și se vor bucura împreună de priveliștea minunată a lunii.

Această carte este inspirată de festivalul japonez numit otsukimi (în traducere, „contemplarea lunii“), festival în care se celebrează cea de-a 15-a zi a lunii a opta din calendarul tradițional japonez, când luna este plină, dată care, în calendarul modern, cade în septembrie sau în octombrie. Familiile iau cina împreună, sub cerul liber, și aduc mulțumiri lunii pentru recolta bogată a toamnei. Din meniul specific acestei sărbători fac parte castanele și otsukimi dango, găluște din făină de orez, care sugerează forma rotundă a lunii pline.

Suntem o familie de 14 șoricei: tata, mama, bunicul, bunica și 10 frați: Brăduț, Codruț, Sânziana, Petruța, Mugur, Bujor, Merișor, Brândușa, Romanița și Ghiocel.

Mereu împreună

„Să mergem la lacul libelulelor“ spune Brăduț într-o zi. Adică să străbatem pădurea prin iarba înaltă, pe sub florile uriașe și pe lângă pârâu, să ne facem plute din crengi și să vâslim pe lac, să ne uităm cum strălucesc în soare libelulele ca niște diamante zburătoare sau să privim broaștele cum sar de colo-colo? Și putem să ne facem un tobogan din trestie pe care să cădem - pleosc - drept în apă? Bine, hai. E bine să ai frați mai mari pentru că au mereu idei grozave de joacă. Și mereu ne jucăm împreună.

Suntem o familie de 14 șoricei: tata, mama, bunicul, bunica și 10 frați: Brăduț, Codruț, Sânziana, Petruța, Mugur, Bujor, Merișor, Brândușa, Romanița și Ghiocel.

Dodo Niță, fragmente din prefață:

În acest album, Celticele, Hugo Pratt îl transportă pe Corto în Europa, în timpul Primului Război Mondial, mai precis în anii 1917-1918. De ce a ales tocmai această perioadă? Foarte simplu, doar războiul poate justifica prezența lui Corto în diferite și îndepărtate locuri ale Europei, dar și întâlnirile cele mai improbabile.

Posesor al unei biblioteci cu aproape 20 000 de titluri (după cum se va afla mai târziu), atât beletristică, cât și cărți din toate domeniile cunoașterii, Hugo Pratt va disemina – conștient sau nu – o bună parte din cultura sa în sutele de pagini ale sagăi grafice a lui Corto Maltese. Aceasta trebuie să fie explicația, măcar în parte, a succesului extraordinar de care se bucură un personaj în definitiv fictiv, în egală măsură în rândurile cititorilor obișnuiți, cât și ale celor de înaltă ținută intelectuală, din întreaga lume (și nu-l citez decât pe Umberto Eco, care scria undeva: „Când vreau să mă destind, citesc un eseu filozofic de Engels, dar când doresc ceva serios, atunci citesc Corto Maltese.“) și chiar din România.

Geografiile lui Corto Maltese sunt expresia nostalgiilor culturii europene. Pe hărțile lui, atât ceea ce este imaginat, cât și ceea ce este copiat de pe hărțile geografice tratează continentele imaginate ca pe realitatea unei culturi uitate, iar cultura imaginată ca pe realitatea unei geografii acum descoperite. Ceea ce face ca în povestirile lui Corto Maltese imaginarul să fie inseparabil de real, însă nu ca în fantasticul magic al lui Márquez, ci ca în fantasticul metafizic al lui Borges.

Întâmplările lui Corto Maltese nu se adresează direct setei de aventură, cum, probabil, fac celelalte benzi desenate. ci, în mod mai subtil și neașteptat, nostalgiei după ceea ce, în orice aventură, pare să fie căutarea originilor, a originarului — a acelui lucru din om de care se leagă întotdeauna începuturile. […]

Când compune lumea lui Corto Maltese, linia desenului lui Pratt are un nu-știu-ce misterios-nostalgic, o sugestie de mai-mult exprimat printr-o limitare voită la un doar-atât — un „doar-atât” al celui care fie știe, fie știe că a știut că, în lumea ireversibilului și irepetabilului, nimic nu merge mai mult (rien ne va plus strigă crupierii când jocurile sunt deja făcute). În același fel, compozițiile lui grafice, atât de persuasive, în ciuda unor stângăcii (ale corpurilor în mișcare, uneori; ale neasemănării unor chipuri, alteori; ale unor decoruri brusc pueril desenate, câteodată), degajă o extraordinară mireasmă de autenticitate. Ea provine, desigur, din rafinamentul artistului: el uzează de primitivism, dar, mai presus de asta, autenticitatea vine din sugestia, întreținută de desen, că tot ce vedem aparține unui trecut al originilor, nu unui trecut al istoriei. (Horia-Roman Patapievici, fragment din prefață)

Traducere de Tudor Călin Zarojanu/ Prefață de Horia-Roman Patapievici

În cadrul de deschidere al primei nuvele din „Sub semnul Capricornului”, Corto este captivul unei lentori feline. Pentru cel care este căpitanul propriei sale nave, nimic nu este încă scris. Ceea ce urmează este istoria pe care o descoperă pas cu pas.

Departe de Marele război, în acest colț în care lumile comunică muzical, Corto este mediatorul ideal, cel care poate merge acolo unde nimeni altcineva nu ar putea pătrunde. Ereditatea sa compozită, strat după strat de legende, îl apropie de ereditatea barocă a ființelor pe care le va întâlni. Cu aerul său de pirat romantic, cu detașarea ironică pe care nu o părăsește niciodată, Corto este protejat de armura-i imposibil de străpuns.

Universul din aceste proze caraibiene ale lui Corto este plasat sub flamura magiei și a metisajului. Între Brazilia, Guyana și insule se întinde teritoriul în al cărui trup este gravat semnul dublu al tragediei și al miracolului. Trauma sclaviei, cruzimea sângeroasă care îi definește trecutul sunt patul germinativ din care se ivește edificiul vrăjit și enigmatic al sensibilității afro-caraibiene. Acolo unde europenii, prizonieri ai rațiunii lor oarbe, au văzut doar superstiție, Pratt celebrează în suita sa de texte energia și vitalitatea limbajului ce redă lumii sensurile ei ascunse.

Pratt este, în ciclul lui Corto, pelerinul fascinat de vestigiile pe care imaginația veacurilor trecute le lasă în urma sa. Bahia, spre care se îndreaptă straniul echipaj marin, convocat la întâlnire de mesajele lui Ogoun Ferraille, este locul în care se află concentrate sevele acestei Africi exilate de sclavie în Americi, o Africă ce reunește barocul și macumba în matricea muzicală și fantastă a vrăjii și invocațiilor. (Ioan Stanomir, fragment din prefață)

Traducere de Mircea Mihăieș/ Prefață de Ioan Stanomir

Din chiar primul text în care apare figura lui Corto Maltese, timbrul lui Hugo Pratt este cel al capodoperei. "Balada mării sărate" nu este doar una dintre cele mai enigmatic-melancolice istorii ale seriei ce-l are ca erou pe Corto, ci și poemul pe care Pratt îl închină acestei întinderi de mare și de lacrimi care este Pacificul. Din acest Pacific ciudat, neguros și fără de margini se naște Corto însuși: îl descoperim răstignit pe o plută, rătăcind în derivă, ca un semizeu ce-și așteaptă ceasul reînvierii.

Pe jumătate marinar, pe jumătate poet, Corto este materie din materia oceanului, trup din trupul acestui monstru lichid ce se joacă cu destinele umane plasate pe pânza sa infinită. Unică este, în cazul prozei grafice a lui Hugo Pratt, relația pe care aceasta o întreține cu tradiția culturală. Pratt propune prin balada sa o artă ce are subtilitatea și complexitatea literaturii.

Cântec dedicat lui Corto și celor care nu își pot găsi niciodată liniștea, "Balada" lui Pratt te urmărește cu tonurile ei de melancolie visătoare. Odată închisă cartea, de dincolo de ea răsună vuietul mării și se simte aroma depărtărilor. Visul este dus mai departe, pe pluta pacifică a lui Corto Maltese. (Ioan Stanomir, fragment din prefață)

Traducere de Mircea Mihăieș/ Prefață de Ioan Stanomir

Ilustrații de Eva Eriksson

Să ne bucurăm de fiecare clipă

Un băiat și tatăl său pleacă într-o plimbare de seară prin împrejurimile orășelului în care locuiesc. Motivul: tatăl vrea să-i arate fiului marele și infinitul Univers. Va fi, fără îndoială, o experiență de neuitat pentru copil, crede tatăl. Cum să nu fii impresionat de măreția Universului?

Ilustrații de Silke Leffler

Astăzi are loc Balul florilor. Domnul Conopidă şi domnişoara Morcov își fac curaj și se duc și ei la petrecere. Sala e înmiresmată, freamătă şi răsună de cântece. Domnul Levănţică, parfumat şi elegant, dansează plin de însufleţire cu o Roză răpitoare, rotindu-se iar şi iar prin toată sala.

La sosirea neobişnuiţilor oaspeţi, florile sunt uimite şi revoltate: asemenea îndrăzneală din partea unor legume nu s-a mai văzut! Dar domnul Conopidă şi domnişoara Morcov se avântă curajoşi pe ringul de dans şi-i farmecă pe toţi cu Tangoul-castraveţilor! Florile sunt impresionate şi aplaudă cu admiraţie. În cele din urmă, florile şi legumele se împrietenesc şi petrec o seară minunată dansând împreună.

Carte distinsă cu medalia Carnegie

O lume în care sufletul oamenilor se află în afara corpului, o lume populată de vrăjitoare, urși cu armură și în care o substanță misterioasă, numită Praf, îi uimește pe unii și îi înspăimântă pe alții – acesta este universul Lyrei Belacqua, eroina Luminilor Nordului. 

Fata pornește la doar unsprezece ani în cea mai mare aventură a vieții sale, spre tărâmul întunecat și magic al Nordului, ca să-l salveze pe Roger, cel mai bun prieten al ei. Fără știrea Lyrei însă, rolul pe care-l are de jucat e mai mare de-atât: călătoria ei devine poveste și povestea legendă, pentru că, de deciziile pe care le va lua, depinde însăși soarta lumii.

Această poveste captivantă despre prietenie și curaj, prima parte a trilogiei Materiile întunecate, a fost tradusă în zeci de limbi și reeditată de zeci de ori.

Viața în Valea Ionii se derulează liniștit: vacile pasc și mug, farsele lovesc frecvent și tot mai subtil... Miles și Niles sunt din ce în ce mai teribili. Farsele lor aduc veselie între elevi, dar îl pun în mare încurcătură pe arogantul director Latră.

Într-o zi, la Academia de Științe Exacte și Socio-Umane din Valea Ionii, Barry Latră este înlocuit în mod abuziv de tatăl lui, Latră Senior. Acesta conduce școala cu o mână de fier și anulează toate activitățile distractive.

ȘI ÎNCĂ CEVA: DECLARĂ RĂZBOI FARSELOR.

Miles și Niles se simt legați de mâini și de picioare. Trebuie să se facă dreptate. Puterea farselor e singura care poate învinge tirania instalată. 

„O porție dublă de bună dispoziție și năzdrăvănii!“ Jeff Kinney, autorul seriei Jurnalul unui puști

Claude nu e un cățel obișnuit!

O plimbare în parc duce la o plimbare pe sârmă atunci când Claude se alătură unui circ, aruncă șarlote și devine vedeta spectacolului!

O carte semnată de ilustratorul oficial al Zilei Mondiale a Cărții.

Am rugat-o într-o zi pe mama să-mi cumpere o pușculiță în care să strâng bani, dar să nu fie un porc. Nu am înțeles niciodată de ce majoritatea pușculițelor sunt porci.

Mi se pare ciudat și cuvântul pușculiță. Pușculiță vine de la pușcă. Pușca este o armă cu care mergi la vânătoare sau la război. Nu e ciudat să strângi banii într-o pușcă?!

Când am întrebat-o de ce chestia aia în care economisim bani se cheamă pușculiță, mama a zis să mă duc să-l întreb pe tata, iar tata mi-a spus că nu și-a pus niciodată întrebarea asta. Există o grămadă de întrebări pe care oamenii mari nu și le pun.